Mihai Emines cu - Scrieri politice

Transkript

1 Mihai Emines cu - Scrieri politice Cuprin s: Introduc ere pagina 2 Articole din 1870 pagina 23 Articole din 1871 pagina 35 Articole din 1876 pagina 36 Articole din 1877 pagina 52 Articole din 1878 pagina 74 Articole din 1879 pagina 82 Articole din 1880 pagina 90 Articole din 1881 pagina 116 Articole din 1882 pagina 135 Articole din 1883 pagina 145

2 I. Viaţ a Eminescu s'a născut la Botoşani. Asupra datei naşte rii lui au fost multe discu ţ ii şi, în ur m a aflării actului de botez al poetului la biserica Ospenia din Botoşani de că tre N. Giurescu, prin autorita tea criticului Maioresc u, a fost ad mis ă ca dat ă sigur ă ziua de 15 Ianuarie Exist ă totuşi docu m e n t e du p ă care da t a adevărat ă ar fi ziu a de 20 Dece m b r ie Ta tăl lui Emi n e s c u n o t e a z ă cu p r e cizie şi ora: 4 şi 15'. Aceast a - i data p e care o admit, de exemplu, şi d - 1 Ramiro Ortiz în Introducerea la trad ucerea italian ă a poeziilor lui Eminescu şi d - 1 Leca Morariu în Data şi locul naşterii, lui Em. (Revista Moldovei II, 13-21). Poetul îns uşi în caetul Juni mei, scrie c ă s'a nă scu t în Un alt d oc u m e n t, mul t ti m p nec u n o s c u t, ne ara t ă c ă Eminescu ş i 'n 1883, înainte de îmbolnăvire, soco t e a tot an ul ca dat ă a naş terei sale. Astfel într'o not ă ma n u s c ri s ă, scăzând din anul , Emine s c u scrie re s t u l: 34 ani, ş i a d a u g ă: " 7 8 de ani viaţa mea întreag ă, atâta am s ă trăesc. Asta este mă rime a constant ă de timp a vieţii unui individ din rasa noastr ă ". (Ms. Ac. Rom. 2258, fol. 347 recto). Primii ani ai copilăriei şi- i petrece la Ipoteşti lâng ă Botoş ani, în casa părin t e a s c ă. La vârsta de opt ani e dat la şcoal ă în Cernă uţ i şi urmea z ă la Naţ ional Hauptschule. La Cernăuţi îşi face şi primele clase de liceu. Evenimentul cel mai însemnat al acestei epoce e venirea lui Eminescu în contac t cu profes o r u l Aron Pumn ul, al că rui bibliotecar a şi fost. Ştefanelli ne spu n e în amin tirile sale c ă de la Pumnul, a căpă tat Eminescu primele cun oştin ţ e de vechea litera t u r ă ro m â n e a s c ă. Ştim c ă Emine sc u rămâne între a g a - i via ţă cu o deosebi t ă dragoste pentru aceast ă literatu r ă. Anii fragezi ai primelor clase de liceu şi- i petrece Eminescu în atmosfera de cald patriotism şi naţ ionalism creat ă de Aron Pumnul, profesor de limba şi literatura român ă şi conducă tor spiritual al tuturor Bucovinenilor încălziţi de gândul reînălţării neamului şi restabilirii lui în drepturile - i naturale. De sigur tot sub influenţ a lui Pumn ul, Eminescu de timp u riu şi- a îndrept a t atenţ ia către toate chestiunile privitoare la limba naţional ă. Aşa cum va face Eminescu mai târziu, Pumnul stabileş te legătur ă stringen t ă între limbă şi naţionalitate şi exprim ă ideia c ă atâta timp cât supra vieţueşte limba, supravieţueşte ş i naţiunea român ă. Eminescu va fi cunoscut în manuscris chiar, scrierea lui Pumnul Neatârnarea Hrubei române şi va fi meditat asupra acelui motto, care se pare c ă i- a ră mas în min t e în întreaga - i activita t e de scriitor milita n t: Naţiunea e cuprinsul unui popor de acela ş sânge, care vorbeş te aceeaşi limb ă şi are aceleaşi dati n e. Poporul este trupul naţiunii, iar limba este sufletul ei. Pentru aceea, precu m trup ul făr ă suflet e mort, aş a e moart ă şi naţiunea făr ă limb ă. Naţionalitatea este du m n e z e e s c u l, eter n u l, înnăsc u t u l ş i neîn s t răin a bil u l dre p t de a - şi între b u i n ţ a limba sa în toate trebuin ţele vieţei: în cas ă, în biseric ă, în şcoal ă şi administraţiune". Ceia ce arat ă îns ă bunul sim ţ al lui Eminescu, e c ă n'a împrum u t a t teoriile linquistice ale profesorului său. In Lui Aron Pumnul, poezie apăru t ă în Lăcrămioarele învăţăceilor, cu ocazia mo rţ ii lui Pum n u l, nu întâlni m pe năciune", forma care apare în poezia colegului lui Eminescu Ieremievici. Din viaţa lui Eminescu, înainte de studiile în străinăt a t e, tre b u e s ă re ţ i n e m fa p t u l c ă el a cu n o s c u t to a t e p r o vi n c iile ro m â n e ş t i. A rătăcit cu trupa lui Pascali de - alungul provinciilor; a vizitat Banatul, în ca pi t al a căruia ave a u n frate; a fos t p o a t e ş i 'n Mara m u r e ş u n d e du p ă cu m ne arat ă no t e l e sale ma n u s c r i s e, avea int e n ţ i a s ă ţină u n ciclu de conferin ţ e. De prin 1865 a cunoscu t pro b a bil Transilva nia. Dorin ţ a de - a cunoaşte centrul vieţii ro m a n eş ti din Ardeal, îl înd reapt ă pe Emin escu spre Blaj. Acest ora ş era pe n t r u Emine sc u locul "de unde a răsă rit soarele româ nis m u l ui". Ajungân d în marginea Blajului, dup ă cum ne po vesteşte I. Cotta, tovarăş ul de excur sie, Eminesc u şi- a ridicat pălăria şi a salutat oraş ul cu cuvintele: Te salut din inimă Roma - mic ă. Iţi mulţu mesc. Dumne z e ule, c ă m'ai ajutat s'o pot vedea". Al. Gra ma, unul din cei mai neînţelegători critici ai lui Eminescu, îi face acestuia o imp u t a r e care în

3 fon d e o cinste pe n t r u copilul deja curio s s ă cu n o a s c ă viaţa rom â ni s m u l u i:,,umblă du p ă aceia prin Blaj făr ă de nici un scop, nu mai fiindc ă auzise de renu m ele Blajului". Nu fă r ă scop ră tăcea Eminesc u de- alung ul provinci ilor româneş ti. O curiozitate de copil inteligent şi entusia s t îl mâna spre cunoaşte rea proble m elor de via ţ ă n a ţ i o n a l ă. Emi n e s c u d e co p i l c u g e t ă a s u p ra împ r ej u rărilor noastre de via ţă, de copil îş i h o tărăşt e ati t u d i n e a lui politic ă. O pagi n ă scris ă în 188 2, în legă tu r ă cu excu r s iile lui din copilărie, merit ă s ă ne reţie luarea aminte: "Intâmpla rea m'a făcut ca, din co pilă rie înc ă s ă cu n o s c po p o r u l ro m ânesc din apele Nistrului începând, în cruci ş şi 'n cur m e z iş pân' în Tisa şi'n Dunăre, şi am obse rvat c ă modul de - a fi, caracterul poporului este cu totul alt u l, abs o l u t alt u l dec â t acela al p o p u l a ţ i u n i l o r din oraş e, din care se recrutea z ă guvernele, gazet arii, de p u t a ţ i i ş.a.m. d....este în realita t e nimic mai m ul t, nimic mai puţin, decât proclamarea perpetuă a predo minării elementelor străine asupra poporului istoric, comp u s înc ă pân ă azi din ţăra ni mici şi mari. Odat ă aju n s la aceast ă convingere, totul era hotă rît pentru mine; era o da t o rie de a fi şi de - a ră mânea în partea po p o r u l u i istoric din care îns u m i fac parte şi în con t r a pătu r ei su p e r p u s e de vene tici". In 1869, Eminescu e la stu dii în Viena. El îşi desvolt ă fiinţ a sa mo r al ă ş i intelectual ă în cercul naţionalist al societăţii studen ţilor români România Jun ă. La aceast ă dat ă, Eminescu e naţionalist, trad iţionalist şi conservator. La şedinţele societăţ ii el neag ă posibilitatea existenţei cosmo politis mului şi îndea m n ă pe colegii lui spre solidaritate naţio n al ă şi fapt ă. Atâta vreme cât societa tea stu d e n ţilor era sub influe n ţ a obiceiu rilo r germa n e, Eminesc u nu ven e a la ad u n ă r i şi sp u n e a colegilo r săi:,,pă cat de vreme, m ă plictisesc. Membrii nu produc nimic original. Imitea z ă pe stu de n ţii nemţ i, făr ă s ă cugete c ă deprinderile acestora se sprijinesc pe o vechime ist o r i c ă sec u l a r ă ş i ca a u ro s t u l lor în vec h i m e a d e s u t e d e a ni d e exi s t e n ţ ă a Unive r s i t ă ţ ii di n Vien a şi n u se p o t r ivesc cu de p r i n d e r i l e Ro mâ nului şi nici nu se vor lipi vreo d a t ă de suflet ul nostr u". Când colegii săi renun ţ a r ă la petrecerile imitate dup ă străini şi făcur ă pet r ece ri cu carac t e r ro m â n esc, Eminescu exclam ă: "Minunat, aşa înţeleg şi eu. Este viaţ a din viaţa noa s t r ă ro m â n e a s c ă care se lipeşte de sufle t u l nos t r u". Din epoca aceasta a studiilor la Viena, din 1870, poate - i notiţa care ni- 1 arat ă pe Eminescu împotriva liberalilor germani, aşa cum mai apoi avea s ă fie împotriva liberalilor din România. In legătur ă cu starea politic ă din Germania, el scrie: In der Po litik also democra tisc he Seiltänzer, liberale Tran sacteurs"... Şi pe liberalii de la noi, Eminescu îi va socoti dănţ uitori pe funii. În 1870, Emin e s c u are oc a z i a s ă lu p t e şi cu fapta, nu numai cu vorba. El e acela care lucreaz ă pen t r u orga ni z a r e a serbării de la Putna, plănuit ă pent r u come m o r a r e a a 400 ani de la zidirea Putnei, şi luat ă ca prilej al unui congres al stu d e n ţilo r româ ni din toate provinciile româ neşti. Serbarea n'a putut s ă se ţin ă în 1870 din cauza războiului franco - ger m a n, da r s'a ţin u t în Eminescu la aceast ă ep oc ă e ho tărît s ă ren u n ţ e la orice individualism şi să trăiasc ă pentru naţiune, con f o r m cu treb u i n ţ e l e na ţi u n e i. Scrisoarea către D. Brătian u, la 3 / 1 5 August 1871, e un docu m e n t fo a r t e în s e m n a t pe n t r u cu n o aş t e r e a s t a d i u l u i la care ajun s e s e Emine sc u în desv ol t a r e a sa sufle t easc ă. In aceast ă vrem e, Eminesc u e deplin încre zător în forţele nea m u l u i ş i convin s de necesita t e a fap tei. Lui Slavici, care - i spu n e a c ă mulţi se vor pune de- a curmezişul acţ iunei, Eminescu îi răsp u n d e a : "Dai făr ă mil ă în ei!" Emi n e s c u ave a acu m convingerea c ă la unita t e a politic ă nu se va ajunge decât prin unitate sufleteasc ă şi cultur al ă. De la Viena, Eminescu trece în Germania, unde studiaz ă pân ă 'n Din epoca stu diilor în străină t ate sunt nenumărate note manuscrise, care ne- arat ă fră mântarea gând u rilor lui Eminescu, pentr u a ajunge pe calea studiului şi observaţiei la o concep ţ ie politic ă şi social ă. Natura şi Statul, Echilibrul în Sta t,des p r e e ul n o s t r u soci al, s t u d i u l Cult u r i şi ştiin ţă publicat de noi în ed. Bucovina în 193 3, ni- 1 arat ă pe

4 Eminescu preocupat de problema institu ţiilor politice şi vieţii pu blice. In 1874, pe când se afla înc ă la Charlottenburg, Eminescu stabileşte o bază filosofic ă atitu dinei criti ce fa ţă de for m e l e soci ale ori cul t u r a l e, căro r a nu le coresp u n d e a un fond serios. O scrisoare a sa către Maiore s c u, ni - 1 ara t ă pe Emin e s c u trecâ n d de la ideile lui Scho p e n h a u e r, la interesul practic pe care ele l- ar pu tea avea pentru ţara noastr ă, în lupta contra formelor făr ă fond. In Februar 1874, Eminescu are următoarele convingeri: spirit ul pub lic la noi tre b u e schi m b a t, ară tâ n d u - se în mo d teor e tic c ă nu exist ă înd re p tă ţiri pen t r u a pri mi ins ti t u ţ i i străine; tre b u e s ă p ri m i m de la străi ni numai principiile generale în materie de instituţii; instit u ţiile înseş i treb u e s ă fie po trivite cu stare a real ă a ţării noa s t r e. La 'n a p o i e r e în ţa r ă la 187 4, Emin e s c u ave a fixat ă atit u d i n e a sa fa ţă de multe din pro ble m ele vieţii noastre publice. De la 1 Iulie Iunie 1876, Eminescu ocup ă postul de revizor ş colar. Conştiinţa pe care - a pus - o în mu n c a sa şi înălţimea - i de idei se văd din notele ş i ra p o a r t e l e adu n a t e în volu m de D. G. T.,Kirilean u şi de I. Scurtu, în ed. Scrieri politice şi literar e, I. De la înapoierea în ţar ă, Eminescu fu în contact nemijlocit cu cercul Junimei, adoptând ideile politice ale grupului junimist, care avea s ă se transfor me în partid conservator. Conferinţ a Influenţ a austriac ă, pe care Emine sc u o ţ ine în 1876, e o dovad ă dep lin ă c ă Eminescu e convins partizan al ideilor conservatoare. Dat afar ă din slujba de reviz o r de guvernul lib eral, Eminescu lucreaz ă ca redac tor la foaia Cur ierul de laşi, pân ă 'n toamna anului In foaia mo dest ă de la laşi, Eminescu scrie nu meroase pag ini de critic ă drama tic ă, istorie naţional ă, politică intern ă şi extern ă. In Octombrie sau Noembrie 1877, Eminescu vine la Bucureş ti, ca redacto r al ziar ul ui conservator Ti m p u l, la care m u n c eş t e pâ n ă la slei r e ti m p de ş ase ani, expunându - şi părerile sale şi desvoltân d doctrin a conservatoare. In 1883 Eminescu se îmbolnăveşte, dar şi 'n epoca boalei nu uit ă preoc u pă rile politice. Din 1884, avem o mărturie care ne- arat ă constanta dragoste a lui Eminesc u pentru popor. La un banc het pentru sărbătorirea eroului Horia, Eminescu închi n ă pen t r u ţărăni m e a no a s t r ă. Anii sunt ani de suferin ţă fizic ă şi moral ă. De dou ă ori în cursul acesto r ani Eminescu îşi revine din boala sa pe n t r u a recădea în înt u nerec ul minţ ii. In iarna anului 1888, restabilit pe deplin îşi reia ocupa ţiile de ziarist. Scrie câteva articole la România liber ă şi Fântâna Blanduziei. Articolele sale nu mai aduc nimic nou, nici ca gând ire politic ă, nici ca expresie literar ă. Eminescu recade în boala sa la 'nceputul anului 1889 ş i moare în ospiciu în urma unei lovituri date de un tovar ăş de suferin ţă, la 15 Iunie II. Împrejurările politice în care Eminesc u îşi desfăş oar ă activitatea Cine a străbătut man u sc risele şi articolele lui Eminescu, a dat peste însemnări ş i observaţii care arat ă o ciud a t ă atitu di n e fa ţă de ziaris tic ă din part ea unui om care atâţia amari de ani tocmai prin mijlocul ziarelor şi- a expus părerile ş i sentimentele. Intr' u n m a n u s c r i s di n tinere ţ e găsim însem n a r e a : " Precu m orice cas ă are cloaca sa, aşa şi ziaristica îşi are canalele sale de scurgere, pentruca orice tin gi r e să - ş i afle ca p a c u l şi orice o m se m e n ii". In alt loc al man u s c risul u i găsim reflexia: "gaze ta ri ş i avocaţi, de sigur do u ă din breslele cele mai de prisos şi mai vătămă toare omenirii". Dup ă ce scrie ani de zile în diferite ziare, în toiul luptelor politice la care ia parte, Eminescu spune în Timpul, ziarul parti d u l ui conse rva t o r, în aceiaşi chestiu n e: " în nici o parte a lumii pre s a, nu este înte m eiat ă spre a sp u n e adevă rul. Totuşi acest om, înc ă de la vârsta de 20 ani, se simte atra s spre ziaris tic ă şi dă

5 pu blicului ad mirab ile articole. De sigur c ă Eminescu simţea nevoia sufleteasc ă de - a - ş i expune părerile şi sentimentele sale şi c ă viaţa în at m o s f e r a na ţi o n a list ă a socie tăţ ii st u d e n ţ i l o r ro m â n i Româ nia Jun ă din Viena, unde de la colegi bucovineni, transilvă neni ori din Principate putea s ă cunoasc ă grijile şi durerile provinciilor româneş ti, a fost hotărîtoare în direcţia luat ă de el. Împ r e j u rările în care Emine sc u îşi desvoltă activitatea trebuesc cunoscute, căci numai as tfel vom înţelege conce p ţi a sa politic ă, reieşit ă din reale nece sităţi isto rice, ca o reacţiu n e împot riv a a oa me n i şi stă ri de lucr u ri pe care el le socote a primej d i o a s e pe n t r u viaţa nea m u l u i. Situaţ ia Româ n il or din Tran s il v a n i a si Buco v i n a. Aten ţ i a lui Eminescu, treb u i a s ă fie at r a s ă în pri m u l râ n d de sit u a ţ i a Românilor din provinciile subjugate Austro - Ungariei. Primele sale arti cole sunt în legătur ă cu Românii din Transilvania. E o epoc ă de res t r iş t e pe n t r u acea s t ă pr o vi n cie. Maghia rii lua u ho tă rî rile pe care le voia u făr ă s ă ţin ă seama de naţionalităţile subjuga te. Româ nii au avut îns ă în toat ă aceast ă epoc ă dâr zi apărători ai drept u rilor lor. Al. Papiu Ilarijan îşi ex p ri m a înc ă din , cu cu r a j, părerile în luc rarea sa Independenţ a constituţional ă a Transilv aniei şi arăta c ă autono mia şi indepen d e n ţ a Trans ilvaniei au ră ma s neş tir bi t e de - a- lungul veacurilor. Papiu Ilaria n cerea pen t r u Tran silvania inde p e n s enţă constit u ţional ă, o constit u a n t ă care s ă organ izeze ţ ara, încorporarea la Transilvania a celorlalte ţinu t u r i ro m â n eş ti din im p e ri u. Conş tiin ţ a na ţ i o n a l ă er a de s v o l t a t ă în provi n c ie, dar sbuciu m u l Românilor n'a adus rezultatele dorite. Autonomia căpătat ă în 1863 e pierd u t ă du p ă câţ iv a ani, ş i p a c t u l d u a l i s t fu înc h e i a t în , cu toat ă opu nerea Românilor, cu toat ă atitu dinea hotărît ă a lui Măcelariu şi a celorlalţi oratori româ ni întrerup ţi în cuvântările lor ş i ameninţa ţi de Unguri. Atu nci cân d Eminesc u îşi încep e activita t e a ziar istic ă scriind în Federaţiunea, ziar românesc care, apărea la Buda - Pesta, şefii româ ni erau descuraja ţi din pricina insuccesului în problemele naţionale. Pe la 1869, ei predicau conaţ ionalilor pasivitatea, dec larâ n d nelegalita t e a regi m u l u i ce li se imp u n e a. La 14 lanuar 1869, adunarea din orăşelul tran silv ănean Mercu r e a, ho tăr a ab ţi n e r e a de la alegeri. In astfel de momente, Al. Mocsonyi, propunea form area un ui partid politic naţional şi de m o c r a tic pen t r u apăra r e a dre p t u r i lo r na ţio n a le. In Diet ă, Iosif Hodo ş, Vincent Babe ş, Canonicul Mold ovan, ş efi s pirit u a li plini de voin ţă şi dâ r z enie, îşi exp ri m a u na ţio n a lis m u l lor ene rgic fa ţă d e încă lcă rile mag hiare. Hodo ş şi- a expus părerile în Federaţiu ne a înain te de - a le înfăţiş a în volu m aparte, şi de sigur c ă din ziar le- a cunoscut şi Emin escu. In Românii şi constituţ iunile Transilvaniei (Pesta 1871). Hodo ş cerea pent r u Români inde p endenţ a ş i autono mia Transilvaniei, desfiinţarea dualismului, alipirea la Transilvania autono m ă a Bucovinei ş i a celorlalte ţin u t u r i ro mâ n eş ti din Ungaria, transfor m a r e a imperiului într'o confeder aţie de na ţi u n i libere. Lupt a energic ă a şefilor naţi o n a lişti n'a ad u s roade. Situ a ţ i a a răm a s aceeaş i în înt r e a g a ep o c ă a lui Eminescu. Suferin ţele Româ nilor su n t rez u mate astfel în scrierea care - a atras persecuţiile maghiare şi condamnarea cond ucătorilor naţionaliş ti ro m â n i, Me m o r a n d u m - ul di n , şi care apăr u în 1883 şi în limba france z ă, pentru ca şi străinii s ă cunoasc ă pătimirile nea m u l u i nostru: Mais ce qui fait souffrir davantage le peuple roumain de cette monarchie plus am è remen t que tous les autres coups qui l'accablent sans cesse, c'est ce fait que dep uis quin z e ans, ses larmes, ses récla ma tions et ses de m a n d e s, ba s ées su r le dr oi t, ne son t é cou t é es nulle part, ni me m e pri ses en consi d ératio n. Dan s de nombreux cas, le peuple roumain est ignor é com pl é tem e n t et per d u de vue, co m m e s'il n'exis t a i t même pas dans ce pays; au contraire dans d'au t r e s ca s qui se r é p èten t so u v e n t, il es t trai t é d'u n e mani ère tou t exce pitio n elle, et da n s un esp rit si hostile qu'on croirait que l'etat ne voit dans Ies Roumains que des enne mi s et non pas des conci toyens sup p o r t a n t tous les mê me s

6 charges et les mêmes difficultés que lui, à côté de tous ses autres habitants". Şi Bucovin a trecea pri n vre m u r i grele. Era de la 1871 la 1879, e considerat ă ca cea mai nenor ocit ă pentru Româ nii bucovineni. Acum aju ngâ n d la putere guvernul germ a n - liberal, toate hotărâ rile ce se luaser ă sub guvernul Potocki, in ce priveş te auto n o m ia bisericeasc ă, sunt călcate şi la conduce r ea politic ă a ţării aju n g Nemţ ii ali aţ i cu Evreii. Aceas t a - i era în care se înfiinţ e a z ă Univer si t a t ea german ă din Cernăuţ i, cu menirea de - a desna ţio n a li z a ele m e n t u l ro m â n e s c şi a - i slăbi puterea d e r e z i s t e n ţ ă. In a c e l a ş ti m p e e r a î n c a r e s u b plin regim absolu ti s t, biserica Bucovinei e tero ri z a t ă de Eugeniu Hacma n şi de uneltele sale, iar cugetarea ro m â n e a s c ă nu se mai poate ma nifesta liber. Acu m Hac m a n e răs p lătit de guv e r n u l pe ca re 1 - a servi t cu cre di n ţ ă ş i- i ridic a t la ra n g u l de Mitropolit la 23 Ianuarie 1873, zădărnicind u - se astfel pentru totdeauna unitate a bisericii româneşti din imperiul aust r o - ungar. E tot odat ă epoca în care Ro m â n i i se ved e a u tot m a i m u l t su p l a n t a ţ i d e stră ini, din ce în ce mai slabi pe pro p ri ul lor păm â n t. E vre m e a în ca r e si t u a ţ i a e r a t r a g i c ă aşa cum o expri m a s e ziarul româ n e s c din Bucovina, Albina în 1867: In pămâ n t u l moş tenirii noa s t r e s u n t e m ca niş t e străi n i, în ca s e l e şi bi s e r i cile noastre amu ţ eşte limba părintească de strigătul străinului de la miază- noapte, care venind mai deun ă zi mai vâr t o s ca ce rşi t o r, zi ce as tă z i c ă es t e foar t e egal în d r e p tă ţ i t şi mâi n e poi m â i n e va zice că este samovolnyi pan" în Bucovina". Acum Albi n a ara t ă d ecă d e r e a p u t e r i i neam u l u i ş i bis ericii în faţa străinătăţii, care năpădeşte ţara. Autor ul articolul ui din Albin a arată c ă toate pac ostele cad pe cap ul ţării nu m ai din pricina lipsea, de naţ ionalis m a cond ucătorilor. In aceast ă epoc ă, Austria îşi vede triu m f ul pol iticei sale. Du p ă ce re uşise să divid ă pe Ro m â n i în ce priveşte biserica voia să- i divid ă şi 'n ce priv eşte ş coala. Pentru aju n g e r e a aces t u i sco p, odat ă cu come m o r a r e a anexă rii Bucovinei, guvern ul hot ăra înfiinţarea Universităţii germane din Cernăuţi. In ce priveş te pe Rute ni, p u t e r e a lor creştea zi c u z i şi s e r v e a u d e u n e a l t ă g u v e r n u l u i a u s t r i a c în politica lui de desna ţio n alizare. In aceast ă epoc ă de du pă 1871, spre a sm ulge Româ nilor pu terea politic ă, guvernul austriac se aliaz ă cu Rutenii, făcându - le acestora concesii în administraţie, şcoal ă, biseric ă, în detrimentul Românilor. Folosindu - se de sprijinul guvernului şi de neînţelegerile fruntaşilor româ ni, Rutenii care - şi atrăseser ă înc ă din 1870, critica lui Eminescu, aveau s ă cear ă în 189 1î n loc uirea în biseric ă a limb ei ro m â n e cu cea rut e a n ă ş i conducerea bisericii româ n e. Viaţ a public ă în România. Stările de lucruri din Bucovina şi Transilvania îi ofereau astfel lui Eminescu ocazia de a- şi înfăţişa ideile sale în proble mele naţionale ş i de - a lua apărarea drep t u rilo r nea m ul ui de - a se desvolta liber şi potr ivit cu aspira ţ iile lui. Stările de lucr u ri din Româ nia, aju n s ă la inde p e n d e n ţ a de fapt şi de dre p t după războiul de la , erau bine cunoscute de Eminescu şi asu p r a lor îşi îndreapt ă, acesta în mod constant privirile timp de mulţi ani de zile. Evenimente importa nte puneau bazele României mode rne, şi asupra lor Eminescu meditea z ă şi- şi spune cu curaj opiniile. La 1866, Cuza e detronat şi pe tron ul Româ niei ajunge un principe străin. Viaţa public ă rămâne turb u r e ani de zile, oamenii politici iau atit u d i n e unii pent r u, alţii con t r a princi p el ui Carol. Eminescu atunci când începe s ă 'nţeleagă desvolta re a vieţii noastre de sta t, se alipeşte gru p ului ju n i m i s t, e parti z a n cre d i n cio s al noii stări de lucru ri, dar nici nu cru ţă pe trădătorii din noapt ea detronă rii lui Cuza. Concesio n a r e a căilor ferate, alian ţ a econo m ic ă cu Austr o - Ungaria, dife rite legi de organi z a r e a vieţii de sta t, su n t atâtea prileju ri de frămâ n tări politice asupra cărora Eminesc u avea s ă gândeasc ă şi să - şi for m e z e o opinie. Îns uşi ră zboi u l Inde ped e n ţ ei e un prilej de lup te politice interne. Part idul liberal era pentru intrarea în război, cel cons ervator voia o neutralitate desăvârşit ă. Perderea Basara b i e i în ur m a

7 tra t a t u l u i de la Berlin, aduce şi mai mult înăsp rirea relaţiilor dintre cele două partide şi însuşi Eminescu ia atitu dine duşmănoas ă fa ţă de partid ul pe care - 1 socotea vinovat de mutil area ţării. Tratatul de la Berlin, chestia revizuirii Constit uţ iei în favoar ea Evreilor, chestia Dunării, proec tul de reform ă a legii electorale, legea tocmelelor agricole, sunt tot atâtea ocazii pentru Eminescu ca să- şi expu n ă vederile sale. Alături îns ă de articole pline de gândire serioas ă asupra vieţii politice şi sociale, sunt nenu mă rate articole pline de patim ă, scrise într'o limb ă excesiv de vehe me n t ă. N'am înţ elege articolele lui Eminesc u, în forma şi stilul lor, dac ă n'am arunca o privire asupra vieţii noastre publice din acea epoc ă, spre a vedea cum politicia inva d a s e toa t e tăr â m u r i l e ş i cu m ar m a de lu p t ă între parti d e era calo m n i a, ins ul t a, ame n i n ţ a r e a. Politica era adevărata pasiune, singura pasiune. Socie t a t e a în t r e a g ă era o gr u p a r e de pa r t i d e în lup t ă, fiecare lup t a pentru ţar ă pri n par t i d şi 'n numele partid ului. Pasiunea politic ă cotropise toate domeniile şi făcea imposibil ă activitatea dezinteres at ă a spiritului. Politic a era la u n ii p u n c t de plecare, la alţii punct de ajungere. Carierele celelalte păreau doar simple înd ulciri ale existe n ţ ei pen t r u politicianul ajuns, ori simple mijloace pentru cel ce 'n politic ă avea ţinta s ă ajung ă. Toţ i discu t a u nu m ai politic ă, aşa cum bolnavul nu vorbeşte decât de ce- 1 doare. Apă sa ceva pe cree r u l n a ţ i u n i i şi abia ici, colo câţiv a nădăjd u i a u în bo a r e a eliberării şi 'n d r e p - tarea pu terii intelect u ale spre alte do m e nii care aşteptau. Deasupra vieţii politice parc ă nu exista o via ţă superio a r ă, întreaga via ţă a statul ui şi naţiunii n'a vea decâ t o expresie: lupt e politice care avea u la baz ă lucră turi şi frecuşuri fatal aduse de rotativa căpătuirii. Aceasta - i starea vieţii noastre publice, aşa cum apa r e din scrierile lui Eminescu şi multe mărtu rii ale vre mii. Preocuparea numai cu cele politice o găsim cond amnat ă de mulţi scriitori ş i chiar de oameni politici ai vremii. Iată- 1 pe bărbat ul politic Boerescu atrăg ân d Parla m e n t u l u i ate n ţi a în 186 9, c ă nu - i sufic ie n t s ă faci p o li t i c ă p e n t r u ca to t u l s ă m e a r g ă bine înt r ' o ţa r ă, şi cerâ n d ca grija ad m i n i s t r a ţ i e i s ă predo mi n e z e politica). Iată - 1 pe scriitor ul şi omul politic I. Ghica arătând în 1870, c ă politica absoarbe toate pre oc u pă rile naţiu n ii, c ă spiri tele sun t exclusiv pornite spre politic ă şi c ă politica militant ă, limbuţia tribunei, biurocraţia, sunt cons iderate ca singurele cariere demne de un Român. Filosofia, ştiinţele, artele nu su n t cultivate; ind u s t r i a şi co m e r ţ u l s u n t p e m â n a s t răi n il o r, ia r noi stăm cu mâinile 'n sân şi ne bocim c ă naţional itatea noastră e'n pericol). Odobesc u, marele scriit o r şi om de ştiin ţă, într'o conferin ţă la Aten eul româ n din Bucureşti în 1872, vorbeşte de preocupă rile noastre politice în dauna celor artistice şi ara t ă c ă nu - i deaju n s s ă ave m insti t u ţ ii politice ca s ă fim şi civilizaţ i). Alecsa n d ri în cores p o n d enţa sa, vorbeşte adesea de politic ă - boala gen eral ă di n ţa r ă. Într' o scri s o a r e către Iaco b Ne gru z z i el spu n e: "Nebunia politic ă a smintit la noi cei mai mulţi creeri, epidemia e general ă. Când dar în mijlocul unei asemine epide mii se găsesc tineri feriţi de dân sa şi care conlucre a z ă serios la o oper ă de regenerare a min ţilo r, acei tin e ri păşesc pe adevăra t a cale ce d u c e la u n viito r feric e şi glori os pentru ei şi pentru ţara lor"). Altădat ă, fă cân d alu zie la cele ce se petreceau în Bucureşti, îi scrie tot lui Iacob Negru z zi: "Politica, iat ă boala ca r e se a c ă isvo a r e l e imagi n a ţ i e i şi b u n u l u i si m ţ în Bucureşti. Feriţi - v ă măcar în Iaşi de - aşa cu m p lită epide mie". Cu m poli tica p u n e a stă p â n i r e p e înt r e a g a suf lare a na ţ i u n ii în anu m i t e mo m e n t e, ne - o arat ă ziarul liberal Românul. In Balcani era război, star ea noastr ă p olitic ă şi econo m i c ă era de z a s t r o a s ă şi t o t u ş i R o m â n u l s c r i e î n t r ' u n a r t i c o l d e f o n d în legătur ă cu da re a în ju d ecat ă a minis t e r u l u i Cat a r g i u : Naţ i u n e a înt r e a g ă n u se ocu p ă şi, n u se mai poate ocupa astăzi decât de pu ne re a sup t acu z a r e a

8 minister u l u i Catargi"). Gr. Peucescu, om politic conservator, observ ă în 1878 că România tindea s ă se împart ă în dou ă tabere inamice numite par tide, a căror ocu p a ţ ie era lup ta pe n t r u aju n ge r e la putere. Luptele politice au o for m ă extre m de viole n t ă şi atât Româ nii cât şi străinii îş i dau sea m a de pri mejdiile ce ame ni n ţ a u viaţa sta t u l u i. Tim p ul,, ziarul conservator de sub conducerea lui Lascar Catargiu, scrie odat ă în legătur ă cu aceste lupte: " Demagogia a exasperat aceste diviziuni. Precum nen o r o cita Polonie, în aju n u l peirei sale, ne disp ută m as u p r a tex t u r ilo r Con s ti t u ţ i ei, ne prigo n i m şi ne acu ză m unii pe alţ ii, pe când poate sun ă, la orologiul timpului, cele din urm ă ceasuri ale na ţio n alităţ ii ro m â n e". Iar un ziar pa ri zian Se colul XlX- a, scrie în aceiaşi epoc ă în legătur ă cu politica noastră intern ă: "Săraca Românie! Intre Germania care se joac ă cu ea, Austria care caută compensa ţ ii într'însa şi Rusia care - şi rezerv ă drept ul d'a se servi de dânsa la treb u i n ţ ă, şi oa m e n ii săi politici care se înju ria z ă în nişte disc u ţii biz a n t i n e, câ n d in a m i c u l es t e la po r ţ i l e ce tă ţii, ea nu pare c ă va tră i mul t timp". In as tfel de împrejură ri, ziar ul liberal Ro m â n u l, scria: "Avem în fa ţă d o u ă re z b e l e. Un ul în t r e Tu r c i şi Ruşi. Altul între Catargieş ti şi Româ ni". În aceast ă deslănţuire de patimi şi insulte, blest emele cad ca tră snete din cele dou ă partide duşm ane: "Dar ble s t e m e l e na ţi u n ii ca d ă n u m a i as u p r a regi m u l u i ce a înce p u t acea s t ă e r ă d e a s e r v ire econo mic ă", strig ă Româ n ul, vorbind de gu vernarea conservatoare. "Dar în aceast ă încurcăt ur ă vina istoric ă şi bleste m u l ur m aşilor s ă cadă asu p r a celor ce - au făpt uit tot răul, asu p r a liberal ilor de orice nuan ţă..." ră spunde Eminescu, plătind ziar ul u i Rom â n u l cu aceiaşi măsu r ă. In mijloc ul unei ase m e n i deslăn ţ u i ri de pati m i, e de mi r a r e c ă oa m e n ii cu bu n si m ţ ei înşişi îşi pier d cu m pă t u l? Astfel Alecsan d r i în tragica sit u a ţ i e d e la , cre d e c ă pie r d e r e a Bas a r a b i e i e doa r o fars ă pe car e vre a u s'o joace oa m e n ii, p olitici libe r a li, I. Brătia n u, Kogălnicean u şi C. A. Rosetti, înţeleşi s ă fac ă zgo m o t în jur ul pr ov inciei de peste Prut, spre a apărea în ochii lu mii ca salvatori ai patriei!. Exist ă tot uşi şi conştiin ţ a ruşin o s u l u i spectacol al luptelor noas t r e politice. I. Ghica, sc ri e u r m ă toarele rându ri atât de adevă rate şi atât de actuale: " Departe de aceste lupte, urmaşii noştri când vor citi câte s'a u scris înt r ' a c eş ti tim p i, vor vedea cu mâ h n i r e sărăcia de idei şi avu ţia de pati mi care ne sfâş ie înt r' u n tim p atâ t de critic, într'u n timp când trebuia ca toat ă inteligenţa s ă aduc ă contingen t u l să u la o lucrare atât de mare, atât de anevoioas ă ca renaşterea unei naţiuni". Eminescu el însuşi, atât de sincer în scrisul lui, nu putea s ă nu prind ă în notele ş i articolele sale mome n t ele în care - şi dădea seama de calea rea ce- o apucasem. Astfel în faţa spectacolului vieţii noas tre publice, el notea z ă odat ă: "Un popor, căruia - i e sil ă de orice munc ă ştiinţific ă, al cărui prisos de inteligen ţă se consu m ă în lucrarea de sigur cea mai uşoar ă a minţii omeneşti, în sud uitu ri sau ridicarea în cer a guver n a n ţ ilor să i, nu poate fi numit un popor inteligent". Altădat ă el scrie aceste rând uri care - s ca un balsam ră coritor în mijlocul impetuoaselor deslăn ţuiri de for ţă pasional ă: "Suntem zăpăciţi, nu mai ştim ce voim, ce să facem, ce s ă primim, ce s ă respingem, în cine s ă ne în credem; nu ne mai înţelegem ş i nu ne mai auzim unii pe alţii: ne treb ue o idee care s ă limpe zeasc ă toate capetele şi s ă ne împre u n e pe toţi la lucru". Sentinţ a de conda m na re a frământă rilor primejd ioase pentru viaţa naţ iunii e pronun ţ a t ă astfel chiar de unul din vajnicii luptă tori. Gândul nev oii unei conlucră ri pentru ajungerea ţelului comun începe s ă se 'nfiripeze. Câteva minţi se desme ticesc, nevoia unei destinderi, a unei împăcări se simte. Gându rile bune îns ă răsar răsle ţ şi se perd în haosul vieţ ii publice. Dup ă ră zboiul Indepe n d enţei patimile aveau s ă se deslănţue cu mai mare furie înc ă, însuş i Eminescu va fi mai aprig ca 'nainte. In numele dragostei de neam, asupra a tot şi a toate, va contin u a s ă stă pânea scă delirul invectivei şi trivialităţii.

9 III. Eminescu ziarist. Colaborator la Federaţiunea. Primele articole ale lui Eminescu s unt cele apă ru t e în Federaţiunea. Ziarul acesta cu pron u nţ a t e senti men te naţio nalis te, apărea la Pesta şi era sub conducerea lui Alexan d r u Roman, profesor de limb a ro m â n ă la Univer sita t e a din Buda - Pes t ş şi memb r u al Academiei Române. De sigur c ă legăturile cu stu den ţ ii transilvăneni la România Jun ă, în special legătu rile cu Slavici, de la care va fi căpă tat infor m a ţii asupra stării de lucruri din Tran s ilva n i a, l - a u făc u t pe Emin e s c u s ă se a d r e s e z e unei foi de sub direc ţi a un u i tra n s ilvăn e a n. Poate c ă ş i ar tic o l ele p u b lic a t e de Ho d o ş în ace s t zia r vor fi avut rolul lor în ală turarea lui Eminescu ca colaborato r, la Federaţiu n eia, căci ideile susţin u t e de el se asea mă n ă m u l t cu acele ale lui Hod o ş din Ro m â n ii şi conslituţ iu nile Tra nsilva niei. In Federaţiunea din 1870 public ă Eminescu cele trei articole ale sale în legătură cu situa ţia politic ă a Românilor şi a celorlalte naţionalităţi din Austro - Ungaria: Să face m im con g r e s, Echilibrul şi In unire e tăria. Eminescu cere autono mia Transilvaniei, ţine rea un ui cong res al Româ nilo r şi solidari z a r e a cu celelalte naţionalităţ i asuprite. El e contra sup re m a ţ i e i m a g h i a r e şi a r a t ă c ă Ung u r i i n u s u n t prin nimic su periori celorlalte nea m u ri din împă raţie. El cere federalizarea Austro - Ungariei ş i egala îndreptăţire a tutur o r neam u rilor. El îndeamn ă pe Români la solidaritatea între ei, la solidaritate cu celelalte naţiu ni şi le amin teşte c ă 'n ei st ă pu tere a şi mân t uirea. Cele trei artic ole de tin e r e ţ e ale lui Eminescu s u n t în s u f l e ţ i t e n u n u m a i d e o cal d ă p a s i u n e, ci şi de o înalt ă gân di r e politic ă îmb răţişăto a r e nu numai a cauzei Românilor, ci şi a aceleia a tuturor naţionalităţilor subjugate. Redactor la Curierul de Iaş i. In 1876 Eminescu îşi reia activitatea de ziarist, după o întreru p e re de câţiva ani, ca redactor - prim al ziar ului Curierul de Iaşi. Cine ar mai şti de existen ţa acestei foi dac ă Eminescu n'ar fi aru n c a t asu p r a ei câteva ra ze ale suflet ul u i său? Frumoase critici teatrale, interesa n te priviri generale asupr a Românilor de pretutindeni, într'o epoc ă de criz ă politic ă orie n t a l ă din care avea u s ă decu rgă evenime n t e înse m n a t e pen t r u noi, dar mai ales câteva fru m o a s e articole, care vor rămâ ne un titlu de glorie al foii, iat ă ce- a dăruit Eminescu Curer ului de Iaşi. Ră pirea Bucovinei şi cele dou ă articole care formeaz ă scrierea Grigore Ghica Voe vod, su n t to t ce - a sc ris mai fr u m o s Emine s c u la mica gazet ă provincial ă. Eminescu a fost mare şi 'n locul mărunt pe care - l ocu p a. Îşi dă d e a el singur sea m a de deosebirea dintre măreţia geniului lui şi mediocritatea postului care - i aducea pâinea zilnic ă. Vorbind într'o noti ţă manuscris ă despre situaţ ia lui, Eminescu scrie: "D. Michalis Eminescu, vecinie doctorand în multe ştiinţ e nefolositoare, criminalist în sens ul prost al cuv ân t u l u i şi în co n flic t cu ju d e că t o r u l d e ins t r u c ţ ie, fost bibliotecar când a ş i pră da t biblioteca, fo s t revi z o r..., fo s t red a c t o r en chef al foii vitel or de pripas ş i al altor jurn ale necitite colab orator". S ă st r e c u ră m u n pic d e amărăciu n e di n partea lui Eminesc u, în ha z lia no t ă, căci de sigu r nu cu haz curat a scris - o. Frum u se ţ e a şi seriozitatea artic olelor p u blic a t e într'u n zia r me d i o c r u şi nebăgat în seam ă, arat ă îns ă cât de imperativ ă e fatalitatea geni ul ui, cu m Eminescu a fos t împi n s s ă fie ma r e ş i 'ntr'u n pos t mediocru, în mijloc ul unei societăţi în care la fiecare pas posturile înalte dau pe faţă micimea celor ce le ocu p ă. Redact or la Timp ul. La 1877, îl aflăm pe Eminescu, ca redac tor la ziarul conservator Timp ul. Era firesc lucru ca Eminescu s ă fie î n t r ' o z i a t r a s s p r e a c e s t z i a r. Di n t r e p r i e t e n i i l ui, Slavici e c ol a b o r a t o r la z i a r î n c ă d i n şi pu blic ă aci diferite scrieri la Foiţa Timp u l ui". Aci la 24 Aprilie , p u b lic ă el fr u m o a s a b uc at ă literar ă Sf. Gheorghe - Icoane zugrăvite cu degetul, sub transparentul pseudoni m Tanda". Bucata trebue să- i fi plăcut lui Eminesc u mult, căci câteva luni dup ă aceia o repro d u c e, făr ă nu me de autor, în Curierul de Iaşi, de unde au luat - o editorii care - au

10 atribuit - o lui Eminescu. In Nr. de la 23 şi 25 Sept. 1877, tot sub pse u d o ni m u l Ta n d a, Slavici iro n i z e a z ă p e D - r Zo t u, în ar t ic o l u l Bietul D - r Zot u, în ca r e în t r e altele, se s p u n e c ă d o c t o r u l îşi d a im p o r t a n ţ ă şi p ri n, fap t u l c ă Eminescu 1 - a luat în serio s în critica ce i- o făcuse. In afar ă de Slavici la Timp ul, mai e Iacob Negruzzi, care public ă aci în 1877 câteva din Scrisorile sale. Mai e aci ş i Gr. H. Gran dea ca redactor. In Augus t 1877, în Timpul îşi pu blic ă Creangă Pov estea lui Hara p Alb. Venirea lui Emine sc u la Tim p u l era deci pregă tit ă d e in t r a r e a at â t o r p rie t e n i d e la Juni m e a. Se ştia de altfel c ă la Tintpul dom n ea sjpiritul junimis t. Astfel Pressa, organ ul deziden ţ ei conserv atoa r e îl acu z ă od a t ă pe Lascăr Cata rgi u, c ă 'n ch e s t i a legilor mili t a r e s' a lu a t d u p ă no u a di r ecţie" de la Iaş i. Un doc u m e n t mul t mai înse m nat e scri s o a r e a lui Slavici către lacob Negr u z z i, la 5 August 1877, în care se spune: "Cât ă vreme Maioresc u, Rosetti, Carp, etc. su n t în comitet şi eu în re d a c ţ i e Ti m p u l e org a n u l Juni m e i. Aceas t a o ştie toat ă lumea şi Timpul e combă tut ca organ al Junimei". Ten d i n ţ e l e m a n i f e s t a t e d e Ti m p u l t re b u i a u s ă fie privite cu simpatie de Eminescu. Ziarul e contra frazeologiei goale, susţine necesita tea unei desvol tă ri organice a societăţii noastre, crede c ă Constit uţia la noi e înc ă lipsit ă de via ţă şi că ideile aş te r n ute pe hâ r tie for m e a z ă, un ideal lua t de aiureia, care cere tim pi pâ n ă ce prin experienţ a vie s ă se contopeasc ă cu fiinţa sufleteasc ă a societăţii. Timpul n u e re a c ţ i o n a r, da r e îm p o t r i v a d e m a g o g i e i şi înscrie acest pu nct de progra m, căruia ş i Eminesc u îi va rămâ n e cre di n cios în to a t ă activita t e a zia r is tic ă: "S ă n u s e înş ele ni m e n i; n u voi m d e loc a ne atinge de libertăţile câştigate odat ă; n u voim a ne întoa rce îndărăt către privilegiurile sfărâ m a t e de noi cu însuşi mâna noastr ă, nu cerem o reacţiune spr e trec u t, cerem îns ă sta bilir ea echilib r u l ui care n u mai exis t ă pe n t r u sus ţ i n e r e a int e r e s el o r vitale ale ţărei. Dac ă, nu voim atingerea libertăţ ilor noastre cetăţeneşti prin reacţiune, nu voim deopotriv ă paralizarea lor prin licenţ a demagogiei. Noi care am contribuit mai mult poate de cât tribunii zilei, la sfă râmarea despotismului de sus, declarăm astăzi franc, leal şi cu energie, c ă nu voim a consolida tirania de jos. Timpul recunoaşte lipsa de rap ort mulţu mitor între instituţiile împru m u t a te de de la străini ş i grad ul de cultur ă al societăţii noastre, îşi d ă seama de degradarea vieţii noastre pu blice, de mu r dăria în special a ceia ce la noi se chema alegere. Atitu di ne a Timp ului e leal ă faţă de Domnitor într'o vreme când ziarul liberal Român ul scrie la adresa acestuia articole necuviincioase. Eminescu va fi primit cu bucurie s ă vin ă la redacţia Timpului, dar poate c ă a fost che m a t aci de către şefii conservatori numai din pricina împ rejură rilor politice. Poate nici cultura, nici ser iozitatea lui de gândire n'au avut nici un rol. Eminescu îşi ară tase la Curierul de Iaşi, talentul lui de ziarist, şi Timpul avea nevoie de un bun redactor. Epoca era frământat ă de lupte de partid. Conservatorii se deosebea u de liberali şi 'n privinţ a politicei interne şi a celei externe. Căzuţi de la guvern la 31 Martie 1876, dup ă o guvernare de şase ani, conservatorii se găseau în faţa unui advers ar care nu alegea mijloacele spre a- i compromite şi desfiinţa politiceşte. Liberalii ajungând la guv ern, cu toat ă criza politic ă oriental ă, dau în judec at ă fostul guvern conservato r. Aceasta a dus până la ultima culme ura între cele dou ă partide. Timp ul avea nevoie de un redac to r de talent, capabil s ă susţ i n ă atacu rile adversarilor, să- i atace la rând u - i şi s ă desvolte doctrina conserv atoare. Palidele articole din cursul anilor 1876 şi 1877, nu - 1 destinau pe Gr. H. Grandea pentru acest rol. Ne m u l ţ u m i r e a d o m n e a îm p o t r i v a lui Gra n d e a şi din pricin ă c ă nu făcea suficien tă reclam ă revistei junimiste, Convorbiri Literare. Astfel la 17 / 2 9 Ianuar 1877, Maioresc u scrie lui Iacob Negru z z i: "Timpul nu public ă nici o noti ţă despre Convorbiri fiindc ă e redacta t de fleacul cela de Grandea. Ins ă foaia noastr ă cea nou ă dac ă o fondă m, sau

11 Timp ul dac ă (prec u m se agit ă acu m) intr ă su b mâ n a me a, s e 'n ţ e l e g e c ă va d a sea m a d e to t ce a p a r e în revi s t a ta". De altf e l Gra n d e a înce p u s e s ă n u mai dea pe la re d a c ţ ie. La 5 Augu s t , Slavici îi scrie lui Iacob Negruzzi c ă e singur la redacţ ia Timp ului, cu Pompilian şi c ă Gran d e a nu mai vine pe acolo fiin d c ă n u i se plă teş te, iar la 31 August, Slavici scrie aceluiaşi: "Redacţia Timp ului rămâne dar ap r o a p e nu m a i în sarcin a mea". In astfel de împ rejurări, Eminesc u a venit ca re d a c t o r la Ti m p u l. Se cre d e în d e o bş t e c ă p ri m e l e ar ticole di n Ti m p u l ale lui Emine s c u, s u n t cele apă r u t e cu începere de la 11 Dec. 1877, sub titlul Icoane vechi şi icoane nou ă. Adevăr ul e că Eminescu e mai dinainte redactor al ziarului. Maiorescu într'o scris oare de la 4 Noe m b ri e 187 7, îi cere lui Jacob Negr u z z i s ă i se tri m i t ă ba ni la Ti m p u l lui Emi nescu, prin Th. Rosetti, iar la 28 Noembrie într'o scrisoare către acela ş, Maiorescu întreab ă dac ă s'au tri m i s banii nece s a r i lui Slavici şi Emin e s c u pe lunile Octombrie ş i Noembrie. Eminescu era deci la Ti m p u l înc ă di n Oct o m b r i e sa u cel mai târ z i u din Noembrie. Articolul Bălcescu şi ur m aş ii lui, apăru t la 24 Noembrie 1877, e emin e s cian ş i prin idei şi pri n stil. Oda t ă venit la Tim p u l, Eminescu îşi începe activitate a cu râvn ă. Slavici scrie asu p r a lui Eminescu la 14 Dec. 1877, către Iacob Negruz zi: " Pentru ca s ă vă vorbesc de Eminesc u, el lucrea z ă cu zel şi mai mult ă bun ă cre di n ţă decât min e". Int r ' u n ma n u s c r i s, Eminesc u se iscăleşt e: M. E. redactor ş ef al ziarului conservator Timp ul". Eminescu n'a avu t de la 'nce p u t acea s t ă situa ţi e. Ziarul Timp ul, ca organ al grupării conservatoare d e s u b p r eş e d i n ţ i a lui Lască r Ca t a r g i u, a p a r e la 15 Mart Redac ţ i a ziar u l u i a fo s t ac o r d a t ă în ad u n a r e a ge n e r a l ă a m e m b r i l o r p a r t i d u l u i, u nei sing u r e per s o a n e cu de p li n e dre p t u r i de a - şi alege sing u ră colab o r a t o r i i de care - ar avea tre buin ţă. Timpul de la 21 Noembrie 1876 mărturiseşte c ă redacţia e încredinţ a t ă numai lui Gr. H. Grandea. Acesta nu rămâne îns ă mult timp singurul redactor, căci Timp ul din 27 Ianuarie 1877 anu n ţă c ă comit etul de redac ţie şi- a înm ul ţi t nu măr ul me m b r ilor; nu ni se spune îns ă cine erau aceştia. Din diferite procese de pres ă despre care se vorbeş te în Timp ul, aflăm c ă la 30 August 1877 tot Gran d ea era re dactor ul respo n s a bil. Tot din procese de pres ă aflăm c ă la 2 8 Ap rilie re d a c t o r u l şef al zia r u l u i e r a I. A. Ca n t a c u z i n o. Emi n e s c u n u a r e d e c i d e la 'nceput deplin ă pute re la Timpul, dar pe 'ncet ul toat ă grija redacţiei a trecut sub mâna lui. In 1878 chiar, mu n c a lui Emine sc u e istovito a r e şi el se plânge de aceasta în scrisoarea - i către Iacob Neg ruzzi. La 20 Decembrie 1880, când Lascăr Catargiu ajunge preş edinte al Clubului conservato r, redacţia Timp dlui se afla în seama lui Eminescu. La 1 Ianuarie 1882, Gr. Peucescu ia redacţia Timpului. Aceasta nu însea m n ă însă c ă Eminescu şi- a înce t a t cola b o r a r e a. In se ştia de către toţ i c ă Emines c u e autor ul articolelor din pag. I. Polemizân d cu Eminescu, Nicu Xenop ol scrie în ziarul de nuan ţă liberal ă Telegraful: "înţ elegem ca într'unul din acele articole care împodobesc prima pagin ă a Timpului, d- 1 Eminovici s ă scrie asemenea insa nităţ i; lumea s'a dep rins de mul t cu ele şi cit eşte ba z a c o n iile d - sale cu aceiaş i serio zi t a t e cu care ar ceti bu năo a r ă Perdaf u l şi Cucurig u - gag u de la Galaţi". Tot aci fă când portretul lui Emin escu, Xenopol scrie: "faţa şi mâinile sale poart ă nen u m ă r a t e ur m e de cer n e a lă viole t ă". Xeno p o l vrea să - 1 prezin t e pe Eminescu, ca per s o a n ă ciud at ă şi ridicol ă ; noi vom vedea în ur mele de cerneal ă, doar mu nca istovitoare a lui Eminesc u la redacţie. Aju n s sub re d a c ţ i a lui Peucescu, se pare c ă Timpul caut ă să- şi schimbe dacă nu principiile, atitu d i n e a fa ţă de oa m e n ii politici. Articol ul pri m al l u i Pe u c e s c u e p l i n d e r e p r o ş u r i vădi t e la adresa lui Emin e s c u. Găsim aci părerea c ă liber alii au preze n t a t acţiunea conservatoare sub dou ă aspec te: lupta împo t riva poporul ui din part ea boe' ril o r şi legăt u r a c u s t răi n i i p e n t r u s u g r u m a r e a ţării. Opoziţ ia conservatoare a răspuns la aceast ă pur t a r e şi ea cu insinuări: "Iar ziarele opo zi ţ i u n ii şi mai ales cele conservatoare, exa s p e r a t e de a ceast ă îndoit ă insinuare calomnioas ă,

12 exprimau în ter m e ni prea colora ţi desgustu l ce simţe a u cu dre p t cuvân t în faţ a aces t o r ma n o p e r e. Şi căuta u din parte - le idei tot aşa de defăimătoare, cu care să vestejea s c ă pe adversar i i lor". E aci o vădit ă alu z ie la teo ria pătu r ei su p e r p u s e ş i la s t il u l vir ulent al articolelor lui Eminescu. Poate c ă îns uşi Eminescu şi- a dat sea m a că vre m e a lui de glo rie trec u s e. Se p r e gă t e a o pol itic ă de împăciuire în care el nu mai p u t e a avea nici un rol. Pe lângă aceasta, Eminesc u se simte obo s i t. Ti m p u l u i i - a dăr ui t el ani de zile to a t ă p u t e r e a s a in t e l e c t u a l ă. Ti m p u l în s ă n u i - a d a t cele necesare pentru o via ţă de m n ă. Docu me n t e p recise ne d ove d e s c c ă Eminescu a d u s aci via ţă de mi z e rie. Astfel Maiore sc u îi scrie lui Iacob Negru z zi la 4 Noembrie 1877: "Cum st ă cu con tri b u ţ i ile Ti m p u l u i? F ă bin e, sp u n e s ă tri m e a t ă banii adu na ţi lui Teodor Rosetti. Că ci Eminescu conti n u ă a mu ri de foa m e - ago nia poe ţilo r ro m â n i ". Se v e d e c a b a n i i n u s e g ră b e a u s ă vin ă. Maioresc u întreab ă iarăşi la 28 Noemb rie: " Trimite Pogor banii lui Slavici şi Eminescu pe Octombrie şi Noembrie la Timpul?". La mizeria fizic ă se adă ogau dezamăgirile sufleteşti, suferinţa moral ă. Din 1882 e scrisoarea sfâş ietoare pe care Emine sc u o trimite unui prie te n: "Ei bine de şase a n i a p r o a p e, o d u c în t r ' o m u n c ă z a d a r n i c ă, d e şase ani m ă sbat ca într' u n cerc vicios în cerc ul ac e s t a, car e cu to a t e ac e s t e e si n g u r u l a d e vă r a t, de şase ani n'a m linişte, n'a m re p a u s u l se ni n, de ca r e aşi avea atâ t a tre b u i n ţ ă ca s ă m a i p o t lucra şi altcev a decâ t politic ă. Quelle vie, mo n Dieu, q u e l l e vie!... Eu ră m â n c el a m ă g i t î n a f a c e r e, că ci am lucr a t din convingere şi cu spera n ţă în consolidarea ideilor mele şi un mai bun viitor. Dar nu merge. In opt ani de când m'am întors în România, decepţiune a urmat la decepţiune şi m ă simt atât de bătrân, atât de obosit, încât degeaba pun mâna pe condeiu s ă încerc a scrie ceva...". Colaborarea lui Eminescu a continuat totuşi ş i 'n 1882, ba unul din articolele sale Materialuri etnologice are o deosebit ă importa n ţă prin ideile politice expuse ş i prin datele biografice ce le cup rinde. Şi 'n 1883 apar înc ă articole de- ale lui Eminescu, care- i mereu credincios vechilor idei expus e, dar nu mai aduce nimic nou, nici ca exp resie mă car. Eminescu lucreaz ă cu aceeaşi râvna şi deşi nu mai era el acela ce decidea la redacţ ia Timpului, se supăra când ziarul primea colaborar ea cuiva făr ă ca el s ă fie întrebat. Plin ă de mult ă dem ni tate, dar şi o dova d ă a nervo zităţii e demisia de la Timpul, pe care Eminescu o 'nain teaz ă la 16 Februarie Un redactor dela ziarul Poporul, N. Bassarabescu, colabora şi el la Timpul, iar Eminescu nu se simţea de loc onorat de aceast ă vecină tate. El scrie în demisia sa către preşedintele partidului: "Permiteţi - mi a V ă declara c ă mie u nuia nu mi- e îns ă cu totul indiferent cu cine împărt ăşesc onoarea de- a colabora la una şi aceeaş ji publicaţiune. Am fost pururea - nenumărate coloane din şapte ani ai Timpului o dovedesc - în contra acelor scriitori cari cred a se putea dispensa şi de talent, şi de cunoştin ţ e, ş i de idei, nu m ai daca vor vorbi într'un mod incalificabil de persoana Regelui, pân ă în mome n t ul când mâna monar chului semneaz ă - cu dispre ţ - vreun decret de dec orare sau de numire în funcţie. E lesne de înţeles c ă nu pot primi solidaritatea cu asemenea pene, oricât de mare ar fi îndealt mintrelea credin ţ a mea în principiile conservat oare..". D e m i s i a n ' a f o s t p r i m i t a, că c i a p a r şi d u p ă 16 Febr u a r i e, articol e care pot fi atrib u i t e lui Eminescu, astfel articolul de la 15 Iunie în chestia pre t e n ţ iilo r maghia re de - a civiliza Orient ul şi cel din 18 Iunie, în legătu r ă cu ridicarea statuei lui Ş tefa n cel Mare la Iaşi. La 28 Iu nie , ora 5 di m i n e a ţ a, Maio r e s c u e înş tiin ţ a t de D- n a Cati n c a Slavici c ă Eminescu a 'neb u n i t. La 1 Iulie Con vorbirile liter a r e p u blicau Doina, la 2 Iulie Ti m p u l anu n ţ a c ă direc ţia şi redac ţia ziarului erau încredi n ţ a t e lui Mihail Paleol o g u, la 3 Iulie zia r u l ves t e a îm b o l năvirea lui Eminescu în următoarea not ă : "Unul dintre colabo ratorii acestei foi, d - 1 Mihail Eminescu, a înceta t de a mai lua parte în redăcţiune, atins fiind în mo d s u b i t de o gr av ă boal ă. Ne pl ac e în s ă a spera c ă lipsa din t r e noi a aces t u i stima t confrate, n u v a fi d e c â t d e s c u r t ă d u r a t ă şi că n e v a fi dat ă, fericirea de a anu n ţa revenirea sa sănătos la funcţ iu nile de pân ă acum".

13 Astfel se încheia o prodi gioas ă activitate de ziaris t politic. Exis t ă şi as tă z i oa m e n i care cre d c ă Eminescu a f o s t la Ti m p l u l u n si m p l u s c r i b c a r e p e n t r u p l a t ă a e x p u s i d e i şi p ă r e r i a l e p a r t i d u l u i, n u ale sale pro p rii. Se ad uce astfel o jignire ne me rit a t ă u n u i a di n cele m a i alese s p i r i t e ale ne a m ul u i. E vre m e a s ă fie revi z u i t e as e m e n e a cre d inţ e căro r a n u m a i ig n o r a n ţ a ori p a t i m a p olitic ă le mai d ă expresie. Slavici ne mărt u r i s eş t e c ă Emin e s c u a in t r a t la Ti m p u l, fiin d c ă era păt r u n s de convingerea conservatoare. Grigore Peucescu, redacto r al Timpul ui cu 'nce p e r e de la 1 Ianuarie 1882, scrie precis: "Nimeni n'ar fi fă cut pe Emin esc u s ă su s ţ i e o id ei e ca r e n u er a a lui". Emin e s c u îşi desvolta pă re rile lui p o t r ivi t cu i n t e r e s e l e n e a m u l u i, aş a c u m l e ' n ţ e l e g e a e l. Tot Peucescu ne sp u n e c ă at u n ci cân d cineva îi făcea vre - o observaţie lui Eminescu în legătur ă cu ideile susţin u t e, acesta răsp u n d e a cu semeţie: "Alt ul o s ă m ă înv e ţ e pe min e cu m s ă s u s ţ i n in t e r esele neamului meu?". Ideile susţinute de Eminescu au fost uneori în concordan ţă cu vederile conservatoare, alteori nu. In chestia formelor făr ă fon d, a ficţ iu n e i parla m e n t a r e, a lipsei de civiliz aţie real ă la noi, a progres ului pe cale evolutiv ă, Eminescu a avut aceleaşi păreri ca şi frun taşii conservatori, dar aceştia nu 'mpărtăş eau vederile lui Emi n e s c u în che s t i a păt u r i i s u p e r p u s e, n'au p us sufle t u l cald ş i entusiast pe care 1- a pus Emin escu în apărarea inte resel o r ţărănimei. P. Carp trece dre p t for m u l a t o r u l doct rinei conserv a t o a r e, d a r cin e va ce r c e t a o d a t ă aceasta, va t r e b u i s ă vad ă dac ă nu cumva Eminescu a devansat pe şefi în multe chestiuni şi dac ă nu cumva însăşi doctrina conservatoare se formeaz ă odat ă cu activitatea ziar isti c ă a lui Emi n e s c u. In şe di n ţ a d e la 3 Dec în Contra p r o ectul de adres ă, Carp enun ţă ş i prog ra m u l junimiştilor. El cere ca oper a de organi z a r e a sta t u l u i şi societăţii s ă aibă ca pu n c t de plecare Constit u ţia, ca pro p rie ta t e a s ă fie asigurat ă, mu nca onestă încurajat ă, pro p rietatea ţăr anului s ă fie garantat ă contra parcelării excesive, meseriaş ii româ ni s ă fie încurajaţi, s ă se intro d uc ă sta b ilit a t e a în fu nc ţiile ad m i n i s t r a t iv e, s ă se lup t e con t r a fu n c ţi o n a r i s m u l u i, s ă se înc u r a j e z e învăţă mântul real ş i technic. Dar acestea erau idei apăr ate de multe ori de Eminescu în Timpul. Colaborator la "România Liber ă" şi "Fântâna Blanduziei". Dup ă câţ iva ani de existe n ţă tra gic ă, Eminescu recăpătându - şi sănătatea, se reîntoarce la ziarism. In 1888, spre sfârşitul anului şi 'n Ianuarie 1889, îl aflăm colaborator la România liber ă, devenit ă ziar con servator înc ă din 1885 şi la revista literar ă Fântâna Blanduziei. De Eminescu e cu siguran ţă articolul Iconarii d- lui Beldiman, semnat "M. E." şi apărut în România liber ă la 13 Noem brie. Tot de el trebue s ă fie şi articolul Iar Icon arii, de la 20 Noembrie. Un articol plin de multa cum păta re şi bun sim ţ e cel din 5 Ianuarie 1889 şi unele forme ortografice ş i particularităţi de limb ă ne fac s ă crede m c ă e scris de Eminescu. In Fântâna Blanduziei, Eminescu scrie dou ă art icole la 4 ş i 11 Decembrie 1888, care aduc ceva nou ca atitudine sufleteasc ă - Eminescu e acum un duşman al pesimismului ş i scepticismul ui - dar nu mai aduc nimic deo sebi t ca gân dire. Cu nr. 6 (8 Ianuarie 1889), înceteaz ă colaborarea lui Eminescu la Fântâna Blanduziei. Radu Popea ne s p u n e c ă d e la aceast ă dat ă n u s'a mai s tăr u i t pe lâng ă Eminescu s ă scrie, deoarece era foarte nervos. Nu mult dup ă aceia Eminescu s'a îmboln ăvit şi şi- a sfârşit viaţa în tragicele împrejură ri cunosc u t e. Ultimele articole ale lui Eminescu ne ara t ă con s e cv e nţ a în unele princi pii politice, dar nu ne folosesc la fixarea gândirii lui Eminescu. Pentru a exp u n e gândirea sa politic ă, trebue s ă ne întoarcem la articolele lui din tinereţe, în special la acele risipite cu dărnicie în coloanele Timpului. IV. Gândirea politic ă a lui Eminescu. Primatul naţ iunii. Dup ă Emine scu om ul nu apa r ţi n e în tregii omeniri, ci numai unei părţi. Aceasta parte care - i naţiunea are de în deplinit o menire pe lume. Singurul lucru pe care - 1poate face individul e de- a se pune în serviciul naţi unii sale, pen t r u a o

14 ajut a să - şi îndepli n e a s c ă misiunea ce- i este hărăzit ă. Pentru umanitate ca fiin ţă colectiv ă, nu se poate lucra decât pu n â n d u - te în serviciul celor ce - s alăt u ri de ti n e, celo r împ r e u n a cu care eşti de s t i n a t s ă trăeş ti. Cine vrea s ă lucre z e cu folos pentr u u m a n i t a t e, tr e b u e sa lucre z e pe n t r u na ţ i u n e a în sânul căreia s'a născut. Cosmopolitismul e o imp osibilitate, realitatea de care sunte m legaţi prin lanţ uri ce nu se pot desface e naţiu nea: "E o chest iun e ce n u exist ă, aceas t a a cos m o p o l i t i s m u l u i. S ă nu fim inve n t i vi în ch e s t i u n i al căro r în ţ eles ar fi gre u de defi ni t pen t r u fiecar e din noi. Poate c ă ar exista cosmo p olitis m - dac ă el ar fi posibil. Dar el e imposibil. Individul care are într'a d evăr dorinţ a de - a lucra pentr u societate, nu poate lucra p e n t r u o o m e n i r e care n u exi s t a d e c â t în păr ţ i l e ei concre t e - în naţionalităţi. Individul e osâ n di t prin tim pi şi spa ţi u, de a lucra pen t r u acea singu ră p a r t e, căreia el îi apar ţ i n e. In za d a r ar înce r c a chia r de a lucr a d e o d a t ă pe n t r u to a t ă o m e n i r e a, e l e leg a t p r i n l a n ţ u r i n e d e s f ă c u t e d e g r u p a de oameni în care s'a născut". Cosmo p olitis m u l e o simulaţiu n e. El n'a fost nicio d a t ă u n a d e vă r, la t e m e l i a lui a fo s t t o t d eauna un interes. Străinii sim uleaz ă cos m o p o l i ti s m u l p e n t r u a n u - ş i p r i m e j d u i i n t e r e s e l e c e le a u în ţ a r a n o a s t r ă, s t a t e l e sl a b e si m u l e a z ă şi ele co s m o p o l i t i s m u l p e n t r u a p o n e g r i şi d a p e fa ţă tendinţ ele statelor inamice mai tari. Cosmo politismul e simulaţie, făţărnicie, pretext al lenei şi indiferentismului. Gân d u r ile aces t e a expri m a t e în ep oca stu d iil o r la Viena, vor ră m â n e aceleaş i şi mai tâ r z i u. In 1876, pentru Eminescu, cosmopolitism şi egoism e acelaş i lucr u. Cosmopoliti s m u l e nu m ai pre tex t ul de - a nu face nimic pentr u o parte din omenire, din partea unui individ care nu lucreaz ă nimic pentru universul întreg. Eminescu are deplin ă încredere în vitalitatea naţ iunii. In suflet u l lui e înrădăci n a t ă co nvi n g e r e a c ă oricâte pie dici i s'ar pune în cale, o naţiu n e ' sfârşeş te prin a învinge. In ce priveşte naţiunea noas t r ă, el are deplin ă încre dere în puterea - i de rezis t e n ţă şi 'n vitalitate a - i birui to a r e asu p r a tu t uror asu p rito rilor şi restriş tilor: "limba şi naţion alitatea româ n e a sca vor pieri deodat ă cu Românul material, cu stingerea prin moarte şi făr ă urmaşi a noastr ă, nu prin desna ţio nalizare şi renegaţiu n e". Alt ă co n vi n g e r e a lui Eminescu e c ă na ţi u n i l e au dreptul de- a se ridica şi de- a- şi determina singure soarta: "Toate naţiunile trebue aduse la valoarea lor proprie", scrie el odat ă. Nu trebue s ă ne mai mirăm de vehemenţa ce- a pus - o Eminescu în articolele de apărare a naţiunii noastre subjugate în Austro - Ungaria. Triumful naţiunii e pentru Eminescu triumful drep tăţ ii; acest triu mf trebu e să vin ă odat ă: "E pietroa s ă şi 'ncovoiat ă calea Dreptăţ ii, dar e sigur ă ". Sprijini t pe credinţa în triumful drep taţii, Eminescu susţine nu numai c ă naţiunea noast r ă se va elibe r a de vrăj m aşi, dar c ă şi celel alte na ţi u ni vor sfâ rşi pri n a eş i de su b jugul ce li s'a impus de naţiuni mai puternice. Eminescu nu exprim ă numai o credin ţă mistic ă în triumful dreptăţ ii. El se bazea z ă pe faptele istorice, pe dreptul natural al fiecărei naţiuni, atunci când expri m ă cu hotarîre părerea c ă o naţiune nu are dreptul s ă dom neasc ă asupra alt eia, c ă singure naţiunile au dreptul de - a fi stăpâ ne asupra lor înş ile, de- a avea suveranitatea şi legislaţia proprie şi c ă a trece suveranitatea unei naţiuni în braţ ele alteia e o crim ă împotriva celei dintâi. Pe baza acestor convingeri, Eminescu cere drepturi nu numai pentru Românii din Austro- Ungaria, ci pentru toate naţ iunile oprimate. Stat şi naţiune. Parerile lui Eminescu asupra staului au la baz ă tot concepţ ia sa asupra naţiunii. Pentru Eminescu, naţiunea reprezint ă o sum ă de puteri vii care merg în direcţia hotărât ă de propria lor natur ă. Desfăş urarea puterilor naturii nu poate fi de nimic oprit ă în cale. Politica de stat maghiar ă e za da r n i c ă, de oarece forţele naţiunii noastre se vor desvălui în direcţia impus ă de natura lor ş i vor înfrânge ideia de stat austro - ungar. E în vorbele lui Eminescu nu numai încrederea

15 în triumful naţ iunii, dar şi convingerea c ă 'n lupta dintre stat şi naţ iune, aceasta din ur m ă sfârş eş te prin a birui. Pentru Eminescu, adevărata unitate social ă cap abil ă de- a înfrânge piedicile ş i de- a se desvolta de- alungul veacurilor nu - i statul ci naţiunea. Ist oria contimporan ă a confirmat părerea lui Emin escu. Nu- i de mirare deci c ă Eminescu se gândeşte mai mult la naţ iune decât la stat. Statul e depend ent de naţiune, existenţa lui e inferioar ă existen ţei naţ iunii, deci pe aceasta din urm ă trebue să- o asigurăm. In împrejură rile nesigure din vremea războiului oriental, Eminescu exprim ă clar ideia c ă ţinta noast r ă trebue s ă fie asigurar e a naţ ionalit ăţii, nu formarea unei Dacii politice. Statul Monarhic. În Influenţa austriac ă, Eminescu arat ă larg ideile sale asupra statului. Adâncind problemele istoriei neamuri lor moderne, el ajunge la convingerea c ă statele în care princi pi ul mona r hic a fost în floare, au progres at şi au ajuns cele mai puter nice în Eur opa. Popoarele, scrie Eminescu, sunt producte ale naturii, nu ale inteligenţei. La începutul des- voltării, ele au nevoie de un centru spre care s ă graviteze şi se grupeaz ă în jurul dinastiei ca albinele în jurul mătcii lor. In ce priveşte viaţa intern ă a popoarelor, aceasta- i numai o lupt ă între ideia statului şi individualism. Individualismul exag erat distruge, cel inteligent e creator de armonie. Când individualism ul se gândeş te ş i la interesele colective, se ajunge la armonizarea intereselor individuale. Ideia statului e ideia armonizării interes elor. Interesele comune creaz ă clase, părerile comune dau naştere la principii, pentru realizarea princip iilor se formeaz ă partide. Statul nu treb ue s ă vad ă în clase indivizi deose biţ i, ci un singur ind ivid: naţiunea. Clasele ca părţi ale naţiunii trebue s ă ră mâ n ă egal de impor ta n t e în faţa statului a cărui menire statornic ă e de- a le aduce în armonie. Societatea exist ă prin exploatarea unei clase prin alta, dar la baz ă e o clas ă care singură produce, căci e singura care lucreaz ă de- adreptul materiile pri me. Statul treb u e s ă aibă grij ă de aceast ă clas ă de producători, s ă o fereasc ă de spoliatori, s ă o cultive, s ă vegheze la prospe rita tea ei material ă şi să- şi îndeplineasc ă astfel scopul lui moral. Având în vedere caracte r ul firesc al claselo r sociale, viaţ a social ă e un câm p de schimbări, veşnice, e mişcare, iar statul care - i regulatorul acestei vieţi e stabilitate. Pentru ca armoniz ar ea claselor s ă fie cu putin ţă e nevoie de- o dinastie. Eminesc u e pentru o dina s tie în jurul căreia s ă se cristali z e z e viaţa sta t ul ui ş i care s ă asig ure armoni za rea intereselor de clas ă. Istoria noast r ă ia arăt a t c ă at â t ti m p câ t în st a t u l nos t r u a fost stabilitate a domnilor, noi am progresat; exemplu este epoca lui Alexan d r u cel Bun şi Ştefan cel Mare în Moldova, a lui Mircea cel Mare în Muntenia. Când îns ă sub influenţ a drep t ul ui public polon ne- am ră sturnat mereu domnii, am decăzut, tre zi n d u - ne în pragul epocei con ti m p o r a n e desbi n a ţ i şi cu trupul ţă rii sfâşiat, în timp ce 'n jurul nostru state uriaşe au luat fiin ţă numai fiindc ă aveau o mo n a r h i e sta bil ă. Urmărind istoria ţărilor noastre minate de ind ividualism destructiv, de nestabilitate în domnie, de asuprire a claselor prod uctive, Eminescu ajunge la conclu zia c ă pen t r u pă stra r e a naţionalităţii, a- vem nevoie de - o organizare de stat care s ă perm it ă urmă toa rele condiţiuni: a) stabilitate prin monarhia ereditar ă, mai mult ori mai puţin abs olut ă, b) munc ă, adic ă excluderea paraziţilor cond eiului şi silirea lor la munc ă productiv ă, c) economie, adic ă cumpănire între foloasele aduse de cutare chelt uial ă şi sacrificiile făcute pe n t r u ea. Avem nevoie de aceast ă organizaţie, fiindc ă num ai ea salveaz ă naţionalitatea, adică principalul scop pe care trebue să- 1 urmărim: "Nu dreptul public, ci pă strarea naţionalităţii noastre e lucrul de căpetenie pentr u noi şi ar fi mai bine s ă nu alegem deputaţi decât s ă se peard ă naţia român easc ă". In concep ţ ia lui Eminescu asu p r a stat u l u i, ideia monar hic ă e punct ul central. De ea Eminescu leag ă şi posibilitatea stabilităţii şi asigurarea triumful ui meritului. Eminescu socoate c ă 'n ţara noastr ă e absolut necesar ă o dinastie cu autoritate moral ă. Conferinţ a

16 Influenţa austriac ă e pentru Emineseu un prilej de- a face profesia sa de credin ţă într'o chestiune vital ă pentru naţiunea şi statul nostru. Statul, reazim al naţ iunii. Statul trebue s ă fie reazimul sigur al naţiuinii şi să- ş i îndeplineasc ă un rol moral prin ocrotirea meritului şi muncii. Astfel Eminescu scrie: "noi prim im ideia stat ului ca apă ră tor al mer itului legitim, al averii legitime, al muncii leg itime, ca ceva superior dispoziţiilor generale ale unei generaţ ii, ca un elemen t moral, ală turi de imoralitatea eventual ă a tendenţelor existente în societate". In concepţ ia sa asupra statului, Eminescu pleac ă de la realitatea vie: naţ iunea. Pentru Eminescu "Salus reipublicae summa lex esto", nu- i o simpl ă fraz ă. Scopul prim nu - i forma de guvernăm â n t, ci bun ă starea naţiunii. Pentru Eminescu un stat absolutist în care oamenii trăesc bine e preferabil unui stat liberal în care pretutindeni e numai boal ă şi mizerie. Când e vorba de conducere într'un stat, toate gândurile ş i sentimentele lui Eminescu se ordon eaz ă în jurul unei singure axe: naţiunea. Sistemul de guvernământ care nu- ş i îndeplineşte rolul de- a duce spre progres naţiunea e un sistem rău şi cond amnabil: "Noi credem îns ă, c ă un sistem, care, oricât s'ar îmbogăţi patrioţii, are de rezultat moart ea reală a unei naţii, e tot ce se poate mai rău şi mai uciga ş ca siste m". In lumina realizării interesului naţional judec ă Eminescu formele de stat ş i de guvernământ. Dup ă acest criteriu laud ă el forma oligarhic ă şi cond amn ă liberalismul. Eminescu scrie c ă forma oligarhic ă a asigurat desvoltarea normal ă a societăţii ome n eş ti. Criticând pe liberali, Eminescu scrie c ă statul e un product al naturii, c ă asemenea unui copac urmeaz ă anumite faze de desvoltare, c ă, asemenea unui organism îşi are evoluţ ia sa. Num ai acele societăţi s'au desvoltat în mod firesc, care s'au ferit de demagogie ş i de des potis m, prim ind o form ă de guvernământ oligarhic ă. Statul demagogic îns ă, nu- şi poate îndeplini men irea, e dominat de interese personale, e condamnat s ă fie slab şi 'năuntru şi 'n afar ă: e un sta t care nu rezist ă descomp u n e rii. Statul demagogic dev ine o unealt ă în mâna politicienilor. Departe de- a asigura desvoltarea armonic ă a claselor sociale, departe de - a încuraj a merit ul şi munca, statul acesta e o organiza ţie de para ziţi şi salariaţi, nu în slujba naţ iunii, ci a partid ul ui. Statul acesta e un mecanism făr ă moralitate, făr ă suflet, făr ă ideal. Asupra lui, Eminescu d ă aceast ă definiţ ie tăioas ă: " Statul e azi maşina prin mijlocul căreia cei laşi se răzbun ă asupra protivnicilor lor politici". Statul lăsat pe mâna politicianismului, asigur ă realizarea intereselor personale, a parve nirii, ai scăpării de răspun de re prin paravanul parlamen t arismului. Statul demagogic nu are respect pentru popor, pentr u să nătatea lui, pentr u tradiţ iile lui, e stat ul egoismului. Statul demag ogic nu realizea z ă armo nia inter eselor clasei dominante cu acele ale clasei muncitorilor: "Acest simţimânt al statului, al armoniei intereselor, s'a pierdut cu desăvârşire astăzi, când sta t u l e astfel con s tit u i t, încâ t poa t e fi con d u s în mod unilateral cu reprezentanţ ii unei singure clase sociale, exclusive prin natura ei". Asupra aceleiaşi chestiuni Emineseu scrie altădat ă: "Ideia abstract ă a statului ca apără tor al intereselor clas elor societăţii, ca scut al individualităţii contra tiraniei per so n a le ş i a tira niei uliţelo r, se sba te pe moart e, neavâ n d nici un sprijin...". Statul naţ ional. Condiţia principial ă pe care trebue să- o ndeplineasc ă statul nostru, e aceia de - a fi un stat naţional: "Statul nostr u nu are alt ă raţiu n e de a fi decât aceia că e stat românesc, deci desvoltarea elementului rom âne sc este şi cat ă s ă fie ţint a noa s t r ă de căp etenie". Dac ă viaţa noas t r ă de sta t nu ne asigur ă ac east ă con diţ ie, nici nu merită m s ă mai existăm: " sau ţara acea s t a s ă fie în adevăr ro m â n e a s c ă sau nici nu merit ă s ă fie". Numai statul naţional poate realiza condiţia ca elementul românesc să- şi impună geniul lui spec ific şi s ă fie deter mina n t în viaţ a societăţ ii. Realizâ n d un ase m e n e a stat naţi o n a l, nu mai ave m a ne îngriji de elementele străine care- şi supun interesele lor desvoltării noastre naţionale: "Chest iunea de căpetenie pentru istoria şi continuitatea de desvoltare a acestei ţări, este ca element ul rom ânesc s ă rămâie cel determinant, ca el să

17 dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclinăr ile lui oneste ş i generoase, bunul lui sim ţ, c'un cuvânt geniul lui s ă rămâe şi pentru viitor norma de desvoltare a ţării şi să pătrund ă pururea aceasta desvoltare. Voim statul naţional, nu statul cos m o p o lit, nu America du nărea n ă... Noi cre d e m c ă, me n ţ i n â n d u - ne cu statornicie pu n c t u l de plec are al statului naţional, e mai mult ori mai puţin in d i f e r e n t d a c ă oa m e n i i ca r e s u p u n de s v o l t a r e a lor pro p rie desvoltării naţio n ale a Româ n iei, su n t în orice ca z d e o rigi n ă p u r ă t r a c o - r o m a n ă, s a u dac ă înt r ' u n nu măr de ca z u r i, acea s t ă origine n u este atâ t de pro p r i e". Soarta şi caracterul neamului trebue s ă fie det erminate de elementul naţ io n al: "De aceea cred em, înte m eia ţ i pe vorbele bătrân u l ui Matei Basara b, c ă ţ ara este, în linia întâia, elementu l na ţio n al şi c ă e scris în cartea veacu rilor ca acest ele m e n t să deter m i n e z e soa r t a şi carac t e r u l aces t ui stat". Altădat ă Eminescu scrie: "Natura pop orului, instinctele şi înclinările lui moştenite, gen iul lui, care adesea neconş tiut urmăreşte o ideie pe când ţese la războiul vremii, aceste a s ă fie deter m i n a n t e în viaţ a unui stat" Aces te con d i ţ ii nu era u reali z a t e în sta t u l no s t ru de m a g o g ic, du p ă pă re r e a lui Emine s c u, şi de aci violenţa împotriva păturii conducătoare şi sup erp u s e, de aci atac u l îm p o t r i v a libe r a li s m u l u i. In loc de sta t naţi o n a l, iat ă ce ved e Eminescu: Patria un otel, po p o r u l o a m e s t e că t u r ă, bise rica un tea t r u pe n t r u politicia ni, ţ ara tere n de explo a t are pen tr u străini, viaţa noas t r ă public ă o ocazie pe n t r u ilustrarea ş i ridicarea în su s a imigra ţ i u n ii din câteşi patru unghiurile lumii". Condamnând liberalismul, Eminescu, conda m n ă un întreg sistem de con d u c e r e şi o înt r e a g ă org a n i z a ţ i e de sta t. Statu l e un organi s m, in stitu ţ iile orga n e l e lui fireş ti. Pentru Eminescu statul e un organism, un foarte ginga ş organism. Întocmai dupacum un organism îşi caut ă formele- i fireşti de via ţă, şi statul are nevoie de instituţii reieşite în mod firesc din natura lui, spre a- ş i exprima viaţa. A s u p r a s t a t u l u i c a o r g a n i s m gă s i m m u l t e p a g i n i î n a r t i c o l e l e l u i Emin e s c u. O d a t ă e l s c r i e : " Un s t a t e u n în t r e g o r g a n i c, şi î n t o c m a i p r e c u m e u a m t o t d e a u n a c u n o ş t i n ţ ă p r e a l a b i l ă d e s p r e ac t e l e d e v o i n ţ ă c e s e p e t r e c î n t r u p u l m e u, aş a şi ţ a r a t r e b u e s ă ş t i e t o t c e i a c e u r m e a z ă a s e f a c e în n u m e l e şi ' n in t e r e s u l ei". Ac ei aşi ide n t i f ica r e a st a t u l u i cu u n organis m o găsim ş i aiu r e a: "In z a d a r a r încerca cinev a s ă d o v e d e a s c ă, c ă s t a t u l e u n r e z u l t a t a l c o n v e n ţ i u n i i şi a l p u n e r i i la c a l e p r i n t e o r i i ; e l e s t e ş i r ă m â n e u n p r o d u c t al n a t u r i i, u n o r g a n al s o c i e t ă ţ i i şi p r e c u m o m u l n u - i lib e r d e a - ş i sc h i m b a ini m a sa u cree r u l sa u plămâ nii d u p ă plac, ase m e n e a nici societ a t e a într'o s t a r e a n u m i t ă d e lucr u r i ec o n o m i c ă şi d e c u l t u r ă, n u p o a t e s ă s c h i m b e d u p ă p l a c f o r m a şi f u n c ţ i u n ile sta t u l u i, nu poa te s ă se joace ne p e d e p s i t ă de - a p a r l a m e n t u l şi de - a guv e r n u l". Co n c e p â n d s t a t u l ca u n o rg a n i s m, Eminescu a r a t ă şi ' n c e c o n s t ă a r t a p o l i t i c ă : " a r t a p o l i t i c ă e ca arta me dicului: are s ă su bvin ă acţiunii şi reac ţ iu n ii binefăcătoar e a na t u r ii". Menire a artei politice e "s ă su bvin ă acţiu n ii şi reac ţ i u n ii binefăcătoar e a na t u r i i, n u s ă im p u n ă legi a priori u n u i org a n i s m, c a r e n u p o a t e t r ă i d e c â t î n c o n f o r m i t a t e c u l e g ile lui înăscute". Expunând idieile sale asupra statului şi societ ăţ ii ca fapte ale naturii. Eminescu scrie c ă statele au tendinţa natural ă de- a se osifica în forme, de- a avea Jorme stabilite prin care generaţiile trec de- a rândul asemenea materiei făr ă voin ţă care trece prin formele existenţei. In societatea privit ă din orice punct al desvoltării, sunt conţinute fazele ei viitoare, legile, dreptul, religia: acestea nu sunt de cât organele de via ţă ale societăţii. Instituţiile îi apar deci lui Eminescu ca simple organe ale corpului social ce se desvolt ă după legile naturii Privind felul cum se 'ntroduceau la noi instituţ ii neisvorîte din propria noastr ă via ţă, era firesc ca Eminescu s ă, ajung ă la convingerea că acestea constituiau un atentat la legile de desvoltare fir easc ă a unui stat.

18 Legile progresului ş i civilizatiei. Convingerea lui Eminescu e că so cietatea nu progresea z ă prin saltu ri. Insuşind u- ş i principiul leibnitzian, Eminescu scrie: Cine- şi închipuieşte a pu tea progresa prin salturi, nu face decât a da înapoi". Altdat ă lăudându - 1 pe omul de stat Epureanu, Eminescu spune c ă acesta înţelesese c ă garanţia duratei şi trainicei desvoltă ri a unui stat cu instituţiile lui e "împăcarea formelor tradiţionale de existen ţă, cu cuprinsul lor nou, cu desvoltarea nou ă". Eminescu atac ă formele nou ă introduse la noi şi fiindc ă nu s'a ţ inut seama de fondul românesc tradiţional. Trebuia s ă 'naintăm încet pă strân d u - ne caracterul românesc: "Noi susţinem c ă poporul românesc nu se va putea desvolta ca popor românesc, decât pă strân d drep t baze pent r u desvoltarea sa tradiţ iile sale istorice, astfel cum ele s'au stabilit în curgerea vremilor". Iar mai departe: Noi susţine m c ă, e mai bine să înaintăm încet, dar păstrând firea noastr ă româneasc ă, decât s ă merge m repede înai nte, desbrăcându - ne de dânsa prin străine legi şi stră ine obiceiuri". Noi am intro d u s for m e noi făr ă contr olul, făr ă elemen t u l tra diţiilor naţio n ale şi am mers împo t riva legilor nat u rii: "Oricine va voi s ă definea sc ă marele mister al existen ţ ei, va vedea c ă, el consist ă în împros pătarea continu ă a fon d u l ui şi pă strarea for m el o r. Forme vechi dar spirit pur u r e a nou". Pro g r e s u l se face înce t şi gr a d a t. Prin eredit ate ne sim ţi m lega ţ i de trec u t, su n t e m tra di ţi o n alişti, prin adaptabilitate căpătăm aptitudini nou ă potrivite cu mediul; ereditatea încetinea z ă mers ul înainte, adaptabilitatea cauzea z ă progres ul; în mers ul înainte nici o schimbare nu se face spon tan, căci atu n ci pu ţi n i pr o g r e s e a z ă, iar majoritatea rămâ n e în urm ă. Iat ă de ce Eminescu se ridic ă împotriva inovat orilo r care int r o d u c e a u legi şi insti t u ţ i i făr ă s ă ţin ă sea m a de legile na t u r a l e ale pr og r e s u l u i şi făr ă s ă respecte ceia ce era tradiţie şi fond naţ ional. De aci rolul pe care şi- l asum ă Eminescu la redacţia Timpului, de - a ară ta cum spoiala şi fraza mascau numai o lips ă de fond adevă rat, de aci rolul "de- a biciui frazeologia neadevărat ă şi a form ula sinteza unei direcţ ii istorice naţionale. De aci cugetarea aceasta care arat ă c ă Eminescu era deplin convins de adevărul susţin u t de el şi de uşurinţa inovatoril or: "veac u r il e viit o a r e n u vor p u t e a s ă tr e a c ă făr ă un zâmbet de dispre ţ, peste uşurinţa cu care aruncăm la noi bun uri morale, pent r u care un alt po p o r, m ai as p r u, mai pri m i tiv şi m ai tâ năr, ar risca liniştea public ă chiar". Şi 'n numele a ceia ce - i adevărat ă civilizaţie, Eminescu atac ă formele introd use. Civilizaţ i a adev ărat ă nu înseamn ă introd ucerea formelor de via ţă pot rivite cu alte naţi u n i care - şi ur m e a z ă evolu ţia lor fireasc ă. Statul fiind un organism viu, cu ele se pot rive sc anu mi t e for m e de via ţă şi nu altele. Legile cele mai perfecte ş i mai bu n e aiu r e a po t s ă a d u c ă s p r e p ră p a s t i e u n al t s t a t, d u p ă c u m o docto rie bun ă pent r u un organism poate fi dăunăt oare pe n t r u un altul. Civiliza ţi a adevăra t ă răsare din adâ n ci m i pro p rii, din rădă cini pro p rii, nu din maimu ţărea obî ceielor străine, limbilor străine, institu ţiilor străine. Pent r u a aju n g e la civiliz a ţ i e nu treb u e s ă ado p t ăm "cu deridicata" legi, forme, institu ţii. S ă ne desvoltăm în mo d firesc şi organic propriile noast re puteri şi facultăţi. Nu exist ă o civilizaţie uman ă general ă, accesibil ă tu t u r o r în acel a ş gra d şi 'n acela ş chi p. Fieca r e naţiu n e trebue să- şi aib ă civilizaţia ei pro p r i e. Unele naţi u n i o au, altele nu; nu avem o civilizaţie ro mâ n e a s c ă. Pent r u a ajunge la o civilizaţie adevărat ă, treb u e s ă ţi n e m se a m ă d e ce e a ce t r e c u t u l n o s t r u a creat şi pe ba z a lui s ă me r g e m înain t e: "Deci, oric e civili z a ţ i e a d e văr a t ă n u p o a t e co n s i s t a de c ât înt r ' o par ţ i a lă în t o a r c e r e la trecu t, la ele m e n t ele bune, sănătoase, proprii de desvoltare".

19 Fapt ul c ă la noi s'au intro d u s inistit u ţii şi forme, n u - 1 înşeal ă pe Emine s c u; el cred e c ă ave m nu m a i o fals ă civiliza ţi e. Insti t u ţi ile conve n ţ i o n a l e şi leg il e s c r i s e n u a r a t ă n i c i m ă c a r c ă s t a t u l n o s t r u e să nă t o s. Emi n e s c u p r e f e r ă s ă fi m u n s t a t să nă t o s c u i n s t i t u ţ i i b a r b a r e, d e c â t u n s t a t p u t r e d cu institu ţii fru m o a s e. In nu m e l e civiliza ţi ei adevăra t e şi pr og r e s u l u i fi r e s c, Emi n e s c u a a t a c a t f o r m e l e i n t r o d u s e l a noi. El le - a atac a t fiin d c ă pricin u i a u istovi rea şi sără cia n a ţ i u n i i pe de o pa r t e, şi n u ţi n e a u se a m a d e t r a d i ţ i i l e şi f o n d u l n a ţ i o n a l d e al t ă p a r t e. Ş i ' n aceast ă atit u d i n e se vede gân d u l statorn i c la n a ţ i u n e a n o a s t r ă p e ca r e - a r vr e a Emi n e s c u s ă o vad ă pr og r e s â n d în mod fire sc spre o civiliza ţi e proprie. Legea muncii. Emi n e s c u ne ara t ă ş i u ni c u l mijl o c de - a aj u n g e la realizarea unui cuprins cores pun zăt or formelo r intro d u s e: munca. In- tr' u n ar ticol el s p u n e: "Munca es t e lege a lu mii mo d e r n e, care nu are loc pen t r u leneşi". Altăd at ă, Eminescu scrie preci s c ă nu m a i m u n c a ser io a s ă n e p o a t e d u c e la u n p r o g r e s r e a l: "Nici ziare, nici legi, nici acade mii, nici o organi za ţ ie a s e m ă n ă t o a r e c u cele m a i î n a i n t a t e, n u s u n t î n s t a r e d e - a înl o c u i m u n c a, ş i o s t a r e d e luc r u r i ce nu se înte m ei a z ă pe ea, e o fan t a s m a g o r i e, care va d u r a m a i m u l t s a u m a i p u ţ i n, d a r s e v a p r e f a c e în fu m la sufl area recei reali tăţi". O cugetare ne arat ă convinge rea intim ă a lui Eminesc u: "na tura com u n ă nu munceşte de cât de sil ă". La noi s'a venit cu legi şi lum e a s'a lăsat înşel a t ă. Te m e i u l u n u i s t a t e m u n c a, b o gă ţi a u n u i po p o r st ă în mu n c ă, nu în bani. Intr'o not ă ma n u s c r i s ă găsim ur măt o a r e a gând ire: "Fiecine şi m a r e ş i mic datoreş t e un echivale n t de mu n c ă socie tăţii în care trăeşte". Progresul regulat şi sigur nu se face prin dem o n s t r a ţ i i şi mişcări d e uli ţă, ci "n u m a i şi n u m ai prin munc ă". Nici progres intelectual nu se poate făr ă munc ă individual ă, făr ă studiu. Eminescu critic ă felul cum am intro d u s noi form ele s t ră i n e. In fo r m e l e vec h i t r e b u i a s ă fac e m s ă int r e un s pirit no u de mu n c a şi de iubire de adevă r. In loc de aceasta, noi am păstrat incult u r a şi spiritul biza n ti n, că rora le- am dat formele civilizaţiei apuse ne. Ţinta civilizaţiei noastre n'a fost deci reala îmbunătăţire a vieţ ii noastre publice, ci menţinerea fond ului vechi şi decăzut îmbrăcat în forme costisitoare. O na ţi u n e din sâ n u l căreia n u se ridic ă oa m e n i de mu nc ă, ci para zi ţ i care debitea z ă fraze, e o naţ iune pe care - o aşteapt ă ruina şi demor aliza rea. Progre s u l e con di ţi o n a t de desvoltarea conti n u ă a mu ncii fizice ş i intelect u ale. Adop t area de vorbe ce exprim ă instituţii nu înseamn ă o realizare, fiindc ă vorba poate fi fraz a culturii, dar nu cult ur a însăşi, nu munca real ă a intelige nţ ei. Eminescu cere tu t u r o r fiilor ţării con t r i b u ţ i a m u n c i i, p e n t r u a avea d r e p t u l s ă s e b u c u r e d e viaţ a de stat. El n u m e ş t e teo ria acea s t a "teo ria social ă a compensa ţiei", în baza căreia o clas ă soc ial ă ori un individ compenseaz ă numai prin munca intelectual ă ori muşchiular ă, aceia ce primeşte. In baza acest o r gând u ri, Eminesc u neag ă Evreil or drepturile politice fiindc ă, dup ă el, Evreii nu m u n c e s c ci sp ec u l e a z ă; con d a m n ă clas a scri bilor ca in u til ă, înfie r e a z ă păt u r a pa r a z i t a r ă a poli ticianilor şi a eleme n telo r superp u s e ş i dominante; cere depline dr e p t u r i şi toa t ă aten ţi a sta t u l u i fa ţă de pă tura muncitoare, clasa ţă ră nea sc ă. Privind viaţa public ă a vremii şi găsind pret u t i n d e n i sal ti m b a n c i ai vo r b ei, ne p r e gă t i ţ i gata s ă jon g l e z e cu o ri ce p r i n c i p i i, im p r o v i z a ţ i ga t a să refo r m e z e t o t u l p r i n m a g i a joc u r i l o r de cuv inte, înstăriţi şi înscăunaţ i în

20 ranguri peste noap te profesâ n d o limbuţie neserioas ă dar lucrativ ă, Emine sc u arat ă sing ur a temelie a prog re s u l ui şi civilizaţiei: munca. Înţ elesul reacţ ionarismului lui Eminescu. In articolele sale istorice ş i politice, Eminesc u are cuvi n t e de lau d ă pen t r u anumite epoce din trecutul nostru: ep oc a l u i Alex a n d r u cel Bu n, Mircea cel Mare, Ş tefan cel Mare, Matei Basarab. El are de- asemenea cuvinte bune pen tru regim ul boerilor. Pentru a înţelege atit u d i n e a lui Emine sc u, tre bue s ă ţ ine m seama de convingerile sale filosofice şi de sentimentele lui patriotice. Am văzut că, Eminesc u era convi n s de nece s i t a t e a de - a se lua ca baz ă trecu t u l pentru a pregă ti progresu l viitop r al ţării. El se în t r e a b ă o d a t ă: "Oar e s ă fi m u n popor atât de bătrân, încât s ă fi pierdut memoria trecutului? S ă nu ştim c ă nu mai în pă strarea bun urilor morale cu greu câştigate în trecut, în păst rare a ele m e n t e l o r ed u c a t i v e ale ist o r i ei ro m â n e e rădăcina spor nic ă a viitorului?". In afar ă de co n vi n g e r i l e p e care le - a m văz u t deja, Eminescu are motive particulare de - a iubi anum ite epoce ale trecutului, fiindc ă acestea îi încânt ă s u fl e t u l să u d e Ro m â n în d ră g o s t i t de ne a m şi visân d înălţarea ţării sale. Eminescu laud ă veacul XV- a al istoriei noa st r e, fiindcă - i epoca de glorie cân d ne a m u l ro m â n e s c prin d o m n i i lui st răl u ci ţi şi p ri n fa p t e l e lui vit e j eş t i, era p o p o r u l cel m a i de sea m ă al Euro p e i. Părere a lui Eminescu e c ă 'n acest veac avan s cena teatrul ui universul ui era ocu pa t ă de Români. Ca exe m p l e în su s ţ i n e r e a păre rii sale, Emine s c u ni - i d ă pe marii do m n i t o r i Ion şi Matei Corvin, Mirce a cel Bă tr â n, Vlad Drac u l, Alex a n d r u cel Bun, Ştefan cel Mare. Eminescu scrie c ă'n aces t veac Românii sunt poporul cel mai înseninat al Europei". Şi motive sociale îl fac pe Eminescu să- şi man ifeste cult ul trec u t u l u i. El regret ă c ă nu se pot readuce vremile trecute, când naţiunea era în creşt ere, când poporul nostr u făcea s ă disp ar ă în faţa pute rii lui de via ţă trib u rile, slave ş i tătare. Cum n'ar vrea el s ă readuc ă,vitejia şi bogăţia de altăd at ă!: "a readuce vulturescul avânt al Basarabilor, starea de bogăţie di n vre m e a lui Petr u Rareş ori a l u i Ma t e i Ba s a r a b, a l e p u t e a r e a d u c e a r f i u n m e r i t şi, a fi r e a c ţ i o n a r a r fi id e n t i c c u a fi s p o r i t o r n e a m u l u i ţ ă r i i ". E m i n e s c u e m u l t m a i clar altă d a t ă ş i ne ar a t ă lim p e d e ce în s e a m n ă re a c ţ i o n a r i s m u l să u. El s c r i e: "s u s ţ i n e m di n n o u c ă s t a r e a vec h e d e l u c r u r i - ca r e n u s e m a i p o a t e r e i n t r o d u c e î n n i c i u n chi p, s ă fie bi n e în ţ el e s - era m ai favo r a b i lă exi s t e n ţ e i şi d e s v o l t ă r ii n o r m a l e a p o p o r u l u i n o s t ru". Şi ep oc a boe rilo r e lăuda tă nu m a i fiin d c ă s t a r e a m a t e r i a l ă a p o p o r u l u i e r a p e a t u n c i b u n ă, p o p o r u l ave a t r e z i e m o r a l ă, p rice p e r e, vioici u n e, bucurie de via ţă. Emine s c u n u cere în t o a r c e r e a la trec u t, ci crear e a co n d i ţ i i l o r d e via ţă, d e p e vr e m u r i, câ n d n e a m u l c r e ş t e a şi p r o g r e s a. El îşi s p u n e p ă r e r e a c u p r e cizie în t r ' u n u l di n m a n u s c r i s e l e sale: "Legea toc m e l e l o r t r e b u i e sc h i m b a t ă, t r e b u e s c crea t e n e a p ă r a t co n d i ţ i ile bu n u l u i trai u al ţăra n il o r, căci altfel chiar e x i s t e n ţ a n a ţ i o n a l ă a R o m â n i e i e a m e n i n ţ a t ă. I n l o c d e - a n e c e r t a p e b a r b a l u i Ş t e f l a n V o d ă, a m f a c e m a i b i n e a n e c e r t a p e a f l a r e a o b i c e i u l u i pă m â n t u l u i di n vre m e a lui, car e - i asi g u r a p u t e r e a milit a r ă for m i d a b i l ă d e ca r e se b u c u r a înt r ' o vre m e a t â t d e d e p ă r t a t ă, î n d r ă z n e ţ u l Do m n a l Mol d o v e i. D e a c i a m a f l a c ă m u n c a o m u l u i d e ţ a r ă n ' a f o s t nici câ n d robi t ă, ci re z u l t a t u l u n e i transac ţ i u n i în ge n e r e, av a n t a g i o a s ă p e n t r u el; c ă c h i a r pă m â n t u r i l e p e c a r e l e a v e a î n a r e n d ă, l e a v e a d i n n e a m î n n e a m, n u p e u n r ă s t i m p s c u r t ; c ă b e ţ i a e r a p e d e p s i t ă c a u n l u c r u d e r u ş i n e şi d e b a t j o c u r ă, în lo c c a ex p l o a t a r e a şi lăţi r e a si s t e m a t i c ă a a c e s t u i vi c i u p r i n c o l p o r t o r i j i d a n i, s ă f i f o s t u n i s v o r d e venituri; c ă proprietatea era sfânt ă, deşi nu era dec â t jus ute n d i, nu un jus ab u t e n d i". Intr' un articol Eminescu ne d ă următoarea lăm urire: "Dac ă ne place uneo ri a cita pe unii din Domnii cei vechi, nu zicem cu asta c ă vremea lor se mai poate întoarce. Nu.