Vai, lira mea când va pluti pe ape, Eu voi fi umbrã, tu vei fi luminã ªi îngerii vor arde mirodenii Peste copilãria zeilor seninã.

Transkript

1 Nicolae Brânda Cântecele apocrife, V Vai, lira mea când va pluti pe ape, Eu voi fi umbrã, tu vei fi luminã ªi îngerii vor arde mirodenii Peste copilãria zeilor seninã. De ce se stinge flacãra aceea ªi trupul prinde mascã de ruginã, ªi truda mea ºi fiarele pãdurii Sunt urne de cenuºe ºi de vinã? Destinul umbrei, numai eroare Ce capãtã contururi peste zi? Imagine curatã a esenþei Ce nopþile ne-o pot descoperi? Când blând voi trece pragul de luminã, În urma mea, întunecat pandant, Va rãsãri, ca aurã divinã, Întruchiparea umbrei din neant. zodii respice, adspice, prospice! în cumpãnã PRIMÃVARA 2012 zodii în cumpãnã, primãvara

2 Florica Ungur o viaþã dedicatã Cântecului În zorii lui Gustar 4, a plecat dintre noi, dupã o îndelungã ºi grea suferinþã, poate pentru a-ºi rândui drumul printre stele, sau doar pentru a se odihni puþin, Florica Ungur, una dintre Privighetorile Nepereche ale Cântecului Românesc. A plecat la ceas de luminã, de Cãrare de Doinã ºi Dor, aºa precum i-a plãcut sã trãiascã, înnobilând sufletul ºi cuvântul, muzica din adâncuri a neamului. S-a nãscut într-o minune de sat din apropierea Criºului Repede - Fâºca, la început de varã fierbinte, în preajma celei de-a doua conflagraþii mondiale (8 iunie l939), sat pe care l-a purtat o viaþã în inima ºi în cântecul ei, atât pentru frumuseþea lãuntricã a oamenilor, cât ºi pentru bogãþia datinilor, obiceiurilor ºi folclorului din zonã. De aici, din Fâºca, de la poale de codru verde de Pãdurea Craiului, a venit, aºadar, Florica Ungur, aducând cu ea vraja muzicii, mituri ºi simboluri, ritualuri ºi ceremonii ancestrale, care ne vor lumina clipele de sãrbãtoare ºi de fiinþare întru virtuþile neamului. A adus, dintre ape ºi munþi, dintre timpuri ºi anotimpuri, frumuseþea ºi cântecul unei lumi mai vechi decât istoria, a adus Paradisul la vãmile cuvântului. Clasele primare ºi elementare le face în localitatea natalã, iar cele liceale - în Vadu Criºului, pe atunci o citadelã a învãþãmântului mediu bihorean. Între , urmeazã cursurile Facultãþii de Filologie (secþia limbi clasice) a Universitãþii din Bucureºti. Acum este descoperitã de marele etnolog ºi folclorist Mihai Pop, care este impresionat de vocea ºi repertoriul studentei la clasice. În anul 1963 este repartizatã profesor de limba latinã la Oradea; îºi va desfãºura activitatea în special la actualul Colegiu Naþional Mihai Eminescu. Tot în acest an, se înscrie la ªcoala Popularã de Artã din Oradea (clasa Silvia Pop de Popa). Anul urmãtor, debuteazã la TVR, alãturi de Dumitru Sopon, Maria Haiduc, Elena Haºaº. Prestaþiile de excepþie ale Floricãi Ungur sunt rãsplãtite cu o sumedenie de premii ºi diplome, de la Premiul I ºi titlul de laureat la Concursul pe þarã al formaþiilor artistice de amatori, în 1967, sau Diploma Casei de Culturã din Leningrad, 1972, pânã ºi la Premiul Fundaþiei Culturale Ethnos, în 1999, sau Diploma de Excelenþã a Festivalului Internaþional Nunta Zamfirei, în I s- a conferit ordinul Meritul Cultural clasa I în grad de Cavaler ºi a primit Diploma de excelenþã a TVR la 50 de ani de existenþã. A fost gratulatã cu peste 100 de premii judeþene, naþionale ºi internaþionale. A înregistrat la radio, TVR ºi Electrecord 156 de cântece, pânã în 1990 fiindu-i editate zece discuri,,electrocord ºi patru casete, a colaborat cu mai toate orchestrele ºi ansamblurile folclorice din România, a participat la mai multe emisiuni ºi turnee în þarã ºi strãinãtate, a fost protagonista mai multor filme de televiziune ºi documentare; a fost apreciatã de profesioniºti ai culturii tradiþionale ca Traian Mârza, Ioan T. Florea, Corneliu Bucur, Victor Parhon, Marioara Murãrescu, Elise Stan, Sofia Popa etc. ºi de oameni de culturã care s-au exprimat în scris la superlativ despre interpreta Florica Ungur (Vasile Vetiºanu, Ioana Proca, Gabriela Hurezean, Carolina Ilica, Teodor Criºan, Ioan Laza, Ion Davideanu, Nicolae Brânda, Viorel Horj, Valentin Buzlea, Dumitru Chirilã, Smaranda Jelescu, Petru Maliþa etc.) Douã absolvente ale Universitãþii din Oradea (Adriana Popa-Hexan ºi Valeria Ruje) ºi-au susþinut lucrãrile de licenþã cu studii despre activitatea ºi repertoriul Floricãi Ungur. În ultimii ani, a îndrumat ºi cristalizat primii paºi ai câtorva tinere interprete de real talent: Corina Lele-Ionescu, Otilia Haragoº, Ioana Angela Urs, Dana Pelea, Daniela Jurjuþ etc. Florica Ungur a cultivat, cu predilecþie, doina (trãgãnata, hora) dar ºi cântecul de joc, cântecul de nuntã, cântecul de cãtãnie etc., în cea mai bunã, tradiþie folcloricã. De altfel, fãrã pic de teamã de a greºi se poate afirma cã Florica Ungur a fost una dintre cele mai mari doinitoare din muzica noastrã folcloricã, una dintre cele mai autentice ºi fidele interprete de folclor muzical românesc. Ascultându-o în paralel cu informatoarele sale, rãmâi uimit de fidelitatea ºi profunzimea cu care urmãreºte linia melodicã ºi esenþa comunicãrii. Indiscutabil, acesta este rezultatul unei trãiri, al unei fiinþãri puternice la nivelul fondului, dar ºi al unei culturi muzicale bine asimilate. Avem de-a face, aºadar, cu o conºtiinþã artisticã exemplarã, care-o aºeazã pe Florica Ungur într-o familie ilustrã de interpreþi de muzicã popularã autenticã: Maria Tãnase, Maria Lãtãreþu, Ioana Radu, Ileana Constantinescu, Grigore Leºe, Sofia Vicoveanca, Tatiana Mihali, Angela Baciu, Maria Butaciu, Lucreþia Ciobanu, Florica Bradu, Florica Duma, Felician Fãrcaºu, fraþii Petreuº, Dumitru Sopon, Ioan Bocºe etc. În urma Floricãi Ungur rãmâne o bogatã arhivã muzical-folcloricã, realizatã de-a lungul a zeci de ani de culegeri în teren, unele dintre piesele culese fiind deo valoare artisticã aparte. Sperãm cã urmaºii ºi discipolii vor ºti ºi nu vor precupeþi nici un efort pentru a valorifica aceastã moºtenire, atât pentru ceea ce înseamnã disciplina folclor muzical, cât ºi pentru publicul larg, care a iubit-o ºi preþuit-o pe distinsa profesoarã ºi inegalabila doinitoare a Bihorului. Aºadar, Florica Ungur ne-a pãrãsit. A plecat sã se întâlneascã cu alþi nemuritori - Elisabeta Pavel, Ana Balaci, Traian Hurgoi, Dumitru Sopon, Elena Haºaº, Valeria Peter-Predescu etc., ºi sã îmbogãþeascã Corul Îngerilor din Cer. Dumnezeu sã îi aline sufletul ºi sã-i dãruiascã pace veºnicã! Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor 2 zodii în cumpãnã, primãvara 2012

3 Nicolae Dabija aºchii de cer 7. Am vãzut o tânãrã care se muta de la o gazdã la alta: într-o mânã cu un geamantan, în care încãpuse toatã averea ei, ºi în alta cu o plantã de apartament, o glastrã cu o floare, pe care o þinea un pic înaintea ei parcã temându-se sã n-o scape din mânã. Floarea aceea era un crin alb ºi strãlucitor de toamnã o lumina: ca aura pe o sfântã. Tânãra mergea cu pas mlãdios pe stradã, fãrã sã se uite înapoi, cu fruntea sus ºi cu chipul luminat de floare. Sau, poate, floarea, învioratã ºi cu vârful tulpinii desfãcut generos, împrumutase luminã de la chipul ei?! 1. Când l-au prins pe Iisus, preoþii sinedriului I-au reproºat: Ai vorbit la mii de oameni. N-au înþeles nimic. Ca ºi cum în lumea aceasta ar avea sens doar ceea ce înþeleg cei care nu înþeleg nimic. Preoþii se refereau la fraze de felul: Eu voi strica Templul acesta ºi în trei zile voi ridica altul º.a. Slujitorii lãcaºului ascultaserã acea ameninþare ca pe un fragment de basm, din cele care, bãnuim, îºi spuneau ºi evreii acum douã mii de ani. Or, templul acela fusese ridicat de oameni vreme de câteva sute de ani. Dar Iisus se referea la o altã stare ºi la o altã dimensiune de Templu. La trei zile dupã moartea sa omeneascã de pe cruce, El a înviat, Învierea fiind reperul cel mai important al religiei creºtine. 2. Când Pilat a întrebat mulþimea: Pe care dintre cei doi vreþi sã vi-l eliberez: pe Iisus sau pe Baraba?!, cei mulþi au scandat atunci, precum astãzi un stadion la meci: Pe Ba-ra-ba! Pe Ba-ra-ba! Baraba era un întemniþat vestit, spune evanghelia lui Matei. Pilat a zis: Dar ce sã fac cu Iisus? ªi stadionul a scandat din nou: Rãstig-neºte-l Rãs-tig-neº-te-l! Atunci Pilat a mai întrebat: Dar ce rãu a fãcut? Iar rãspunsul mulþimii a fost: Rãs-tig-neº-te-l!. Aceasta a fost unica lui vinã. Pentru o gloatã dorinþa ei Rãstigneºte-l! e chiar vina celui condamnat. Acesta a fost ºi motivul pentru care Mântuitorul a fost suit pe cruce ºi rãstignit ca un fur. (Este primul referendum atestat în istorie, care vine ºi ca o avertizare pentru cei care intenþioneazã sã supunã unor referendumuri denumirea limbii, a poporului, a naþionalitãþii basarabenilor. Îi spuneam unui medic: dacã întrebi poporul cum sã-þi taie apendicele, el þi-l taie cu tot cu stomac). 3. Ce vârstã are Hamlet? Ori de câte ori citesc textul lui Shakespeare, am impresia cã prinþul are 33 de ani, vârsta lui Iisus. Þi-ai putea închipui un Hamlet prea tânãr, în aºteptarea actorului care sãl joace pe el, sau un Hamlet îmbãtrânit, în aºteptarea actorului pe care sã-l joace prinþul?! 4. Iuda Iscarioteanul era casierul apostolilor: la el se pãstrau banii acestora. Vânzarea de frate poate veni ºi din grija exageratã pentru bani, pentru vistierie, dintr-o rapacitate care la un anume stadiu al ei devine un scop în sine. Vecinãtatea banilor corupe firile slabe. Trãdarea lui, din punct de vedere psihologic, e, întrun fel, a profesiei. La un moment dat Iuda ºi-a dat seama cã banii sunt pe sfârºite. ªi atunci el a trãdat în schimbul unei recompense bãneºti, ca sã poatã completa haznaua apostolilor. Logica perversã a trãdãrii lui e aceasta: el l-a trãdat pe Iisus, condamnându-l indirect la moarte, pentru ca Iisus sã aibã ceva mai mulþi bani pentru ca sã poatã propovãdui mulþimilor. 5. Bloy spunea cã profeþia e o reamintire. La fel se poate spune despre poezie: e viitorul pe care þi-l aminteºti (viitorul anterior). Sau trecutul pe carel jinduieºti (trecutul ulterior). Interpretarea poemului seamãnã întrucâtva cu interpretarea viselor. Visele sunt ºi ele metafore, ce, fiind citite corect, ne ajutã sã descifrãm întâmplãri sau evenimente care vor fi sau care au putut fi. 6. Când scriitorul Nicu Stegaru, tot el contele Nicolai Vitebski, venise din Siberia, povesteºte Arhip Cibotaru în cartea sa despre Victor Teleucã, în lipsã de bani fostul deþinut politic se ducea dimineþile sã doneze sânge, ca seara sã se poatã întâlni cu tinerii poeþi de atunci ºi sã procure din banii cãpãtaþi pentru sânge o sticlã de vin, pentru ca în jurul acelei sticle de vin, care urma sã creeze o atmosferã de boemã, el sã le asculte poemele de început ºi sã le citeascã, la rându-i, din poemele sale siberiene. 8. Când iubeºte, omul e gata sã-i ierte celui drag ºi crimele. Când nu-l mai iubeºte, nu-i poate ierta nici binele pe care celãlalt i l-a fãcut. 9. Mãtuºa Agafia zâmbeºte tot timpul. Cui? Probabil, propriilor amintiri, când era cea mai frumoasã. La ce te gândeºti?, o zãdãr când o surprind absentã la cele care se întâmplã în preajma ei. La nimic, zice. De ce zâmbeºti?, Ca sã mi se descreþeascã ridurile. Care? Cele de pe suflet. La toate întrebãrile care i se pun, de la o vreme bãtrâna rãspunde cu un zâmbet. De ce taci? o întrebi. Ea zâmbeºte. De ce vorbeºti? Ea zâmbeºte. Mãtuºa Agafia zâmbeºte ºi când rãmâne de una singurã. De ce? Nu vreau sã mã vadã Dumnezeu tristã. 10. Nu departe de Nistru, în satul Cobâlnea, se aflã o bisericã ziditã de ªtefan cel Mare (aºa se spune acolo, ca ºi cum marele voievod ar fi fost un alt meºter Manole, constructor de biserici). Ea e dositã de umbra unui stejar uriaº, numit ºi el în pliantele turistice Stejarul lui ªtefan cel Mare. În anii de dupã rãzboi, când i s-a spus cã bisericuþa va fi închisã, preotul a adunat credincioºii ºi împreunã cu ei a ascuns icoanele mai vechi, prapurii lãsaþi de voievod, odoarele sfinte, cãrþile bisericii donate de diferiþi domnitori, în scorbura stejarului, peste care a turnat un strat protector de mortar. În anii urmãtori au venit din Chiºinãu ºi din centrele raionale mai multe expediþii ºtiinþifice, însoþite de diverºi comisari cu epoleþi cusuþi pe partea dinãuntru a umerilor hainei, în cãutarea unor vestigii istorice, legate de numele domnitorului Moldovei, pe care le-ar depune într-un muzeu, dar nimeni nu ºtia unde se aflã acestea. Abia dupã 1990, când bisericuþa de sub stejar a fost deschisã, preotul, în prezenþa întregului sat, a dat la o parte cu o daltã mai mare ºi un ciocan cimentul pietrificat ºi a scos din ascunziº sfintele odoare, icoanele ºi cãrþile, care se pãstraserã intacte în scorbura stejarului cãrunt. Nu ºtia nimeni de taina stejarului? l- am întrebat pe scriitorul Arhip Cibotaru, originar din acea localitate. Ba da, ºtia tot satul, dar sub ameninþãri cumplite, de mici copii, pãrinþii ne preveneau sã nu spunem nimãnui, dacã nu vrem sã ajungem în iad. Pãstrarea unei taine de cãtre o întreagã comunitate, cu mic, cu mare, face parte, fãrã îndoialã, din Basarabia Profundã, parte a României Profunde, ca ºi acea bisericã micuþã, care a încãput în scorbura unui stejar, în aºteptare de vremuri mai bune. zodii în cumpãnã, primãvara

4 Victoria Ana Tauºan Tablele noi Iubirea care nu-i amarã, nu e iubire îndeajuns. Durerea care nu-i tãioasã, pânã la suflet n-a pãtruns. Bunãvoinþi cu uºi închise, sã nu le crezi bunãvoinþi. Cei ce greºesc ºi plâng greºeala, nu sunt nici demoni, ºi nici sfinþi. Taina dezvãluitã este o tainã nedumnezeiascã. Cuvântul rãu, încã-n sãmânþã începe sã te otrãveascã. Lauda de-o primeºti, ºi-e floare cu frunzele de mãtrãgunã. Pe zidul dorului se-ntinde iedera visului, nebunã. La focul sufletului mare vin toþi cei cãrora li-i frig. Cine adunã doar câºtiguri, sãrac devine prin câºtig. Când eºti sãtul ºi uiþi flãmânzii, ai mâncat hrana spre pieire. Fii stâlp în mijlocul furtunii ºi stâncã-n mare, spre-a nãzui desãvârºire. De eºti femeie, fii femeie, dar gând înalt printre femei. ªi nu uita: se-ascute pânã ºi piatra rotunjitã-n drum. ªi cel mai falnic din pãdure, sun fulger se preface scrum. Ci mai de sus de-a ta fiinþã ºi dintre toate mai presus, sã crezi în cele nevãzute, sã-ncerci sã spui, cum nu s-a spus. 4 zodii în cumpãnã, primãvara 2012

5 Ion Coja Iisus ºi ostaºii romani Unul dintre momentele cele mai tragice ºi ultime ale existenþei lui Iisus ca fiinþã omeneascã este acela în care, crucificat, Iisus cere apã. În trupul sãu secãtuit de sânge, deshidratat, fiecare celulã plânge dupã o picãturã de apã, lichidul primordial al vieþii. Precum se ºtie, soldaþii romani care îl pãzeau pe Iisus în loc de apã i-au dat sã bea oþet, exact pe invers de ceea ce Iisus ceruse ºi avea nevoie. În evanghelii avem urmãtoarele relatãri ale momentului: 1. Iar în ceasul al nouãlea a strigat Iisus cu glas mare zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? Adicã: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai pãrãsit? Iar unii dintre cei ce stãteau acolo, auzind, ziceau: Pe Ilie îl strigã acesta. ªi unul dintre ei, alergând îndatã ºi luând un burete, umplându-l cu oþet ºi punându-l într-un vârf de trestie, îi dã sã bea. Iar ceilalþi ziceau: Lasã, sã vedem dacã vine Ilie sã-l scape!... Iar Iisus, strigând iarãºi cu glas mare, ºi-a dat duhul. (Apud Matei) 2. La Marcu, text aproape identic. 3. La Luca: ªi sta poporul privind. Iar cãpeteniile îºi bãteau joc de El, zicând: Pe alþii i-a mântuit; mântuiascã-se pe Sine Însuºi dacã el este Hristosul, alesul lui Dumnezeu!... ªi îl luau în râs ostaºii, apropiindu-se ºi aducându-i oþet ºi zicându-i: Dacã eºti împãratul iudeilor, mântuieºte-te pe tine însuþi! La Ioan: Dupã aceea, ºtiind Iisus cã de-acum toate s-au sãvârºit, ca sã împlineascã Scriptura, a zis: Mi-e sete. ªi era acolo un vas plin cu oþet; atunci ei punând în jurul unei ramuri de isop un burete plin cu oþet, I l-au dus la gurã. Deci, când a luat oþetul, Iisus a zis: Sãvârºitu-s-a!... ªi, plecându-ºi capul, ºi-a dat duhul. Reacþia, altminteri promptã a soldaþilor romani, este consideratã, de 2000 de ani, ca probã de cinism extrem, de rãutate ºi neomenie, de bestialitate tâmpã, cazonã, a unor brute cu chip de om! Gloria romanã, a poporului care a fãcut cel mai mult pentru civilizarea Terrei, inclusiv pentru rãspândirea creºtinismului, a avut întotdeauna de pierdut de pe urma acestui episod biblic, taxat de toþi creºtinii cu severitate. În vremuri mai noi, ale noastre, evreii (unii evrei, vorba lui Paul Goma) încearcã sã transfere pe seama acestei brutalitãþi romane, latine, întreaga rãspundere pentru calvarul îndurat de Mântuitor. Citind ºi recitind de-a lungul anilor povestea biblicã a rãstignirii Domnului, m-am împãcat destul de greu cu acest pasaj ºi, de fapt, cu întreg capitolul suferinþelor îndurate de Iisus. Ca om, mie greu sã admit, sã înþeleg fapte de care nu mã simt în stare a le fãptui. Am crescut cu teama cã, fãrã voia mea, sub presiunea vieþii, a hazardului, aº putea comite o vãrsare de sânge sau aduce cuiva alte suferinþe asemãnãtoare celor îndurate de Iisus. M-am regãsit în duhul strãbunilor când am aflat de la mama cã tatã-su, ciobanul Stan Licoi, nãscut la Rãºinari ºi trecut la Domnul în Dobrogea, în satul Valea Neagrã azi Lumina, rostea douã rugãciuni pe zi, în mod obiºnuit: una seara, la culcare, alta dimineaþa. ªi se ruga dimineaþa sã-l ajute Dumnezeu sã nu facã vreo faptã rea peste zi, în ziua care mijea dinspre Rãsãrit, sã nu pricinuiascã cuiva un necaz, o suferinþã... Iar seara mulþumea lui Dumnezeu cã i-a fost ascultatã ºi împlinitã rugãciunea cu care îºi începuse ziua... Zic dar cã lectura acestui capitol biblic a mers totdeauna mai greu. La un moment dat m-am simþit chiar muºcat de ºarpele îndoielii, mirându-mã de promptitudinea legionarului roman care a gãsit aºa de repede un vas cu oþet. Ce sã caute un vas cu oþet la îndemâna soldaþilor care pãzeau un crucificat, aºteptându-l sã-ºi dea sufletul?! Nu cumva... Doamne, fereºte!, îmi ziceam ºi citeam grãbit mai departe, sã nu cad în pãcat zãbovind prea mult asupra acestui detaliu. Un detaliu ºi nimic mai mult! Iatã însã cã norocul mi-a surâs ºi cred eu, se vãdeºte cã de mirat nu m-am mirat degeaba. În locul cu pricina trebuie operatã, foarte probabil, o micã ºi foarte însemnatã corecturã! Am mai spus-o ºi o mai spun o datã: numai proºtii nu se mirã!... Aºa m-am mirat ºi eu de unde aveau soldaþii romani oþet asupra lor! În urmã cu câteva luni, aºadar, a apãrut o carte intitulatã Fondul principal lexical al Aromânei. Autor, un fost student, Nichita Vancea, pe greceºte Vantsias. A fost tezã de doctorat, condusã de domnul acad.grigore Brâncuº. Faþã de tezã, cartea este mai personalã, mai bogatã în ipoteze, îndeosebi etimologice, unele mai riscante, altele mai probabile. Dintre ele, una este sigur deosebitã, mai ales în privinþa comentariului. Excepþionalã! Menitã sã-i aducã autorului o binemeritatã faimã. Citez, aºadar, de la pag. 313: Puscã ( oþet ) < lat. posca Un cuvânt cu totul deosebit! Existã numai în aromânã, deºi de origine latinã. Lucru ce, zicem noi, subliniazã importanþa studierii variantei aromâne în contextul romanic. Posca în latinã era denumirea unei bãuturi rãcoritoare fãcutã din oþet amestecat cu apã ºi îndulcitã cu miere, bãutura legionarilor romani care, atunci când erau în formaþii de luptã, transpirau foarte abundent, din cauza armurilor grele ce le purtau, de aceea existau sclavi special însãrcinaþi cu distribuirea în burdufuri a poscãi în rândul legionarilor chiar ºi-n timpul luptelor. De ce oare s-a pãstrat numai în aromânã? Aromânii de astãzi sunt cumva urmaºii legionarilor ce cuceriserã pentru Roma regiunea balcanicã? Faptul cã factorul legionar este foarte pregnant la aromânii care trãiesc în România de pildã poate fi o reminiscenþã a vremurilor glorioase de odinioarã... Acum, pusca armâneascã poate elucida o nedreptate a istoriei, un caz tipic de creare de mituri instigatoare la urã ºi resentimente religioase. Copil fiind, uram modelul legionarilor romani din cauza profesorului de religie care, foarte plastic de altfel, îºi exprima imensa repulsie faþã de latini pentru faptul cã, atunci când Christos, deja pe cruce fiind, spusese cã îi este sete, legionarii romani, culmea cruzimii, i-au dat oþet, inumanii... Iar acum pricepem cã de fapt i-au dat posca, de milã tocmai... Acesta este textul prin care se lanseazã o ipotezã copleºitoare: gestul soldaþilor romani, înfierat vreme de douã mii de ani, se salveazã datoritã cuvântului aromânesc PUSCA, datoritã unei etimologii! Un cuvânt care a dispãrut din toate celelalte idiomuri romanice ºi s-a pãstrat numai la ciobanii vlahi din Pind... ªi aºa cum strãmoºii acestor vlahi au echivalat posca din latinã cu oþetul, zicându-i oþetului Numãr ilustrat cu portrete fotografice de MIRCEA BRÂNDA posca, iar mai târziu ºi pânã azi pusca, la fel martorii civili ºi ne-latini ai crucificãrii, neºtiind ce era posca, dar mirosindu-le a oþet, vor fi crezut cã soldaþii ceia chiar oþet i-au dat Mântuitorului, gest care nu putea fi înþeles decât ca o culme a cruzimii, a rãutãþii cinice, drãceºti! Îmi revine sã adaug aºadar la comentariul fostului meu student urmãtoarele: faptul cã pe lângã oþet (acetum, în latinã), romanii mai foloseau ºi posca, o bãuturã rãcoritoare, aflatã în dotarea zilnicã a soldaþilor romani, îndeosebi în zonele cãlduroase ale Imperiului, face din episodul acesta un argument deosebit de convingãtor privind istoricitatea, realitatea celor relatate. Face de ruºine încercãrile unor nesãbuiþi, în frunte cu un Friederic Engels, de a contesta Evangheliile, însãºi existenþa Domnului Iisus. Dacã cele relatate în Evanghelii ar fi invenþii, rod al imaginaþiei omeneºti, acea minte nu avea cum sã conceapã povestea cu oþetul. Cãci mintea acelui om, dacã cunoºtea cã soldaþii romani umblã la ei cu posca, ar fi ºtiut ºi cã acea posca nu era oþet ºi ar fi folosit termenul potrivit. Mincinosul sau cel care scorneºte o poveste, un scenariu, are grijã sã se facã crezut, sã fie credibil. Iar dacã celui care, zic unii, a scornit evangheliile, i-ar fi trecut prin minte episodul cu oþetul, dacã s-ar fi gândit sã introducã oþetul ca element component al inventatului supliciu christic de pe Golgota, acel talentat nãscocitor ar fi ºtiut cã prin textul sãu naºte în mintea cititorului întrebarea: ce sã caute oþetul în dotarea soldatului roman aflat în misiune de pazã la crucea unui condamnat la moarte? Textul sãu trebuia sã facã verosimilã prezenþa oþetului, ca oþet, la îndemâna soldaþilor romani. Care soldaþi, precum scrie la Evanghelii, au reacþionat imediat la suspinul trupului însetat. Prea prompt ca sã fie în batjocurã îmi dau seama acum... Foarte prompt, aºadar. În asemenea situaþie pui mâna pe ce-þi cade la îndemânã. ªi cum ºi de unde sã aibã la îndemânã soldatul roman un vas cu oþet?!... Aºadar, martorii civili ai crucificãrii au asistat la momentul când Iisus cere sã bea ceva de sete, îi vãd pe soldaþii romani grãbindu-se sã-i ofere ceva, dar nu apã, aºa cum te-ai fi aºteptat, ci un lichid care mirosea a oþet. Iar dupã mintea martorilor, acel lichid care mirosea a oþet nu putea fi decât oþet! ªi oþetul intrã astfel în tradiþia oralã a celor petrecute acest episod, ulterior cuprins în textul evangheliºtilor. Nu e de mirare cã s-a petrecut aceastã neînþelegere, aceastã decodare greºitã a unui gest! La nivelul uman, asemenea neînþelegeri sunt fireºti ºi se petrec des. La nivelul sacru, mistic, al textului biblic, sã descoperi în aceastã inadvertenþã a mãrturiei o confirmare, iar nu o infirmare a celor relatate, pare a fi un semn tainic, cu valoare de revelaþie, menit sã ne întãreascã în credinþã. Sau, dupã caz, sãi readucã la credinþã pe scepticii înzestraþi cu un spirit critic pustiitor de suflete. Nu întâmplãtor tânãrul de la care a pornit aceastã revelaþie, pentru mine sacrã, este un om al zilelor noastre, aflat în pragul cedãrii dinaintea scientismului ateu. Se pare cã anodinul cuvânt machidonesc PUSCA, de la marginea Imperiului roman ºi a limbii latine, salvat ca prin miracol în vorbirea unor ciobani uitaþi de Dumnezeu ºi de lume, ne mai scoate o datã la limanul credinþei sau, dupã caz, al meu, ne întãreºte. Mulþumescu-þi, Doamne! zodii în cumpãnã, primãvara

6 6 Pavel Radu Matei cu gândul la Înãlþare Evenimentul Înãlþãrii la cer a Domnului Isus este, cum spun Pãrinþii Bisericii o tainã, cunoscut ºi necunoscut, descoperit ºi nedescoperit. Pentru cã ce se ºtie despre Înãlþarea Mântuitorului este mai mult decât ceea ce nu se ºtie. Nu se cunoaºte cu siguranþã, locul Înãlþãrii - probabil, acelaºi munte în care Domnul a suferit în grãdina Ghetsimani -, nu se ºtie exact ce formã a luat Hristos la Înãlþare. De aceea vom încerca sã vorbim despre ce se ºtie. Ce ºtim despre Înãlþarea Domnului? ªtim cã la Înãlþare Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Sãi cã trebuie sã Îi fie martori: ºi- Mi veþi fi martori în Ierusalim, în toatã Iudea, în Samaria, ºi pânã la marginile pãmântului (Fapte 1:8). E ultimul eveniment din viaþa de pe pãmânt a Mântuitorului ºi fiind ultimul eveniment este ºi evenimentul rezumant, un eveniment în care se rezumã toatã viaþa pãmânteascã a Domnului Hristos. Aºa cã nu e de mirare cã în legãturã cu acest eveniment se pune problema mãrturiei. ªtim cã Evanghelistul Luca, în relatarea sa despre Înãlþarea Domnului Hristos, spune cã Domnul Hristos i-a luat pe ucenicii Sãi, i-a dus spre Betania ºi acolo ªi-a ridicat mâinile, i-a binecuvântat ºi pe când îi binecuvânta, S-a depãrtat de ei ºi S- a înãlþat la cer (Luca 24:50-51). Cãci se spune: Pe cînd îi binecuvînta, S a despãrþit de ei, ºi a fost înãlþat la cer (Luca 24:51), ucenicii s-au închinat Domnului Hristos care-i binecuvânta, apoi s-au întors la Ierusalim cu o mare bucurie ºi tot timpul stãteau în Templu, ºi lãudau ºi binecuvântau pe Dumnezeu. (Luca 24:52-53). Închinarea omului aduce bucurie. Bucuria aduce laudã ºi binecuvântare. Înãlþarea Domnului Hristos în înþelesul acesta, cã Domnul Hristos i-a binecuvântat pe ucenicii Sãi la înãlþare e ceva extraordinar. De câte ori te gândeºti la Domnul Hristos sã te gândeºti la Domnul Hristos ca la Cel binevoitor. Cel care Se pleacã spre om. ªtim cã, în legãturã cu Înãlþarea Domnului Isus Hristos mai avem relatãri ºi în Faptele Apostolilor de unde aflãm, între altele, cã Domnul Hristos a mai stat cu ucenicii Sãi încã 40 de zile dupã Învierea Sa din morþi, de aceea Înãlþarea ca sãrbãtoare este totdeauna în a 40-a zi dupã Paºti. Tot în Faptele Apostolilor Evanghelistul Luca relateazã cã au apãrut lângã ucenicii Domnului Hristos doi îngeri care le-au spus: Bãrbaþi Galileeni, de ce staþi ºi vã uitaþi spre cer? Acest Isus, care S a înãlþat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaº fel cum L-aþi vãzut mergînd la cer (Fapte 1:11). I-au încredinþat despre a doua venire a Mântuitorului Isus Hristos. ªtim cã Apostolul Pavel, în Epistola cãtre Filipeni, în capitolul 2 are câteva gânduri în legãturã cu Înãlþarea Domnului Isus, dar nu cu înãlþarea ca eveniment, ci cu înãlþarea ca fapt recunoscut de cãtre Dumnezeu ºi de cãtre sufletul omenesc. ªi anume, porneºte cu faptul cã, doreºte ca în credincioºi sã fie simþirea care a fost în Isus Hristos: Sã aveþi în voi gândul acesta, care era ºi în Hristos Isus:. Aºa îºi începe Apostolul Pavel gândurile în legãturã cu aceasta. ªi spune ce simþiri are în vedere: El, mãcar cã avea chipul lui Dumnezeu, totuºi n-a George Petrovai cuvinte-ncuminþite crezut ca un lucru de apucat sã fie deopotrivã cu Dumnezeu, ci S-a desbrãcat pe sine însuº ºi a luat un chip de rob, fãcându-se asemenea oamenilor. La înfãþiºare a fost gãsit ca un om, S-a smerit ºi S-a fãcut ascultãtor pânã la moarte, ºi încã moarte de cruce. ªi adaugã: Deaceea ºi Dumnezeu L-a înãlþat nespus de mult, ºi I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume; pentruca, în Numele lui Isus, sã se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pãmânt ºi de supt pãmânt, (Filipeni 2:5-11). În cuvintele acestea, Apostolul Pavel are în vedere întruparea Fiului lui Dumnezeu, Jertfa Fiului lui Dumnezeu, Învierea, ºi pomeneºte în special Înãlþarea, cã L-a înãlþat nespus de mult, ºi I- a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume. De ce a fãcut acestea? pentruca, în Numele lui Isus, sã se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pãmînt ºi de supt pãmînt, ºi orice limbã sã mãrturiseascã, spre slava lui Dumnezeu Tatãl, cã Isus Hristos este Domnul. Apostolul Pavel, în Epistola cãtre Filipeni, are în vedere concepþia de atunci despre lume, despre univers. ªi priveºte universul ca o existenþã în trei etaje: pãmântul la mijloc, pe care trãiesc oamenii, sus cerul ºi sub pãmânt, iadul. L-a înãlþat nespus de mult, ºi I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume pentruca, în Numele lui Isus, sã se plece orice genunchi, adicã orice om sã-i recunoascã înãlþarea ºi sã aducã mãrire lui Dumnezeu, mãrire Mântuitorului ca Celui înãlþat. ªi aceasta sã o facã - genunchii sã ºi-i plece - cei din ceruri de pe pâmânt ºi de sub pãmânt, toate categoriile de oameni care existã. 1. Nu-i cere omului mai mult decât poate sã dea, ci cautã sã-i dai mai mult decât sperã el sã primeascã. 2. A te încrede prea mult în semeni înseamnã sã cauþi fericirea în dezamãgiri garantate, a nu te încrede deloc în semeni înseamnã sã-þi afli fericirea într-o amãgire înverºunatã. Tragedia omului rezultã din dificultatea aflãrii cãii de mijloc. 3. E mult mai greu sã fii tu însuþi decât sã fii cineva. 4. Tot încercând sã fie altcineva, iar nu el însuºi, pânã la urmã a ajuns un nimeni. 5. Neputând dezlega tainele vieþii ºi ale morþii, precum ºi pe cea a necunoscutului de dupã moarte, omul s- a pus temeinic pe dezlegarea cuvintelor încruciºate ale Universului: timp, spaþiu, microunivers, macrounivers, miºcarea planetelor etc. De parcã i-ar folosi la ceva cã de la Copernic încoace el ºtie cã nu Soarele se învârte în jurul Pãmântului!...Oricum n-a renunþat la expresiile care fac din Pãmânt buricul Universului, aºa cã pentru el, marea minune a creaþiei (sic!), în continuare Soarele va rãsãri, se va ridica pe cer ºi va apune. 6. Fiind diametral opusã bogãþiei exterioare, care se mãsoarã în bani, ar fi mult mai corect ca bogãþia lãuntricã sã poarte numele de antibogãþie. Iar atunci când omul va conºtientiza cã doar ea îl face cu adevãrat bogat, cea exterioarã trebuie desemnatã cu termenul de nebogãþie. 7. Umilinþa este premiul de excelenþã acordat de viaþã rãbdãrii. 8. Nu mila este leacul indicat pentru tratarea deznãdejdii. 9. Existã un grãunte de cruzime într-o milã seacã ºi prelungitã. 10. Mult mai de preþ este mila negrãitã decât cea zgomotos exprimatã. 11. Nu totdeauna un zâmbet larg reuºeºte sã ascundã pereþii crãpaþi ºi scorojiþi ai sufletului. 12. Sunt atâþia semeni, de altminteri bine intenþionaþi, care nu te lasã nici sã trãieºti, nici sã mori. 13. Decât otrava vorbelor mieroase ale ipocritului, mai bine securea grea a cãlãului. 14. Nimeni nu se dispreþuieºte într-un asemenea hal încât sã ajungã sã-ºi iubeascã semenii mai mult ca pe sine însuºi. 15. Atât de ticãloºitã este lumea, încât tare bine ar prinde o nouã venire a Omului, care sã-i biciuiascã pânã la sânge pe zarafii de azi. Numai cã tot atunci este de presupus cã ar putea-o pãþi chiar mai urât decât la prima Lui venire... Lucian Þion mentalitatea de acvariu În limba românã, cuvântul dincolo are o grãmadã de conotaþii. Literalmente înseamnã dupã sau trecut sau pe cealaltã parte, ºi implicã prezenþa a ceva fizic, cum ar fi un gard sau un obstacol. De fapt, obstacol este cel mai potrivit cuvânt. ªi este aici de o importanþã-cheie. Pentru cei cincizeci de ani cât timp graniþele au fost închise, românii au avut mentalitatea unor oameni practic încarceraþi. Imaginea lor de sine o oglindea pe aceea a unui peºte de acvariu care se loveºte într-una cu capul de pereþii de sticlã, sperând cã într-o zi sticla, în sfârºit, se va sparge (fãrã ca apa sã iasã din ea). Ei bine, sticla s-a spart, ºi cu ea, întregul acvariu de peºti exotici de la Vladivostok la Bratislava s-a împrãºtiat în toate direcþiile, peºtii sãrind afarã într-o revoluþionarã reacþie în lanþ care a dovedit o datã pentru totdeauna cã pânã ºi sticla specialã, mai devreme sau mai târziu se va sparge sub propria greutate. Dar se pare cã apele, oricât de mult peºtii sperau ca acest lucru sã nu se întâmple, s-au repezit afarã prin crãpãturi ºi au lãsat pe toatã lumea pe uscat. Mii, milioane de peºtiºori au început sã se zbatã, cum ar veni, ei bine, în lipsa unei metafore mai bune, la fel ca peºtele pe uscat. ªi douãzeci de ani mai târziu, continuã sã se zbatã. Atâta timp cât am avut acvariu, am fost prizonierii graniþelor fizice. Dincolo a însemnat nu numai dincolo de frontierã (sau mai degrabã dincolo de sticlã), dar dincolo de universul cunoscut din apele mizerabile ale acvariului nostru. A însemnat reciful colorat din care toþi peºtii vor ciuguli fericiþi într-o zi. A însemnat oceanul la care visam de atât de mult timp. Deoarece înrobirea ºi încarcerearea ne-au obligat sã uitãm casa noastrã îndepartatã de odinioarã. Aºadar, ca ºi peºtii pe care i-am lãsat zbãtându-se fãrã aer pe plajele pustii ale tranziþiei, ne agitãm ºi visãm la dincolo. Apoi, brusc, un strãin misterios traverseazã plaja, îndreptându-se spre noi. Îngheþãm pentru o secundã, ne ridicãm pe cozi, ºi folosind cuvântul cu aceeaºi conotaþie ca în timpul comunismului, îl întrebãm cu roºeaþã în obraji: V-aþi întors de Dincolo? Ca ºi cum am întreba: Existã cu adevãrat viaþã dupã moarte? Strãinul ne zâmbeºte ºi, fãrã sã spunã un cuvânt, pleacã mai departe. Dar noi, interpretând tãcerea lui drept confirmare, oftãm ºi continuãm sã visãm la Dincolo. Apoi, nu mult timp dupã ce ne revenim, privim în jur, ºi nedumeriþi sã gãsim aceeaºi plajã urâtã întinzându-se la înotãtoarele noastre, începem din nou sã ne vãitãm ºi sã strigãm cu voce tare: Unde este apa? Cine a furato? ªi dându-ne seama cã nimic nu se mai poate face, rezolvãm sã ne lamentãm: Of, ce bine-ar fi dacam fi fost din nou în acvariu! Ne adunãm în grupuri mici ºi ne împroºcãm replici acre. Ne-am sãturat sã vedem cã lucrurile nu se schimbã, ºi atunci sãrim sã împãrþim vina. Trebuie sã fi fost un popor de magnaþi cu posesiuni extravagante în colectivele noastre vieþi anterioare, obiºnuiþi cu binele ºi bonusurile multiple care ne reveneau din acest stil de viaþã. Este cu siguranþã amuzant sã fim o naþiune de idealiºti ºi de visãtori, mai ales atunci când ne întoarcem ochii înapoi spre Terra ºi o gãsim (cel puþin pe meleagurile noastre) stearpã, cu aceleaºi exterioare neschimbate ºi plictisitoare. Ne doare vãzând cã gunoiul pe care l- am aruncat pe jos este în acelaºi loc, ºi, sperând în miracolul care ne va debarasa de el, în cele din urmã devenim oameni spirituali. A fost numai credinþa în lumea cealaltã cea care ne-a infuzat rezistenþã. Curios, dar nu ne-a infuzat iniþiativã. La fel cum Rusia istoricã a avut nevoie de o figurã iconicã care sã domneascã peste mult prea disparaþii peºtiºori cu un pumn de fier, mica noastrã colonie din fostul bloc comunist începe sã deplângã lipsa de forþã, acel uriaº cu braþe tari care sã ne scoatã din apele întunecate ºi acalmii ºi sã ne ducã înapoi în ape sigure. Ca o fecioarã ruºinoasã care se uitã prin gaura cheii la vizitatorul misterios din cealaltã camerã, ne-am dori ºi noi în secret ca prinþul întunericului sã ne rãpeascã din paturile noastre în mijlocul nopþii ºi sã ne dea un viitor la care abia îndrãznim sã visãm. Dar uitãm cã acest prinþ va fi, aºa cum spuneam, al întunericului. Sã ni-l imaginãm: o figurã singuraticã intrînd în oraº pe calul sãu falnic, haina lui trenând seducãtor în praf. Prea înfricoºãtor pentru a fi privit, prea mândru pentru a fi evitat, va veni pânã la fetiþa ascunsã în spatele rochiei mamei, ºi cu o ºarmantã voce a la Garry Cooper, va întreba: Ce sa întâmplat, copilã? ªi asta e tot ce va trebui sã facã pentru ca cei prezenþi sã cedeze în faþa voinþei lui, sã se înrobeascã carismei sale misterioase. Fiecare vârstã economicã a avut crizele sale ºi fiecare crizã economicã a avut soluþiile sale. Unele mai bune decât altele. Unele, pentru cã, vorba-ceea, oameni suntem, dezastruoase. Istoria nu se repetã pentru cã e scris undeva, într-o viziune predeterministã cã acest lucru e irevocabil sã se întâmple. Istoria se repetã, deoarece oamenii sunt prea leneºi sã o studieze. Concluzia? Odatã peºte de acvariu, este nevoie de curaj, unitate, ºi speranþã sã ne întoarcem în ocean. Cel mai stupid exemplu care, spre ruºinea mea, îmi vine în minte este povestea hollywoodianã a micuþului Nemo ºi memorabila fugã a acestuia din cabinetul dentistului, prin þevile de drenaj pânã la mare. Nu este atât de greu de observat cã pânã la urmã, metaforic sau nu, nu suntem decât niºte peºti fãrã acvariu. (ªi nu peºti fãrã ocean.) ªi, atâta timp cât ne gândim la dincolo ca o barierã fizicã între noi ºi mult-visatul tãrâm al fãgãduinþei, nu putem face prea mult pentru a scãpa de mizeria noastrã. zodii în cumpãnã, primãvara 2012

7 Timp de o sãptãmânã s-a desfãºurat la Oradea a XXX-a ediþie a,,galei Muzicii Culte, putem spune, singurul eveniment de acest gen dedicat muzicii clasice, care îi aduce în faþa publicului pe cei mai talentaþi ºi perseverenþi tineri soliºti vocali ºi instrumentiºti ai celor douã binecunoscute instituþii muzicale ale oraºului nostru, Liceul de Arta Oradea ºi Facultatea de Artã Oradea, ºi pe lângã acestea, formaþiile camerale ºi soliºtii instrumentiºti care, prin activitatea muzicalã desfãºuratã parcã neobosit la fiecare solicitare, dau un plus de culoare peisajului orãdean. Duminicã, 22 aprilie, la ora 19:00, la Biserica Romano- Catolicã Barátok au rãsunat primele acorduri ale Galei Muzicii Culte. Cuvântul introductiv l-a avut profesor Tuduka Oszkár, care a prezentat pe scurt publicului prezent atât programul serii, cât ºi rolul pe care l-a avut compozitorul Anton Hoffmeister în creaþia muzicalã din timpurile sale. Programul a început cu Duetul în Fa Major op.13, nr.3, în interpretarea micuþului, dar talentatului Costin Albert ºi a mamei sale, Costin Éva. A urmat cvartetul,,varadinum (Costin Éva, Tokaji Agneta, Thurzó Sándor Jozsef, Marcu Agneta), care a interpretat cvartetul concertant în Do Major op. 7 nr. 1, (lucrare care necesitã o tehnicã aparte, solicitând pe rând, fiecare membru al formaþiei). Au evoluat apoi Oláh Boglárka (vioarã) ºi Bozsódi Beáta (violoncel), redând cu fineþe scriitura Duetului în Do Major op.6. nr.1, din creaþia compozitorului omagiat, apoi programul a continuat cu,,trio Fortissimo care a adus în faþa publicului lucrãrile Trios progressives, op.28, nr.2 ºi 3, colorând aparte reprezentaþia. În finalul programului de la la Biserica Romano-Catolicã Barátok, Cvartetul,,Varadinum a încununat spectacolul omagial, interpretând din nou un Cvartet concertant, dar de data aceasta în altã tonalitate, Sol Major, op.7, nr. 5. La Liceul de Artã,,Gala Muzicii Culte a þinut douã zile, în prima zi publicul a putut urmãri un veritabil concert coralsimfonic al elevilor liceului, în care Orchestra de camerã, dirijatã cu pricepere ºi rigurozitate de doamna profesor Nagy Viola, a cuprins în program, pe lângã lucrãri compuse de Haendel, Purcell, Bohm, Schein, Rameau, Teleman, Prinner, Fischer, Esterhazy, Bach, Pachelbel, Rathgeber, ºi un Concert pentru douã viori ºi orchestrã în re minor de J.S. Bach în interpretarea talentatelor soliste Sekaci Malvina ºi Giordano Filomena, orchestra de camerã asigurându-le acompaniamentul. În continuarea programului, s-a audiat,,primãvara de W.A. Gala Muzicii Culte, ediþia a XXX-a o manifestare de prestigiu Mozart,,,Lioara de C-tin. Râpã ºi,,Brâul amestecat în frumoasa interpretare a celor mai mici artiºti din program, reprezentatã de corul,,giocoso, dirijat cu multã mãiestrie de cãtre deja cunoscuta doamna profesor Þâmpu Nicoleta. Corul,,Ariston al Liceului de Artã din Oradea, dirijat de domnul profesor Arnold Schneider, a încheiat programul din data de 26 aprilie cu un repertoriu de valoarea unui adevarat cor de filarmonicã, atât prin dificultatea pieselor, cât ºi prin numãrul acestora, obþinând pe lângã binemeritatele aplauze ºi felicitãrile cuvenite. Cea de-a doua zi, respectiv data de 27 aprilie, a oferit publicului prezent în Sala Festivã a Liceului de Artã momente muzicale de neuitat din lucrãrile celebre ale compozitorilor J. S. Bach, W.A. Mozart, Reger, T. Brediceanu, A. Honegger, L. V. Beethoven, P. Sarassate, G.Verdi, C. Czerny, G. Fr. Telemann, G. Rossini, Ch. Beriot, Gian Giacomo Carissimi, G. Enescu, K.M. von Weber, remarcânduse soliºtii: Pop Leonard Ilie, cls. I (Prof. Ion Desanca), Þurcanu Raluca, cls. a V-a (Prof. Bratu Sebastian, Prof. corepetitor - Lupu Liliana), Bodog Adalia, cls. a III-a (Prof. Pèter Izabela), Pop Roxana, cls. a X-a (Prof. Pop Ancuþa, Prof. corepetitor Barothi Anca), Tonea Tomas, cls. a IX-a (Prof. Boszodi Beata), Junc Bianca, cls. a X-a (Prof. Mircescu Ariadna), Dudaº Alexandra, cls. a X-a (Prof. Ferencz Mercedes), Sekaci Malvina, cls. a IX-a (Prof. Darolþi Alexandra, Prof. corepetitor Lupu Liliana), Oprea Denisa, cls. a XI-a (Prof. Pop Adriana, Prof. corepetitor Péter Izabela), Diþã Cezara, cls. a X-a (Prof. Ferencz Mercedes), Bejan Silvia, cls. a X-a (Prof. Mircescu Georgiana), Boha Andrada, cls. a XII-a (Prof. Pop Adriana, Prof. corepetitor - Péter Izabela), Botiº Cosmin, cls. a VII-a (Prof. Miescu Sorin, Prof. corepetitor: Ferencz Mercedes), David Ionuþ, cls. a XI-a (Prof. Bonþu Aurica, Prof. corepetitor - Péter Izabela), Hodiºan Ioana, cls. a X-a (Prof. Cheregi Larissa), Roºca Alina, cls. a XII-a (Prof. Pop Adriana, Prof. corepetitor - Péter Izabel) Ordinea intrãrii în scenã a fost prezentatã de cãtre eleva Sava Andreea, cls. a X-a. Gala Muzicii Culte a continuat pe data de 27 aprilie, de la orele 18, la Universitatea din Oradea, cu un concert vocalinstrumental al studenþiilor Facultãþii de Arte din Oradea ºi al studenþilor Academiei de Muzicã,,Gheorghe Dima din Cluj Napoca. Programul muzical prezentat în Aula Magna a Universitãþii din Oradea a cuprins lucrãri pentru pian, dar ºi lucrãri vocale (lieduri, arii ºi fragmante din opere) deja îndrãgite de cãtre publicul cunoscãtor. Apreciem evoluþia soliºtilor: Henriettei Varady - F. Chopin: Scherzo nr. 1 in ºi minor; a lui Vlad Crosman (singurul solist român de la Centrul de Muzicã Barocã din Versailles) G. F. Händel: Va tacito e nascosto- Giulio Cesare in Egitto, A. Stradella: Pietà Signore, G. Fauré: Adieu - Poeme d un jour op.21, R.V. Williams: Bright is the ring of words - Songs of travel; Adina Buboi cu piesele: Henry Purcell: Dido si Eneas- When i am laid in earth, G.Puccini: Giani Schichi, O mio babbino caro (clasa Conf. Univ. Dr. Carmen Gurban, anul III); Maria Popa F. Schubert: Lied der Mignon T. Breton: Zarzuela La verbena de la Paloma, G.Verdi: Il trovatore, Stride la vampa, (clasa Prof. Univ. Dr. Elena Andrieº Moldovan, anul II); Ferenczy Orsolya Amanda,- T. Brediceanu: Pe sub flori mã legãnai; Felicia Donceanu: Paºii; Antonin Dvoøák: Rusalka, Mìsíèku na nebi hlubokém (clasa asist. univ. drd. Florin Mariº Hinsu, anul IV); Ioana Cãtuna -Sigismund Toduþã: Toccata ºi Patru piese pentru pian, tot de acelaºi compozitor; Renata Bideran, Diana Diniþã, Corina Ile de la clasa Conf. Univ. Dr. Florina Hinsu Mariº, anul II master, au interpretat lucrãrile compozitorilor F. M. Bartoldy: Herbstlied- Op. 63, nr. 4, J. Brahms: Wie des Abends schone Rote - Op. 52, nr. 4 J. Brahms: Die Meere - Op.20, nr.3, J. Brahms: Nein, Geliebter, setze dich - Op.65, nr13, J. Brahms: Vogelein durchrauscht die Luft - Op.52, nr13 Deasemenea, remarcãm din program duetele realizate de Adina Buboi -Vlad Crosman, W.A.Mozart: Nunta lui Figaro, Crudel perche finora precum ºi cel al Adinei Buboi, cu Maria Popa interpretând Jacques Offenbach: Les contes des Hoffmann, Barcarolle. Florin Mircea Ganea de la clasa asist. univ. drd.florin Mariº Hinsu, anul I a reuºit o frumoasa interpretare din W.A. Mozart: Don Giovanni, Notte e giorno. Acompaniamentul la pian a fost realizat de cãtre doamnele profesoare Johanna Balint, Valentina Horvat, Anabela Mag Pop ºi Liliana Lupu. Ultimul concert al,,galei Muzicii Culte, din data de 29 aprilie 2012, de la orele 18, a avut loc la Casa de Culturã a Municipiului Oradea, cu participarea artiºtilor orãdeni ºi colaborarea deosebitã a studenþilor Academiei de Muzicã,,Gheorghe Dima din Cluj Napoca, programul Galei Muzicii Culte fiind altfel mai special faþã de ediþiile anterioare. În deschidere, Flaviu Dudaº a interpretat o frumoasã lucrare la marimbã, intitulatã Dream of the Cherry Blossom de Keiko Abe publicul prezent, având posibilitatea de a de a descoperi prin acest instrument, experienþe sonore noi. Programul a continuat cu un trio de violoncel format din Boszodi Beata, Mihaela Popa ºi Bianca Bodog, care au interpretat lucrãrile Intrada, Menuet A. Corelli, Air H. Purcell Menuet J. Haydn, Contretanz W. A. Mozart. Apoi au urmat studenþii Academiei de Muzicã,,Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, Raluca Ilovan, Ramona Þutuianu, Oana Bãdescu ºi Cozmin Demian, mai pe scurt cvartetul Flûte-Clé, cu lucrarea Butterflies op Michael Kibbe. Deºi, în programul Galei Muzicii Culte, erau incluse pânã în prezent, doar lucrãri aparþinând secolelor XVII-XIX, au fost abordate ºi lucrãri de jazz, ca sã fie cuprins ºi secolul al XX-lea. Invitaþi au fost Samuel Pop, care interpretat, la pian, Pastime Rag nr 3 A slow drag, Be bop ºi Oana Mureºan, solistã vocal, acompaniatã la pian de Rebeca Dragomir cu lucrãrile No more blues, L.O.V.E., Samba de una nota, Desafinado, Walk with me, Lord. Dupã o scurtã pauzã, Ramona Þuþuianu ne-a încântat cu lucrarea modernã a compozitorului clujean prof.univ. dr. ªerban Marcu -,,Narcis. Apoi a urmat un duet de vioarã de la Liceul de Muzicã din Cluj, Hiticaº Daniel ºi Tinca Belinschi- Duet concertant nr 1 pentru douã viori Partea I, II; de Charles de Beriot (de la clasa de muzicã de camerã a prof. Cozmin Demian). Cvartetul,,Re-belle, prin instrumentiºti sãi deosebiþi, Teodorian Popa, Vulturar Vasile, Cocora Bogdan ºi Costin Eva au continuat programul cu lucrãrile A. Glazunov, 5 Novelete: p. II.: Orientale ºi p. V. All Ungherese, C. Porumbescu - Balada, A. Dvorak - Cvartetul de coarde în Fa major, op. 96, p. IV. (Cvartetul negrilor). La finalul programului Ansamblul de flaute,,il Gardellino dirijat de Teofil Lucaci au îmbogãþit prin armoniile pieselor Uvertura de G. Bizet/ Luis V. Saar, Duo Brilliant de G. Rossini/ J. Demerssman (soliºti Liliana Cadar ºi Raluca Ilovan), Rapsodia Româna de G. Enescu, adaptarea pentru ansamblul de flaute de Alex Murariu (prezent la eveniment) ultimul concert vocal-instrumental al celei de-a XXX-a ediþie a Galei Muzicii Culte. Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor, mulþumeºte cu aceastã ocazie tuturor celor care s-au implicat în reuºita evenimentului, în special doamnei prof. univ.dr. Agneta Marcu decan al Facultãþii de Arte din Oradea, doamnei directoare Doina Marcu de la Liceul de Artã Oradea, domnului Flavius Bunoiu director al Casei de Culturã a Municipiului Oradea, domnului asist. univ. Florin Maris Hinsu, de la Facultatea de Arte din Oradea, domnului profesor Sebastian Bratu de la Liceul de Artã din Oradea, domnului dirijor Teofil Lucaci, dar ºi profesorilor, studenþilor ºi elevilor care au încoronat armonios aceastã ediþie. Paginã realizatã de Felician Mureºan zodii în cumpãnã, primãvara

8 Miron Blaga note ºi consemnãri O carte postumã Recent, a vãzut lumina tiparului o nouã carte purtând semnãtura regretatei Flaminia Faur-Pagini din istoria culturalã ºi politicã a Bihorului, Ed. Primus, Oradea, 2011, a treia cu profil istoric, dupã Mãrturii despre evenimentele din Bihor (noiembrie 1918-aprilie 1919) ºi Manifestãrile românilor din Bihor împotriva proiectului de lege ºcolarã din 1907", ambele apãrute la Fundaþia culturalã Cele trei Criºuri. Aceste pagini de istorie culturalã ºi politicã au fost risipite prin reviste sau sunt manuscrise inedite, toate fiind, însã, contribuþii originale, bine documentate ºi articulate, la o istorie româneascã a Bihorului, aºa cum nu s- a prea scris. Articolele prezente în volum ar putea fi grupate în mai multe categorii - istoria învãþãmântului, a mentalitãþilor, viaþa muzicalã a Beiuºului, memorialistica evenimentelor din anii , activitatea unor personalitãþi etc. Documentarea ºi elaborarea unora dintre aceste materiale s-a fãcut încã din timpul studenþiei clujene ( ), altele în timpul profesoratului la Liceul Lucian Blaga din Oradea ( ) sau a stadiului de cercetãtor la Universitatea din Oradea ºi au fost publicate în revista Cele Trei Criºuri ºi Cetatea Bihariei, la cea dintâi Flaminia Faur fiind redactor încã din Când a devenit cercetãtor la Universitatea orãdeanã, Flaminia Faur s-a aplecat mai mult pe istoria vieþii muzicale în Bihor, cu precãdere Beiuº ºi Oradea, dar ºi din alte localitãþi, începând cu ultimele decenii ale secolului XIX ºi pânã la Marea Unire, pentru a încerca, apoi, o sintezã asupra perioadei interbelice, când viaþa muzicalã bihoreanã devine mai bogatã ºi se integreazã în cultura României Mari, ridicându-se la cerinþele timpului. Volumul este deschis de o Prefaþã semnatã de Lãcrãmioara Petrescu, comprehensivã ºi la obiect, care reuºeºte sã creioneze veridic portretul unui intelectual bihorean de real talent, de mare culturã ºi profunzime, care s-a numit Flamina Dorlietta Faur: Dovedind o polivalenþã creatoare (de la poezii ºi proze scurte ºi pânã la cãrþi, studii ºi articole de istorie), Flaminia Faur lasã în urma sa o moºtenire intelectualã (literarã ºi ºtiinþificã) care a îmbogãþit patrimoniul cultural al Bihorului din ultimele douã decenii. Ea face parte din generaþia post-decembristã, animatã de dorinþa de a continua opera unor predecesori cu autoritate recunoscutã. Alexandra ºi Alex-Teofil Chira: Cântecul din cântec ºi vraja fluierului. Oradea: Editura Treira, ISBN: Cântecul din cântec Anul 2011 le-a adus tinerilor ºi extrem de dãruiþilor fraþi Alexandra ºi Alexandru Chira printre succesele de scenã ºi bucuriile ºcolare ºi familiale un elegant volum omagial Cântecul din cântec ºi Vraja Fluierului, apãrut în condiþii grafice deosebite la Ed. Treira din Oradea. Cartea, cu o prefaþã de Marioara Murãrescu, pune în relief activitatea Alexandrei ºi a lui Alex, între anii , în universul muzicii populare ºi reflectarea acestei activitãþi în presa româneascã. De asemenea, sunt reproduse fotografii de scenã, de familie ºi de lume artisticã, afiºe-program ºi diplome obþinute de cei doi copiiminune din Plopiº, precum ºi aprecierile din volumul Cântecul de dupã cântec ºi din revista CJCPCT-Bihor, Zodii în cumpãnã, de care s-au bucurat talentaþii interpreþi din Valea Barcãului. De relevat ºi reproducerea a 30 de texte ale melodiilor din repertoriul de excepþie al Alexandrei. Sã ne reamintim cã, la doar 13 ani, Alexandra a adunat trei mari premii internaþionale, zeci de premii la festivalurile-concurs din România, titluri ºi diplome «Pro meritis», de «Onoare» ºi de «Excelenþã», prezenþe în spectacole, la radio ºi TV, cât alþi mari artiºti într-o viaþã, ºi acea catalogare a Juriului de la Albena (2010) o artistã completã, care echivaleazã cu o aºezare printre Nemuritorii Cântecului Românesc. Sau, cum scria cineva «când cântã Alexandra Chira, Cel Ceresc împarte daruri ºi-o uriaºã lacrimã de dragoste pentru pãmânteni». Alex-Teofil, fratele ei mai mare cu un an, este un instrumentist (fluier) extem de dotat, serios ºi harnic, «care cântã cu distincþia ºi siguranþa unui artist pentru care scena nu mai are secrete». Sã mai notãm, ca ultime informaþii, cã Alex-Teofil este elv al ªcolii Populare de Artã din Zalãu, unde studiazã clarinetul, iar Alexandra în dragostea ei nemãrginitã pentru muzicã ºi cunoaºtere descifreazã tainele pianului. Felicitându-i pe cei care au fãcut acest dar minunat copiilor-minune ºi minunilor de copii Alexandra ºi Alex-Teofil, sã le dorim acestora un continuu zbor ascendent în cultivarea harului lor aparte ºi a nestematelor folclorului românesc, în slujba cãruia ºi-au pus întreaga fiinþã. Flaminia Faur: Pagini din istoria culturalã ºi politicã a Bihorului. Oradea: Editura Primus, ISBN: Otilia Haragoº Seghedi: Bihoreanã-s, bine-mi ºede. Orchestraþie: Miticã Negrean, sunet ºi mixaje: Horea Boncuþ. CD. Oradea: Audio Criºana, Bihoreanã-s, bine-mi ºede Dupã 15 ani de prezenþã scenicã, în spectacole ºi recitaluri pe scenele din þarã ºi strãinãtate, la radio ºi la cele mai prestigioase televiziuni naþionale, Otilia Haragoº-Seghedi, una dintre cele mai frumoase ºi apreciate voci ale cântecului popular românesc din Bihor, vine sã încânte publicul iubitor de folclor cu un album personal - Bihoreanã-s, bine-mi ºede -, care reuneºte 13 dintre cele mai originale ºi de impact piese ale bogatului ei repertoriu bihorean. CD-ul, apãrut în condiþii deosebite la Audio Criºana, este rodul unei colaborãri de excepþie cu violonistul Miticã Negrean, care a realizat ºi orchestraþia, ºi Horea Boncu (sunet ºi mixaje), cu Cãtãlin Ardelean (braci) ºi Toni Sekaci (contrabas), ei înºiºi muzicieni de anvergurã, el, CD-ul, fiind, în acelaºi timp, un dar pe care frumoasa ºi talentata interpretã de pe Criºul Repede îl face celui mai avizat juriu, care te valideazã sau invalideazã - publicul, care, în Bihor, este de o cãldurã ºi o exigenþã aparte, ne declarã Otilia. Cântecul cultivat de solista Ansamblului Profesionist Cri- ºana din Oradea aduce, firesc, în centrul atenþiei satul, lumea veche a acestuia, cu viaþa lui cotidianã, dar, mai ales, în sãrbãtorescul lui, cu spiritualitatea lui aparent simplã, dar de o mare profunzime sufleteascã ºi moralã. Birtinul, aºadar, localitate care-ºi pierde originea în negura vremurilor, ºi pãmântenii de-aici, încã pãstrãtorii unui inestimabil tezaur folcloric, sunt temelia ºi frumosul care dau culoare ºi consistenþã fondului artistic din melosul Otiliei Haragoº- Seghedi. De altfel, o mãrturiseºte însãºi artista: Cântecul popular pe care-l aduc eu este imaginea sensibilitãþii sufletului þãrãnesc, este lumina ºi frumuseþea din ochii ºi din comportamentul þãranului român, adâncimea sublimã a unei vieþi spirituale uneori greu de observat, însã captivantã, plinã de imprevizibil, de trãinicie ºi fermitate. De aceea, probabil, ritmurile ºi tempo-urile sunt atât de variate, de aceea, probabil, versurile se revarsã când molcom ºi uºor trãgãnat, când nãvalnic ºi furtunos, totdeauna însã într-o cumpãnã ºi într-o cumpãnire specifice trãirilor adevãrate, autentice. M-am nãscut cu cântecul, îl ºtiu de-acasã, unde era mângâiere ºi bucurie, iar harul - cât Alexandra Chelu: Aventura sonetului. Oradea: Editura Primus, ISBN îl am - îl datorez bunicului meu dinspre mamã, care era diac la biserica din sat ºi al cãrui hir interpretativ se dusese pe toate satele din jur... De notat cã perfecþionarea vocii, ºtiinþa cântãrii i-au fost înnobilate Otiliei la ªcoala popularã de artã Francisc Hubic, la clasa de canto popular a regretatului Marcu Leþ, dar ºi de sfaturile unei interprete nepereche din aceeaºi zonã, Florica Ungur, care manifesta o încredere absolutã în talentul Otiliei, încurajând-o ºi onorând-o cu o prietenie ºi o dragoste de care numai marii artiºti sunt capabili. Toate aceste constante ºi detalii sunt uºor recognoscibile, pentru un observator avizat, ºi în cântecele de pe acest album al Otiliei Haragoº-Seghedi, ea aducând în prim-plan atât cântecul propriu-zis (horit), cât ºi cel de joc, dar ºi doinit (trãgãnat). Tematic, versurile acestor cântece se constituie în descrieri ºi elogii ale satului ºi oamenilor, pãrinþilor ºi dansului din bãtrâni, ale graiului ºi portului, ale vieþii imediate ºi tinereþii, ale casei pãrinteºti ºi neamului, ca ºi capriciile, intemperiile ºi ºãgãlnicia dragostei, interpreta fiind mândrã de originea sa bihoreanã ºi de frumuseþea ºi profunzimea vieþii la þarã. Rareori, dar accentuat, apar ºi pigmenii provincialismelor fonetice sau de lexic, ca ºi ironia finã, moralizatoare, sau strigãturile. Remarcabile, din aceastã perspectivã, sunt deja ºlagãrele Dragu mi-i danþu-aista, Cât îi Vadu Criºului, dar ºi Faceþi-mi loc ºi cãrare, Sã þâne, badea, sã þâne, Satu meu, nu te-oi uita, Fire-ai tu, lume, ºi fii, Bãdia mi-i floare albã, Bihoreanãs, bine-mi ºede, sau splendida doinã Atâta mi-i bine-n lume etc. Comentând pe contracopertã acest album, Prinþesa naiului, d-na conf. univ.dr. Oana Lianu scrie, printre altele: Hãrãzitã de Dumnezeu cu mult har, Otilia Haragoº se distinge net între interpreþii de muzicã popularã ai generaþiei sale - ºi nu numai! -prin ceva din ce în ce mai greu de gãsit, ºi anume: autenticitatea interpretativã. Emisia naturalã ºi acurateþea vocii interpretei potenþeazã la maximum unicitatea cântecelor sale, dincolo de valoarea ºi frumuseþea în sine a repertoriului minuþios ales. (...) Foarte plãcute ºi armonioase, deopotrivã antrenante, cu versuri desprinse din simplitatea însãºi a satului românesc, cu linii melodice cãrora, prin glasul sãu, Otilia le oferã atât de multã particularitate, cântecele de pe albumul Otiliei Haragoº nu fac altceva decât sã concretizeze dragostea ºi respectul interpretei pentru frumuseþea folclorului unic de pe valea Criºului Repede. Ca o simplã conotaþie metaforicã la aceastã justã apreciere, am spune cã Otilia Haragoº-Seghedi vine din nou printre noi cu un torent de cântece de pe dealurile domoale ale Birtinului, cu adierea vântului printre frunzarele codrilor din acest þinut de excepþie al Bihorului ºi cu fiinþa ei care este ea însãºi un cântec dãruit cu generozitate semenilor ºi vremilor. Altfel spus: Otilia este o duminecã a cântecului sau o eternã primãvarã a cântecului. Un debut aparte Unul dintre cele mai aparte debuturi întâmplate pe aceste meleaguri bihorene este, indiscutabil, cel al Alexandrinei Chelu, care, cu aventura celor 99 de sonete situate sub puterile «dragostei», ale «cuvântului» ºi ale «divinului», se singularizeazã atât prin diferenþierea de alte debuturi ºi colegi, cât, mai ales, prin aceea cã tânãra ºi extrem de talentata poetã nu-ºi propune sã scrie poezie altfel, ci nãzuieºte, neapãrat, a scrie poezie. Ea nu va cãuta, aºadar, cuvântul frumos, ci cuvântul care comunicã, care traduce inexprimabilul, menind realitãþi palpitante,chiar dacã lãuntrice. Demersul ei creator va fi acela de a da înþeles ºi sens fiinþei ºi lumii înconjurãtoare, distilând realitãþile, gândindu-se ºi regândinduse pe sine, umplând, prin urmare, cuvântul de semnificaþii, într-un joc muzical neîntâmplãtor, cu un mesaj limpede ºi explicit. Dans adânc de oglinzi, cuvântul converteºte misterul ºi transformã individul cu realitãþile lui interioare într-o continuã uimire extaticã ºi interogativã. Dupã cum frumos sugereazã poeta, forma are menirea de a îmblânzi, de a domestici sãlbãticia gândului, a emoþiei sau ideii, de a o constrânge ºi domoli. De aici, probabil, ºi cultivarea sonetului, printr-o aventurã nu cu sine, ci cu sinele dezlãnþuit al poetei, ea însãºi la cumpãna dintre vibraþie ºi reflecþie, dintre exultanþã ºi interiorizare: «Tablouri pure ºi încercãnate, / Volume pline de-o dorinþã vie / ªi cãrþi legate, ca-ntro florãrie, / Cu dulci miresme, droguri ne-ncercate». Sub impulsul trãirilor astfel cenzurate, poeta îºi întemeiazã o patrie numai a ei, o patrie care este adâncul fiinþei ei devenit conºtient de realitãþile lumii înconjurãtoare. Este un tãrâm privilegiat, un topos sufletesc în care puterile devoratoare (ale iubirii, ale cuvântului ºi ale divinului) devin lumi prietenoase, un drum de înapoiere în paradisul pierdut al echilibrului ºi armoniei. Dramatismul existenþei ºi al gândului, domesticit prin rigorile formei ºi cunoaºterii, se estompeazã, se metamorfozeazã eminescian într-un farmec dureros care þine deopotrivã de prefacerile organice prin care viaþa îºi exercitã prerogativele ºi de formaþia intelectualã a poetei. Nu am insistat deloc asupra «aventurii sonetului», au fãcut-o Darie Ducan (într-o scurtã prefaþã) ºi Paºcu Balaci, într-un cuvânt de salut de pe coperta 4. Noi vrem sã spunem doar cã, abordând azi sonetul, Alexandrina Chelu se pune printre tinerii confraþi în postura unei ºocante originalitãþi, coborând însã la sursele lirismului ºi la spectacularul gest al revenirii la clasicitate. Este, poate, ºi un refex al mediului intelectual în care a trãit ºi s-a format (mama, tata, unchiul muzicieni, literaþi, filosofi), dar, nu mai puþin, o expresie a fondului original al fiinþei ei lirice. Salutãm în ea, indiscutabil, una dintre cele mai pure ºi profunde voci lirice feminine de la Victoria Ana Tãuºan, Doina Sãlãjan ºi Ana Blandiana încoace nãscute pe plaiurile Bihorului. zodii în cumpãnã, primãvara 2012

9 Comemorare Elisabeta Pavel, 40 de ani de la dispariþie Melosul popular din Bihor ºi-a gãsit relativ târziu interpreþii care sã-l facã cunoscut în þarã ºi strãinãtate, deºi culegerile muzicale, începând cu a lui Bartok, din l913, n-au lipsit. Existau, desigur, ºi în secolul trecut, formaþii instrumentale locale - celebrele trio transilvan -, care cântau la nunþi sau alte tipuri de petreceri, dar, în afarã de funcþia lor de lãutari, aceºti reprezentanþi ai folclorului activ nu aveau nici un fel de atribuþii sau responsabilitãþi în domeniul creaþiilor muzicale populare, dimpotrivã, au contribuit, prin absobþia unor elemente strãine, la denaturarea folclorului muzical local. Despre o promovare la scarã naþionalã a muzicii populare româneºti bihorene putem vorbi de-abia dupã al doilea rãzboi mondial, dupã ce, ºi în Oradea, sindicatul artiºtilor (în proporþie covârºitoare, maghiari ºi þigani) va lua iniþiativa înfiinþãrii Orchestrei Danko Pista, printre interpreþii cãreia, ceva mai târziu, se va numãra ºi românul (singurul, de altfel) Traian Hurgoi. Totuºi, folclorul, muzica popularã din Bihor îºi gãseºte un mesager de valoare, primul de altfel, care va face muncã de pionierat în cultivarea melosului bihorean, în Elisabeta Pavel, o tânãrã modestã, frumoasã ºi cu o voce de aur, plecatã spre Bucureºti în credinþa descoperirii unei vieþi mai bune, imediat dupã Diktatul de la Viena. Nãscutã în anul 1921, în Giriºu Negru, în familia unor þãrani sãraci, Elisabeta Pavel se stabileºte în capitalã ca menajerã în casele unor oameni înstãriþi. În acest timp, participã, la sfârºit de sãptãmânã, la întâlnirile bihorenilor aflaþi ca ºi ea la muncã în capitalã, unde pigmenta petrecerile cu cântece din Bihorul natal, refãcând oarecum atmosfera de-acasã ºi aducând un strop de bucurie sau o lacrãmã în colþul genelor participanþilor la aceste manifestãri. Aici, pare-se, a descoperit-o Harry Brauner, care o ºi ia fatã în casã, ducând-o, apoi, la Institutul de Etnografie ºi Folclor, unde i se vor înregistra câteva zeci de melodii din spaþiul bihorean, toate de o frumuseþe aparte. Impresionând, atât prin voce, cât ºi prin autenticitatea pieselor ºi interpretãrii, este invitatã sã înregistreze ºi sã colaboreze cu Radiodifuziunea Românã ºi cu câteva orchestre ºi ansambluri bucureºtene, între care ºi celebra Orchestrã popularã Barbu Lãutaru. Acum ºi aici va lansa superbele melodii devenite ºlagãre: Tragãnã, nanã, tragãnã; Bunã dimineaþa, nanã; Adã, Doamne, trenu-n garã; Vinã, bade, de mã furã; Când îmi zice mândra june; Mãi bãdiþã, buze moi; De când sunt, tot aºe-am fost; Mãrs-o badea la Tinca; Vaiet de frate; Place-mi mii sã joc aci etc., doine (trãgãnate), cântece propriuzise, cântece de joc, bocete, într-o interpretare fascinantã, apropiatã de etimonul lor folcloric. ªi tot acum oferã spre înregistrare o sumedenie de melodii de joc, una mai frumoasã decât alta, care vor propulsa muzica ºi dansul popular din Bihor în centrul atenþiei: Joc din Bihor, Joc din Sicula, Joc pe picior din Cãrãnzel, Polca bãtrâneascã, Luncan din Suncuiuº, Joc din Tinca, Joc din Vaºcãu, Joc din Miºca etc., adevãrate bijuterii muzicale ºi de virtuozitate tehnicã. Voce excepþionalã, plãcut timbratã, Elisabeta Pavel aduce în universul muzicii populare româneºti specificul satului bihorean, þãranul prins în vâltoarea muncii, a petrecerii ºi a sãrbãtorescului, dar ºi clipele sale de tristeþe ºi cumpãnã, sufletul omului simplu în toatã complexitatea sa, cãruia îi va da o interpretare plinã de sensibilitate, ridicându-i la scarã cosmicã trãirile, sentimentele, aspiraþiile.versurile sunt, ºi ele, autentice, învãþate sau culese deacasã, pline de miezul ºi mierea graiului specific Bihorului, în care fonetismele ºi vocabularul regional se împletesc organic cu limba literarã ºi vorbind, aºadar, despre originalitatea ºi ineditul unei zone multã vreme lãsatã de izbeliºte. Totul se realizeazã, la Elisabeta Pavel, dintr-o acutã conºtiinþã artisticã dintr-un profund sentiment al datoriei ºi recunoºtinþei faþã de înaintaºi ºi de public: Mulþumescu-i la maica/ M-o fãcut sã ºtiu cânta// Eu nu cânt cã ºtiu cânta/ Cânt sã-mi stâmpãr inima/ Mie ºi cui m-o-asculta. Cântecul este ºi el vãzut în consonanþã ºi condiþionare cu frumosul natural: Tragãnã, nanã, tragãnã/ Cã ºi codrul se leagãnã/ Cã ºi eu am trãgãnat/ ªi codrul s-o legãnat, iar dorul ºi dragostea se conjugã în procesul muncii: Fusu meu mere pe fir/ Pân la badea la Belfir/ Fusu meu mere pe roatã/ Pânã la bãdiþa-n poartã, cu uºoare ºãgãlnicii ºi reproºuri tinereºti: Place-mi mii de bãdia/da numi place maicã-sa/ Cã mi-l þine prea de scurt/ ªi nu pot sã mi-l sãrut. Relaþiile maritale, la rândul lor, sunt percepute întro relaþie din care nu lipseºte ironia finã, dar cald moralizatoare: Mãrs-o badea la Tinca/ Nu ºtiu ce mi-a cumpãra? Papuci cu cãlcâi de iagã/ Când oi joca sã se spargã// Zâs-o maica cã m-a da/ Dupã cel cu cetera/ El a zâce, io-i cânta/ Si-om avea ºi ce mânca... Alteori, dorul este prins în ipostaza unei dorinþe arzãtoare, care iscã invocarea divinitãþii: Adã, Doamne, trenu-n garã/ ªi pe badea astã sarã Elisabeta Pavel a strãlucit alãturi de superba pleiadã a cântecului popular Pro Memoria Dorel Codoban, printre stele românesc deschis de Maria Tãnase ºi Maria Lãtãreþu. A cântat ºi a întreþinut relaþii de aleasã prietenie cu Ileana Constantinescu, Felician Fãrcaºu, Lucreia Ciobanu, Ileana Sãrãroiu, Ion Cristoreanu, Ana Pop Corondan, Achim Nica, Gavriº Grozuþã etc., unii ceva mai tineri decât ea, care au avut-o ca model ºi i-au purtat peste timp o vie recunoºtinþã ºi admiraþie. Ileana Constantinescu, de pildã, spunea cã Elisabeta Pavel era o solistã de o exemplarã modestie ºi calitãþi interpretative aparte, iar Lucreþia Ciobanu îi aprecia ºi calitãile umane, spiritul de colegialitate ºi de bun sfetnic ºi îndrumãtor. Trebuie spus, de asemeni, cã Elisabeta Pavel a fost o deschizãtoare de drumuri pentru cântecul bihorean, ea pregãtind terenul pentru apariþia unei alte pleiade de mari interpreþi ai folclorului muzical bihorean: Sofia Popa, Ana Balaci, Irina Micu, Floricile Bihorului, Viorica Flintaºu etc. S-a întors pe meleagurile natale, poate obositã de capitalã ºi glorie, stabilindu-se la Oradea (1968), ca solistã a Orchestrei populare Criºana, cãreia i-a adus un spor de celebritate ºi calitate. Aici, va cânta ºi va lega o strânsã prietenie cu Traian Hurgoi, Maria Haiduc, Elvira Lerinþiu, Florica Ungur, dar ºi cu mult mai tânãrul Vasile Iova, un talent deosebit, care îi va pãstra o amintire deosebitã.. S-a stins din viaþã în l6 mai l972, mãcinatã de o boalã necruþãtoare, fiind înmormântatã în satul natal, în costumul de scenã, din zona Argeºului, Giriºu Negru, lãsând în urmã un model interpretativ greu de egalat, amintiri de neºters pentru cei care au cunoscut-o ºi un început de legendã. În semn de adâncã preþuire, Primãria Tinca a dat numele interpretei Cãminului cultural din localitatea de baºtinã a acesteia, iar Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor a hotãrât ca din acest an Marele Premiu al Festivalului-concurs Mândru-i cântecu-n Bihor sã poarte numele Elisabeta Pavel. A plecat, pe drumul fãrã întoarcere, încã un slujitor al culturii tradiþionale româneºti din Bihor, Dorel Codoban, cel mai important fãurar de viori cu goarnã bihorean, un solist instrumentist cu un repertoriu specific zonei, autentic ºi vechi, un povestitor dialectal cu mult farmec, un om dintre oameni, pentru oameni. L-a lãsat inima,,,vioara, îngheþatã poate de gerul de-afarã sau de grijile ºi truda unei vieþi nu uºoare. Dorel Codoban s-a nãscut la Lazuri de Roºia, în urmã cu 67 de ani (1945), într-o familie de þãrani harnici, obiºnuiþi a purta atât coarnele plugului, cât ºi a învârti hora ºi a-i da expresie, constante pe care le-au transmis ºi fiului care va rãmâne în sat devenind gospodar de frunte dar ºi un virtuoz al viorii, cãreia a ºtiut sã-i dea trup, grai ºi suflet. Pânã la vârsta de 11 ani, Dorel Codoban n-a ºtiut de existenþa instrumentului muzical, care, mai târziu, i-a marcat întreaga existenþã. L-a descoperit întâmplãtor, ascuns într-o cutie neagrã a învãþãtorului din sat. A umblat la,,cântarea României, a fost la festivaluri, în Iugoslavia ºi Ungaria. De la un meºter sârb a copiat schiþa viorii cu goarnã, ºi de atunci nu a fost nuntã-n sat de la care sã nu lipseascã, lipite una-ntr-alta, cetera ºi trompeta lui. Ca sã le faci sã sune frumos laolaltã, e muncã grea ºi ai nevoie sã cunoºti secretele lemnului, dar ºi ale metalului de rezonanþã. De ce vioarã cu goarnã?,,fiindcã se aude departe a spus el.,,iar nunta este ceva ce nu se poate face pe liniºte, ºi nici nu are farmec sã foloseºti instrumente cu amplificare electricã. Alãturi de Dorel a stat mândrã ºi dreaptã Floare Codoban, nevasta pe care a iubit-o ºi la bãtrâneþe, fiinþa care i-a fost de mare ajutor la ºmirgheluit, la fixat grumazul viorii, la montat aparatul circular ºi goarna. ªi ne mai spunea Dorel:,,Când dã Dumnezeu ploaie, ne puneam amândoi la treabã. O bucatã de ºmirghel, o bucatã de lemn de tei No, zîc, Florica, asta-i, dragul tatii, lucrã fata tatii! ªi continuã:,,într-o deplasare alãturi de Orchestra,,Criºana din Oradea efectuatã în Serbia prin 1975, am vãzut pentru prima datã o vioarã cu goarnã. Acolo am desenat-o ºi acasã am confecþionat una asemãnãtoare. De atunci am fãcut la mulþi muzicanþi astfel de instrumente. Fac din dragoste viorile, ºi acum am o grãmadã de comenzi, unele chiar din strãinãtate. Dorel Codoban a fost, zeci de ani unul dintre cei mai importanþi ºi deosebiþi colaboratori ai C.J.C.P.C.T. Bihor, meºteºugul lui ºi talentul lui fiind apreciate pretutindeni. A colaborat de asemeni cu televiziunea ºi radioul naþional, a participat la sute de festivaluri folclorice, fiind pretutindeni, un exponent ºi un mesager de realã valoare a Bihorului. În 7 februarie 2012, Dorel Codoban ne-a pãrãsit. A plecat sus, la stele, sã se odihneascã puþin. Sau sã acordeze alte viori pentru mãreþia sufletului românesc, pentru neperechea expresie a muzicii noastre tradiþionale. Sau pentru a-ºi lua locul în sublimul Cor al Îngerilor. Dumnezeu sã-l odihneascã în pace! zodii în cumpãnã, primãvara

10 [Frunza verde-amu sã face] Frunza verde-amu sã face, Ce iubesc maichii nu-i place, Sã-i placã maichii ca mie, Mâne-am me la cununie. Mie-mi place, maicii nu, Nu putem face târgu. Mie-mi place, maichii ba, Nu ne putem cununa. Ce-am iubit maichii nu-i place ªi s-o pus pã pat ºi zace. - Scoalã, maicã dã pã pat Cã ce-am iubit am lãsat. Cã decât fãrã mãichiþã, Mai bine fãrã bãdiþã. Cã bãdiþã mi-oi afla, Da maicã n-oi cãpãta. Informator: Tomele Silvia, 24 ani [Sãrac doru badiului] Sãrac doru badiului, Cum o fost ºi astãzi nu-i! Sângurã l-am sãmãnat, Sângurã l-am sãcerat, ªi l-am fãcut stoguºor ªi l-am îmblãtit uºor. [Vezi bade drumu-aista] Vezi bade drumu-aista? Bãtucitu-i ca ptiatra, Da nu-i dã carã cu boi, Ci-i numa dã ochii mnei, Dã când cot nainte ta Sara ºi dimineaþa Ca sã-mi stâmpãr irima. [Dânt-un pui dã nimuiºtean] Dânt-un pui dã nimuiºtean, Þînere-aº zâle-nt-un an! Sã ºtiu cã l-aº dobândi, Aº þâne postu crucii, Sã ºtiu cã l-aº cãpãta Aº þine duminica! [Ochii badii ajung o þarã] Ochii badii ajung o þarã, Sprâncenile trei hotarã, Ochiºorii amândoi, Plãtesc opt pãrechi dã boi. ªi plãtesc sprâncenele, Cât ceru cu stelele. [Dã cându-s, am tãt iubit] Dã cându-s, am tãt iubit, Nime nu m-o-nceluit, Pânã-amu ochii badii, Cã nu coatã cum sã coatã Ci-nconjurã lume toatã. Colo-n vale la ogrezi Este-un mãr cu mere verzi. Merele-l dublicã-n iarbã, Micu-i bade ºi dã trabã. Merele-l dublicã-n jos, Micu-i bade ºi frumos. Taie curpeni, bagã spini, Micu-i bade ºi-i stã bini. versuri populare colo-n vale la ogrezi [Naltu-i bade ºi sã þâne] Naltu-i bade ºi sã þâne, Lasã fie cã-i stã bine. N-altu-i bade ºi fãlos, Lasã fie, cã-i frumos. [Mulþãmãscu-i la maica] Mulþãmãscu-i la maica, Cã m-o ºtiut legãna. ªi mi-o pus în ciupã flori Sã fiu dragã la feciori. ªi mi-o pus ºi iarbã verde, Sã fiu dragã cui mã vede. [Am un glas ca-un þângalãu] Am un glas ca-un þângalãu, ªi-un bade cu nãrav rãu. Vinã bade când ºi când, Nu zice cã tu n-ai rând. Vinã, bade joi sara ªi mã cere la maica. O vre mã-ta, o n-a vre, Tu-ai crescut pã sama me! [Mi-am fãcutã cãrãruºã] Mi-am fãcutã cãrãruºã Pânã la bade la uºã. Nu ºtiu cine ce-o gândit, Cãrãruºe o-ngrãdit, Tãt cu lin ºi cu pelin Noi doi sã nu ne-ntâlnim. Dac-ar pune cale-n flori, S-ajungã cu vârfu-n nori, Io cu bade le rãcim ªi tãt ne ma întâlnim, Cã dragoste dacã-i mare, Nicio pedicã nu are. [Cântã-mã, bade,-nt-o sarã] Cântã-mã, bade,-nt-o sarã Cã þ-am fost dragã-nt-o varã. Dã þ-am fost cu vun folos, Cântã-mã, bade, frumos! [Pãsãricã dã la munte] Pãsãricã dã la munte, Auzât-am cã ºtii multe. Dacã ºtii, vinã ºi-mi spune, Cã mã duce doru-n lume. Dacã ºtii, vinã mã-nvaþã, Cã mã duce doru-n braþã. Informator: Mihale Eva, 24 ani [Mãi bãdiþa, ochii tãi] Mãi bãdiþa, ochii tãi, Parcã-i ptiatrã scumpã-n ei! Ptiatrã scumpã dã arjint Cum nu este pã pãmânt. O i-o pus mã-ta cu miere, Capu mnio dupã ei piere, O i-o pus mã-ta cu cearã, Capu mnio dupã ei piarã! [Drag mi-i pã bade tare] Drag mi-i pã bade tare, Nu poci strâga-n gura mare Cã m-aude pretina ªi-odatã-i baiu gata. [Ce stai, bade supãrat] Ce stai, bade supãrat Cu clopu pã ochi lãsat? O spune-þ-o oarecine Sã nu voroveºti cu mine? Dã-i vorbi, dã nu-i vorbi, Prima dã pã rochie me N-o ptica, bade, d-ace, Da pana dân clopu tãu Ptica-ua dã doru mneu! [Ce-ai crezut tu, bãdiºor] Ce-ai crezut tu, bãdiºor, Cã io-i be apã dân tãu, ªi-oi muri dã doru tãu? Da io beu apã dân vale ªi-þi calc doru în pticioare. Informator: Rif Florica, 19 ani [Dã la noi pãstã livezi] Dã la noi pãstã livezi Este-un mãr cu mere verzi. Crenjile-i ajung pã jos, Badea-i tânãr ºi frumos. Nu ºtiu, doamne, ce l-oi face, Da l-oi face mãr butâi Ca sã-l pun la cãpãtâi. Da mã tem c-a putrezî ªi ca el n-oi mai gãsî, Nici în faþã, nici în dos Nici la port aºe frumos, Nici la port aºe gãtat, Nici dulce la sãrutat. [Mã uitai dân deal în ºes] Mã uitai dân deal în ºes, Cunosc pã bade pã mãrs, Cã pãºeºte legãnat ªi cu dor amestecat, Cã pãºeºte luluit ªi cu dor învãluit. [Gânditu-s-o oarecine] Gânditu-s-o oarecine C-a pune pãmânt pã mine! Pune-a el pã maicã-sa C-aceea-i poartã frica. A pune pã mama lui, Nu port drica nimãrui, Cã nu-i lume dânt-o sutã Sã le fiu la tãþi urâtã. Cã lume-i lungã ºi largã ªi-oi ptica oarecui dragã! [Auzât-am bade-ori ba] Auzât-am bade-ori ba, Mã-ta nu poate mânca, Sã teme cã mi-i lua. Spune, bade, mâne-ta Sã mãnânce cât dã bine, Cã n-oi mere dupã tine, Cã atunce i-oi fi norã Când o face plopu nuci ªi rãchita mere dulci. Informator: Bolha Maria, 20 ani [Bãdiþã, gurã dã miere] Bãdiþã, gurã dã miere, Hai la maica dã mã cere, Dã m-a da, dã nu m-a da, M-a da frunza ºi iarba, ªi codru ne-a cununa. Informator: Jutea Maria, 37 ani [Du-te dor cu dorurile...] Du-te dor cu dorurile, Nu sta cu muierile, Cã dacã s-a-nsãrina Ma departe te-oi mâna, Cãtrã lunã, cãtrã stele, ªi duci dorurile mele. Informator: Brie Mariþa, 31 ani Material din arhiva Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor Texte culese de Maria Cuceu ( ) 10 zodii în cumpãnã, primãvara 2012

11 Ion Murgeanu politicienii de azi sunt analfabeþi în problemele sufletului un dialog provocat de Octavian Blaga Octavian Blaga: Publicaþi poezie de o jumãtate de secol. În acest rãstimp, poezia a fost primitã de publicul românesc întrun mod diferit de la decadã la decadã, dar într-un mod diferit ºi faþã de cum este primitã poezia în þãrile occidentale. Statutul poetului în societate era diferit decadele 6 ºi 7 ale secolului trecut faþã de cel din perioada postdecembristã. Tirajele de poezie au scãzut dramatic, poate nu ºi numãrul poeþilor publicaþi, dar al cititorilor de poezie, sigur. Credeþi cã o explicaþie consistã în politica statului faþã de scriitori? Ion Murgeanu: Poezia e un dat mistic ca viaþa ºi moartea pentru cã þine de cuvânt ºi cuvântul a fost de la început ºi prin cuvânt s-au fãcut toate. Eu m-am nãscut poet, e drept, dar faptul cã public versuri de o jumãtate de secol nu înseamnã nimic, sau înseamnã de fapt o risipã jenantã de energie ºi nu de puþine ori o abandonare a unor criterii pragmatice fãrã care viaþa nu de puþine ori poate deveni un dezastru. Ce s-a întâmplat cu poezia la noi, de la decadã la decadã, nui altceva decât ce s-a întâmplat cu þara noastrã ºi cu sufletul ei esenþial, pânã în clipa de faþã, când am ajuns de râsul lumii, un popor lipsit de identitate în faþa popoarelor, o populaþie asimilatã de o minoritate barbarã ºi needucabilã, o populaþie de paria de când existã ea, ºi pentru care din corectitudine politicã am ajuns sã jurãm; deci în mod paradoxal, nu comunismul, care a încercat sã falsifice prin ateism mesajul transcendent, mistic ºi pur al poeziei, a fost principalul ei inamic, cât mai ales lumea occidentalã, unde dumnezeu a murit Avionul cade lin, de pe culoarul stabilit la de metri (+ / -3 m) deasupra bãtrânului continent, drept în capitala noii Uniuni Europene. Aplauze. Ce þi-i ºi cu pilotul automat! Trenul ne lasã în mijlocul centrului economico-financiar. O explozie de zgârienori, unde arhitecþii s-au jucat cum au vrut. De ce noua Uniune Europeanã? Cu toþii ºtim, sau ar trebui sã ºtim, cã a mai fost derulat un asemenea proiect. Acum vreo douã mii de ani. E drept, cu o altã capitalã. Ne imaginãm mãreþia ei, pãºind pe Via Sacra, înconjuratã de celebre-i ºapte coline, doldora de ruine demenþiale. Închizi ochii ºi auzi zgomotele metropolei de acum 2000 de ani. Buricul lumii. Cum s-a terminat acel proiect? Cu monedã unicã europeanã, cu administraþie supercentralizatã, cu pax romana etc.? Corupþia a pus totul la pãmânt. Învaþã cineva!?! Noua uniune pare hotãrâtã sã nu repete greºelile. Semne. Promovarea elitelor tehnocrate din toate þãrile componente ºi pãstrarea identitãþii culturale a aderentelor. Probleme sunt doar cu europarlamentarii. ªi aici suntem coada cozilor. Trebuie ºi cineva sã fie de râsul-plânsul uniunii. Nu avem succesuri ºi pace! Numai eºece. Din pãcate, legile þãrii nu interzic nimãnui sã fie imbecil (Gr. Moisil). Absolut întâmplãtor m-am întâlnit cu un scârþa-scârþa pe tastaturile unui super laptop al Parlamentului European. Abia la sfârºit am fãcut cunoºtinþã. Dupã ce conversaþia se încheiase. - Sergiu, din România! - Jaan, din partea locului! Am rãmas amici. Subiectul: criza. Mã plângeam, ca tot românul, cum ne tot afecteazã criza mondialã. Tãieri de salarii, sporuri, stimulente, pensii jumulite, posturi bugetare locale, mai puþin naþionale, desfiinþate (deºi eram sub încã de pe vremea demenþei lui Fr. Nietzche, ºi scurgerile acestei lumi supraalimentatã, care trãieºte excusiv în trup, au început sã ne mistifice ºi pe noi, sã ne înstrãineze de noi mai mult decât comunismul, cu comanda lui socialã ºi politicã, care poeþilor le-a adus tot necazul iar poporului român, viguros încã pe-atunci, tot hazul. În anii ºaizeci, când am publicat prima ºi singura mea poezie în Contemporanul de-atunci, am primit onorariul pe acelaºi stat de platã cu Tudor Arghezi. Pentru micul meu poem intitulat Prânzul am primit 500 lei, în timp ce salariu unui profesor de þarã, fie el ºi suplinitor, era 440 lei. Pentru tableta lui din aceeaºi revistã, T. Arghezi primea, numãr de numãr, 2000 lei. Tirajele cãrþilor de poezie erau într-adevãr astronomice, dar asta nu înseamnã cã ele rimau cu valoarea lor; astãzi toate sau aproape toate au devenit gunoi, deºeuri culturale respinse de evoluþia cuvântului redevenit liber, nu ºi libertin, deci uºuratec. Comuniºtii de la putere fiind în marea lor parte analfabeþi se temeau de scriitori, iar când spuneau poet, spuneau Coºbuc ºi Eminescu, nu au putut cumpãra poezia, i-au cumpãrat pe poeþii care au trãdat poezia ºi le-a fãcut jocul un anotimp, douã, trei... Adevãrata dramã a poeziei are loc azi, când lumea, nu numai românii, se întoarce din nou în arenã, mai preocupatã sã-ºi consume întrun anumit fel energiile consomiste, în arenele vechi de când lumea, fie ele greceºti sau romane. Stadionul de azi e circul roman de alaltaieri. Gustul lumii de sânge ºi trântã nu s-a sfârºit. Omul nu s-a descoperit pe sine nici dupã 2000 de ani de Sergiu Gãbureac varzã de bruxelles media euro), proiecte amânate cu anii, falimente - Ce tot vorbeºti? Voi, românii ºi încã douãtrei þãri, sunteþi marii privilegiaþi ai Europei. Nici briza crizei nu ar trebui sã o resimþiþi. Aveþi la dispoziþie peste (mili-ar-de) de euro ºi vã plângeþi? Cine e de vinã cã aveþi conducãtori ºi tehnocraþi neprofesioniºti? Noi sau voi? Priveºte Polonia ºi spune-mi unde-i criza!? Bulgarii!? Mai aveþi ºi tupeul sã nu recunoaºteþi cã aveþi grave probleme la nivel managementului local ºi, mai ales, naþional. Umblaþi cu cârnaþi ºi cãldãri pe la alegeri! Aþi fãcut totul varzã! Auzi! De voi depinde, totul. Sã vã fie clar! UE nu are cum sã se bage. Dã doar semnale (adicã bate ºaua nota mea). Nu te supãra, asta e realitatea voastrã! Ai înþeles? Du-te ºi spune-le, tuturor! Omul le ºtia bine. Cel puþin teoretic. ªtia bietul cum e cu ºpaga, comisionul, vânzarea intereselor naþionale pe 30 de arginþi ºi, mai ales, cum e cu endemica iresponsabilitate? Continuarea, ºi dupã 1989, a decãderii morale a naþiunii, ce-ºi pierde pe zi ce trece atributele de popor, devenind o populaþie. Limba se degradeazã pe zi ce trece, bunele tradiþii sunt înlocuite cu importuri de prost gust, se promoveazã intens nonvaloarea A fost o discuþie de maximum zece minute. Omul avea treabã, nu sã stea la palavre pe culoare. Eu cãscam gura. La ziduri, candelabre, lifturi, uºi, tablouri, butoane, lumini... Ce misiune ingratã! Sã le spun tuturor! EU. Cine mã crede, conþopistul?!? ªmenarul Bãsescu, iresponsabilul Boc, blonda Udrea la apariþia pe pãmânt a unui dumnezeu întrupat. Poezia e grea, pentru cã greu este cuvântul lui dumnezeu ºi dumnezeu în clipa de faþã este abandonat ºi jignit ca ºi poezia de altfel, duh din duhul lui etern ºi cosmic. Sunt lucruri prea grave acestea la care mã pui sã rãspund, dar rãspunsul lor a nãscut ºi în mine o crizã a neputinþei, nu ºi-a abandonului. Nu criza tirajelor, nici implicarea statului în viaþa poeþilor, care statul suntem noi, cât îmbolnãvirea omului prin divertisment ºi supraexcitare prin scãrpinare adesea cu mâna a organelor de jos... ºi a fost o vreme când omul a trãit cu cele de sus.. de la brâu în sus, cu fruntea în luminã ºi gândul la eternitatea duhului din el, eminamente divin... ªtiu ce mã întrebi... azi nu pot sã-þi rãspund mai mult, deja mã tem sã nu fi devenit patetic, în moda zilei ºi-a retoricii sale aºa zise politice... Cine sã aibã grijã de poet azi? Politicienii cu zeci de doctorate ºi masterate sunt mai analfabeþi în problemele sufletului decât mulþi dintre activiºtii partidului unic de tristã amintire, care trãiau cel puþin în minciuna unui ideal, nu în cultura burþii ºi-a porcãriei sexului devenit mijloc, iar nu cauzã... O.B.: E posibil ca poezia scrisã azi sã fi scãzut dramatic în calitate sau, sã reformulez, se scrie astãzi o poezie care nu este pe placul publicului? Sau, pur ºi simplu, poezia nu mai ajunge - împiedicatã sau nu - la public? I. M.: Este o crizã a publicului de poezie, nu a poeziei, fiinþã metafizicã eternã ºi indestructibilã ca ºi ideea de dumnezeu ce existã în sine, dar nu neapãrat pentru sau ciorditoarea Roberta? Sau dantonianul Cristian-Tudor Popescu & Co? ªi cum? Când mass media, în loc sã dezbatã, zi de zi, subiecte capitale pentru viitorul naþiunii, alocã uriaºe spaþii becalienilor ºi udrenienilor!?! Ce sã caute oamenii normali, responsabili la Tv, îºi spun în barbã realizatorii. útia nu fac rating. Pe când agramatismele, exhibiþionismele lui X sau Z (preºedinte, senator, deputat, ministru, primar - rebuturi umane de cea mai joasã speþã) sunt atât de gustate de privitorii uºor abulici?! Dezinformaþi. Când orice iniþiativã serioasã e trimisã, cu vitezã cosmicã, în derizoriu? Când, pe-a mãti ºi n-ai fãcut ºi tu la fel sunt la ordinea zilei! Ei, m-am rãcorit! Bruxelles, cel mai românesc oraº posibil. Poate singurul oraº, din toate capitalele U.E. Cu multe obiceiuri dâmboviþene. Claxoane, sirene poliþie, pompieri, salvãri. Nonstop. O circulaþie fãrã reguli sau, aparent, fãrã nicio regulã. Europeni sau nu cascã gura, ochii peste tot. Cu amestecul de rase m-am obiºnuit. Am întâlnit, însã, aici ºi acel amestec de stiluri arhitectonice, vechi cu nou, ca la Bucureºti. Cu aceleaºi nemulþumiri exprimate uneori prin mass media. O mare aglomeraþie umanã, în timpul zilei, ca la Bucureºti, de parcã nimeni nu munceºte! E drept, sunt mulþi veniþi cu treburi în capitala noului imperiu. ªi mulþi turiºti. Localnicii, chinezi, turci, lucreazã intens în sfera serviciilor, cu un profit mulþumitor. Salariul minim de euro! Nu vã spun cât câºtigã un bibliotecar public. L-aþi împuºca pe civilizator, mâncãtor de bani comunitari! Dacã te iei sine. Sunt prea multe confuzii, iar poezia de succes azi e anti-poezie ºi se cultivã sub comenzi mai dure decât biata ideologie comunistã de pânã ieri... Globalizarea, new-age-ul sunt inamici mai perfizi ai poeziei într-o vreme în care pe aproape un sfert de planetã se ucide cu arme din ce în ce mai sofisticate ºi în numele nediscriminãrii ºi a blestematului concept democratic al drepturilor omului... Care drepturi ale democratului individ?! De a ucide ºi a ucide ºi a ucide, dezvoltând ura zi de zi ºi intoleranþa, sub specia unei aºa zise corectitudini politice faþã de care cenzura stalinistã ºi nazistã fuseserã dacã nu mai rele cel puþin la fel de atroce. Alte mãºti, aceeaºi piesã... Ce poezie sã ajungã la public, dacã publicul are la televizor surprize, surprize, ºi restul de lãtrãturi sexuale ºi olfactive... ºi politicieni degeneraþi, sifilitici ºi agramaþi? S-a degradat cuvântul, s-a degradat ºi poezia. E o involuþie logicã, sã sperãm cã temporarã, cum s-a mai întâmplat cu lumea de când lumea... O.B.: Circulã încã la noi categorisirea poeþilor pe generaþii: ºaizeciºti, optzeciºti, douãmiiºti, categorisiri care dau o impresie de superficialitate, amestecând criteriul biografic cu cel estetic. Totuºi, unii poeþi optzeciºti, sã zicem, scriu toþi la fel. Unii. Cum vi se pare asta? E un spirit al vremii, e emulaþie, e scriere dupã model?!... I. M.: Împãrþirea poeþilor pe grade ºi cãprãrii nu e nici ea de ieri de azi, ea aparþine nulilor din coada cifrelor groase, cu ismele au început în lume toate decadenþele, iar rãdãcina ismelor aparþine unor lumi în care inteligenþa creatoare dãdea semne de obosealã de pe vremea faraonilor Egiptiei... Nu e bine spus de data aceasta un spirit al vremii, e mult mai rãu: o comandã a vremii! Comerþul de sclavi se face azi pe deprecierea aurului din notele de platã planetare. Lucifer stãpâneºte ºi nu va stãpâni lumea cu blândeþea lui Iisus din Nazareth... dupã insinuãrile analfabeþilor conducãtori ºi alegãtori dezinformaþi. E simplu cu informaþia în spaþiu european! Calci pragul bibliotecii de utilitate publicã ºi rezolvi orice dilemã info. Oraºul e întins pe orizontalã, cu excepþia amintitã. ªi alte douã-trei. Seara pe la opt, ca la Bucureºti. Îþi cam þiuie urechile. De liniºte. Doar prin centrul istoric, ceva larmã. Poþi rata marele simbol, Manneken Pis (Le Petit Julien) al urbei, cu o mare uºurinþã! Atâtea oferte în jur, încât treci ºi, apoi, te întrebi: Unde-i? Apoi, când îl vezi iar te întrebi, cu voce tare: Ãsta-i? Noi, care avem Casa Poporului, ce sã vezi la 61 de centimetri înãlþime ºi câteva zeci de kg de bronz!?! Veþi spune cã nu apreciez capodopera! Un mic obez, uºor impertinent! Mai era ºi în costum de cosmonaut! Mult zgomot, dar... Primãria? Ei, da, asta capodoperã! Strãzile învecinate reflectã încã originile zonei, numite dupã vânzãtorii de unt, brânzã, hering, cãrbune, flori... Ce construcþii au lãsat breslele oraºului lor! Azi, zona e site al patrimoniului mondial, întreþinutã ºi exploatatã profesionist din punct de vedere comercialo-turistic. ªi din nou îmi zboarã gândul la încetineala cu care se lucreazã, de decenii, la refacerea centrului istoric bucureºtean, la ºpãgarii consilieri, la finisajele de doi lei fãcute de specialiºti pe bani grei, grei, grei! Culmea, sunt unii foarte îngrijoraþi de rãmãºiþele unor ruine de o sutã-douã de ani! Sã fim serioºi! Pe la 1200, belgienii se dãdeau de ceasul moþii sã-ºi facã catedrale ºi universitãþi. Dar, ce sã-i faci? Sunt dependent de România! Mã gândesc intens ºi mã implic, ades, în prezentarea valorilor trecutului românesc. În 1879, a opta þarã! Acum... zodii în cumpãnã, primãvara

12 Caºin Popescu stãrile sociale în strãvechimea Veacurile VII-IX sunt veacurile în care, în cadrul voevodatelor, ducatelor ºi cnezatelor prestatale româneºti din a cãror unire aveau sã se înfãptuiascã Principatele Române, s au consolidat politic ºi social ºi s au organizat din punct de vedere militar, pe temeiuri bine definite, puterile conducãtoare. În acele vremi, puterile conducãtoare erau capii Bisericii: episcopii sau mitropoliþii, dupã întinderea teritorialã a (pre)þãrii româneºti. Felul organizatoric avea caracterul pro-priu românesc, asemãnãtor acelui moºtenit de la strãmoºii românilor, Dacii ºi Geþii, înno-iþi întru religia creºtinã ortodoxã. Aºa ºtim cã alãturi de Burebista stãtea pe aceeaºi treaptã, ca reprezentant al Statului, Marele Preot Deceneus, care dupã asasinarea lui Burebista, deþine ºi puterea regalã; de asemenea, ºi Comosius, Mare Preot ºi Rege. Aces-te realitãþi istorice sunt dovezi istorice cã nimic în acel fel de organizare nu era de vreo influenþã bizantinã sau apuseanã, influenþe ce au fost pe larg ºi îndelung discutate ºi des-bãtute de istoriografia românã, mai veche sau mai nouã. De aceastã veche orânduialã dã seama acea scrisoare din anul 1604 întocmitã de spriji-nitorii domniei lui Simion Movilã: arhii Episcopii, duhovnicii, boiari mari ºi mici, locuitori ce am fost aceii þãri româneºti, scrisoare aflatã în Colecþia Hurmuzaki publicatã de Academia Românã, - aºa numitã dupã numele scriitorului român din Bucovina, Hurmuzaki Eudoxiu-Doxachi ( ) -, în Doc. IV, 1, no CCCXXVII pp ºi CCCXLVIII pp ). Formele de organizare socialã aveau caracterul sesizat de Nicolae Iorga, legea era nepãrtinitoare ºi miloasã, înþelegãtoare pentru orice nevoie, ºi miloasã numai pentru orice merit: domnia mândrã ºi bunã cãreia nu i se bate din picior (N. Iorga, Isprava, pp , citat de Gheorghe I. Brãtianu, în op. cit. p. 20): aceasta era traducerea în vieaþã a obiceiului pãmântului (cf. Al. A. Buzescu, Domnia în Þãrile Române pânã la anul 1866, Bucureºti, 1943, p. 152). Precizãm -pentrucã trebue- cã termenii: Cneaz, Voivod, Boier, Vlãdicã, nu sunt termeni slavi în ordinea cârmuirii laice ºi eclesiastice, cum, -dupã C. C. Giurescu- afirmã istoricul român Gheorghe I. Brãtianu. Pentru cneaz, în albanezã knez, amintim cã în limba românã vorbitã a existat forma chinez, de la un mai vechi *cânez, *cunez, aºa cum s a pãstrat în numele cneazului bãnã-þean Pavel Chinezu. Der. cneaghinã, cnezat (apud Dr. Mihai Vinereanu). Dupã cele spuse de noi (supra), ºi dupã Vasmer (I, 581) care considerã cã formele slave provin de la un proto-slav *kunedzu, rezultã cã cneaz este un termen strãvechi de originã thraco-dacogetã, deci în limba românã, autohton. Pentru voivod, boier ºi vlãdicã, idem, ele sunt cuvinte cari provin din strãromânã, pentru fiecare din ele fiind valabilã precizarea adusã de Dr. Mihai Vinereanu, anume cã Slavii nu le-au putut prelua decât de la strãromâni (Dicþionar..., s. v. boier). În privinþa termenului boier, adãugãm cã: Dupã Paliga formele baltice sânt împrumuturi din strãromânã, nu din 1. slave de rãsãrit, ceea ce este corect, deoarece în aceste limbi termenul a intrat relativ târziu, pe cale livrescã, aºa cum aratã Djacenco, din slava bisericeascã. Rãspândirea acestei instituþii la toate popoarele din Centrul ºi Rãsãritul Europei indicã puternica influenþã pe care au avut-o Geto-Dacii, respectiv Românii, în structura socialã a acestor popoare (v. bou) (citatul dupã Dicþionar Etimologic al limbii române..., de Dr. Mihai Vinereanu, s. v. boier). Mai sunt ºi alte considerente, de pildã, existenþa termenului în sanscritã, pãstrãtoarea fidelã a limbei thraco-daco-geþilor, dar nu mai este cazul a in-sista, spunem doar cã în sanscritã bharu, înseamnã domn, stãpân, ºef. Este total greºit, din punct de vedere istoric, lingvistic, cultural, sã se afirme cã o «boierime» sau nobilime de origine în bunã parte, ºi în orice caz de culturã slavã, s a putut deci înstãpâni între veacul al VI-lea ºi al IXlea, în þãrile în care se vor întemeia mai târziu principatele române, dar fiind ea însãºi dependentã de alþi conducãtori de oºti ºi noroade, puternicii hani ai Avarilor, pe urmã, 12 poate, ºi ai Bulgarilor, cum crede istoricul ºi omul politic Gheorghe I. Brãtianu (Gheorghe I. Brãtianu, în Sfatul Domnesc ºi Adunarea Stãrilor în Principatele Române, 1977, p. 28). Cnejii Haþegului din veacul al XIV-lea judecau pricinile locale alãturi de bãtrânii Valahi în faþa vice-voivodului regal al Transilvaniei în baza dreptului valah (cf. I. Bogdan, Îndatoririle militare ale cnejilor ºi boierilor moldoveni, Anal. Acad. Rom., Mem. Secþ. Ist. s. 2-a XXIX, pp ). Aceasta era legea þãrii sau obiceiul pãmântului. Termenul Valah are aceeaºi vechime ca ºi termenul Pelasg, chiar dacã nu provin din aceeaºi sursã, chiar dacã denumirea de pelasg se referã la proto-traci, iar cea de valah la urmaºii lor, românii (Dr. Mihai Vinereanu, Dicþ. cit. supra s. v. valah). ªtim de la Hellanikos din Mitilene printr o ºtire referitã de Dionysos din Halicarnassos (Antiquitates Romanae I, 28) cã acesta identificã pe Etrusci cu grupurile de Pelasgi, cari, plecaþi pe mare din orientul mediteranean, au acostat pe þãrmul Adriaticei aproape de Spina, aºezându-se în Cortona; Herodot spune cã Cortona -la el Crotona- cã ºi în zilele sale existau încã Pelasgi care locuiau deasupra Tyrrhenienilor ; Hellanikos îi zice Korton, în a sa ForonÞò, unde se ocupã cu migrarea pelasgilor în Thessalia, Etruria, insulele din Marea Egee etc; se pare cã în Nord-Estul Tessaliei, anume în acea parte numitã în timpul lui Herodot Thessaliotin, înainte vreme Pelasgiotis, s ar fi gãsit o aºezare Gyrton care ar fi putut fi numitã Cortona, Crotona, Croton: în acest caz Pelasgii din Cortona ar fi venit din Pelasgiotis, Thessalia (pentru alte detalii v. Caºin Popescu, Cine sunt Etruscii, Oradea 2005, cap. Admonitio, pp. I-VI). În privinþa cuvântului Valah, Dr. Mihai Vinereanu spune cã acest termen definea ºi pe Geto-Daci (Dicþ...., ebda). În ambele cazuri este vorba de triburi vechi prototracice a cãror culturã ºi civilizaþie stau la baza culturii europene antice ºi moderne (ebda), fapt demonstrat ºi dovedit de noi, documentar, în lucrãrile noastre precedente: Podurile peste Istrul în primul mileniu înainte de Christos (1984), Legenda Argonauþilor fapt istoric (1989) ºi Cine sunt Etruscii (2005), lucrãri cunoscute de Dr. Mihai Vinereanu, de la un prieten comun, stabilit în America, la New-York, Dr. Florin Tudoriu, ºi (alb fie spus), regretãm cã Dr. Mihai Vinereanu (un prieten de bun prieten) omite sã le menþioneze. Constantin C. Giurescu, referindu-se la Cultura ºi civilizaþia nãvãlitorilor Slavi, cu privire la organizarea lor militarã, zice: Ca arme aveau suliþa, sabia, securea (câteºi trele cuvintele sunt slave!) apoi arcul cu sãgeþile otrãvite, ºi scutul (C. C. G., op. cit. p. 215). Pentru suliþã, Dr. Mihai Vinereanu spune: Este posibil ca limbile slave sã-l fi împrumutat din strã-românã ; sabie ºi secure sunt, de asemenea, strãvechi cuvinte ale daco-geþilor, Thracii fiind cele dintâi neamuri care au inventat ºi construit asemenea arme de rãzboi, în mod curent, încã din epoca bronzului, ºi le-au perfecþionat în epoca fierului, tot ei, cei dintâi; în prima epocã micenianã ( ), au existat chiar arme din aur, fãurite pentru Prinþii Micenei, cum ºi protecþii pectorale, tot din aur, lucru dovedit arheologic (cf. F. Schachermeyr, Agäis und Orient, 1967, pp ºi urm.; v. de acelaºi, AAHG 10, 1927, p. 102 ºi urm., ºi AA 1962, 271, passim). Zeiþa Pallas Athena este reprezentatã ca fiind nãscutã cu scut ºi sabie din capul lui Zeus (M. Guarducci, RIA 6, 1937, p. 7 ºi urm., PP 6, 1951, p. 338 ºi urm.). Aceste adevãruri le ºtia ºi Homer, el le menþioneazã, ca atare, în Iliada lui. Citãm locurile, mai importante, din Iliada, cele de sub: 4, 515; 5, 747; 5, 835 ºi urmãtoarele, ºi urmãtoarele; 2, 445 ºi urm. ºi urm.; 13, 128; 4, 128; 6, 305; 6, 297 ºi urm. ºi urm.; sau din Odyssee, 8, 81. În organizarea Þãrilor Româneºti, bine definite teritorial din veacurile VII-IX -graniþele lor erau bine cunoscute cãpeteniilor lor, noi însã nu le putem cunoaºte-, legãtura dintre indivizi ºi Domnul lor era o legãturã de credinþã ºi de neam, credinþa ºi neamul fiind factorii unificanþi ºi tari, în toate încheieturile lor, cunoscute sub formele de stãri. Cuvântul stare este vechi, azi ieºit din uz, el înseamnã clasã, categorie, condiþiune socialã (I.-A. Candrea). De la el derivã cuvântul de stareþ, stariþ, egumen, superiorul unei mãnãstiri, ºi stareþie, demnitatea de stareþ. Originea cuvântului este thraco-dacicã, prin derivarea de la a sta: a sta înainte, în fruntea unui grup, a unei societãþi etc. Din acele veacuri (VII-IX) s a fost statornicit dreptul de Domnie, despre care Xenopol afirma: toþi copiii ºi chiar alte rude ale mortului Domn aveau toate un drept egal de a fi alese la domnie de cãtre þarã (Al. Xenopol, Istoria Românilor, III, p. 162). Era, aºa dar, prin stãri, o legãturã între voevod ºi oamenii pe care îi conducea ºi îi stãpânea dupã obiceiul pãmântului ; era o gospodãrire internã, ca într o familie, însã pe planul superior al conducerii ºi al administrãrii þãrii din toate punctele de vedere ale menþinerii autoritãþii ºi integritãþii þãrii. Trebue sã spunem, împotriva tuturor tendinþelor istoricilor noºtrii cari vor sã vadã, cu orice chip, influenþe strãine, -în special, de la vecinii noºtrii sud-dunãreni, unii dintre aceºti istorici admiþând ºi influenþe din þãrile vecine dinspre Miazã Noapte ºi Apus (e. g., Gheorghe I. Brãtianu, Sfatul Domnesc ºi Adunarea Stãrilor în Principatele Române, Evry Compagnie Fr. D Impression 1977, p. 60)- în organizarea stãrilor sociale în þãrile româneºti predecesoare celor din Principatele Unite, zodii în cumpãnã, primãvara 2012

13 româneascã cã structura organizatoricã a societãþii - a claselor sociale - este aceeaºi cu aceea pe care o cunoaºtem din actul adresat de cãtre locuitorii satului Skaptopara, în anul 238, împãratului Gordianus al III-lea (supra), o organizare carac-teristicã de oameni liberi, reprezentanþi ai administraþiei oficiale, aparþinãtori ai unei înd-reptãþite aristocraþii conducãtoare, de drept, purtând în ea amprenta daco-geþilor. Originile acestei organizãri de stãri sunt de cãutat în structura societãþii daco-geþilor, nu aiurea. Continuitatea organizatoricã a acestei vieþi, pe care o putem numi statalã, nu a fost nici-odatã întreruptã, aceasta ar fi însemnat scindarea populaþiei româneºti, fapt nu numai impo-sibil, dar nici semnalat, istoric, oareunde, ca atare. O organizare deci de oameni liberi cari rãspundeau, conºtienþi, de nevoile statului. Erau þãrani (Kometar, comati în izvoarele literare) în þãrile Daco-Geþilor? Þãrani, oameni ai þãrii, sãteni, erau ºi la Români; erau nobili (taraboste, pileati, în acelaºi izvoare), în þãrile Daco-Geþilor? Nobili (boieri) erau ºi la Români; exista la Daco-Geþi o clasã sacerdotalã din preoþi ascultãtori de Marele Preot? Exista ºi la Români o preoþime sub ascultarea episcopului sau a mitropolitului; existau cãpetenii în þãrile daco-geþilor, -regi-, ai unitãþilor statale -regate-? Cãpetenii -voevozi- ai unitãþilor statale, -voevodate-, existau ºi la Români; aveau Dacii ºi Geþii oºtiri ºi o organizare militarã pentru apãrarea regatelor lor? Aveau ºi Românii oºtiri ºi organizare militarã, pe aceleaºi principii, pentru apãrarea þãrilor lor; existau la Daco-Geþi coloni, oameni de ajutor, tocmiþi, pentru muncile grele, de câmp ºi de casã, etc? (Fustel de Coulanges, Numa Denis, istoric francez , îi numeºte coloni, în Histoire des institutions de l ancienne France / /, ºi în La cité antique, 1864), reluãm semnul de întrebare:? Coloni erau ºi la Români, ei se numeau argaþi, ajutãtori în munci la câmp, º. a. (subsatantivul argat se aflã ºi în albanezã: argat, ºi în sanscritã ar-gat, deci termen autohton, thraco-dacogetic; în limba latinã, colonus, a, um = cultivator, ºi colonus, i m. (colo) = 1: cultivator, þãran, ºi 2: fermier, arendaº (în parte); în greceºte ergasia = muncã, preparare, muncã a lemnului, iar ergžthò, azgžthò = cel ce lucreazã, om de lucru, lucrãtor, cultivator, tãietor de pietre, pescar; în limba doriana: ergžta Th. cr. 10, 9 / Theokritos din Siracusa trãieºte în sec. III a. Chr.). Singura deosebire fundamentalã, ineluctabilã, între toate stãrile menþionate mai sus se datoreºte trecerei de la legea cea veche la legea cea nouã, de la deprinderile primite de la Zalmoxis ºi de la preoþii cari îi rãspândeau cuvintele, la Învãþãtura Lui Isus Christos, unicã, cu lumiile ei strãlucitoare de la Poarta Damascului - MINUNEA - ºi cele din Evanghelii. Trecerea de la omul cel vechi, - pãgânul,- la omul cel nou, -creºtinul,- în cazul nostru de la pãgânul Dac ºi pãgânul Get, la Românul creºtin (ortodox), a fost întru plinirea stãrilor vechi, plinire ce nu se putea face de-o-datã: pentru aceasta -garantãexistã continuitatea divinã în esenþa ei organicã: ele reintrã în planul salvific al Lui Dumnezeu. Stãrile de care vorbim ating toate domeniile vieþii. Dar aºa cum spune Sfântul Augustin: ceea ce vine în timp vine de la Dumnezeu : Istoria stãrilor sociale, istoria schimbãrilor condiþiilor lor de vieaþã ºi de organizare, ne îndreptãþeºte sã le considerãm ca formând, împreunã, o unitate istoricã cuprinzând un început ºi un sfârºit. Practic, douã fenomene istorice ne permit sã deosebim douã pãrþi importante în istoria stãrilor; aceste fenomene sunt, în primul rând, marile invazii din secolele IV ºi VI, ºi transformarea, profundã, a gândirii în societãþile / comunitãþile creºtine / româneºti, începând din secolul VII. Marile invazii ale goþilor ºi ale slavilor (ºi slavinilor) pun problema nu numai a pãstrãrii autonomiei ºi independeþei unitãþilor (pre)statale româneºti, ci ºi, odatã cu aceasta, a evan-ghelizãrii goþilor ºi a slavilor. Dacã prima problemã a fost realizatã în chiar secolul IV (din condiþiile arãtate, supra), cea de a doua avea sã fie desãvârºitã, treptat, treptat, în secolele VIII-IX. Evident, aceasta nefiind o problemã ºtiinþificã -dar ºi aici existã nu numai una, ci douã soluþii posibile-, controverse ºi puncte de vedere diferite au existat -ºi continuã sã existela toþi istoricii ce s au ocupat cu problema stãrilor ºi cu problema slavilor în þãrile româneºti în fiinþã în secolele VII-IX. Soluþiile noastre date acestei din urmã problemã au de partea lor Istoria, amãnunþit cercetatã acolo unde ea este lipsitã de claritate ºi de date, -adicã acolo unde ea face apel la discernere ºi la justa interpretare-, ºi logica acestei Isto-rii. Pentru ca acest apel sã fie cât mai bine ºi mai puþin lipsit de inexactitate, ci dimpotrivã, trebue sã se ia aminte cã dupã Edictul de la Milano, din anul 313, ºi pânã la invaziile barba-re, stãrile erau libere de orice accident în calea lor, organizarea lor reprezenta o continuita-te (nestânjenitã) a vechei organizãri. Oricare ar fi divergenþele în aceastã privinþã, ele sunt reduse la tãcere de logica Istoriei. Este deci, mai justificat ºi mai drept, sã vorbim în nume-le acestei logice a Istoriei, decât sa ne pierdem în discuþii inutile ºi infructuoase. Secolele urmãtoare, X-XII, vor aduce, cum se va vedea, pregãtirea descãlecãtorilor, ºi, cu ei, ºi prin ei, înfiinþarea Principatelor Române. Un loc deosebit pe care l-a avut în Istoria formaþiunilor prestatale româneºti din secolele VII-IX este Câmpia Bãrãganului. Despre aceastã Câmpie se vorbeºte aici, în acest sens, pentru prima oarã. Qui scribit, bis legit. Alexandru Resmeriþã, în Dicþionarul sãu enciclopedic, scrie: bãrãgan s. n. (daco-gr. de la parago, las, la o parte). Loc întins nelucrat, stepã. Câmpia Bãrãganului în jud. Ialomiþa (Alex. Resmeriþã, op.cit. s. v. p. 23). Semnificaþiile: las, la o parte au, în Istoria Românilor, o deosebitã importanþã, anume, aceea de a lãsa în voia Domnului acea parte a formaþiunilor prestatale româneºti, pe de o parte greu de apãrat, pe de o alta, loc de aºezare pentru nãvãlitori. I.-A. Candrea, în Dicþionarul Etimologic întocmit de el nu menþioneazã cuvântul bãrãgan. La partea istoricã, în acelaºi Dicþionar, istoricul Gh. Adamescu scrie: BÃRÃGANUL. Câmpie în jud. Ialomiþa...; mult timp pustie... De pe la 1850 a început a se întemeia sate numeroase (în op. cit. s. v.). Dr. Mihai Vinereanu considerã termenul bãrãgan ca venind din fondul strã-strãvechi thracic. Pãrãsirea acestei întinse câmpii aflatã de-a lungul Dunãrei, învecinatã Dobrogei, s a fãcut în secolul VII, ca urmare a imposibilitãþii de apãrare a ei, împotriva nãvãliri-lor barbarilor, cu mijloacele folosite în acel timp, gardurile din lemn lucrat sau din buºteni ºi valurile de pãmânt. Am fãcut precizarea învecinate Dobrogei pentru cã în secolul VII Dobrogea a cunoscut marea invazie a Protobulgarilor, timp în care Românii locurilor au pãrãsit bãrãganul. Sprijin pentru afirmaþia noastrã: au pãrãsit bãrãganul îl avem de la explicaþiile date de Dr. Mihai Vinereanu pentru termenul bãrãgan ; referindu-se la formele acestui cuvânt, el scrie: Aceste forme sânt cores-pondente solide pentru rom. bãrãgan care provin de la un radical eurasiatic (nostratic) *bar-, *bara- cu sensul iniþial recoltã, câmpie întinsã (în Dicþionar... s. v.). Acest sens iniþial, aflãm de la Gh. Adamescu, bãrãganul ºi-l regãseºte pe la 1850 când, în bãrãgan au început a se întemeia sate numeroase (Gh. Adamescu, supra). Protobulgarii, sub conducerea hanului lor Asparuch sau Isperuch ( ) au ocupat în anul 668 Dobrogea ºi au trecut ºi în spaþiul de la Sud de Dunãre ocupândul pânã la Munþii Balcani, unde, împreunã cu bãºtinaºii locurilor, au format un imperiu bãºtinaºo-bulgar cu capitala la Pliska; independenþa acestui imperiu a fost recunoscutã de împãratul Bizanþului, Constantin al IVlea în 681. Protobulgarii, un popor de cãlãreþi de limbã turcã, au pãrãsit, în secolul VII, locurile pe care le deþineau în partea de sus a fluviului Volga ºi pe Kama, ºi s au îndreptat spre Apus, în anul 680 trecând Nistrul ºi Dunãrea. Din Sudul Dunãrei s au amestecat cu populaþiile existente, în majoritatea lor Români, izvoarele bizantine le reþin ca Thraci, Huni ºi Turci Ogrizi, unii istorici menþioneazã ºi grupuri de slavi grecizaþi, ºi numesc imperiul format de acele populaþii imperiul slavo-bulgar, în realitate, acel imperiu fiind un imperiu româno-bulgar. Pe la anii 864/65 acel imperiu, condus de Hanul Boris ( ) s a alãturat la biserica greacã rãsãriteanã. Fiul lui Methodios, Methodius, rom. Metodiu, Simeon I ( ) din 917 Þar, a realizat primul imperiu bulgar cãruia i-a dat o cea mai mare strãlucire culturalã, aparte; el s a luptat cu Bizanþul ºi cu Ungurii, pe care i-a învins, ºi a primit, în 913, recunoaºterea titlului de Basileu din partea Bizanþului; puþin mai târziu, el avea sã primeascã recunoaºterea Bisericii Bulgare la rang de Patriarhie. Imperiul sãu s a destrãmat sub urmaºii sãi. În 971, partea de rãsãrit a impeiului bulgar ajunge provincie bizantinã. Partea din Macedonia, refãcutã de cãtre Samuil ( ), ca parte de imperiu, a fost distrusã, ºi ea, de Basileos II, în urma bãtãliei dusã în Munþii Belasiza, câºtigatã de Basileios II, ºi supusã total imperiului Bizantin în anul Dupã eliberarea de sub stãpânirea Bizanþului, în 1186, avea sã fie fundat cel de al doilea imperiu bulgar sub conducerea Asaneºtilor. Începutul secolului VII a fost marcat de ultima crimã sãvârºitã împotriva unui creºtin, în imperiul bizantin, în timpul împãratul iconoclast Constantin Copronim, acesta aflând ca la Sfântul Munte Athos, trãieºte într o mãnãstire, ca stareþ, un cãlugãr venit acolo de la 15 ani, pe nume ªtefan cel Nou, al cãrui renume se rãspândi-se în tot imperiul, ºi voind sã aibã o învoire a mai multor stareþi, i-a cerut ºi lui ªtefan cel Nou sã semneze actele finale ale conciliului iconoclaºtilor adunaþi la Constantinopol din ordinul împãratului; ªtefan cel Nou (714-cca. 764), refuzând, a fost pus la închisoare, într o insulã, unde a fost ucis. Martiriul lui ªtefan cel Nou întunecã dureros secolul VIII, Biserica ortodoxã românã prãznuieºte, ca martir, la 28 Noembrie, pe ªtefan cel Nou. Secolul IX este secolul în care unitatea comunitãþilor creºtine ortodoxe este deplinã, multe episcopate au devenit mitropolii, vlãdicii au devenit mitropoliþi, fiecare mitropolit fiind un voevod al unei Þãri Româneºti, în conºtiinþa lor nefiind nevoie de nimic altceva decât apãrarea independenþei Þãrii lor, a credinþei strãmoºeºti întru pãstrarea averilor spirituale ºi materiale, altar fiindule Þarã pentru care au luptat ºi s au jertfit. Fragment dintr-un volum în curs de apariþie. zodii în cumpãnã, primãvara

14 Ramona Deac eroi români sub steag american Pãstrarea obiceiurilor ºi tradiþiilor este importantã pentru toate grupurile de imigranþi. Românii din America de Nord, ca ºi celelalte grupuri etnice, ºi-au creat ºi menþinut o culturã ºi o comunitate proprie. Au organizat societãþi, biserici, ºcoli. Este un fapt interesant, deoarece acasã nu au participat la dezvoltarea unor astfel de instituþii sau organizaþii. În Transilvania, bisericile erau controlate de stat ºi de administraþia strãinã; nu existau societãþi de întrajutorare, iar ºcolile româneºti erau fie controlate de o administraþie strãinã, fie, în anumite momente, interzise. Primii imigranþi veniþi între nu aveau organizaþii sau instituþii sãi sprijine în America. Nu existau nici biserici, nici societãþi româneºti. S-au adunat unul cu altul în cartiere sau zone ale oraºului, în apropierea fabricilor unde lucrau. Au format întâi societãþi de întrajutorare, apoi au solicitat autoritãþilor din România preoþi care sã oficieze serviciul religios. În anul 1900, conform relatãrii orale lãsatã de pionierul emigrant Nicolae Mãrginean, neavând preot, doisprezece bãrbaþi români au sãrbãtorit primul Paºte ortodox român în Cleveland, Ohio. Adunându-se devreme, la rãsãritul soarelui pe malul lacului Erie, au mâncat din mlãdiþele crude de viþã sãlbaticã, au cântat troparul Învierii ºi s-au salutat dupã datinã cu Hristos a înviat ºi Adevãrat a înviat. Acest moment a rãmas ca fiind prima manifestare religioasã româneascã în Statele Unite. În scurt timp, în preajma primului rãzboi mondial se aflau în Statele Unite ºi Canada peste de români, organizaþi în 80 de parohii (cu biserici proprii) ºi având peste 160 de societãþi. Majoritatea acestor români au ajuns pe continentul nord-american dupã 1860 ºi proveneau, mai ales, din Transilvania, Banat, Criºana, Maramureº, Bucovina, Basarabia ºi Balcani (aromânii). Ei s-au stabilit mai ales în estul ºi centrul Statelor Unite ºi Canadei, în statele Ohio, Michigan, Indiana, Pennsylvania, New-York, Rhode Island ºi Missouri; Ontario, Quebec ºi Manitoba, Montana, Nebraska ºi California. Existau, astfel, în S.U.A. ºi Canada peste 100 de colonii româneºti, rãspândite pe întreg teritoriul nordamerican. Din cele de societãþi culturale ºi de ajutor s-au impus, prin activitatea lor îndelungatã, Carpatina (din Cleveland, ca fiind cea mai mare dintre ele), Dacia Traiana (din New York), Transilvania (din Indiana Harbor), Mihai Viteazul (din Follansbee), Tricolorul Român (din Gary), Împãratul Traian ºi Iuliu Maniu (din Canton), Prinþul Carol al României (din Zelienopole), Patria Românã (din Lorain), Avram Iancu ºi Fârºãrotul (din New York), N. Filipescu (din Granite City), ªtefan cel Mare (din Garret), Dr. V. Lucaciu (din Clinton), Þara Oltului (din New Philadelphia), Mircea Vodã ºi Carol II (din Elwood City), Nicolae Iorga (din Indiana Harbor), Voluntarii Români (din Roebling), Graiul Românesc (din E. Windsor, Ontario, Canada), Bucovina (din Detroit) ºi Mãrãºeºti (din Dearborn). Aceste societãþi vor forma o Uniune ºi apoi o Ligã a Societãþilor Româneºti din S.U.A. ºi Canada, care, în secþiunea 14 asigurãrilor, dispunea de un capital de aproape un milion de dolari, exceptând bunurile Uniunii, care sunt de mai multe milioane de dolari (la cursul dolarului din acea vreme). Ziarul cotidian al uniunii Societãþilor Române din America este AMERICA, care avea la Cleveland, Ohio, un local ºi tipografie proprii. Povestea Uniunii ºi Liga Societãþilor Româneºti din America este importantã pentru cã aceastã organizaþie centralã, împreunã cu organul sãu oficial, ziarul America, au fost principalii iniþiatori în promovarea manifestãrilor culturale ºi patriotice a românilor din America. În timpul celui de al doilea rãzboi mondial Uniunea, Liga ºi ziarul America au înfiinþat o organizaþie în scopul sprijinirii pe plan politic a celor rãmaºi în þarã. Organizaþia Liga Naþionalã a Românilor a acordat sprijin financiar Crucii Roºii Române ºi Forþelor Marine Române. Membrii Uniunii ºi Ligii din toate oraºele de unde aceastã organizaþie avea filiale, au format Voluntarii Români în Armata S.U.A. De exemplu, din zona statului Ohio, oraºul Youngtown, 140 de tineri, descendenþi ai românilor s-au înrolat în Armata S.U.; din oraºul Warren, 11o tineri, iar din Niles, 30 de tineri. Mulþi dintre ei au fost ridicaþi la rang de ofiþeri. Tinerii români continuau sã se înroleze ca voluntari în Armata S.U.; astfel, pânã la 14 iunie 1917, din date se confirmã înregistrarea a 24 de voluntari în Alliance, 20 de voluntari în Salem, 18 voluntari în Cleveland, Ohio. Campania de organizare a Legiunii românilor americani va constitui pentru totdeauna o paginã luminoasã a istoriei noastre naþionale ºi, în acelaºi timp, o dovadã incontestabilã a patriotismului emigranþilor români în Statele Unite. ªi-au dat viaþa sub steagul înstelat al Statelor Unite circa de emigranþi români. Cu prilejul cãlãtoriei în S.U.A. ºi a cercetãrilor efectuate la cele douã Biserici româneºti din Cleveland (Ohio), istoricul Vasile IUGA, Preºedintele Societãþii culturale pro Maramureº Dragoº Vodã din Cluj-Napoca, a gãsit în luna septembrie 2001 o placã memorialã de alamã, în douã exemplare, având dimensiunea de 70/50 cm, care avea titlul: Romanian American Veterans Memorial. Pe placã urma un text explicativ, asupra mesajului ºi conþinutului ei, apoi erau gravate nu mai puþin de 335 de nume ale românilor americani, cãzuþi sub drapelul S.U.A. de-a lungul timpului, începând de la Rãzboiul civil, sau de secesiune, ºi pânã la cel din Golful Persic. Placa a fost realizatã ºi era semnatã de cãtre Legiunea americanã, în anul 1993, Ioan Baba-Armânescu sacrificii Din totemice porunci în strãadânc de timp pãgânii dãdeau morþii prunci. Pânã mai ieri sãlbaticii barbari ucideau prizonieri. Numai traco-dacii venerându-ºi zeul din devoþiune ale cãrei insigne le ºi poartã, plasate în stânga ºi în dreapta regestului din etichetã, care este urmãtorul: ROMANIAN AMERICAN VETERANS MEMORIAL THIS PLAQUE IS DEDICATED IN MEMORY OF ALL ROMANIAN AMERICANS / WHO GAVE THEIR LIVES IN THE SERVICE OF OUR COUNTRY. IT IS ALSO DEDICATED / IN MEMORY TO ALL ROMANIAN AMERICANS WHO HONORABLY SERVED IN ALL / BRANCHES OF OUR ARMED FORCES. THIS PLAQUE INCLUDES NAMES FROM: / CIVIL WAR, SPANISH AMERICAN WAR, WORLD WAR I, WORLD WAR II, / KOREAN WAR, VIETNAM WAR AND THE PERSIAN GULF WAR. Adicã, în traducere: Memorialul Veteranilor Românilor Americani. Aceastã placã este dedicatã memoriei tuturor românilor americani, care ºi-au dat viaþa în serviciul þãrii noastre. De asemenea este dedicatã memoriei tuturor românilor americani care au servit în mod onorabil în toate departamentele forþelor noastre armate. Aceastã placã include nume din: Rãzboiul civil [ ], Rãzboiul americano-spaniol [1898], Primul rãzboi mondial [ ], al Doilea rãzboi mondial [ ], Rãzboiul din Coreea [ ], Rãzboiul din Vietnam [ ], Rãzboiul din Golful Persic [ ]. Pe 9 coloane se înºirã cele 335 de nume gravate în ordine alfabeticã, începând cu un Victor Ackim ºi pânã la un Elie Voicu. La urmã se face o menþiune specialã: Captain Nicholas Dunca Post 314, care de fapt mai apare pe placã, la poziþia numãrul 86. ªi semneazã: American Legion 1993, ca iniþiator al plãcii ºi formator al listei nominale. Gestul este tulburãtor ºi de mare amploare, de aceea se cuvine menþionat ºi înregistrat ca un fapt de conºtiinþã, posibil numai în democraþiile adevãrate, unde nu este teamã sau jenã de a sublinia meritele grupurilor minoritare la consolidarea statului. Cazul cãpitanului Nicholas Dunca ( ) este cu totul aparte, deoarece el a fost adjunctul de Stat Major al generalului Fremont ºi a cãzut pe câmpul de luptã de la Cross Keys, la numai 24 de ani, fiind înmormântat în Cimitirul Naþional al Eroilor din Staunton, Virginia. E un caz care anticipã pe gloriosul Gheorghe Pomuþ ( ), originar din Giula ºi care a luptat ca general pentru S.U.A., apoi a ajuns reprezentant american la Petersburg, unde moare în condiþii puþin elucidate, fiind înmormântat în Cimitirul Smolensk din marele oraº nordic. Ce soartã a cãpãtat placa memorialã din Cleveland? Realizatã în douã exemplare identice, a fost etalatã în holul în suliþi nu aruncau un nelegiuit ori brutã un negat ori netot ci trimiteau la zei pe cei mai buni ºi drepþi ce se aflau între ei. ªi-acesta-ºi accepta destinul iluminat ºi înþelept. O, soartã tristã a celor buni ºi drepþi! casei româneºti de pe lângã Biserica ortodoxã românã din Cleveland, Preot Remus Grama, respectiv la intrarea în Biserica unitã greco-catolicã din acelaºi oraº, în care prin tradiþie trãieºte o mare comunitate româneascã. Istoricul Vasile Iuga a propus etalarea ei ºi într-un mare ansamblu monumental, cu caracter memorial, care sã se ridice la Sãpânþa, în Maramureº. De ce la Sãpânþa, deoarece mulþi dintre cei trecuþi pe placã sunt maramureºeni de origine. Monumentul de la Sãpânþa poate fi ºi poate deveni altceva, mai complet, cu atât mai mult cã istoricul Vasile Iuga, în cercetãrile sale din S.U.A. a mai gãsit câteva zeci de nume de români, care au cãzut sub drapel american ºi care nu apar pe placa din 1993 de la Cleveland. Prin urmare, placa se va reface ºi va fi mai completã la Sãpânþa. Istoricul Vasile Iuga doreºte ca ºi plãcile de la Cleveland sã fie refãcute, similar cu cazul de la Sãpânþa, ceea ce ar fi motivat ºi onorabil pentru amândouã naþiunile, românã ºi americanã. Oricum va fi, am adus în atenþie acest caz, în primul rând pentru a se putea observa ce importanþã dobândeºte o placã memorialã, ca expresie de activare la un moment dat a unui subiect de recunoaºtere publicã, selectat pentru perenitate, cât ºi ca expresie a voinþei societãþii civile, ce are ºi trebuie sã îndeplineascã un rol de cutie de rezonanþã pentru a genera ºi a recepta acest tip de iniþiative comunitare. În numãrul 2, anul I, din februarie 1943, al publicaþiei The New Pioneer, editatã cu sprijinul Asociaþiei Culturale a Americanilor de Origine Românã (engl. Cultural Association For Americans of Romanian Descent), cu sediul în Cleveland, Ohio, avându-i în acea vreme membri în comitetul de conducere pe: ziaristul local Theodore Andrica, preºedinte, care de fapt a ºi înfiinþat aceastã asociaþie la 13 octombrie 1940; dr. H. J. Ropshaw, editor; Romul G. Vasu, casier, a fost publicatã o listã, la pagina 16, sub titlul Eroii noºtri, care conþine aproximativ 750 de nume ale românilor emigranþi cãzuþi sub drapelul Statelor Unite, din oraºele: Akron, Ohio, Alliance, Ohio; Aurora, Illinois; Campbell, Ohio; Canton, Ohio; Cleveland, Ohio; Chicago, Illinois; Dearborn, Michigan; East Chicago, Indiana; Detroit, Michigan; Ecorse, Michigan; Ellwood City, Pa; Elyria, Ohio, Erie, Pa; Gary, Indiana; Highland Park, Michigan; Indianapolis, Indiana; Hubbard, Ohio; Indiana Harbor; Lorain, Ohio, Los Angeles, California: Martins Ferry, Ohio; McKeesport, Pa; Mt. Union, Pa; Omaha, Nebraska; New York; Niles, Ohio, Philadelphia, Pa; Pontiac, Michigan; Roebling, New Jersey; Salem, Ohio; St. Paul, Minnesotta; St. Louis, Montana, Sharon-Farrell, Pa; South St. Paul, Minnesotta; Sauthbridge, Massachussett, Terre Haute, Indiana; Trenton, New Jersey; Warren, Ohio; Hamestead, Pa; Woonsocket, R.I.; Youngstown, Ohio. Dacã numãrul acestei publicaþii New Pioneer dateazã din anul 1943, atunci cu siguranþã aceºti eroi româno-americani au demonstrat loialitate Americii ºi sacrificiul pentru libertate în: Rãzboiul Civil ( ); Rãzboiul americano-spaniol, 1898; Primul rãzboi mondial ( ) ºi al doilea rãzboi mondial ( ). zodii în cumpãnã, primãvara 2012

15 Aurelia-Florina Dumiter geografia Vãii Iadului în Poema Munþilor Beiuºului (1816) Poema Munþilor Beiuºului, scrisã de Dimitriu Meciu în 1816 ºi trimisã spre publicare de Moise Sora Noac în 1854 Almanahului Diorile Bihorului face numeroase menþiuni asupra unor elemente de geografie a munþilor ce înconjoarã Þara Beiuºului. Nu am sã mã opresc asupra vieþii ºi erudiþiei lui Dimitriu Meciu, abordarea acestora fiind apanajul oamenilor de litere, ci mã voi apleca asupra unei analize a elementelor de geografie a Vãii Iadului, pe care poema le surprinde în versuri frumos meºteºugite, fãrã a avea pretenþia unui studiu exhaustiv. Fantasticul popular este modul prin care D. Meciu alege sã relateze, pornind probabil de la un basm popular sau o legendã localã, cursul a douã râuri, care îºi au izvoarele în Munþii Apuseni, limitrofi Þãrii Beiuºului: Drãganul ºi Someºul Cald. Nu voi analiza tehnicile literare la care poetul apeleazã pentru a relata drumul celor douã râuri, voi evidenþia în schimb elementele care fac referire la geografia Vãii Iadului. Poema lui D. Meciu este prima scriere literarã în care geografia Vãii Iadului este evidenþiatã atât prin descrieri peisagistice, cât ºi prin toponime. Elocinþa cu care poetul descrie peisajul geografic ne duce cu gandul la þinuturi de basm, desprinse parcã din fantasticul imaginar. Cu toate acestea, Poema Munþilor Beiuºului are la bazã, în ceea ce priveºte elementele de geografie prezentate, tehnici specifice cercetãrii geografice, fãrã însã ca poetul sã facã uzanþã de acestea în mod exclusiv. Descrierile cursurilor de apã, înºiruirea de toponime, prezentarea peisajelor ºi, nu în ultimul rând, elementele de geografie umanã sunt aduse în faþa cititorului din punctul de vedere al poetului ºi nu al geografului. Prezentând cursul Drãganului de la izvoare spre vãrsare, poetul intrã pe Valea Iadului pe cumpãna sa esticã, aproape de zona izvoarelor Drãganului. Autorul pomeneºte vârful Buteasa, de unde, trecând culmile de deasupra izvoarelor Drãganului, ajunge în vârful Munceilor pe cumpãna de ape dintre Iad ºi Drãgan. Urmând culmea, poetul aminteºte vãrfurile interfluviului Iad-Drãgan, fãrã însã a le enumera într-o ordine fireascã, fapt ce ar putea însemna cã descrierea ºi enumerarea acestora au la bazã fie elemente culese dintr-o legendã sau basm local, fie relatãri ale unor persoane care au trecut prin acele þinuturi reþinând toponimele, fãrã a menþiona însã ºi poziþia lor spaþialã exactã. Autorul pomeneºte astfel despre vârfurile Buteasa, Muncei, Stâna de Runc (Stânca de Runc în poem), Piatra Fetei, Aria Vulturilor, Prislop, Piatra Bulzului, Mãguricea, Gruiul Tarniþei, Runcul Caprei. La Boteasa poþi cota Sã vezi cele de smei urme Unde deal pe deal se pune; La Muncei apoi se duse Stânca de Runc o trecuse Piatra fetei place lui Arie ºi Vulturului La Prislop cum se sui Piatra-Bulsului gãsi Mãgulicea cum lãsa ªi gruiul lui Tarniþa Runcul Caprei el vãzu Valea - lupului stãtuse Unde vrând sã intre-n Iad Foarte tare a suspinat... Uzitând de meºteºugul artei poetice D. Meciu poziþioneazã corect Valea Iadului în interiorul ramei montane: Dar în Iadul ce-n munþi este... Descrierea arealului geografic al Vãii Iadului poetul nu o porneºte de la izvoare, cum cere logica geograficã, ci din dreptul afluentului Valea Lupului:...Valea Lupului stãtuse, Unde vrând sa intre-n Iad... Intrând pe Valea Iadului în cursul sãu mijlociu, poetul descrie peisajul depresiunii Poiana, resursele de subsol, cu referire la rezervele de bauxitã, dar ºi caracteristicile hidrologice ale cursurilor de apã: Dar în Iadul ce-n munþi este Desfãtare se gãseºte Dacã-ntrânsul vei intra Un frumos câmp vei afla Unde mult fer se prãºeºte Ce la oameni foloseºte. Apa-n douã þi-l desparte Care curge iute foarte (...) Fauna piscicolã este prezentatã prin înºiruirea principalelor specii de peºti, în strânsã corelare cu una dintre activitãþile care constituie pentru locuitori o modalitate de asigurare a unei surse de hranã, pescuitul: Prind pescarii prin poiene Raci, pãstrãvi, lipeni ºi mrene Morãritul, prelucrarea lemnului ºi transportul produselor rezultate (scânduri) sunt îndeletniciri ale locuitorilor prezentate într-o manierã poeticã: Mori întoarce foarte iute Carii scânduri taie multe ªi folos dau þãrii mare Supra apii având portare Cari-n plute când se leagã Poþi sã vezi minune întreagã Activitãþile recreative, specifice de regulã turismului, bazate ºi pe binefacerile bioclimatului tonic stimulent al arealului montan, pe ionizarea ºi puritatea aerului sunt prezentate de D. Meciu într-o înlãnþuire de imagini redate într-un limbaj plastic, care transcende cititorul într-o lume de basm: Oamenii voind sã ºadã Câte-odatã sã ºi scaldã Sânt ºi izvoare cu dulceaþã Iarã aierul dã viaþã Unde lânced de vei merge Rãutatea þi se ºterge Dãmineaþa când te scoli Vezi pe dealuri cãpriori Unde ele mândru saltã Cu ai sãi iezi laolaltã, Când aicea poþi petrece Pe la umbrã ºi-aer rece Cap se curãþã de ceaþã Prinde sufletul viaþã De ce Rai nu Iad a fi Lesne poþi a socoti. Continuând descrierea drumului lui Drãgan pe Valea Iadului, poetul pomeneºte într-o înºiruire câteva toponime din cursul superior al acesteia, ajungând la Stâna de Vale. Aici poetul descrie Izvorul Minunilor, pe care îl numeºte fântâna prealãudatã Dacã pe Socet lãsã La Bãiþa se aflã Stâna Valei o vãzu La fântãna ei ºezu E fântâna prealãudatã Curgerea-i e necurmatã Decât iaga mai frumoasã (...) Apelând la tehnici literare specifice poemului, poetul descrie, cu îndemânarea unui virtuoz al condeiului, proprietãþile curative ale apei ce îºi croieºte drumul de suprafaþã din Izvorul Minunilor: Este ºi mai sãnãtoasã Decât aver care leac Cel de care vraci-l fac. Vara e ca ghiaþa rece Iarna în cãlduri se-ntrece Pãstorii cu apa ta Setea ºi-o pot stâmpãra Lãintrul lor cât cuprinde Vara soarele fierbinte; Cãlãtorii de abat La izvorul neîncetat Ca sã.ºi facã desfãtare Cu dulceaþa apei tale Fecioarele, junii toþi Te doresc încã ºi câþi Iar bãtrânul te numeºte Apa ce întinereºte Cãrunþelile desface ªi-n junie le preface. Poema Munþilor Beiuºului (1816) este prima operã literarã care menþionezã toponimul Iad, atribuit cursului de apã, care marcheazã limita geograficã dintre Munþii Pãdurea Craiului ºi Masivul Vlãdeasa. Fãrã a avea pretenþia explicãrii originii toponimului Iad, D. Meciu ilustreazã, în douã strofe distincte, fãrã ca acestea sã fie succesive, posibile explicaþii ale acestei denumiri. În descrierea drumului lui Dragan spre Stâna de Vale poetul surprinde pe pânza imaginaþiei tabloul unor incendii de pãdure devastatoare, asemãnãtoare focurilor Iadului, generate de fulgerele declanºate în timpul furtunilor care strãbat frecvent arealul montan:... La Dealul-mare sosi Unde el arzând vedea Pe pãduri când se aprindea Cu o iute turburare Strãbãtând ºi tunet mare Prin a sa ardoare mare Sã-ntãreºte foarte tare Cea aprindere uscatã Sã lãþieºte foarte-ndata... Frunzele mai tare ard Ziua face afumare Arderea, iar noaptea zare Pe nuiele porgioleºte ªi pãdurea o rãreºte. Tot în strânsã legãturã cu fenomenele meteorologice, furtuni ºi ploi abundente, autorul face cea de-a doua referire la o posibilã origine a toponimului Iad. La fel ca în cazul de mai sus, autorul nu încearcã explicarea toponimului, ci doar creioneazã tablouri care sã lase cititorului impresia dezastrului, a catastrofei asociate Iadului. Ploile abundente ºi furtunile cu cãderi masive de precipitaþii, declanºeazã inundaþii catastrofale, care mari miºelãþii aduce : Dar când norii se topesc Multe ºi iuþi ploi stropesc Apa- ndatã pe deal sunã Pietre bolovani adunã Þãrmurii sãi pãrãseºte Câmpul totu-l nãpãdeºte ªi pre sate le cuprinde ªi prin cãºi pe oameni prinde Lemne multe-n apã-noatã Þãrâna pãtrunde toatã Turma-neacã în poiatã, Cu pãstorul laolaltã Rumpe punþi ºi poduri tari Prãvãlind ºi pietre mari Iazuri stricã multe foarte Morile le sparge toate Duce multe cãºi cu totul Fînul poartã tot de-a-notul Grãu cu spice prãvãleºte Cu nãsip îl noroieºte Tot nutreþul bunu-l duce Mari miºelãþii aduce. Dimitriu Meciu reuºeºte sã creioneze, prin versurile sale, atributele peisajului mirific al Vãii Iadului, meritul sãu fiind nu numai acela al evidenþierii unicitãþii cadrului natural sau al menþionãrii unor toponime, cât mai ales acela al primei menþiuni, într-o operã literarã, a regiunii Vãii Iadului. zodii în cumpãnã, primãvara

16 (curios lucru) praful depus pe cãrþile neatinse sperie tropotul tãcerii leg un fulg de zãpadã înnodându-l strâns afarã e cea mai varã lupul stã scut prãzii sale la marginea pãdurii unde ieri am scris pe frunze observã calul plecarea corbului eu observ ce observã calul ondulat vântul a început sã stea formând spuma albã a cãpãtâiului meu o câmpie alunecã din cauza gãlãgiei fãcute de muþi (culegând sentimente) voce de plumb de fier paharul golit în verde omul fugind alterat de atâta drum calul nechezând a potcoavã însângerare cere chipul coborât din nori pe când trupuri se-adunã ca la o minune totul e uitat. îngropat prin pãmânt veºnicã e vremea; sie dauert eine Ewigkeit, dann stirbt 1... (elegie) 16 1 dureazã o veºnicie, apoi moare... m-am culcat în tainã pe florile iadului ºi-n timpul întunericului mã prefãceam cã dorm; ºi-am început sã visez de dragul viermilor gemând se rãsuceau culorile aduse de vânt; colindam prin vis cu nesimþire. (iubesc) þin lumânarea aprinsã mã zbat prin gânduri ºi mã gândesc la tine - acum ºi parcã vãd prin spumã te privesc - întind o mânã tu-mi dispari; iluzie doar cãci eºti departe, iar eu mã aflu-n aceste rânduri cu fiinþã ºi cu trup. eºti pentru mine ce n-am mai avut ºi viaþã, eºti ºi moarte de altfel, suflet, trup ºi mã repet eºti viaþã. ºi moarte (frânturi) a cântat cocoºul era cântarea naºterii mele Bogdan Gavra nebãnuita fricã de a fi am încercat sã-mi cânt ºi eu venirea ºi mi-am cãþãrat vocea pe gard totul se auzea în zig.zag alunecam încet pe marginea prãpastiei am cerut ajutor acestui templu o avalanºã de Isuºi s-a rostogolit deasupra mea ºi-am început sã cad - am auzit galopul înspãimântãtor al acelor cai plictisiþi de existenþa patrupedã (un tot imens) un tot imens care, nu-i nimic nu-i nimic dacã nu se întâmplã nimic; totu-i fum, nu vãd nu-i nimic dacã nu vãd; simt. mã nãrui ºi evadez spre absolut totul, atât cât vãd cu ochii - nu e mult - nu-i nimic dacã e totul; existã o tranzacþie între timp ºi spaþiu; adicã eu cu mine noi doi în spaþiul meu. (travestiþi) orologiul vorbea cu timpul sãu capitulase în faþa venirii mele dãdea sã se opreascã-n loc - ca semn de necredinþã faþã de Cel de sus. atunci i-am vãzut cum veneau travestiþi în luminã; întunecau cu strãlucirea lor gândurile ce cãdeau tãvãlindu-se; i-am auzit în coborîrea lor travestiþi în voci stoarse din om. - asurzeau cu tãcerea galopul pãstrãvilor îndoliaþi de ruinele spumegânde ale vremii - cu fricã aºteptau dezlãnþuirea când iat-o (cumplitã priveliºte) a tunat în debut ºi a luminat apoi ca ºi cum se pregãtea de ploi de furtunã; cu hohot de râs coborau flãcãri ºi au inundat fantomele ascunse în mine; am vãzut cãlugãri ºi preoþi, alergau implorând; mãicuþe în umbrã stãteau înnecându-se în rugi ºi voci se-auzeau scufundându-se. am vrut sã-mi ascund existenþa în rugina tãcerii dar m-am vãzut implorând ºi-am început sã închin cuvinte Cerului... (priveliºtea continuã) pietrele se loveau cap în cap scãpãtatul soarelui a înghiþit urletul paºilor mei ce alergau ca sã mã scape eram cufundat în rugãciunea omului aflat la capãtul osândei clopotele urlau apa se scufunda arãtãri se mistuiau îngânând blesteme frunzele putrezeau în forme lucioase; m-am simþit cãzând ºi-am lãsat cuvântul slobod astfel stând a rugãciune mi-au fost tãlmãcite spusele morþii; ºi-am fãcut cunoºtinþã cu omul din mine, pãrea fantastic. (plocon) Isuse, Doamne, þie îþi aduc plocon orchestra îmbãtatã în vinul orb orbecãi prin umbrã ºi sorb nemurire m-ascund, fug de mine mã reazim de Chaos, mi-e foame, mãnânc. Isuse, Doamne, þie îþi aduc plocon, tot ce-a ieºit când am stors bisericile clãdite în mine cenuºa rezultatã în urma arderii mele o clãdesc acum pe rug ºi-i dau foc înspre mistuire împing fumul spre cer, Isuse, Doamne, þie þi-l aduc plocon ºi-þi dau ºi orchestra îmbãtatã în vinul orb. (marginea mea) ºi-a trecut o viaþã pânã am ajuns e-o cale lungã pân-aci ºi-am fost cãlãuzit de duhuri trãit-am în erori smulgând din apã, viaþã din pãmânt visare ºi din ceruri desfãtare. e-o cale lungã ºi iatã-mã ajuns la marginea mea. (pierdut) mi-e faþa întinatã în niºte doruri crude ºi sunt fiinþã a fiinþei; nãscut în noduri ºi sorbind din sfori, crescut în timp ºi ocãrât din loc în loc. mi-e faþa întinatã de trecutul vieþii ºi sufletul meu azi e înnecat în fum sunt mostrã a singurãtãþii pãcãlit de duh. mi-e faþa întinatã. ºi-i adormitã-n drum. (melodie) o literã de bronz, un cuvânt de argint ºi o vorbã de aur. apoi: o loviturã de teatru - o frazã aruncatã-n amurg - un amurg tânãr deasupra unui ºanþ plin de întrebãri gol de rãspunsuri (umbra) am auzit trãsura rãzbind prin întuneric s-a rupt de mine o stare curgândã atunci am vãzut umbra câinelui înfigându-ºi colþii în burta calului potcoavele ºi-au izbãvit menirea mirabila fiinþã ºi-a deºertat moartea mi-am imaginat înmormântarea atunci... curgea slujba preoþeascã nechezau iepele din ochii mei se prelingeau lacrimi am luat-o la fugã într-un târziu, m-am oprit mi-am rezemat umbra pe un zid ºi mi-am strivit-o cu pietre... zodii în cumpãnã, primãvara 2012

17 Dinu Bãlan gânduri despre viitor În 6 februarie, a murit bunicul soþiei mele ºi mergem sã-i aprindem o lumânare. Pietre funerare, cu sau fãrã cruce, dupã cum sunt credinþele ºi oamenii. Morminte frumos îngrãdite ºi îngrijite. Leau împrejmuit cu dragostea celor rãmaºi. Altele sunt pãrãsite, cu flacoane de plastic, cu buruieni care strâng mormântul într-o îmbrãþiºare de uitare. Rugina presarã sarea veºniciei. Muºchii verzi îmbie cerul sã se aºeze în rãcoare de întuneric. Îmi place sã citesc numele, cifrele de pe piatrã. Câtã enigmã se ascunde în acel interval temporal! Ultima cifrã, cea a morþii, nu mai este cunoscutã de autorul ei. Vãd De ce nu încã un zero? Speranþa de viaþã nestinsã. Aprindem lumânãrile. Sunt douã morminte unite pentru veºnicie printr-o dragoste. Ce urâte sunt mormintele neperechi! Pruni bãtrâni strãjuiesc mormintele simple ºi curate. Lumânãrile se sting. Le reaprindem sau le adãpãm una din alta ca la înviere. Nu aºa se adapã vieþile noastre una din alta? Dedesubtul mormintelor, un cimitir evreiesc. Cu plecarea evreilor spre Ierusalim, strãmoºii lor au fost uitaþi în altã þarã, în altã limbã, sub alte ploi Mai jos gara. Trenurile fluierã a melancolie. Cadru mai idilic nici cã se poate. Morþii poate aud cântecul trenurilor, plecãrile lor uneori pentru totdeauna. De opt ani bunicii nu mai sunt. Cu siguranþã, au iubit, au fost naturali în traiul lor, s-au crezut eterni în focul clipei, iar acum sunt putrezi. Nu mai simt lumânãrile. Nu mai aud taifasurile vecinilor, nu mai simt zbenguiala nepoþilor. Noi le aprindem flãcãri de aducere aminte ºi le pãzim de palele de vânt rãu. De obicei, nu ºtiu cum sã mã comport în faþa unui mort, a unei ceremonii funebre. Mã aplec mic de tot ca sã tac, însã taifasurile celor vii mã scot la suprafaþã. Caut silabe de pe altã planetã, de pe altã limbã. Îmi vine sã plâng dupã sufletul dus, îmi vine sã urlu de bucurie cã mai sunt în faþa acestui mormânt unde lumânãrile se sting. Sã dispari cu totul? Dupã moarte vreau niºte simþuri vegetale mãcar. Vreau rãdãcini înfipte în ochi. Vreau picuri de ploaie între dinþi, Vreau roi de furnici în urechi. Vreau sã cresc într-o floare. Aud tropãituri deasupra ºi nu ºtiu cine sunt. ªi se lasã pãmânt pe mine în cascadã. ªi-s paºii mici ºi-s paºii apãsaþi de trudã vie ºi nu ºtiu câþi ani s-au prelins pe sub cer. Admir codrii. Oare au destui ochi pentru a-ºi contempla cu nesaþ frumuseþea? Astfel e ºi femeia. Cum îºi percepe ea formele ei rotunde? Nu ºtiu cu ce semnificaþie. Poate ea e uitatã pe perna de tihnã a sânului ei. E administratoare, reparã, exerseazã arta seducþiei, cautã o finalitate (reproducerea?). Doar bãrbatul simte frumuseþea pentru cã are dorinþã. Definiþia îndepãrteazã frumuseþea. Dorinþa o apropie ºi e cunoaºtere. În spiritul femeii, frumuseþea se odihneºte în sine, nereflectatã, precum veºnicia la piciorul acestui mormânt. Ea nu o contemplã, ci o ºtiu dupã instinctul masculin. Manierele, stilul, sentimentele, farmecul sunt frumuseþea în acþiune. Acestea sunt formele care cuprind o lecþie necuprinsã a miracolului lor. Dar codrul nu e uluit de sine? Aº vrea sã fiu frunzã legãnatã în vântul ca o ºoaptã. Sau luceafãr de searã. Nu extincþie totalã, pentru ca noþiunea cerului sã nu se stingã cu totul. Astfel aº mai simþi unduirea soarelui prin pojghiþele scoarþei. ªi chiar dacã tactil aº simþi pulberea lumii, n-aº dispãrea. Sã fiu un val încâlcinduse-n copaci, sã fiu o piatrã, tot aº simþi icnirea apei în îndãrãtnicia mea de a fi. Simt materia îmbrãþiºându-mi oasele, þãrânã acum, ºi sã cresc în ceva, în plantã, în floare, dar conºtiinþa, oglinda cerului, nu vreau sã se stingã. Unde e moartea? Unde-s poveºtile ei horror? Au dispãrut din pereþii mei de vânt. Vesalius afirma: Vivitur ingenio, cetera mortis. (Trãim pentru spirit, restul sunt ale morþii). Evreii, vizitându-ºi morþii, printre altele, îºi lãsau biletele cu semnele lor ebraice. Morþii le puteau citi. Vocea nu strãbate pereþii de iarbã. E voce vie. Lumea a fost fãcutã prin Cuvânt. Cuvântul celor vechi rãmâne prin cãrþi, nu vocea ºi carnea. De ce nu ar fi procesul invers. Poate ei ne lasã cuvinte. E o ipotezã. Lumânãrile s-au stins. E searã ºi în lume e târziu. Mi-am adus aminte de aceste gânduri care vin din viitor. Staþi un pic, nu m-am þicnit. Pânã acum a fost o naraþiune de intenþii, de ritualuri, de simþuri. În faþa mormântului, povestea se goleºte de întâmplãri mãrunte ºi pe dinãuntrul ei se face pulbere. Gândurile le voi avea în Însã le-am presimþit, vã jur, în Bunicii din mormânt încã se îmbrãcau în carne ºi se iubeau. Însã eu stãteam în faþa iubitei moarte în Ne despãrþisem de un an. O sunasem ca buni amici ce mai eram. Îmi rãspunse mama cu jalea prelingându-mise în urechi din receptorul telefonului gol ca o veºnicie. Farsã neagrã, îmi spun convins pe deplin. Dar mama îmi povestea printre hohote de plâns cum fiica ei îndrãgitã îºi luase rãmas bun de acasã, pentru a merge la o staþiune montanã, cu scopul expres de a îngurgita în liniºte ºi pace medicamente tari cât sã ucidã un elefant (era farmacistã!) ºi cã au descoperit-o dupã ce, pe sub cuadratura uºii, rãbufnea mirosul de moarte. ªi stãteam acum, în 1991, în faþa sicriului descoperit de capac (mama ei îmi permisese sã o vãd în aceste douã-trei minute!), cu batista înfundatã în nas (Doamne, cum mirosea a putrefacþie amestecatã cu balsam!), cu ochii strâmtoraþi de groazã, când vedeam carnea suptã pe dedesupt, smocurile de pãr desprinse, gãvanele ochilor resorbiþi într-o pastã albã de pleoape ca o pudrã de aripi de fluture. ªi privirea se întorcea în sine spasmodic ºi hidos. Faþa asta pe care o strânsesem între palme, buzele pe care le apãsasem cu pasiune erau acum sperietoare de ciori. Întârziasem ore în ºir în apartamentul ei ºi mã mângâiase pe tâmple, pe braþe ºi avea o magie cã îmi golea capul de gânduri ºi de griji astfel încât la întrebarea ºoptitã: La ce te gândeºti?, eu îi rãspundeam La nimic. ªi acum nimicul fâlfâia în faþa ochilor mei ºi nu aveam cuvinte, ci plutea peste mine priveliºtea horror a zdrelirii frumuseþii ei catifelate. Lãsase un bilet cu douã-trei cuvinte. Ele nu mai contau decât în faþa legii prin care se dovedea actul pe deplin conºtient de a-ºi pune capãt vieþii în mod deliberat ºi irevocabil. Actul ºtrangulat al acestui gest lãsase durere în jur, care lega asistenþa funerarã cu o undã de burlesc funebru. Nu fac nici un exerciþiu de romantism negru în genul contemplãrii iubitei adormite pe patul de maramã. E concretul concret. Însã era tare absurd. Aº fi luat piuitul castelanilor lui Kafka, i-aº fi biruit pe judecãtorii lui, însã la acestã priveliºte macabrã rãmânea perplex. Amintiri rebele îmi sosesc acum în viitor. ªi ea îmi spusese de atâtea ori cã avea intenþia de a se sinucide. Doamne, fetele astea fragile care te ºantajeazã sentimental sã nu le pãrãseºti! Avea porþia de medicamente pusã deoparte, ascunsã prin niºte cotloane în camera ei de fatã. Îi spusese chiar mamei cã nu se va mãrita vreodatã, cã viaþa era o prostie care nu merita doi bani. Însã mama bãtrânã le luase ca pe niºte vorbe spuse la o supãrare oarecare. De unde instinctul de conservare atât de redus? Dacã era frumoasã? Nu prea, însã ce fatã nu e splendidã la douãzeci de ani? Cu sânii copþi ºi plini de iubire. Cu buzele însângerate de sãrut. Cu glezna plinã de tainã. ªi acum, în cutia asta de lemn, ele erau schilodite chiar de semnatara, cu acte de identitate, a feminitãþii ei neexplorate îndeajuns. Laºitate de a trãi? Cinism faþa de cei apropiaþi? Eroism feminin ieftin? În pomelnicul preotului, ea îºi lua rãmas bun de la fraþi, pãrinþi ºi prieteni. Ceremonia preoþeascã se desfãºurase cu restricþii, conform tipicului. Dar ce mai simþea ea? Era aici lângã noi în aer, în cuvinte, despãrþit de un perete invizibil de care se izbeau gândurile noastre golite de sânge. Bucuria se retrãsese cu aripile inversate în fântâni cu cumpene acoperite. ªi era o poveste absurdã pe care mâine voiam sã o arunc la gunoi pentru cã eu doream fantastic de mult sã trãiesc ºi nu înþelegeam sensurile noastre inversate: ea spre minus infinit, eu spre plus infinit. Deºi, în final, ajungem în þãrânã. Însã simþeam cã deasupra ei, în cotlonul ei de mormânt, se prãbuºeºte þãrâna în sine ca un gol de materie, iar în mine se umfla brazda în iarbã, iarba în miei, ºi behãitul în þipãt de om. ªi voiam sã mã însor în viitor, sã am copii zglobii, sã fiu nebun de viaþã ºi bunic cu barbã albã ºi sã mã retrag cândva din viaþã fãrã vlagã, tare bãtrân, ca un stejar putred care se lasã pe o rânã alene, pârâind prin funiile lungi ale fibrelor ca un tors de ursitoare. ªi sã îmi sap din timp mormântul, cum fac din ce în ce mai mulþi oameni, ºi sã îmi aºtern cearceafuri de frunze ca sã-mi ºopteascã povestea unei vieþi unice. Tu, þeastã goalã (poate mã auzi prin cuvântul scris!), tu, altãdatã altar de rouã, îti scriu cã e tare frumoasã viaþa. ªi mi-e dor sã o umplu cu naraþiuni frumoase, doldora de fapte, nu cu intenþii de câlþi aprinºi la un simplu foc de paie. ªi mã caþãr în timp ºi timpul mã leagã cu noduri viguroase de iederã, straturi, straturi, sub ploi de stele. Salcâmii vin buluc la streaºina gândului meu ºi mã inundã cu ciucuri mari de viitor. zodii în cumpãnã, primãvara

18 Ce gãlãgie se aude-n drum? În gonetã! Ia sã vad! Oare ce-o fi? Sunt copiii-n drum? În gonetã! Ia sã vãd! Mã-mpiedic sub piersicul bunicuþei, Cucoana Elisa. Mã ridic. În gonetã! Ia sã vãd! Genunchii-s salvaþi! Trag de o piersicã. Iau o muºcãturã. Îi cam crudã. Dar aºa-mi place. Mai acriºoara. În gonetã pe trotuar! De-a lungul casei. Ia sã vãd! Sunt la portiþã. Îi încuiatã. Of! Bunicuþul, Domnul Ion! Dau sã mã sui pe portiþã. Un picior biniºor pe o stinghie. Celãlat pe cealatã stinghie. Cu ochiºorii deasupra porþiei. Vagoane ca la garã. Cât vãd cu ochiºorii. De pe trotuarul ãsta pe celãlalt. Trase de cãiuþi. Ca ai gospodinei Jipa care ne aduce brânzicã de la Fântânele. În fiecare miercuri. Cucoana Elisa înseamnã pe marginea uºii cu creionul chimic. Ce de culori pe vagoane! Scârþie din þâþâni. Ca ºi vecina cornelia la vioarã. Multã lume în rufe colorate. Parcã aud muzica. Parcã vin puhoi. Sã fie ca mierloii grãmadã în cireºul Domnului Ion. Pe la Sfântul Ilie. Sau ca turturelele primãvara devreme. Pe când Domnul Ion sãpa grãdina, livada ºi via. Iarã jos! Sã deschid portiþa! Nu pot! Domnul Ion mereu spune O sã te fure baubaul! Da eu îi spun O sã-l tai în bucãþele! ªi iar o încuie! Eu iar pe-o stinghie, iar pe alta ºi mai sus! Tâta mare! Mã salt ºi-s peste portiþã. Zbor jos. Sunt în genunchi. Oftez. Nu mã smiorcãi. Cucoana Elisa nu mã poate auzi. Domnul Ion nici atât. Cum stã-n albine! Picãturi de sânge ºi praf! Fãrã smiocãieli! Nu am voie-n drum! Tâta mare! Dupã vagonul cel ros! ªi dupã omul cel caraghios. Cu pantalonii roºii! Trag cu urechea! Mãmica, Duduia Iulica mi-a spus Nu ai voie sã tragi cu urechea! Nui frumos! Trag cu urechea. Nu pricep ce se spune! Miros ascuþit! Gunoi de grajd. Ca gunoiul ars în toamnã de Domnul Ion. Strãnut. Nu mã aude nimeni. În hãrmãlaie. Mariana Zavati Gardner ispita Of, mã dor picioarele. Sar pe-un picior pe altul. Ca la ºotron. Nu pot bine ca Luci. Poate. Doar e la ºcoalã. Uite la animalul cela îmblãnit. E ca motanul nostru. Cel portocaliu. Pe care vecina a vrut sã-l spânzure. Îi mâncase puii de la cloºcã. Duduia Iulica e ca Sfânta Vineri. A dat bani. Din geanta neagrã. Motanul ãsta-i mare tare. Cine i-a tras dungi în blanã? Doarme dus în labe. ªtiu cã pretinde. La fel cum motanul nostru vrea sã fie cocuþã. Când îl prind, îl înfãº. În prosop. Cucoana Elisa-ºi pune mâinilen cap: Nu! Nu! Nu! Îl pun în cãrucior. Pare sã doarmã. Cum mã întorc o clipã, o ia la sãnãtoasa! *** Patru bilete, vã rog. Dar sã fie în faþã. Pentru disearã! cere femeia cu pãrul permanentat în nuanþe de portocaliu viu. Douãzeci de lei! se aude prompt rãspunsul. Femeia cautã în portofel. Îl întoarce pe dos. Adunã mãrunþiºul. Îl dã omului de la ghiºeu. Ia biletele, le cerceteazã câteva minute, în timp ce o coadã se formeazã în spatele ei. Asiguratã cã biletele-s corecte, se învârte pe cãlcâie ºi se uitã cu mândrie înainte. Rãmâne nemiºcatã. Face câþiva paºi ºi se aflã în faþa unei fetiþe mãrunte în rochie roz de varã peste care atârnã neglijent un ºorþuleþ cam glodos, din nylon, cumparat din pachet, cu broderie cu iepure pe buzunarul din mijloc. Fetiþa are teniºi intens folosiþi ºi care ºi-au pierdut culoarea. Fetiþa cea mãrunþicã strânge la piept un iepuroi morciolit, din pânzã fãrã culoare precisã. Râde tare ºi-l îndeamnã pe iepuroi: Hai, Rilã! Hopa! - Bunã scump! Ce faci aici? - Vin cu cãiuþii! Vin cu motanul mare! - Eºti cu bunica? - Nu ºtiu! - Eºti cu bunicul? - Nu ºtiu! - Mãmica ºi tãticu-s cu tine? - Nu ºtiu! - Hai cu mine, scumpo! Femeia o înºfãcã strâns de mânã. *** - Ion, ai vazut-o pe Maruca? - Nu de la micul dejun! Tre sã fie în grãdinã! - Am strigat-o de câteva ori. N-a rãspuns! - Nu cred cã-i prea departe! Am încuiat poarta din zori de când am dat drumul la gãini! - Sper cã n-a pãþit nimic! - Nu-þi mai fã atâtea probleme! Copila ºtie sã se descurce singurã! Îþi aminteºti cum mi-a rupt lalelele în primãvarã? Mai ales cele negre. De ce n-o trimite mamãsa la grãdiniþã? - Ion, nu fi dur cu copila! E prea tânãrã ºi fragilã! - În fiecare zi când descinde în grãdinã, îmi mai face o pagubã! - Ion, nu vreau sã aud! Nu mai da vina pe biata copilã! *** Pe când Domnul Ion o priveºte indulgent pe Cucoana Elisa, se aude un bocãnit strident la poarta dinspre drum. Domnul Ion se ridicã de pe scaun ºi mãreºte deschiderea ferestrei mascate în hârtie albastrã. Strigã înspre drum: Acum vin! Merge în antreu, deschide uºa masivã din stejar, de la intrare, coboarã treptele grandioase ale locuinþei sale cu faþadã italianã, invidia vecinilor, scoate cheia din buzunarul pantalonului de lucru ºi descuie poarta. Maruca-l confruntã cu un zâmbet de la o ureche la alta, mai mare ca Turnul din Pisa. Domnul Ion se întoarce ºi o strigã pe Cucoana Elisa: - Uite-o pe scumpa-þi ºtrengãriþã! mã-ntreabã strãmoºii Adrian Botez salamandrã în soare mã-ntreabã strãmoºii dacã-i mai cunosc mã-ntreabã din icoane sângerând! mai stau fãloºi în butce ºi-n parfum de mosc ºi capetele lor cãzurã coborând... mãrturia lui Dismas sã ne liniºtim sã adãstãm pe malul înþelept al cuvintelor pentru ca viaþa - în spume sã aibã vreme a ne ajunge din urmã decât viaþã în genunchi mai bine þintit pe trunchi! decât rob la miºelie carnea mi-o zdrobesc de vie! dacã nu mã-ngãduiþi voi - fierbinþi între fierbinþi - voi clãdi Golgota mea pe-oriºicare colþ de stea poporul martirilor mã-urmeazã oricare clopote ating în viaþã: ei sunt vârtutea care mã-narmeazã ºi fruntea-n mir de foc mi-e mai semeaþã! altarele din munþi îmi sunt deschise Hristos întâmpinã de-acum credinþa mea: sunt mãrturisitor ºi rãnile sunt scrise pisanie-mi fu viaþa slovã grea: ard cãtre ei cu fiecare ger ºi mã sfinþesc prin ei din cer în cer! Iosif de-arimateea Veghind smerit ºi singur sub spintecarea Crucii Am strâns cerescul sânge din Om care s-a scurs ªi în pocal de Aur Lumina I-am ascuns Ca-ntr-un mormânt la care vin sã se-nchine cucii L-am tras de sub osândã L-am îmbrãcat în tainã ªi pentru ochii lumii zãbranic I-am dat hainã: Nimeni nu ºtie însã Iosif de-arimateea Cã-i paznic încercãrii de-a sângera Ideea sã nu ne ferim de cuvinte sã nu ne ferim de luminã precum furii înrãiþi ori cârtiþele cele scobite de obiceiul iubirii a fi om a însemnat a rosti curajos ori laº cuvinte pentru adormit minciuna cuvinte pentru a limpezi vinu-n agheazmã...cât de târzie ºi cu cât mai târzie cu atât mai exasperatã orbitoare a lui Dismas mãrturie sfinþi arzând sfinþi arzând - hristoºi jertfiþi þara-i Crucea - voi - pãrinþi: nu m-alungaþi de pe Cruce lãsaþi moartea sã mã culce nu sunt prinþ în piei de porc - între diavoli nu mã-ntorc! vinã obscurã schiloditã lume schilodit popor vina ta începe de la vânt ºi nor pasãrea nu-þi cântã soarta-þi sângereazã: nu ºtie nici sfinxul care parte-i treazã de þi-e rãu în lunã de þi-e bine-n soare vin pe urmã-þi îngeri umbra sã-þi mãsoare inorog din lunã salamandrã-n soare ascultaþi din lacrimi cum se scurge sare 18 zodii în cumpãnã, primãvara 2012

19 Amintire din Piaþa Roºie În martie optzeci ºi trei am fost La Moscova cu turlele-i de aur, Metropolã cu înger ºi balaur, A treia Romã, aºteptând glasnost. 1 La Lenin, nu m-am dus 2. Nu avea rost. Sã-l vãd pe bolºevicul minotaur? - Unde-ai ascuns, Ilici, al nost tezaur? În Kremlin? Ermitaj? Sub permafrost 3? Când m-am întors apoi din preumblare În Roºia Piaþã sã-mi vãd neamul, Un inginer, pe ranã-mi puse sare: - ªtiai cã ruºii dus-au cu toptanul, Nu doar monede, hrisoave, odoare, Ci ºi uraniu, depãºindu-ºi planul?... 1 Glasnost transparenþã a vieþii politice, cu democratizare realã, relaxare a cenzurii ºi a represiunii politice, reformã iniþiatã în ultima perioadã a fostei U.R.S.S., de cãtre Mihail Gorbaciov, conducãtor al statului sovietic între l985-l99l, laureat al Premiului Nobel pentru pace în l În perioada de dinainte de l990, grupurile de turiºti din þãrile socialiste erau îndrumate sã viziteze mau-soleul unde Vladimir Ilici Lenin era îmbãlsãmat ºi o þinutã sobrã era obligatorie. 3 Permafrost - strat de sol îngheþat tot timpul anului la adâncimi de la 20 pânã la l.500 metri situate în Rusia, Alaska, Groenlanda ºi Canada. Miraj letal Paºcu Balaci poeziile de uraniu În secolul al ºaisprezecelea, departe, La minele de argint din Jáchymov 4 Într-un depozit de steril, din crov, Pe timpul nopþii, într-un chip aparte, Ca din bãtrâne, jilãvite boarte, Sãtenii-n pândã, o lucire mov, Cu unduiri verzui, fãrã istov, Vãzurã ºi fugirã, ca din Carte, Preotul sã citeascã acol. Fireºte, Lucru curat nu e cu-acea grãmadã: Un somn ciudat, pe datã, te loveºte... ªi fost-a runcul o nocturnã nadã: De ce pãmântu-n beznã licãreºte? Dracul o fi? Sau a comorii noadã? 4 Jachymov - localitate minierã din nord-vestul Boemiei, provincie a Cehiei actuale, unde se extrãgea argintul în secolul al XVI-lea ºi care era amestecat cu zãcãmintele de nichel, bismut ºi uraniu. Tãrâm de peºteri Munþii Apuseni sunt purgator de peºteri; Atât de mare cã îmi este teamã Sã nu mã prãbuºesc, ca într-o dramã, În grotele cu ape-n rol de meºteri. Îngheþuri, secete, diluvii, creºteri, Au tot trecut prin ei ca prin dulamã, Spãlând la vale aur, fier, aramã Prin ere cu nãprasnice descreºteri. - Cavernele de-aici, ce sunt, copilã? - Sunt minele lui Dumnezeu Minerul, Care în marea ºi bogata-i milã A scufundat în Kogaion tot cerul, Iar arderea din inimã-i feºtilã Cu care se împrãºtie Misterul... Lumea de lemn din Apuseni ªi putina cu brânzã, linguriþa, Turbinele de moarã ce bat apa, Ciuberele ce spalã la prunci pleoapa ªi plosca unde arde ºliboviþa ªi tunul de cireº ºi piuliþa Biserica, suveica, roata, grapa, Talpa-ncãlãrilor, cerceii, agrafa, Rãsteul, tocul,cãucul ºi spiþa ªi osia cãruþei, ce la vale, Porneºte spre câmpie ca o Arcã: Toate-s din lemn, mai tare ori mai moale ªi chiar cãsuþa moºului e-o barcã Pe vârful unui deal ce saltã-agale - Semn de hotar cu Româneascã Marcã. Locul cel mai straniu În România, locul cel mai straniu, Îl întâlnim sub muntele Bãiþei: În calde - adâncuri, ca sub vrejul viþei, Se-ntind ciorchini de aur ºi uraniu, Iar stânca este ºi sipet ºi craniu. Biharea e o streaºinã-a troiei Sub care un bãieº, nodul nojiþei Atârnã-n cheotoarea grea de staniu. E frumuseþe-n Apuseni ºi moarte Lumina se deºirã-n piruete; De Noroc bun!, mã rog sã ai tu parte, Când intri cu lãmpaºu-n ºut, bãiete, În praful cel mai greu ce te împarte În foamea ce-a trecut ºi-o nouã sete! Aurul din Valea Seacã Marie Therese, a Europei soacrã Trimis-a la Bãiþa nemþi destoinici Sã sape fãrã semeni tãrãboinici În Seaca Vale dupã roca sacrã, Ce în tiara augustã tot consacrã Habsburgii, rang de vechi, creºtini, rãzboinici, Prin toatã-mpãrãþia, practici, roinici, ªi-atât de simpli-n funerara lacrã. Austriei i-e hãrãzitã-o lume, Scriau prin A.E.I.O.U. 5, Cesarii Cu zeci de tone de-aur scoase-anume Ca sã-ºi cinsteascã penaþii ºi larii; Veneau prin munþi pe caii albi în spume Sã dijmuiascã straºnic aurarii... 5 A.E.I.O.U- Austriae est imperari orbi universo - Austriei îi este hãrãzit sã cârmuiascã întreaga lume (lat.). Sãpãtorii de comori Demult, prin ai Bãiþei munþi, odatã, În miez de noapte peste grohotiºuri, Ascunse între stânci sau prin tufiºuri, Sãtenii au vãzut lumini de-agatã, O ceaþã verde-albastrã-nrouratã. Pãreau în întuneric luminiºuri, Cu-aprinderi, stingeri, sclipãt, clocotiºuri ªi chiar de beznã parcã atârnate. Unii au fugit de spaimã, alþii însã Au prins sã sape lacomi dup-odoare Sub flama lãmpii cu carbid, neunsã, Dar n-au gãsit comoara în cãldare... Fost-a blestem ori boalã nepãtrunsã? Mulþi au murit dupã a lor cãtare... Descoperirea zãcãmântului de uraniu Când nemþii-au prins sã dibuiascã locul Unde se-ascunde-uraniul sub doalme Încet, meticulos, cu gesturi calme Au mãsurat cu rigla, bolobocul, Amplasamentul, aºteptând sorocul Fructului interzis sã-l ia în palme. Nu au mai apucat: ruseºti sudalme, În patruº patru le-a-alungat norocul. Dupã izbândã, Stalin a aflat Cã-n Apuseni se-ascunde miezul bombei Atomice. Grabnic, ucaz a dat Sã-nceapã exploatarea durã a plombei: Necruþãtor, abil, bãtrân pirat Ce-nhaþã diamantul catacombei. Fragment din volumulcartea de uraniu, în curs de apariþie. zodii în cumpãnã, primãvara

20 scriu într-o limbã frumoasã scriu într-o limbã pe cale de dispariþie spun unii într-o þarã condamnatã spun alþii ºi cu toate acestea nu pun nicio condiþie nu vreau sã fiu plãtit lãudat la televizor premiat sau citat pe ordinea de zi a naþiunii scriu într-o limbã frumoasã complexã în cea mai frumoasã limbã din univers limba românã clipã autumnalã zâna ceaiului de fructe scotea din portbagajul maºinii franþuzeºti cu infinitã delicateþe ceºcuþe de porþelan colorate frunzele se roteau galbene pe scheletele copacilor batrâni printre care soarele portocaliu cãdea greu pe pãmântul umed toamna lumina frumoasa doamnã silueta ei fragilã femininã în timp ce secundele coborau grãbite pe strada dinspre garã cãtre muzeu ºantier pe criº lebedele nu vor mai veni pe criº în iernile aspre când apa termalã le-ar fi încãlzit oasele translucide atinse de frigul din nordul baltic edilul ridicã un pod între maluri va trage asfaltul peste apele vii un ºantier sub fereastra iubitei ca o ranã a oraºului fãcutã cu buldozere escavatoare macarale pikamere hârleþe lopeþi condomeniu memoria ca un lift defect într-o realitate verticalã când cabina micã o adevãratã camerã de torturã pentru claustrofob se transformã în vagonul de metrou acoperit de graffiti blocul în care locuiesc o cutie dreptunghiularã compartimentatã în mici cãsuþe suprapuse ca într-un joc de copii cub lângã cub viaþã lângã viaþã vecinii mei iubitori de animale cu pisici siameze pe canapele cu peºti în acvarii de cleºtar cu papagali ºi canari în cuºti aurite cu câini de rasã în lese preþioase ei înºiºi prizonieri ai betoanelor Nicolae Nistoroiu poemele varadine o iubim în secret în mare secret pe fata cu pãrul castaniu ea e frumoasa blocului zâna unui univers îngust cu multe trepte spre cer care se opresc însã brusc pe un planºeu prozaic imobilul nostru drag condomeniu constituit legal o fortãreaþã cu ziduri groase cu sute de metri de conducte ºi cabluri adãposteºte 100 de suflete în spatele unei uºi cu geam termopan cheia fermecatã e cartela magneticã vecinii mei se iubesc aud câteodatã rãzbind prin pereþi strigãte de femei în culmea fericirii vecinii mei ºtiu sã se urascã sã îºi zgârie maºinile parcate aiurea cu aceeaºi naturaleþe pe care o afiºeazã când spun zâmbitori bunã ziua poºtaºul vine întotdeauna cu pensiile în ziua de 25 a fiecãrei luni cititorul contorului electric vine când vrea el ca ploaia de primãvarã citirea contoarelor de apã e fãcutã de fiecare proprietar blocul în care locuiesc e o micã lume o planetã fantasticã pe orbita cãreia se aflã abc-ul din colþ gazelã neagrã gazelã neagrã crescutã într-un bantustan hienã vârsta te-ajunge în timp când te-am cunoscut eram un puºtan cu braþul tare cu fruntea-n olimp mi-am prins degetele în inelele pãrului tãu laþuri de agãþat pãsãri colibri m-am eliberat cu pãrere de rãu ºi-am rãmas în carpaþi sã pasc zimbri anii lupi care mistuie prãzi sunt pe urmele mele ºi sunt tot mai suri vremea mea mã poartã pe axa vechii orãzi printre blocuri case vechi ºi pãduri timpul a trecut peste noi ca un vânt ce adie un joc în care nu existã a doua oarã din codrii întunecaþi cãtre jungla ta vie doar pãsãrile cãlãtoare mai zboarã frumoasa din oradea iubita mea aristocratã cu câini de rasã uimitori în straie lungi mi se aratã purtând în plete albe flori parcã vestalã este doamna pare rãzboinicã-n amurg zânã a ceaiului cu toamna pe urma ei în tristul burg palate vechi îºi pierd faþada capace de canal tresar când ea frumoasa trece strada în dreptul vechiului bazar pe piatra cubicã agale apare grav cãlcând pe tocuri ºi ca un vis îmi iese-n cale femeia fainã a acestor locuri trãiesc printre betoane trãiesc printre betoane la o margine de þarã departe de viesparul din bucureºti capitala româniei animat de bucurii simple înconjurat de cãrþi urât de duºmani cu puþini prieteni mã trec spre eternitate cu multã demnitate îmi iubesc oraºul natal care se numeºte oradea îmi respect concetãþenii plãtesc la timp impozitele cheltuielile comune ºi fondul de rulment mi se întâmplã uneori sã vreau sã evadez sã plec departe în zare dar paºii dorinþei sunt mici atât de mici încât mi-ar trebui 100 de ani sã ajung la garã captiv pe pãmânt de la mine din oraº pânã la nori fac uneori fãrã mare efort doar o clipã o infinitã clipã gândul mi-e aripã sufletul sãgeatã de foc inima mea inepuizabil rezervor pentru combustibil miraculos ating primul nor ºi revin pe pãmântul primitor mai departe e necunoscutul neantul care m-ar putea strivi ca o talpã imensã dragoste citadinã venind pe strãzile albe în serile nu prea târzii umbrele noastre se culcau lângã turnul vechii primãrii ne-o luau înainte curioase pe lângã impunãtoare palate printre vechile case cu ruletele discret ridicate cu umbrele vii în prelungire cãlcam atenþi pe pavaj ne purtam frumoasa iubire la vulturul negru sub pasaj treceam pe lângã teatru apoi intram curioºi la astoria ºi ne trezeam deodatã noi doi printre poeþi care cautã gloria cu tine de mânã pe lângã palate apollo markovitz sau stern depãnam reþete de unice salate ºi mã simþeam întreg ºi etern fãrã tine acum dar ºi fãrã umbrã merg pe stradã cu ochi de rouã oradea pare o urbe sumbrã parcã o ninge parcã o plouã 20 zodii în cumpãnã, primãvara 2012

21 La Revoluþia din decembrie 1989, aveam ºase ani. Prea multe nu am înþeles eu la vremea aia. Îmi aduc aminte cã m-a luat mama din apartament în mare grabã ºi-n drum spre garã a strigat cãtre cei ce stãteau la coada imensã din faþa magazinului «Perla» din Oradea: - E revoluþie! Jos comunismul! Iar ei se uitau la ea ca la o nebunã ºi nu scoteau un sunet, înafarã de un domn mai în vârstã care i-a spus: - Liniºtiþi-vã, doamnã, cã o sã aveþi necazuri! Mã bucurasem cã a strigat cãtre ei, chiar dacã nu ºtiam ce însemna, doar cã nu suportam cozile. Chiar în anul acela, stând la coadã la lapte, la ceasurile cinci ale dimineþii, am întrebat-o pe mama: - Mamã, de ce stãm noi aici aºa de dimineaþã pentru lapte, doar are buna Marie destul în sat? Dar nu mi-a rãspuns nimic. M-a dus în sat atunci, în timpul revoluþiei, ºi m-a lãsat acolo pânã ce am început ºcoala în anul urmãtor, aºa cã am avut ocazia ca, dupã desfiinþarea CAPului, sã vãd sclipire de fericire în ochii tuturor þãranilor la retrocedarea terenurilor agricole. Dan Suciu pãmântul lor Bunica bolborosea toatã ziua prin curte: - Noa, ºi mi-oi lua coale douã vaci, ºi-oi þâne câte-un porc pãntru fiecare prunc ºi o scroafã dâr purcei ºi-i pot vinde la Cãpâlna. Pe Dâmburi mi-oi pune mãlai, în Cãpãlãu grãu, în Lãcãtie orz, în Dumbravã oi lãsa fânaþã, iar aci pã lângã casã mi-oi face gredinã cu de tãche. Aºa o ºi fãcut, ºi la fel ca ea toþi din sat. Chiar ºi dupã o sãptãmânã întreagã de trudã, Dumineca, dupã Slujbã, îi vedeai cum se plimbau pe holdele din Ursad, sã se laude fiecare cât ºi cum º-or lucrat pãmântul. Pãmântul lor. Nu dupã mulþi ani, bunica a pãrãsit sufleteºte pãmântul, iar doctorul a spus simplu: Epuizare fizicã. Nici atunci nu am înþeles prea multe, doar eram adolescent ºi ºtiam mai multe de rapperii din Brooklyn decat de holdele din Ursad. Acum, dupã ce am aflat de rebeliunile þãrãneºti din zonã din 1949, parcã privesc altcumva lucrurile ºi înteleg de unde au avut setea de pãmânt de dupã 89. Parcã îi ºi vãd pe þãranii de atunci supãraþi foc de cotele aberante ºi confiscãrile de grâu direct de la batoze. Truda lor. Atunci, la sfârºitul lunii iulie, s-a sunat din goarnã ºi s-au tras clopotele în comuna Tãut, unde s-au strâns peste 1000 de þãrani care scandau: Jos guvernul, jos comuniºtii, trãiascã Legiunea ºi Cãpitanul, trãiascã Regele! Rebeliunea cuprinde repede satele din jur ºi a doua zi ajunge în comuna Cociuba Mare, unde se scandeazã: Niciun bob de grâu la colectare!. Sã iasã afarã toþi strãinii din comunã! Nu avem nevoie de nãdragi de la oraº! Dupã Cociuba Mare, rebeliunea începe ºi la Ursad, dar în acelaºi timp, vin veºti înspãimântãtoare de dincolo de deal, la douã sate distanþã, din Ucuriº, cã începea sã curgã sângele þãranilor, care au fost împuºcaþi ºi lasaþi pe marginea drumului fãrã sã fie voie sã-i atingã cineva, ca sã ia lumea aminte. Peste oamenii aceºtia speriaþi de vremurile ce aveau sã vinã, intrã rapid miliþia ºi armata, înãbuºind rebeliunea lor pentru totdeauna. Zilele urmãtoare, ursãdanii ce au instigat la rebeliune au fost deportaþi împreunã cu familiile lor în Dobrogea, iar confiscarea grâului s-a fãcut în liniºte ºi pace. Anii au trecut. Þãranii ºi-au trimis copiii la oraºe, sã nu le mai fie greu. Noi, copiii copiilor lor, stãm acum cuminþi ºi etajaþi, privind într-o sticlã coloratã o ºtire ce ne anunþã sec o nouã lege: Cine nu lucreazã pãmântul va fi amendat. Nu mã gândesc la cât de înfloritoare va fi agricultura fãcutã la noi de belgieni, olandezi, germani º.a.m.d., ci mã gândesc la þãranii ce au mai rãmas în sat, la bãlãriile ce sunt pe pãmânturile lor, la cât îºi bãnesc ei de pãmânturile lor, gârboviþi de trudã ºi singuri, fãrã putere de muncã, mã gândesc la cum vor fi ei... amendaþi. ªtiu cã nu o sã vânda ei, ci copiii lor. Ei vor sta cuminþi ºi-ºi vor aºtepta rândul sã-ºi primeascã, în dealul din spatele Bisericii, Pãmântul Lor. ªuncuiuº festivalul de teatru nescris Morala satului Duminicã, 26 iunie 2011, la Cãminul cultural din ªuncuiuº, s-a desfãºurat cea de-a XV-a ediþie a Festivalului de teatru nescris Morala satului, eveniment iniþiat în judeþul Bihor de cãtre prof. Crãciun Parasca, fost consilier superior la Direcþia Judeþeanã pentru Culturã Bihor. Evenimentul a fost organizat de Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor, Primãria ºi Consiliul Local ªuncuiuº. La festival au fost invitate trupele de teatru nescris din localitãþile: Sânnicolau Român, Lazuri de Roºia, Tilecuº, Bãlnaca, ªun-cuiuº. Invitaþi de onoare au fost Trãienuþ Ardelean, rapsod ºi instrumentist din Bratca, ºi cunos- cuta solistã vocalã Corina Lele Ionescu, o voce de referinþã în peisajul folcloric bihorean. Piese de teatru popular precum: Tulai, Doamne, mari-i criza, conducãtor formaþie, Ana Codreanu, Târgul sluguþelor, conducãtori formaþie, Gheorghe David ºi Emil Bota, Ioane se însoarã, conducãtor formaþie, prof. Maria Ardelean, Nunta proºtilor, conducãtor formaþie, Ioan Gavrilaº, ºi Casa vrãjitoarei, conducãtori, Ana Doboº ºi Livia Ianc, au încântat publicul spectator prin prestaþia deosebitã a actorilor amatori: Ana Codreanu, grupul de copii de la Lazuri de Roºia, Ioane Iancu, Ioan Gavrilaº, Anuþa Doboº, împreunã cu trupele de actori amatori prezenþi la festival. Spectacolul de teatru a fost pigmentat cu momente folclorice susþinute de soliºti vocali ºi instrumentiºti din localitãþile participante, dar ºi cu un recital deosebit susþinut de solista Corina Lele Ionescu. ªi aceastã ediþie a fost o reuºitã, datoritã actorilor participanþi, dar ºi a bunei organizãri de care s-a ocupat CJCPCT Bihor, Primãria ºi CL ªuncuiuº, în frunte cu primarul Doru Gabor, ºi Livia Ianc, coordonatoarea artisticã a manifestãrii. CJCPCT Bihor a fost reprezentat la eveniment de prof. Florea Criºu, maestru coregraf în cadrul instituþiei, prof. Miron Blaga, consultant artistic, pre-cum ºi de Constantin Bailef ºi Florica Raita. o nouã ediþie de Varietãþi bihorene peste 200 de artiºti în devenire la Popeºti Duminicã, 27 martie, într-o atmosferã sãrbãtoreascã, la Popeºti, în sala de festivitãþi a Grupului ªcolar Industrial, s-a desfãºurat o nouã ediþie a Festivalului-concurs Varietãþi bihorene. Cu acest prilej, ºi-au dat concursul formaþii artistice ºi interpreþi individuali din localitãþile: Almaºu Mic, Derna, Cuzap, Petreu, Budoi, Suplacu de Barcãu, Valea Cerului, Borumlaca, Chiribiº, Marghita ºi Popeºti, reunind peste 200 de artiºti români, germani ºi slovaci de pe Valea Barcãului ºi a Bistrei. Juriul a avut deosebita sarcinã de a-i alege pe cei mai buni dintre cei mai buni. Astfel, la secþiunea formaþii de jocuri populare româneºti, locul I a fost ocupat de formaþia din Derna, locul II, de formaþiile din Cuzap ºi Borumlaca, iar locul III, de cele din Popeºti ºi Marghita. De asemenea, ansamblurile folclorice slovace Lipka, din Budoi, ºi Cerovina, din Valea Cerului, au ocupat locul I. Totodatã, formaþia Curcubeu a Forumului Democrat German din Petreu a ocupat locul I cu dansuri germane. Nici copilaºii din Almaºu Mic nu s-au lãsat mai prejos ocupând locul II în concurs. Grupul vocal de muzicã popularã din Derna a fost de asemenea la înãlþime, la fel ca ºi dansatorii din localitate, ocupând locul I. Dansul modern al FDG Petreu a fost rãsplãtit cu locul III, iar trupa de breakdance din Chiribiº, cu locul I. Trupa de teatru nescris din Cuzap a prezentat în cadrul festivalului un colaj literar-muzical obþinând locul III, iar sceneta Ioane ºi Mãria, a trupei din Almaºu Mic, a ocupat locul I. De asemenea, locul I la soliºti vocali de muzicã popularã a revenit Marghitei, prin soliºtii Sergiu Chirce, Andrea Puºcaº ºi Larisa Contraº. Totodatã, Delia Curtui, care a concurat atât pentru Derna, cât ºi pentru Grupul ªcolar Industrial Popeºti, a ocupat locul II. Locul III a revenit soliºtilor vocali Silviu Buºtea ºi Carmen Lingurar de la Suplacu de Barcãu, iar locul II la soliºti vocali de muzicã popularã - copii a revenit solistului Rãzvan Mandra din Almaºu Mic. Suplacu de Barcãu a mai primit un loc întâi prin solistul instrumentist la vioarã cu goarnã Ghiþã Raþ. Dansul sportiv a fost reprezentat de douã perechi din Popeºti - Raluca Bandi ºi Robert Venþe, respectiv de Denisa Silaghi ºi George Jolþea, ambele perechi situâdu-se pe locul III. Localitatea gazdã, Popeºti, a fost foarte bine reprezentatã ºi de soliºtii de muzicã uºoarã, ocupanþi ai locului I -copii: Elena Baciu, Denisa Silaghi, Ioana Ardelean, Alexandra Sãlãjean ºi Mirabela Vacslavic, locul III revenind elevei Maria Filipescu. De asemenea, locul II la soliºti instrumentiºti a fost ocupat de Dalia Moisa, la orgã, iar formaþia de mandoline, condusã de înv. Vasile Bejan, a ocupat locul I. Juriul a fost format din specialiºtii CJCPCT Bihor - prof. Corneliu Buciuman, prof. Miron Blaga, prof. Aurel Moþ ºi prof. Florea Criºu, alãturi de solista de muzicã popularã Ioana Urs, de primarii Victor Filip ºi Adrian Maga, din localitãþile Derna ºi Popeºti, ºi de preotul paroh din Popeºti - Baciu Borz Petru. La buna organizare ºi desfãºurare a festivalului au contribuit: Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor, Consiliul local Popeºti, Grupul ªcolar Indistrial Popeºti, prin directorul Ioan Giarca, ºi Primãria Popeºti, în frunte cu primarul Adrian Maga. (Loredana Ionaº) tineri interpreþi Monica Blaga Mai recent intratã în universul cântecului popular, Monica Blaga (n. 28 decembrie l986, Oradea), absolventã a Facultãþii de Muzicã de la Universitatea din burgul de pe Criº, aduce cu ea un plus de tinereþe, de distincþie ºi eleganþã, de frumuseþe ºi candoare, calitãþi care atrag simpatia ºi adeziunea publicului, mai ales cã tânãra interpretã are ºi o voce plãcutã ºi un repertoriu din cântecele de succes ale mai vârstnicilor colegi bihoreni (Florica Ungur, Ana Balaci, Voichiþa Mihoc etc.) Studiile preuniversitare le face în Oradea, la ªcoala Generalã Octavian Goga ºi la Liceul teoretic Aurel Lazãr, apoi Facultatea de Muzicã, specializarea pedagogie muzicalã. Remarcatã de Oana Lianu, cãreia i-a fost studentã, Monica Blaga participã, în 2011, la mai toate spectacolele majore organizate în Oradea ºi judeþ, microrecitalurile ei ºi prezenþa scenicã de excepþie asigurând succesul imediat. Contribuie masiv la acest lucru ºi vocea catifelatã, curatã, vibrând emoþional ºi atingând, rãscolitor, coardele sufleteºti ale publicului. Sensibilã, emanând un optimism tonifiant, Monica Blaga a reuºit sã convingã într-un an mai mult decât foarte mulþi aspiranþi întrun deceniu! Mai mult, Monica a reuºit sã se impunã ºi sã impunã un stil propriu, cu rãdãcini în anii 70, care o propulseazã în primele rânduri ale generaþiei sale. Adriana ªtiube Dintr-o zonã splendidã, plinã de tradiþii ºi obiceiuri strãvechi, Dobreºti, vine ºi Adriana ªtiube (n. 14 august 1994), elevã în clasa a XI-a la Liceul Aurel Lazãr din Oradea ºi, în anul II, la ªcoala Popularã de Artã Francisc Hubic. A debutat în anul 2009, sub patronajul lui Radu Potoran, care o va cultiva în continuare (a mai filmat ºi înregistrat ºi la Bistriþa). Tot din acelaºi an, primeºte sprijinul Doamnei Cântecului Bihorean Elvira Lerinþiu, pentru care Adriana nutreºte o preþuire ºi o dragoste deosebitã. De altfel, doamna Elvira Lerinþiu i-a dãruit câteva din piesele culese de domnia-sa, îndrumând-o ºi în tehnica interpretãrii. A participat la spectacole organizate de Primãria Dobreºti, Liceul Aurel Lazãr, CJCPCT Bihor ºi la câteva festivaluri-concurs în localitãþi din Transilvania. Deºi la început de drum, Adriana ªtiube ºi-a încropit un repertoriu în care doinele fac casã bunã cu cântecele de dragoste ºi de joc: Batã-te, noru, negruþ, Inima mea-i scrisã-n sânge, D auzit-am, ieri, la moarã, Mãi bãdiþã, dragule, Bade, doi ochi ca la tine etc. Voce plãcutã, timbratã, curatã, Adriana ªtiube promite, dacã va persevera, sã devinã un glas de invidiat în universul muzicii populare tinere din Bihor. Carmen Lingurar Din Vâlcelele Bihorului, dar nãscutã la Marghita, ºi elevã a Liceului de Muzicã Ioan Sima din Zalãu, vine o tânãrã entuziastã, dezinvoltã, care -prin firescul de-a fi ºi de-a se miºca pe scenã- cucereºte imediat publicul: Carmen Lingurar (n. 24 ianuarie 1997). Strãluceºte, deocamdatã, în cântecele de joc de pe Valea Barcãului. A participat la mai multe festivaluri în Sãlaj ºi Bihor, dar colaboreazã ºi cu C.J.C.I.C.T. Bihor în realizarea unor spectacole în zona Barcãului ºi Oradiei. Prezenþã scenicã plãcutã, voce tinereascã, profundã ºi curatã, Carmen Lingurar poate deveni una dintre interpretele de prim rang din zona Barcãului. Activitatea ei de pânã acum o recomandã cu prisosinþã. zodii în cumpãnã, primãvara

22 ªtei festivalul-concurs Varietãþi bihorene Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor, împreunã cu Casa de Culturã ªtei ºi Primãria oraºului ªtei, a organizat duminicã, 29 aprilie, de la orele 14.00, Festivalul-concurs Varietãþi bihorene. În concurs s-au prezentat ªcoala cu Clasele I-VIII ªtei, Liceul pedagogic Nicolae Bolcaº Beiuº, ªcoala de dansuri de societate,,hai la dans Beiuº, Casa de Culturã Salonta, Grãdiniþa cu program normal ªtei, Colegiul Naþional,,Avram Iancu ªtei, Solistul vocal,,ªerbi din ªtei, Trupa,,Level one. Juriul concursului a fost format din domnul Ioan Lucaciu, primarul oraºului ªtei, maestrul coregraf Criºu Florea ºi consultantul artistic Felician Mureºan de la Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor, domnul viceprimar Horia Mugurel Miara, doamna Florica Moº, preºedinta Comisiei de Cul- Se spune cã sãrbãtoarea Buna Vestire, conform tradiþiei, reflectã starea omului de spirit, de pe tot parcursul anului. Iatã cã duminicã, 25 martie, aceastã sãrbãtoare i-a surprins pe locuitorii comunei Popeºti în plin moment festiv, sincronizând-se cu o,,vatrã folcloricã în organizarea Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor, a Primãriei Popeºti ºi a Grupului ªcolar Industrial Popeºti, care adunã în fiecare an la un loc soliºti vocali ºi instrumentiºti, formaþii ºi ansambluri folclorice, tarafuri de pe Valea Barcãului. Festivalul-concurs s-a desfãºurat într-o atmosferã caldã, nostalgicã pentru cei în vârstã, nouã ºi ineditã pentru cei tineri. Putem spune cã cei prezenþi la eveniment, cu cât erau mai aproape de scenã, cu atât retrãiaiu emoþiile unei,,vetre de odinioarã, la care bunicii ºi strãbunii noºtri luau parte în vremurile de altã datã. Juriului, format din Adrian Maga, primarul comunei Popeºti, maestrul coregraf Criºu Florea, consultanþii Miron Blaga ºi Felician Mureºan de la Centrul Judeean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiionale Bihor, Ioan Giarca, director al Grupului ªcolar Industrial Popeºti, pr. Ioan Maga ºi doamna prof. Florentina Baciu, i-a revenit dificila sarcinã de departajare a concurenilor, care s-au prezentat la cote foarte înalte. Pe scenã au evoluat surprinzãtor de frumos artiºti amatori de la Borumblaca, cu o suitã de feciori, sãlajan 22 turã ªtei, doamna Violeta Olenia, consilier local ªtei, doamna Maria Feczka fost consilier în Ministerul Culturii, Ionuþ ªerban, solist vocal de muzicã uºoarã. Din întregul program, remarcãm evoluþia deosebitã a dansatorilor de la ªcoala de dans de societate,,hai la dans din Beiuº, momentul muzical prezentat de solista Mãlina Petruºe, grupurile de dansatori de la Casa de Culturã din Salonta respectiv,,first Step trupa de hiphop,,,the Colours gimnastica ritmicã, Alexandra Somlyaiexerciþiu acrobatic,,,arny Dance Salonta,,,Arny Dance Gurbediu ºi duetul de muzicã uºoarã Horvat Hajni ºi Horvat Orsi. De asemenea, programul artistic reuºit prezentat de Colegiul Naþional,,Avram Iancu ªtei ºi Trupa,,Level one, interpretarea deosebitã a lui Andrei Badea ºi a Narcisei Badea, muzicã uºoarã, momentul artistic oferit de Grãdiniþa cu program normal ªtei, dansul modern prezentat de ªcoala generalã cu clasele I-VIII,,Miron Pompiliu din ªtei. Solista vocalã invitatã special la acest eveniment Carmen Stoica, a reuºit prin prezenþa ei scenicã deosebitã ºi prin vocea ei, sã dea acestui frumos eveniment un plus de culoare, fiind rechematã pe scenã pentru a primi un frumos buchet de flori din partea primarului oraºului ªtei. Rãzvan Dobai, cel de-al doilea solist invitat special la acest eveniment, a suprins din nou în mod plãcut publicul prezent, la fel cum se întâmplã de fiecare datã, atât prin timbrul sãu vocal deosebit cât ºi prin repertoriul abordat. Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor îi felicitã pe toþi participanþii la acest festival, dorind totodatã sã aducã mulþumiri tuturor celor care s-au mobilizat în buna desfãºurare a evenimentului, într-adevãr remarcabil. Popeºti emoþiile unei vetre de odinioarã ºi ºchiop, urmat de un solo de vioarã în interpretarea lui Simion Brisc, cei din Cuzap au prezentat un fecioresc, o priceasnã, în interpretarea deosebitã a Mariei Cheregi, urmat de un sãlãjean. Grupul vocal instrumental din Derna a prezentat cântece ºi dansuri populare iar ca solistã a evoluat Delia Ioana Curtui. Cei din Petreu au adus în scenã trei dansuri populare germane. Marghita a prezentat dansuri populare, urmat de extraordinarele interpretãri ale soliºtilor Puºcaº Andreea, Chirce Sergiu ºi Larisa Contraº; gazda evenimentului, adicã cei din Popeºti au prezentat o urã a fetelor (copii) ºi un cântec în interpretarea tinerei Marina Baciu. Soliºti vocali invitaþi special la acest eveniment (Violeta Gherman, Adrian Bojan ºi Ioana Urs) au dat acestui frumos eveniment un plus de culoare, reprezentând fiecare cu cinste o subzonã folcloricã a Bihorului, dându-i în acelaºi timp ºi un caracter mai larg judeean. Felicitãm pe aceastã cale pe toþi participanþii la acest festival, dorind totodatã sã aducem mulþumiri celor care s-au mobilizat în buna desfãºurare a festivalului - domnului primar Adrian Maga ºi domnului director Ioan Giarca, cât ºi celor care au fost prezeni, în special domnului senator prof. univ. dr. ing. Ioan Mang, doamna prof. univ. dr. Ing Gerda Erica Mang ºi domnului prodecan al Facultãþii de Protecþie a Mediului, prof. univ. dr. Ioan Mintaº, prim-vicepreºedinte al Consiliului Naþional al Întreprinderilor Mici ºi Mijlocii din România. Beiuº un festival-concurs de amploare ºi valoare Într-o ambianþã festivã de zile mari, la sfârºitul sãptãmânii trecute, la Casa de Culturã Ioan Ciordaº din Beiuº, s-a desfãºurat Festivalulconcurs Vetre folclorice, care a reunit soliºti vocali ºi instrumentiºti, formaþii ºi ansambluri folclorice, tarafuri etc., toate din atât de bogata ºi originalã subzonã etnofolcloricã a Criºului Negru. Prezentatoarea spectacolului a fost tânãra interpretã de muzicã popularã Simona Cap. De remarcat, încã de la început, organizarea ireproºabilã asiguratã de Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale (CJCPCT) Bihor, Primãria ºi Casa de Culturã Beiuº. Festivalul, care s-a bucurat de un succes deosebit, s-a transformat, pe alocuri, într-un adevãrat spectacol în care au strãlucit artiºti amatori de la: Budureasa, Clubul copiilor ºi Colegiul Tehnic Unire din ªtei, Ansamblul Muguri ºi mlãdiþe de tezaur al Casei de Culturã Beiuº, cel al Clubului copiilor din Beiuº, al ªcolii din ªuºtiu, cel din Roºia, precum ºi soliºtii din Drãgãneºti. Juriul, format din Adrian Domocoº, primarul Beiuºului, maestrul coregraf Florea Criºu, consultanþi Miron Blaga ºi Felician Mureºan ai Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor, Mirela Bota ºi Costin Gheorghe viceprimarul Beiuºului, chiar dacã a avut o sarcinã grea în departajarea concurenþilor, s-a achitat onorabil de misiunea lui, acordând premii pe grupe de vârstã (copii ºi adulþi) ºi pe domenii de manifestare (soliºti, dansuri populare, grup vocal, tradiþii ºi obiceiuri de primãvarã etc.). Dintre premianþii acestui festival-concurs, amintim pe: Gheorghe David (fluier), Roxana Gudiu, Vlad ªtef, Aniþa Matiu (rapsod), George Gudiu, Grupul vocal al Ansamblului Muguri ºi mlãdiþe de tezaur, Dalia Zbârcea ºi Darian Pirtea. Meritã felicitãri organizatorii, în special Anca Banda, precum ºi instructorii formaþiilor artistice, care au þinut sã dovedeascã faptul cã arta, tradiþiile, dansul ºi cântecul popular româneºti autentice ºi de mare valoare sunt, pe Valea Criºului Negru, la ele acasã. Marghita concert prepascal Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor, împreunã cu Primãria Municipiului Marghita ºi Casa de Culturã Marghita au organizat vineri 6 aprilie 2012, de la orele 18, la Marghita în incinta Casei de Culturã, un frumos concert prepascal susþinut de corul Psalmodia Vardiensis a Facultãþii de Teologie Ortodoxã din cadrul Univeritãþii din Oradea. Publicul prezent a avut prilejul de a asculta piese din repertoriul religios românesc, dar ºi sã anticipeze prin armonia pieselor abordate atmosfera de înãlþare sufleteascã, prilejuitã de apropierea Sfintelor Sãrbãtori Pascale. Corala orãdeanã ºi-a început concertul prin interpretarea piesei compuse de cãtre C. Drãguºin Rugãciune, urmatã fiind de un moment din Sf. Liturghie Pe tine te lãudãm D.G. Kiriak. Solo-ul vocilor bãrbãteºti Doamne, Doamne nu ne lepãda pe noi... a piesei Stihira a II-a de la Vecernie (glasului 8) de N. Lungu a fost interpretatã în spiritul unei rugãciuni de searã sincronizându-se chiar cu ora desfãºurãrii concertului. Aranjamentul pentru cor mixt de N. Moldoveanu Miluieºtemã Dumnezeule piesa de suflet a coralei, a subliniat religiozitatea momentului muzical, iar tensiunea emoþionalã a culminat prin interpretarea piesei Pânã când Doamne compusã de D. Bortneanschi. Atmosfera misticã, înãlþãtoare din grãdina Ghetsimani, trãitã de Iisus Omul ºi Dumnezeu a fost un moment muzical în care corul printr-o deosebitã interpretare a reuºit sã redea zbuciumul sufletesc din piesa Ghetsimani Ghetsimani scrisã de Gh. Popescu Brãneºti. Momentul de dinaintea rãstignirii a fost redat muzical prin piesa Oratoriul de E. Mandicevski. A urmat un moment de reflexie spiritualã prin interpretarea piesei Cãmara ta N. Lungu. Dirijorul prin piesa Hristos Anesti a reuºit înspre final a reuºit sã marcheze muzical importanþa momentului învierii spiritualitãþii umane prin sacrificiu suprem al Domnului Nostru Iisus Hristos. Ca rãspuns la cãlduroasele aplauze ale publicului prezent la Casa de Culturã, corala ºi-a încheiat prestaia muzicalã prin interpretarea piesei Limba româneascã pe versurile marelui nostru poet naþional Mihai Eminescu. Organizatorii evenimentului aduc mulþumiri alese, pentru buna desfãºurare a evenimentului, primarului Municipiului Marghita, Dorel Talpoº, doamnei directoare a Casei de Culturã din Marghita, Veronica Demeter, precum ºi dirijorului coralei Psalmodia Varadiensis P.C. prof. univ. Conf. Dr. Mihai Brie, pentru promovarea patrimoniului muzical românesc. zodii în cumpãnã, primãvara 2012

23 evenimente Vetre folclorice la Poiana Duminicã, 1 mai 2011, la Cãminul Cultural din Poiana, cu sprijinul Primãriei Criºtioru de Jos ºi al Centrului Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor, a avut loc minunatul festival-concurs Vetre folclorice. Prin faþa auditoriului ºi a juriului compus din: primarul comunei Criºtioru de Jos - dl Onica Nicolae, directorul ªcolii cu clasele I-VIII din Sãliºte de Vaºcãu - doamna profesor Pãunescu Rodica, dl învãþãtor Plisco Nicolae de la ªcoala cu clasele I-IV Poiana, reprezentanþii Centrului Judeþean: Criºu Florea, Buciuman Corneliu ºi Miron Blaga, s-au perindat soliºti vocali ºi instrumentiºti talentaþi ºi ansambluri folclorice extraordinare din: Sãliºte de Vaºcãu, ªuºtiu, Vaºcãu, Budureasa, Roºia, Beiuº, ªtei ºi alte localitãþi din zonã.concurenþii, soliºti ºi grupuri vocale, ansambluri folclorice, au prezentat un repertoriu adecvat, dansuri, obiceiuri ºi tradiþii locale, dar ºi din alte zone ale judeþului. Totul a fost încununat cu meºteºuguri populare pãstrate cu sfinþenie din strãbuni: olãrit, încondeierea ouãlor, þesut în rãzboi etc. Participarea copiilor la astfel de activitãþi într-un numãr atât de mare ºi cu o trãire atât de profundã demonstreazã cã folclorul încã trãieºte, chiar dacã în alte forme, ºi are viitorul asigurat. (Janina Baciu) spectacol-maraton la Tilecuº Duminicã, 8 mai 2011, douã evenimente culturale majore s-au îmbinat la Tilecuº, în comuna Tileagd, în cadrul unui spectacol muzical-coregrafic deosebit. Este vorba de Festivalul-concurs Vetre folclorice, organizat de Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor, Primãria ºi Consiliul local Tileagd ºi Cãminul cultural Tilecuº, respectiv de inaugurarea Cãminului cultural din Tilecuº. Programul a fost deschis de Adrian Codrean, primarul comunei Tileagd, care s-a implicat foarte mult în restaurarea Cãminului cultural ºi dotarea cu cele necesare bunei desfãºurãri a activitãþilor, domnia sa mulþumind, pe aceastã cale, tuturor celor care i-au fost alãturi în acest demers. A urmat slujba de sfinþire a Cãminului cultural, oficiatã de cãtre pãrintele Daniel Suciu, parohul Bisericii ortodoxe din localitate, dupã care s-a trecut la festivitatea de acordare a unor Folclorul, obiceiurile ºi tradiþiile populare constituie elemente definitorii ale fiinþei noastre naþionale. Când acestea se asociazã cu modernul, succesul spectacolului este asigurat. Aºa se întâmplã de 43 de ani la Vama Sãrii, eveniment cultural-artistic important în calendarul manifestãrilor folclorice din Bihor. Pentru a lega istoria cu contemporaneitatea ºi a pãstra ancestralele tradiþii ale poporului român, edilii din Vadu Criºului, Dorel Cosma - primar, Ioan Haºaº - viceprimar, împreunã cu Consiliul Local, au reuºit sã readucã în actualitate, în avanpremiera manifestãrii, tradiþia vãmuirii sãrii prin sosirea pe Criº a unei plute autentice, încãrcatã cu bulgãri de sare. Notorietatea ºi diversitatea manifestãrilor derulate pe parcursul zilelor de 4 ºi 5 iunie a atras mii de spectatori, care au luat parte la activitãþile în aer liber oferite de organizatori într-un mirific cadru natural. Dupã sosirea plutei ºi vãmuirea sãrii, pe scena construitã la liziera pãdurii a urmat un spectacol aºteptat ºi diplome de excelenþã instructorilor ºi conducãtorilor de formaþii artistice din aceastã zonã. Programul cultural-artistic s-a desfãºurat în faþa unui juriu alcãtuit din oamenii de culturã bihoreni: Crãciun Parasca, Corneliu Buciuman, Aurel Moþ, Miron Blaga ºi Florea Criºu. De asemenea, tinerele ºi talentatele soliste de muzicã popularã Ioana Urs, Corina Lele-Ionescu ºi Sergilia Popa, pe lângã recitalul susþinut de fiecare în parte, au participat ºi la selectarea celor mai buni concurenþi ca membri ai juriului. Peste 300 de spectatori au urmãrit cu sufletul la gurã spectacolul prezentat de formaþiile artistice ºi interpreþii individuali din localitãþile: Subpiatrã ºi Hotar, din comuna Þeþchea, Lugaºu de Jos, Vadu Criºului, Bãlnaca, ªuncuiuº, Tileagd ºi Tilecuº. Trebuie spus cã satul Tilecuº s-a remarcat participând la mai multe secþiuni ale festivalului, sub conducerea artisticã a profesoarei Maria Ardelean. Nu s-au lãsat tradiþie ºi modernism la Vama Sãrii zodii în cumpãnã apreciat de cei prezenþi, deschis de Corul General Traian Moºoiu, urmat de Romanian Folk Music Orchestra ºi de îndrãgitul solist de folclor Vasile Coca. Formaþia Amazon-Asz a încheiat seara, dupã care tinerii au petrecut la o discotecã nocturnã în aer liber. Ziua de duminicã, 5 iunie, a debutat cu deja tradiþionala defilare a formaþiilor artistice de amatori participante la festival pe traseul cãminul cultural - terenul de fotbal. Apoi, în prezenþa senatorilor Cornel Popa ºi Ioan Mang, a primarilor din zonã, a invitaþilor din comunele înfrãþite Korosszegapati ºi Szekkutas ºi a unei delegaþii din oraºul Hajduszoboszlo, Dorel Cosma a deschis oficial Serbãrile de la Vama Sãrii, marcate ºi de lansarea a sute de porumbei voiajori. A urmat un spectacol folcloric maraton în organizarea CJCPTP Bihor, la care ºi-au dat concursul formaþii artistice de pe Valea Criºului Repede. Au evoluat ansambluri din Borod, ªuncuiuº, Bratca, Bãlnaca, Vadu Criºului, Tilecuº, Ortiteag, Luncºoara, precum ºi un mare numãr de soliºti vocali ºi instrumentali de foarte Oradea, Pþa 1 Decembrie nr. 12 Telefon/Fax , mai prejos dansatorii din Vadu Criºului, ªuncuiuº, Bãlnaca, grupul vocal din Tileagd, soliºtii vocali de muzicã popularã din Bãlnaca, ªuncuiuº, Subpiatrã, Lugaºu de Jos ºi Tilecuº, ºi nici soliºtii intrumentiºti din aceste localitãþi. A fost un spectacol-maraton, care a durat aproape patru ore, ºi care s-a încheiat întro manierã artisticã deosebitã, cu piesa Ioane se însoarã, a Teatrului popular din Tilecuº, pus în scenã tot sub îndrumarea profesoarei Maria Ardelean. Evenimentul a fost frumos completat de o expoziþie de fotografii vechi a domnului Traian Indrieº, veteran de rãzboi din Tilecuº, precum ºi prin colecþia de artã popularã donatã de femeile din satul Tilecuº, la solicitarea doamnei Monica Codrean, soþia primarului din comunã, care este o mare iubitoare de folclor. Spectacolul s-a încheiat seara târziu, în centrul satului, cu o horã a tuturor participanþilor. (Loredana Ionaº) bunã calitate. Dansurile maghiare au fost reprezentate de formaþia Rezeda, care a impresionat prin costumaþie ºi autenticitate. Nu putem omite dãruirea ºi efortul depus de instructorii care în mod voluntar se ocupã de instruirea acestor formaþii. Meritã felicitãri prof. Maria Ardelean, din Tilecuº, Florica Suciu, din Borod, Viorel Caba, din Bratca, dar ºi mai tinerii instructori Nicoleta Groza, Ileana Boþ ºi Florin Gavriluþ, din Vadu Criºului, Nicu ºi Silvia Botici, din Luncºoara, ºi mulþi alþii. Paralel cu spectacolul s-a desfãºurat ºi concursul tradiþional de preparare a celui mai gustos bogracs, toþi participanþii primind premii pentru varietatea metodelor ºi a gusturilor pe care le-au dat preparatelor. Dupã ºapte ore de folclor, au încântat publicul formaþiile de dans modern Vogue din Oradea ºi ale Clubului Copiilor din Aleºd, dupã care au evoluat Karkagi Nagy Zoltan & Andy (Ungaria), Play&Win, Ellie White ºi Fly Project. Focurile de artificii au încheiat manifestarea. (Nicu Rãcuciu) Serie nouã Anul VI Numãrul 1 (67) / pagini O publicaþie editatã de Centrul Judeþean pentru Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Bihor, cu sprijinul Consiliului Judeþean Bihor. Se distribuie gratuit. tineri interpreþi Violeta Gherman Printre laureaþii recentei Gale Tinere Talente se numãrã ºi Violeta Gherman (n.3 aprilie 1993), una dintre prezenþele de excepþie, în ultimul an, pe scenele muzicii populare din judeþ ºi Oradea. Ea vine dintrun þinut în care verdele nu are sfârºit, dintrun colþ de rai animat de cântecul vântului printre aripi de îngeri ºi izvoare ºturlubatice, din þinutul de deal ºi senin al Pãdurii Craiului, ademenitã de magia muzicii, de vibraþia aparte a fãrã numãr creatori ºi rapsozi anonimi, care i-au transmis ºi ei harul ºi bucuria melosului, dragostea pentru fiinþa neamului, pentru tot ceea ce este românesc ºi etern în lume ºi om. Ea a venit printre noi pentru a ne arãta cã de-acolo de unde vine ea, din Cãlãþea, de pe maluri de criº iute ºi tehui, toate sunt acasã: ºi graiul, ºi portul, ºi truda câmpului, ºi sãrbãtorile, datinile ºi obiceiurile, ºi mai ales semnul nostru de identitate ºi genialitate folclorul, adicã un mod specific românesc de a fi în lume prin creaþie, înþelepciune ºi trudã. A adus cu ea nu numai frumuseþea omului de pe Criºul Repede, nu numai portul de-acasã al pãrinþilor ºi moºilor ei, ci, în primul rând, talentul ºi exuberanþa tinereþii, o voce plinã de sensibilitate, caldã, de interior, tulburãtoare ºi generoasã, câteva trãgãnate care curg unduios în alternanþe deal-vale, deal-vale, amintindu-ni-l pe Blaga, cântece de joc ºi cântece de dragoste mai temperate, mai bãtrâneºti, cumpãnite ºi cumpãtate, aºa cum sunt ºi harnicii oameni din Cãlãþea. Violeta-Simona ºi-a început cariera în 20l0, chiar dacã a cântat ºi s-a încãntat pe la serbãri ºcolare sau spectacole locale. Determinantã a fost întâlnirea cu profesoara ºi solista Corina Lele-Ionescu, cel dintâi mentor ºi model. Ea a îndemnat-o sã urmeze ªcoala Popularã de Artã Francisc Hubic din Oradea (canto popular), a urcat-o pe scena mare ºi a sfãtuit-o sã participe la concursuri. Urmare, Violeta participã la festivalurile Flori de mai - Cluj-Napoca, Cântec mândru de pe Criº - Oradea, Mândrui cântecu-n Bihor - Oradea, Vocea popularã TVR3 Timiºoara, Gala Tinere Talente Oradea, unde culege ºi primii lauri, vocea ºi repertoriul ei bucurându-se de aprecieri favorabile, în special pisele Pe dealu din Cãlãþea, Cât îi Bihoru de mare, Pe dealu pãdurii-n sus etc.(primele douã, în aranjamentul muzical al prof.liviu Buþiu). De asemeni, în repertoriul Violetei gãsim cântece de mare rezonanþã ale Floricãi Ungur, Cornelia Covaciu ºi Corina Lele. Studentã în anul I la Facultatea de Istorie ºi Geografie a Universitãþii din Oradea ºi în anul II la canto popular la Francisc Hubic, membrã a Ansamblului Bihorul, Violeta Gherman este una dintre marile promisiuni ºi speranþe ale cântecului popular bihorean de pe Criºul Repede, care vine sã completeze tabloul deschis de Florica Ungur, Cornel Borza, Leontin Ciucur, completat de Corina Lele, Otilia Haragoº ºi Nicoleta Rab, rotunjit,iatã,acum de aceastã minunatã fatã din Cãlãþea! Ave, Violeta, ºi sã te vedem în vârful piramidei! (M. B.) zodii în cumpãnã, primãvara

24 24 zodii în cumpãnã, primãvara 2012