ANUARUL ACADEMIC

Transkript

1

2

3 ANUARUL ACADEMIC

4 2

5 UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIU Facultatea de Teologie Andrei Şaguna ANUARUL ACADEMIC Apare cu binecuvântarea Î.P.S.Prof.Univ.Dr.LAURENłIU Streza Mitropolitul Ardealului Coordonator Pr.prof.univ.dr. Vasile Grăjdian Pr.conf.univ.dr. Constantin Oancea 3

6 Realizat în cadrul CENTRULUI DE CERCETARE TEOLOGICĂ al FacultăŃii de Teologie Andrei Şaguna din Sibiu ReferenŃi ştiinńifici: Pr.prof.univ.dr. Aurel PAVEL Conf.univ.dr. Sebastian MOLDOVAN ISBN ISSN Coperta: Ştefan Orth Tehnoredactare: Vasile Grăjdian Tipografia AsociaŃiei Andrei Şaguna Sibiu 4

7 Facultatea de Teologie Andrei Şaguna Sibiu (fańada clădirii) 5

8 6

9 STUDII ŞI ARTICOLE Einige Überlegungen zum Ordo des Heiligen Mysterions 1 der Taufe in der Orthodoxen Kirche Pr. Prof. Univ. Dr. Nicolae Chifăr In der Einleitung eines sehr wichtigen Buchs zu den ökumenischen Implikationen unserer gemeinsamen Taufe stellten Thomas F. Best und Dagmar Heller fest, dass der Gottesdienst sich in den letzten Jahrzehnten als zunehmend bedeutsam für die ökumenische Bewegung erwiesen hat. Durch die Bewegung der liturgischen Erneuerung, die sich seit den 50er-Jahren entwickelt hat, haben viele Kirchen ein erstaunliches Maß an gemeinsamer Grundlage in ihrem Verständnis * Das vorliegende Referat wurde bei der 4. Konsultation zwischen der Konferenz Europäischer Kirchen (KEK) und der Gemeinschaft Evangelischer Kirchen in Europa (GEKE) vorgetragen. Thema dieser Konsultation, die am 1. November 2008 in Wien stattfand, war Die Taufe im Leben unserer Kirchen. 1 In seinem Beitrag auf der Dritten Ekklesiologie-Konsultation, die 2006 von KEK und GEKE auf dem Phanar veransntaltet wurde, wies Professor Hans-Peter Grosshans darauf hin, dass der in den östlichen Kirchen gebrauchte Begriff mysterion in seinem christlichen Gebrauch immer noch Elemente seiner ursprünglichen Bedeutung in der alten Religion hat Doch in den westlichen Kirchen hat die Betonung des obligatorischen Charakters der Sakramente für die Gläubigen das, was das Wort mysterion wirklich zum Ausdruck bringt, zu sehr in den Hintergrund gedrängt: die Selbstmitteilung des dreieinigen Gottes in diesen heiligen Handlungen (S.4). Jedes Mysterion ist direkt in Christus verwurzelt. Christus selbst ist das Urgeheimnis (Joh 1,1-18) und der eigentliche Zelebrant aller Mysterien. Die Orthodoxe Kirche verwendet das griechische Wort mysterion an Stelle von Sakrament zur Bezeichnung der göttlich eingesetzten Riten, die heiligende göttliche Gnade manifestieren und mitteilen. Das Wort mysterion bedeutet wesensmäßig etwas Verborgenes oder Nichtverstehbares. Es ist von der Kirche angewandt worden auf die wesentlichen Vorstellungen und Lehren des Glaubens, und es kommt mehrfach in der Heiligen Schrift vor. Seine Hauptbedeutung ist verbunden mit dem verborgenen und geheimen Willen Gottes im Blick auf das Heil der Welt, wie es sich jetzt manifestiert in Jesus Christus, dem inkarnierten Wort (Logos). Und da die Kirche den Auftrag hat, jenes Mysterion zu verkündigen und es den Menschen zu vermitteln, werden die wesentlichen Handlungen, durch die sie dies erreicht, ebenfalls als Mysterien bezeichnet. Durch alle diese Handlungen werden wir zu Teilhabenden und Begünstigten des großen durch Jesus Christus vollbrachten Heilsmysteriums. Rev. Alciviadis C. Calivas, Th.D. The sacramental life of the orthodox church, In diesem Vortrag werden wir bewusst den Begriff mysterion und nicht Sakrament benutzen. 7

10 und ihrer Praxis der Taufe entdeckt. Doch der Gottesdienst ist auch der Ort, wo die Trennungen unter den Kirchen unmittelbar und schmerzlich zum Ausdruck kommen und zwar nicht nur bei ökumenischen Versammlungen, sondern auch im Leben der Ortsgemeinden. Wo Kontakte unter Christen auf örtlicher Ebene zunehmen, stellen sich akute und sensible Fragen zum Gottesdienst, insbesondere im Blick auf besondere liturgische Momente wie Taufe und Eucharistie. 2 Die Delegierten der Kirchen auf der Fünften Weltkonferenz für Glauben und Kirchenverfassung bekräftigten und feierten gemeinsam <die wachsende gegenseitige Anerkennung der Taufe als der einen Taufe in Christus>. 3 Viele Kirchen betonen jetzt, dass die Taufe eine Taufe in Christus und nicht in diese oder jene historische Denomination hinein ist. In der Taufe wird man nicht ein Methodist, Lutheraner oder römischer Katholik, sondern ein Christ. 4 Diese Aussage kann irreführend sein, denn für uns orthodoxe Christen verleiht das Heilige Mystirion der Taufe die christliche, aber gleichzeitig auch die orthodoxe Identität. Im Konfirmationsgebet (Chrismation) betet der Zelebrant darum, dass der Dreieinige Gott ihn (sie) im orthodoxen Glauben konfirmieren möge, und im orthodoxen Ordo ist die Taufe nicht von der Konfirmation (Chrismation) getrennt. Man kann die Taufe nicht losgelöst vom gesamten kirchlichen Leben betrachten, weil die Taufe den Kandidaten/die Kandidatin gerade in dieses Leben der Kirche einführt. Mit den Worten von Rev. Alciviadis C. Calivas: Die Taufe vereint den Glaubenden nicht nur mit Christus, sondern mit seinem Volk, der Kirche. Man wird in die Gemeinschaft des Glaubens hinein getauft, um an deren Leben, Werten und Visionen teilzuhaben. Indem die Taufe uns in das verherrlichte Leben Christi hineinbringt und uns zum Teil seiner vergöttlichten Menschheit macht, fügt sie uns in die Kirche, seinen Leib ein, wo das Sterben und Auferstehen täglich erfahren wird in der asketischen Disziplin des Gebetslebens und in der 2 Becoming a Christian. The Ecumenical Implications of Our common Baptism. Edited by Thomas F. Best & Dagmar Heller, Faith and Order Paper no.184, WCC Publications, Geneva, 1999, p.1. In diesem Buch werden die Überlegungen und Erfahrungen von etwa zwanzig Christen und Christinnen wiedergegeben Liturgiker, Theologen, Kirchenmusiker, Pfarrer -, die 1997 in Faverges/Frankreich zu einer Konsultation von Glauben und Kirchenverfassung zusammenkamen, um sich mit den Implikationen unserer persönlichen Identität als Christen und Christinnen für die Kirchen und für die ökumenische Bewegung zu befassen. 3 Ibid., p.3, zitiert aus dem Worship Book der Konferenz von Santiago, Ibid. 8

11 Eucharistie. 5 Professor Grigorios Larentzakis hat ebenfalls herausgestellt, dass der Neugetaufte durch die Taufe und die Konfirmation nicht bloß als einzelner Mensch zum Christen wird, sondern durch sein oder ihr Leben innerhalb des existentiellen mysterium ecclesiae auch ein Glied einer zutiefst verbundenen Gemeinschaft wird. 6 Die 1994 in Ditchingham/England von Glauben und Kirchenverfassung veranstaltete Konsultation untersuchte die Gestalt oder Struktur (den Ordo) des christlichen Gottesdienstes und stellte fest, dass dies in zunehmendem Maße ein Punkt des Kontakts und der gemeinsamen Erfahrung unter vielen Kirchen geworden sei. Bei seinen Überlegungen zum ordo der Taufe und dessen ökumenischen Implikationen schrieb Gordon Lathrop bereits am Anfang seiner Studie, dass ein Gespür für die Bedeutung der christlichen Taufe und der gemeinsamen Gestaltung ihrer Praxis in der ganzen Welt an überraschenden Orten festzustellen ist, zum Beispiel in einem klassischen Text aus der Kirchengeschichte, wo es überhaupt nicht um die Taufe geht, aber wo uns in aller Klarheit die kraftvolle Bedeutung der Grundform der Taufe vor Augen geführt wird sowie auch die der Eucharistie. 7 Redet nicht von Jesus Christus, sondern setzt euer Herz auf die Welt. Mein Verlangen (eros) ist gekreuzigt worden, und in mir ist kein Feuer, das materielle Dinge wegfrisst (pyr philoulon), sondern da ist Wasser, das in mir lebt und spricht und mir von innen her sagt: Komm zum Vater! Ich erfreue mich nicht an der Nahrung des Todes noch an der Lust dieses Lebens. Ich möchte das Brot Gottes, das das Fleisch Jesu Christi ist, von David herabgekommen, und ich möchte den Trank seines Blutes, das todlose Liebe ist (agape). 8 5 Rev. Alciviadis C. Calivas, op.cit. 6 Grigorios Larentzakis, Baptism and the Unity of the Churches. Orthodox views, Referat auf der 3. Konsultation über Ekklesiologie, gemeinsam veranstaltet von KEK und GEKE, Phanar, 2006, 5. 7 Gordon Lathrop, The Water that Speaks. The Ordo of Baptism and its Ecumenical Implications in Becoming a Christian. The Ecumenical Implications of Our Common Baptism, op.cit., 13. In der Einleitung dieses Beitrags beziehe ich mich weitgehend auf diese Studie. 8 St Ignatius, To the Romans 7:1b, 2b-3; griechischer Text in Kirsoop Lake, The Apostolic Fathers, vol. 1, Cambridge, Harvard UP,

12 Auf diese Weise beschreibt der Heilige Ignatius das Martyrium, das er erwartet und nach dem er sich sehnt, indem er die Bildsprache der zentralen Anliegen der christlichen Gemeinschaft benutzt: das Wort Gottes, das Wasser der Neugeburt in den Leib Christi hinein, das Liebesfest der Eucharistie. 9 Verkündigung und Bekehrung, das sprechende Wasser, das Mahl, das war der ordo der Schaffung von Christen in Antiochien. Gordon Lathrop fügte hinzu, dass man diese Struktur/Gestalt wiederholt durchleben musste, nicht durch Wiederholung der Waschung mit Wasser, sondern im Hören auf seine <Stimme>, im Handeln nach seiner Einladung. Obwohl dieser ordo verstanden werden könnte als Widerspiegelung der Praxis, die Ignatius in Antiochien gekannt haben mag, konnte er darüber hinaus davon ausgehen, dass er in Rom so verstanden wurde: in diesen zentralen Dingen waren die Kirchen sich einig. Die örtliche Kirche von Antiochien ist in Gemeinschaft mit der Kirche in Rom. 10 Wenn wir zum ordo von Ditchingham zurückkehren, so stellt er das Taufgeschehen als zweierlei dar: Glaubensbildung (wozu sowohl von Jesus Christus reden als auch Abkehr von den Wegen des Bösen und des Todes gehören) und Waschung mit Wasser nebeneinander, die dann zu einem Dritten hinführen Teilnahme am Leben der Gemeinschaft. Die gleiche Struktur lässt sich beim Heiligen Ignatius in den oben zitierten Worten finden: Verkündigung, Bekehrung, Abkehr vom Bösen; das sprechende Wasser ; das Mahl der Gottesbezeugung in der Welt. Gordon Lathrop zitierte auch den Text des Heiligen Justin, des Märtyrers und Philosophen (+165), der beschrieben wird als die erste vollständige direkte Beschreibung des Geschehens in der christlichen Taufe, die wir besitzen : Wir werden jetzt auch erklären, auf welche Weise wir uns Gott als Weihegaben hingegeben haben, nachdem wir durch Jesus Christus neu gemacht wurden, und dass wir, wenn wir dies versäumten, den Eindruck erwecken würden, in unserer Erklärung 9 Gordon Lathrop, op.cit Idem, 15 10

13 etwas falsch zu machen. So vielen Menschen, wie davon überzeugt sind und diese von uns gelehrten und verkündeten Dinge für wahr halten und versuchen, danach zu leben, wird gelehrt zu beten und Gott zu bitten, während sie fasten für die Vergebung der Sünden und während wir beten und zusammen mit ihnen fasten. Dann werden sie von uns dorthin geführt, wo Wasser ist, und sie werden neu geboren in der Weise der Wiedergeburt, mit der wir selbst neu geboren wurden. Denn dann kommt für sie die Waschung im Wasser im Namen des Vaters und Gottes, des Herrn aller Dinge und unseres Heilands Jesus Christus und des Heiligen Geistes Und diese Waschung wird Erleuchtung genannt, da das Verstehen derjenigen, die diese Dinge erfahren, erleuchtet wird Doch nach dieser Waschung führen wir diejenigen, die überzeugt sind und zustimmen, zu denjenigen, die Brüder und Schwestern genannt werden, wo sie versammelt sind, um gemeinsam zu beten für Stärkung für sich selbst und für jene Erleuchteten und für alle anderen überall Wenn wir die Gebete beendet haben, grüßen wir einander mit einem Kuss. Dann breiten die Brüder und Schwestern vor dem Vorsteher Brot und einen Kelch mit gemischtem Wein aus Und darüber hinaus erinnern wir einander ständig an diese Dinge. Diejenigen, die die Mittel dazu haben, helfen allen Notleidenden, und wir kommen regelmäßig zusammen. Und über allem, was wir essen, loben wir den Schöpfer aller Dinge durch Gottes Sohn Jesus Christus und durch den Heiligen Geist. Und an dem Tag, der nach der Sonne benannt ist, kommen alle, ob sie nun in der Stadt oder auf dem Lande leben, in Einheit zusammen. 11 Die Struktur, die sich aus diesem Text ergibt, wäre: den Glauben lehren und sich nach dem Verhalten erkundigen; Beten und Fasten der Kandidaten und der Gemeinde; Prozession zum Wasser; Waschung; Prozession zum Ort des gemeinschaftlichen Gebets; Eucharistie; ständige Erinnerung in der Sonntagseucharistie und in der Sorge für die Armen Saint Justin the Martyr and Philosopher, I Apology 61-67, PG 6: Gordon Lathrop, op.cit., 19 11

14 Aus einem wahrscheinlich früher erschienenen syrischen Buch: Die Lehre der zwölf Apostel (Didache) ersehen wir auch, auf welche Weise die Taufe vollzogen wurde: Tauft so: Nachdem ihr dies alles zuvor gesagt habt, tauft auf den Namen des Vaters und des Sohnes und des Heiligen Geistes mit lebendigem Wasser. Wenn du kein lebendiges Wasser hast, taufe in anderem Wasser. Wenn du nicht mit kaltem Wasser taufen kannst, dann mit warmem. Wenn du aber beides nicht hast, dann gieße auf den Kopf dreimal Wasser auf den Namen des Vaters und des Sohnes und des Heiligen Geistes. Vor der Taufe aber soll der Täufer und der Täufling fasten und wenn möglich einige andere. Du befiehlst aber dem Täufling, einen oder zwei Tage vorher zu fasten. 13 In dieser alten Schrift kann man einen ähnlichen ordo finden: moralische Unterweisung (1:1-6:3) Fasten und Gebet (7:4-8; vor der Taufe 7:4); Taufe im Namen des Dreieinigen Gottes, in lebendigem Wasser (7:1-3) Eucharistie nach der Taufe (9-10); das Leben der Gemeinde, einschließlich Empfang reisender Lehrer (11-13), Gaben für die Armen (13:4), Eucharistie an jedem Sonntag (14). Diese ursprüngliche Ordnung um einen Menschen zum Christen zu machen, wird in der Tat schließlich zur Ordnung für den <Katechumenat>, der uns aus vielen Quellen seit dem 3. Jahrhundert bekannt ist: Frage nach der Bereitschaft, sein Verhalten zu ändern; Hören des Evangeliums / Lehren der Worte des Glaubens Gebet (und Fasten) Waschung Hinführung zum Mahl 13 Didache, VII, in: Die Apostolischen Väter, neu übersetzt und herausgegeben von Andeas Lindemann und Henning Paulsen, Tübingen 1992,

15 zur Mystagogie, Lernen über die Mysterien, an denen man jetzt teilgenommen hat, und zu der sich daraus ergebenden wöchentlichen Versammlung, dem Zeugnis und der Sorge für die Armen. 14 Im Neuen Testament können wir Hinweise auf die Taufordnung finden, auch wenn es kein Buch für Riten ist. Zum Beispiel die Episode der Heilung eines Knaben mit einem unreinen Geist. Jesus aber sprach zu ihm: Du sagst: Wenn du kannst alle Dinge sind möglich dem, der da glaubt. Sogleich schrie der Vater des Kindes: Ich glaube; hilf meinem Unglauben! Als nun Jesus sah, dass das Volk herbeilief, bedrohte er den unreinen Geist und sprach zu ihm: Du sprachloser und tauber Geist, ich gebiete dir: Fahre von ihm aus und fahre nicht mehr in ihn hinein! Da schrie er und riss ihn sehr und fuhr aus. Und der Knabe lag da wie tot, so dass die Menge sagte: Er ist tot. Jesus aber ergriff ihn bei der Hand und richtete ihn auf, und er stand auf. Und als er heimkam, fragten ihn seine Jünger für sich allein: Warum konnten wir ihn nicht austreiben? Und er sprach: Diese Art kann durch nichts ausfahren als durch Beten und Fasten. 15 (Mk 9,23-29). In diesem Text können wir die meisten konstitutiven Elemente der Taufordnung finden: Weise: das ausdrückliche Bekenntnis des Glaubens in einer wunderbar demütigen Ich glaube, hilf meinem Unglauben! (Mk 9,24); der durch Jesus Christus vorgenommene Exorzismus; die große Bedeutung des Betens und des Fastens Tod, Neugeburt, Auferstehung und ein neues Leben in Christus Gordon Lathrop, op.cit, Nach Nestle-Aland wurde das Wort Fasten von anderen alten Autoritäten hinzugefügt. Greek- English New Testament, Deutsche Bibelgesellschaft, 1994, Fußnote i, Wie es vom Heiligen Paulus im Römerbrief (6,3-11), dem während der Taufhandlung verlesenen Text, dargelegt wird: ( ) alle, die wir auf Christus Jesus getauft sind, die sind in seinen Tod getauft? So sind wir ja mit ihm begraben durch die Taufe in den Tod, damit, wie Christus auferweckt ist von den Toten durch die Herrlichkeit des Vaters, auch wir in einem neuen Leben wandeln. Denn 13

16 Zur Gründung der ersten christlichen Gemeinde am Pfingsttag (Apg 2) und ihrem geistlichen und gemeinschaftlichen Leben gehörten: Predigt (Glaubensbildung) Aufnahme der Botschaft ( es ging ihnen durchs Herz ) Buße und Umkehr Taufe zur Vergebung der Sünden Empfang des Heiligen Geistes Bildung im Glauben ( sie blieben beständig in der Lehre der Apostel te didahe ton apostolon, doctrina apostolorum) Gemeindeleben ( Gemeinschaft koinonia), agape ausgeübt durch Verteilung von Gütern unter alle, je nach dem es einer nötig hatte Eucharistie ( sie brachen das Brot te klasei tou artou) Gebete (tais proseuhais). Es ist wichtig, die von Anfang der Kirche an bestehende enge Beziehung zwischen der Predigt (d.h. dem Wort) und den Heiligen Mysteria herauszustellen (Taufe, Empfang des Heiligen Geistes und Eucharistie in der Orthodoxen Kirche empfängt der Kandidat die drei wenn wir mit ihm verbunden und ihm gleichgeworden sind in seinem Tod, so werden wir ihm auch in der Auferstehung gleich sein ( ). So auch ihr, haltet dafür, dass ihr der Sünde gestorben seid und lebt Gott in Christus Jesus. Der Knabe war wie ein Leichnam, so dass die meisten von ihnen sagten: Er ist tot. 14

17 Aspecte privind profilul cântăreńului bisericesc în parohiile Arhiepiscopiei Sibiului Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Grăjdian Summary: A research developed between in the field of the orality of the traditional liturgical chant in the parishes belonging to the Archiepiscopate of Sibiu had as collateral results some conclusions concerning the Status of the Church singers in South Transylvania. They are formed as professional singers more in the practice of the liturgy as in special schools; usually they practice other trades too, build good families with children and are living in the parishes. As professional age the church singers cover equally all the ages, between 19 and 88 years. Keywords: Orthodox Church singers status Transylvania De la început trebuie făcută observańia că prezentul studiu necesită câteva lămuriri preliminare. Astfel, cel mai adesea preocuparea pentru cântarea bisericească orientează cercetarea către unele aspecte ale cântării oarecum "în sine", fie că este vorba despre elemente strict muzicale sau despre suportul grafic reprezentat de manuscrise şi tipărituri, sau chiar şi atunci când interesează istoria cântării. Elementul uman, cântăreńul, omul care dă viańă cântării, apare (sau transpare) cel mult în chipul vreunei personalităńi muzicale de excepńie, ce pare uneori singura vrednică de a figura în vreo scriere istorică. Însă cântarea bisericească este purtată prin istorie de un număr mult mai mare de cântăreńi anonimi, la fel de importanńi pentru devenirea istorică a cântării bisericeşti. Acestor anonimi slujitori ai cântării bisericeşti le sunt dedicate şi următoarele câteva pagini. 15

18 * Între anii , în câteva dintre Protopopiatele Arhiepiscopiei Sibiului s-au desfăşurat activităńile din cadrul proiectului Cercetarea sistematică şi valorificarea tezaurului de oralitate al cântării de strană din bisericile Arhiepiscopiei Sibiului, finanńat printr-o serie de granturi ale Ministerului EducaŃiei Cercetării şi Tineretului, respectiv ale Consiliului NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice din ÎnvăŃământul Superior 1. Echipa de cercetare a fost formată din Pr.prof.univ.dr.Vasile Grăjdian (director de proiect), Lect.univ.drd. Sorin Dobre, Prep.Ing.Corina Grecu şi Bibliotecar-Arhivist Ing.Iuliana Streza. La modul concret, pe baza unui recensământ al cântăreńilor bisericeşti din Arhiepiscopia Sibiului, realizat cu ajutorul unui şematism publicat în anul , s-au realizat înregistrări audio şi video cu ajutorul a aproape 100 de cântăreńi din parohiile Arhiepiscopiei Sibiului. O parte dintre rezultatele cercetării au fost sintetizate în câteva studii prezentate în cadrul unor congrese de specialitate şi apoi publicate în reviste de specialitate 3 şi în mai multe volume de sine stătătoare 4. Arhiva multi-media şi 1 Granturile MECT-CNCSIS Nr.3 290/2002, 368/2003, 368/ Îndrumătorul bisericesc pentru anul 2001, Tiparul Tipografiei Eparhiale, Sibiu, p Grăjdian Vasile, Elemente de oralitate în cartea de cântări bisericeşti a lui D.CunŃanu (Sibiu, 1890), studiu prezentat la Al 8-lea Simpozion internańional de muzică bizantină, cu tema "Muzica bizantină - de la esenńa originală la tradińii locale şi regionale", Iaşi, 7-9 mai 2001, publicat în Acta Musicae Byzantinae (Iaşi), vol.iv, mai, 2002, p ; Idem, Câteva aspecte actuale de oralitate în cântarea bisericească din Ardeal, studiu prezentat în cadrul celui de-al 9-lea Simpozion internańional de muzică bizantină, cu tema "SemnificaŃia continuităńii muzicii bizantine", Iaşi, mai 2002, publicat în Acta Musicae Byzantinae (Iaşi), vol.v, mai, 2003, p ; Idem, Irmosul Învierii în variante orale actuale ale cântării bisericeşti de strană din Ardeal, studiu prezentat în cadrul celui de Al 10-lea congres internańional de muzică bizantină, Iaşi, mai 2003, publicat în Acta Musicae Byzantinae, Iaşi, Vol.VII, 2004, p ; Idem, Lucrări publicate în cadrul proiectului Cercetarea sistematică şi valorificarea tezaurului de oralitate al cântării de strană din bisericile Arhiepiscopiei Sibiului, studiu prezentat în cadrul celui de Al 11-lea congres internańional de muzică bizantină, Iaşi, 3-6 mai 2004, publicat în Acta Musicae Byzantinae, Iaşi, Vol.VIII, 2005, p ; Idem, The Research Concerning the Orality of the Traditional Orthodox Liturgical Chant in the South of Transylvania, publicat în IAH (Internationalen Arbeitsgemeinschaft für Hymnologie) Bulletin, nr.33, 2005, p ; Idem, Concluzii la încheierea unui proiect de cercetare a oralităńii cântării bisericeşti de origine bizantinâ din sudul Transilvaniei, studiu prezentat la cel de Al 12-lea congres internańional de muzică bizantină, Iaşi, mai 2005, publicat în Acta Musicae Byzantinae, Iaşi, Vol.IX, 2006, p Pr.Grăjdian Vasile, Dobre Sorin, CântăreŃi bisericeşti din Ardeal, Vol.I (Protopopiatele Sibiu şi Sălişte), Editura UniversităŃii Lucian Blaga, Sibiu, 2003, 238p. (ISBN ; ISBN ); Pr.Grăjdian Vasile, Oralitatea cântării bisericeşti din Ardeal - studii, Editura UniversităŃii Lucian Blaga, Sibiu, 2004, 300p. (ISBN ); Pr.Grăjdian Vasile, Pr.Dobre Sorin, Streza Iuliana, Grecu Corina, CântăreŃi bisericeşti din Ardeal, Vol.II (Protopopiatele Sibiu, 16

19 audio creată cuprinde 99 CD-uri multi-media diferite, alături de alte 99 CD-uri audio, un CD Antologie, trei CD-uri cu fotografii şi selecńiuni video şi un DVD cu întreaga arhivă comprimată. Câteva concluzii generale ale cercetării au fost enunńate în diferitele studii publicate. Materialul adunat însă permite şi dezvoltarea unor concluzii mult mai amănunńite şi totodată dintr-o perspectivă mai largă, privind diversele aspecte ale cântării liturgice ortodoxe sau ale vieńii cântăreńilor bisericeşti din sudul Ardealului. Mai ales aceste ultime aspecte menńionate, şi anume cele privind condińia actuală a cântăreńilor bisericeşti din sudul Ardealului, merită cel puńin câteva pagini, care pot da o imagine cât mai corectă asupra situańiei acestor slujitori ai cântării liturgice din bisericile ortodoxe transilvănene. În acest sens, sunt necesare câteva precizări metodologice în legătură cu cercetarea efectuată între anii asupra cântăreńilor bisericeşti din parohiile Arhiepiscopiei Sibiului. În primul rând, pentru cei cca. 477 cântăreńi existenńi la data respectivă în cele 8 protopopiate, cu 447 parohii, ale Arhiepiscopiei Sibiului, a fost posibilă doar o cercetare parńială, a numai 96 de cântăreńi, din cinci protopopiate: Sibiu, Sălişte, Braşov, Râşnov şi Agnita. De asemenea, din fiecare protopopiat a fost cercetat un număr foarte variabil de cântăreńi, cele mai bine reprezentate fiind protopopiatele Sibiu şi Sălişte. Astfel, în Protopopiatul Sibiu, care pe lîngă Municipiul Sibiu mai avea arondate încă 38 de localităńi, din cele cca. 73 de parohii au fost cercetate 38 de parohii (18 din Sibiu şi 20 din afara Sibiului), în care activau 55 cântăreńi. De ramarcat este faptul că între aceştia se numără şi 8 preońi şi 3 diaconi, foarte buni cântăreńi. În Protopopiatul Sălişte au fost cercetate un număr de 14 parohii, în care activau 21 de cântăreńi - în 10 localităńi, dintr-un total de 27 de localităńi arondate la vremea aceea. Între cântăreńi am numărat şi un preot. Sălişte, Braşov, Râşnov), Editura UniversităŃii Lucian Blaga, Sibiu, 2004, 221p. (ISBN ; ISBN ); Pr.Grăjdian Vasile, CântăreŃi bisericeşti din Ardeal, Vol.III (Protopopiatele Sibiu, Sălişte, Agnita), Editura UniversităŃii Lucian Blaga Sibiu, 2005, 245p. (ISBN ; ISBN ); Pr.Grăjdian Vasile, Pr.Dobre Sorin, Prep.Ing.Grecu Corina, Bibliotecar-Arhivist Ing.Streza Iuliana, Cântarea liturgică ortodoxă din Sudul Transilvaniei - Cântarea tradińională de strană în bisericile Arhiepiscopiei Sibiului, Editura UniversităŃii Lucian Blaga, Sibiu, 2007, 464p. (ISBN ). 17

20 În Protopopiatul Agnita, în cele 8 parohii cercetate, din 6 localităńi (dintrun total de 43 de parohii, în 41 de localităńi) activau la vremea respectivă 10 cântăreńi, care au fost în atenńia cercetătorilor. Din Protopopiatele Braşov şi Rupea au fost luańi în atenńia cercetării, cu intenńie oarecum doar exploratorie, un număr de numai 10 alńi cântăreńi, între care un preot - din 8 parohii, aflate în 8 localităńi. Aceste date ne pot da o imagine mai precisă asupra dimensiunilor cercetării, atât la modul unor valori absolute (96 de cântăreńi din 68 de parohii cercetate), cât şi la modul relativ, adică raportat la totalul mai înainte menńionat, de cca. 477 de cântăreńi bisericeşti pentru 447 de parohii ale Arhiepiscopiei Sibiului. Din aceste cifre se pot aprecia, pe de o parte, limitele cantitative ale cercetărilor efectuate, ceea ce va impune în mod firesc o rezervă măsurată şi asupra unora dintre concluziile rezultate. Pe de altă parte, se poate remarca numărul relativ mare de cântăreńi avuńi în vedere, ceea ce face ca respectivele concluzii să aibe, dacă nu o valoare definitivă, în orice caz una orientativă - ca în cazul unui sondaj mai extins. Cu aceste precauńiuni metodologice, putem prezenta în continuare câteva concluzii, care sperăm să fie de folos inclusiv pentru unele măsuri sau acńiuni de îmbunătăńire a stării cântării în Biserica Ortodoxă Română şi a slujitorilor acesteia. * Un aspect care interesează adesea pe cei preocupańi de destinele cântării bisericeşti este acela al studiilor şi (/sau) al pregătirii muzicale de specialitate a cântăreńilor bisericeşti. În general se apreciază că o pregătire şcolară cât mai înaltă, generală şi muzicală (de specialitate), în mod firesc ar trebui să ridice nivelul cântării din bisericile ortodoxe. Care au fost însă constatările cercetării în teren? O primă observańie, ca rezultat al parcurgerii fişelor biografice sumare ale cântăreńilor cercetańi 5, este aceea că tońi au absolvit cel puńin Şcoala generală, fie că este vorba despre 7, 8 sau 10 ani (şi numită de interlocutori uneori primară, elementară sau şcoala de 7 ani, de 8 ani etc.), după sistemul public de învăńământ general care era în vigoare la timpul respectiv. În treacăt fie spus, această observańie atrage atenńia şi asupra deosebit de numeroaselor schimbări şi 5 Ibid. (Pr.Grăjdian Vasile etc., Cântarea liturgică ortodoxă din Sudul Transilvaniei...), p

21 oscilańii ale învăńământului românesc din ultimii aproape 100 de ani (cel mai bătrân cântăreń avut în vedere era născut în anul 1915). În continuare, dintre cântăreńi 42 nu au mai urmat vreo altă şcoală din sistemul public sau profesional de învăńământ. AlŃi 20 dintre cântăreńi (puńin mai mult de o cincime din numărul total) au urmat şi o Şcoală profesională (cel mai adesea de 2-3 ani), ceea ce a făcut ca mai apoi unii dintre ei să profeseze diverse meserii: croitor, zugrav, fierar, pădurar etc. sau să lucreze în vreo fabrică, la C.F.R. etc. Trebuie remarcat că în numărul acestora nu sunt incluşi cei care au făcut fie vreun curs scurt, cum este spre exemplu şcoala de şoferi, fie s-au calificat la locul de muncă sau au învăńat o meserie oarecare în sat, respectiv de la părinńi (după spusele lor), cu aceasta câştigându-şi apoi existenńa. Aceştia sunt în număr de 25 în cercetarea noastră şi fac parte dintre cei 42 amintińi mai înainte ca având doar şcoala generală. De asemenea, nu trebuie uitat că, în general, tońi cei care locuiesc în mediul rural s-au ocupat şi cu agricultura, într-o măsură mai mare sau mai mică. Nu au fost incluşi deocamdată în aceste clasificări cei care au urmat vreo Şcoală de cântăreńi, o Şcoală populară de artă sau vreun curs de echivalare pentru cântăreńi, aspecte care vor fi abordate ceva mai târziu. Urmărind mai departe treptele sistemului de învăńământ, 34 de cântăreńi au urmat liceul, eventual un liceu industrial, aici fiind incluşi şi cei care au urmat seminarul teologic. În sfârşit, dintre aceşti 34, 18 au urmat studii universitare, în cazul nostru Facultatea de Teologie. Şi aici este necesară o observańie: dintre aceşti din urmă 18, 11 sunt preońi, 3 diaconi, iar restul de 4 sunt cântăreńi tineri, absolvenńi de Teologie, cu perspectiva de a intra şi ei în rândul clerului. Au fost luańi în atenńia cercetării pentru buna lor reputańie de cântăreńi, care servea scopurilor proiectului (privind Oralitatea cântării de strană din Ardeal ). O reprezentare grafică poate oferi o mai bună imagine de ansamblu asupra nivelului general de şcolarizare a cântăreńilor avuńi în vedere: 19

22 Şc.gen. calificare Facultate Liceu Şc.prof. Fig.1 Se poate observa destul de limpede că marea majoritate a cântăreńilor bisericeşti (propriu-zişi) au avansat pe scara studiilor doar până la cel mult nivelul de liceu - doar cântăreńii din rândul clerului (sau cu această perspectivă) avansând la nivelul universitar. Alte concluzii privind raportul între situańia din mediul urban şi situańia din cel rural au fost mai dificil de tras, mai ales datorită faptului că doar pentru oraşele mai vechi (şi mai mari, ca Sibiul, Braşovul sau Agnita) caracterul urban este mai pronunńat, în timp ce pentru unele localităńi (mai mici) care au primit mai recent titulatura de oraşe, caracterul rural încă este destul de pronunńat. Totuşi, pentru o aproximańie grosieră de 56 de cântăreńi din mediul (mai) rural şi 40 de cântăreńi din mediul urban, se poate observa că există doar 10 absolvenńi de liceu în mediul rural (din cei 34 în total), iar pentru nivelul universitar, doar 2 (şi aceştia din rândul preońilor, care majoritatea au actualmente studii universitare, în Ardeal, chiar şi pentru mediul rural). Un aspect mai interesant şi direct legat de cântarea bisericească este cel legat de pregătirea de specialitate în domeniul cântării bisericeşti. Aici trebuie să distingem câteva aspecte secundare. Mai întâi, indiferent de felul sau nivelul şcolarizării muzicale şi/sau teologice ulterioare, o majoritate covârşitoare dintre cei intervievańi (80 din 96 sau cca. 83%!) au declarat că au învăńat cântarea bisericească la strană, cel mai adesea încă din copilărie, uneori chiar de la părinńii lor, care erau şi ei cântăreńi. łinând seama de faptul că vârstele de început sunt cele care permit fixarea cel mai temeinic a unor deprinderi şi cunoştinńe şi 20

23 totodată anii petrecuńi în jurul stranei din biserică sunt de obicei mult mai mulńi decât cei cel mult 2-3 ani ai unei şcoli de câmtăreńi, se poate aprecia importanńa uceniciei directe în mediul liturgic (bisericesc), pentru selecńionarea şi formarea într-un timp îndelungat a unor autentice vocańii de cântăreńi ai Bisericii la strană altfel Fig.2 În ceea ce priveşte unele forme mai canonice de învăńare a cântării bisericeşti, se pot aminti mai întâi chiar Şcolile de cântăreńi bisericeşti. Surprinzător însă (sau nu), dintre cei 96 de cântăreńi avuńi în vedere, doar 6 (!) au urmat o astfel de şcoală, aşadar un procent cu totul nesemnificativ. Este vorba de câńivă cântăreńi mai bătrâni care au urmat Şcoala de CântăreŃi Dimitrie CunŃan de la Sibiu, în prima jumătate a secolului trecut, sau dintre cei mai tineri, care au urmat cursurile Şcolii de cântăreńi de la Făgăraş, mai nou înfiinńată. Dacă şcolile mai vechi de cântăreńi aveau specificul unor şcoli profesionale, cele mai noi permit absolvirea concomitentă a liceului (aşa cum este cazul cu unul dintre cântăreńii mai tineri cercetańi). O formă de echivalare a cunoştinńelor şi deprinderilor de cântare şi tipic, deja existente la cântăreńii bisericeşti formańi în jurul strănii, o constituie Cursurile de cântăreńi bisericeşti, prin care au trecut, la Cluj sau Sibiu, destul de mulńi cântăreńi, şi anume 14 (dintre cei 96). Aceste cursuri, pe durata a câteva săptămâni, departe de a constitui o şcoală propriu-zisă, reprezintă totuşi un prilej de întâlnire 21

24 şi de schimb de experienńă pentru cântăreńi, eliberându-le totodată o Diplomă sau un certificat de echivalare, necesar adesea pentru încadrarea pe postul de cântăreń bisericesc al unei parohii. Un cadru de pregătire muzicală generală, de un nivel care poate fi apreciat drept elementar către mediu, îl constituie Şcolile populare de Artă (prin secńiile lor de muzică). Prin Şcoala populară de Artă de la Sibiu mai ales, dar şi prin cea de la Braşov, au trecut 8 dintre cei 96 de cântăreńi. Se poate spune că aceste şcoli reprezintă un bun prilej de perfecńionare vocală (cu foarte bune rezultate!) şi de mai bună cunoaştere a notańiei muzicale (occidentale, pe portativ). Demn de remarcat este iarăşi faptul că dintre cei 8 care au urmat cursurile unei Şcoli populare de artă, 5 sunt totodată absolvenńi de Teologie, un altul a trecut printr-un Curs de cântăreńi bisericeşti şi doar doi nu au mai avut parte de altfel de pregătire muzicală într-un cadru organizat specific. Dacă Şcolile populare de Artă oferă o pregătire muzicală generală şi prea puńin (sau deloc) bisericească, Şcolile de Teologie, seminare sau facultăńi, sunt cele care oferă mai ales o formańie teologică (implicit şi bisericească) generală, în care însă şi muzica bisericească ocupă un loc anume. În clasificarea noastră am grupat sub titlul de Teologie (sau absolvenńi ai unei Şcoli de Teologie) atât absolvenńii de seminar, cât şi cei de Facultate, deoarece tońi cei 18 implicańi sunt şi absolvenńi ai FacultăŃii de Teologie - chiar dacă nu tońi au urmat mai înainte seminarul teologic (oarecum reciproc, tońi seminariştii vizańi au urmat ulterior Facultatea de Teologie). Şi aici este de remarcat faptul că pregătirea muzicală este mult mai temeinică în seminarele teologice, fańă de facultăńi, datorită vârstei mai fragede a elevilor şi datorită numărului simńitor mai mare de ore de muzică (liniară sau psaltică), de practică de strană sau de cor. Sintetizând datele privind pregătirea specific muzicală a cântăreńilor bisericeşti, avem următoarele cifre: 6 cântăreńi au urmat o Şcoală de cântăreńi, 14 un Curs de cântăreńi, 8 o Şcoală populară de Artă şi 18 o Şcoală teologică. Totalul celor care au trecut măcar printr-un cadru de pregătire specific muzicală (şi Ńinând seama că unii au trecut prin 2 asemenea cadre) este de 40 de cântăreńi. Un reprezentare grafică poate fi edificatoare şi în acest caz: 22

25 60 Strană, Cursuri, 13Teologie, 13 Şc.cânt., 6 Teol.+pop., 5 Şc.Pop., 2 Curs+pop., 1 Strană Cursuri Şc.Pop. Curs+pop. Fig.3 Se observă în continuare numărul covâşitor mai mare al celor care au ca unică pregătire de specialitate practica la strană (56), desigur îndelungată, fańă de cei care urmat (eventual şi) o formă organizată de pregătire (40). * Există apoi o serie de aspecte care pot contribui la explicarea pozińiei şi autorităńii sociale sau profesionale de care se bucură, alături de preońi desigur, şi cântăreńii, în cadrul comunităńii parohiale. Din acest punct de vedere, după pozińia bisericească şi liturgică (oarecum şi profesională), poate rolul cel mai important îl joacă familia cântăreńului. În mod firesc, un om aşezat, cu o familie armonioasă, cu copii, iar mai târziu şi cu nepońi, inspiră încredere celorlalńi credincioşi din Biserică şi totodată reprezintă un exemplu demn de urmat. Şi este cu totul remarcabil faptul că dintre cei 96 de cântăreńi bisericeşti intervievańi în această privinńă, doar 8 sunt necăsătorińi - iar pentru aceştia din urmă lucrul este oarecum explicabil mai ales prin prisma vârstei de până la 30 de ani. Cei 88 de cântăreńi căsătorińi (dintr-un total de 96) înseamnă un procent de cel puńin 91 % (!). Dintre aceştia, 79 au unul sau mai mulńi copii, în expresie procentuală 82% (din cei 96). Sunt procente cu totul deosebite pentru lumea modernă (sau postmodernă), unde stabilitatea căsniciilor atinge cote negative greu de imaginat în 23

26 urmă cu doar câteva decenii, indiferent că este vorba de oraş sau de sat (satul modernizat )., casatoriti, 88 necasatoriti, 8 casatoriti necasatoriti cas.cu copii cas.cu copii, 79,, Fig.4 cas.fara copii, 9 cas.fara copii Domiciliul cântăreńului bisericesc este un alt aspect care poate da o imagine a încadrării în comunitatea parohială - dacă acesta este în parohia în care îşi desfăşoară activitatea sau în afara acesteia, în altă localitate, această din urmă situańie implicând naveta şi o prezenńă adesea mult diminuată între credincioşi. Iarăşi avem parte de o surpriză deosebit de plăcută, deoarece dintre cei 96 de cântăreńi, doar unul este navetist (!), ceea ce înseamnă un impresionant procent de aproape 99% cântăreńi cu domiciliul stabil în parohie. naveta in parohie Fig.5 24

27 * Un aspect care preocupă adesea în privinńa cântăreńilor bisericeşti este vârsta acestora, existând uneori impresia, nu totdeauna justificată, că vocile tinere sunt mai interesante - din punct de vedere muzical probabil, pentru că dintr-un punct de vedere eclesial sau teologic, cuvântarea sau cântarea de slavă adresată Dumnezeirii din partea fiinńei omeneşti (aceasta zidită după Chipul dumnezeiesc) este interesantă dincolo de limitele oricărei vârste pământeşti, totdeauna trecătoare. Aşadar, în privinńa vârstei cântăreńilor, vom lua ca an de referinńă anul 2003 (anul de mijloc al cercetării, între anii 2002 şi 2004) şi vom împărńi cântăreńii conform a trei paliere de vârstă: până la 25 de ani, între 25 şi 50 de ani şi peste 50 de ani. Această împărńire nu urmăreşte vreo clasificare după perioade relativ egale de timp, din sfert în sfert de veac, ci este vorba mai curând despre o împărńire impusă de maniera de ocupare a vieńii cântăreńilor (şi, în general, a oricărui om): mai întâi perioada de formare şcolară, inclusiv universiară sau doar profesională, până la aproximativ cel mult 25 de ani, apoi urmează perioada vieńii active din punct de vedere profesional, care este adevărat că depăşeşte de obicei vârsta de 50 de ani, însă trebuie observat că vârsta pensionării este precedată şi de o perioadă de mai mare preocupare pentru pregătirea ultimei părńi a vieńii, care se poate aproxima ca începând în jurul vârstei de 50 de ani. Consultarea Indexului după vârstă al cântăreńilor 6 înregistrańi în cadrul proiectului ne indică un număr de 38 de cântăreńi până la vârsta de 50 de ani - respectiv doar 3 cântăreńi până la vârsta de 25 de ani şi 35 de cântăreńi între 25 şi 49 de ani (adică până la 50 de ani, exclusiv această vârstă). Dintre aceştia 4 sunt preońi şi 3 diaconi, ceea ce face să rămână doar un număr de 31 de cântăreńi (propriu-zişi) până la vârsta de 49 de ani. DistribuŃia amănunńită pe vârste, până la 49 de ani, este următoarea (pentru tońi cei 38 de cântăreńi, adică inclusiv cei 4 preońi şi 3 diaconi pricepuńi în domeniul cântării bisericşti): 19 ani-1 cântăreń, 23-2, apoi 26-1, 27-2, 29-4, 30-2, 32-1, 33-1, 34-4, 35-1, 36-2, 40-1, 43-1, 4-3, 45-1, 46-3, 47-1, 48-2, Un grafic al distribuńiei pe vârste ne oferă o imagine mai clară a acestui aspect: 6 Ibid. (Pr.Grăjdian Vasile etc., Cântarea liturgică ortodoxă din Sudul Transilvaniei...), p

28 Fig.6 Acelaşi Index ne indică 58 de cântăreńi de peste 50 ani (adică născuńi până în anul 1953). Dintre aceştia preońii sunt doar în număr de 7, ceea ce dă un număr de 51 cântăreńi (propriu-zişi) peste 50 ani. Deja numărul cântăreńilor peste 50 de ani, în valoarea sa absolută (cu sau fără preońii implicańi în proiect), depăşeşte jumătatea numărului total al cântăreńilor cercetańi - adică este vorba despre 58 de cântăreńi (respectiv 51, fără preońi), dintrun număr total de 96 de cântăreńi cercetańi. Această constatare numerică (/ statistică) pare să dea dreptate celor care, la modul general, apreciază drept înaintată vârsta unei anume majorităńi a cântăreńilor bisericeşti actuali. DistribuŃia separată pe vîrste, între 50 şi 88 (!) de ani este următoarea (incluzând şi cei 7 preońi cântăreńi): 50 de ani-2 cântăreńi, 51-1, 52-2, 53-1, 57-1, 58-1, 59-3, 61-1, 62-2, 63-1, 65-2, 66-6 (!), 67-2, 68-2, 70-1, 71-2, 72-4, 73-1, 74-3, 75-3, 76-1, 78-1, 79-2, 81-2, 82-4, 83-1, 84-2, O altă reprezentare grafică poate fi sugestivă, arătând distribuńia relativ egală a cântăreńilor (între 1 şi 4) pe aproape întreg palierul de vârstă, de la 50 până la 88 de ani (!), doar cu o uşoară creştere peste 60 de ani (aproximativ înspre vârsta pensionării pentru bărbańi). 26

29 Fig.7 * În sfârşit, un ultim aspect care poate fi interesant este acela al încadrării profesionale a cântăreńilor bisericeşti. Aici este dificil de dat cifre exacte, o concluzie ce se impune la modul mai general fiind aceea că foarte puńini sunt aceia care şi-au susńinut existanńa doar din salariul de cântăreń bisericesc. Foarte mulńi au fost încadrańi ca şi cântăreńi bisericeşti doar pentru o oarecare perioadă a vieńii, uneori chiar numai după ieşirea la pensie (!) din alt serviciu. De asemenea, nu întotdeauna încadrarea a fost pe un post întreg de cântăreń, uneori fiind vorba de o jumătate de normă sau numai de o înńelegere cu preotul sau cu parohia. Chiar şi atunci când salariul era întreg, fiind vorba de obicei despre cel mai mic salariu pe economie practic tońi cântăreńii au mai practicat cel puńin o meserie (/profesie), dintre cele învăńate la vreo şcoală sau prin ucenicie la locul de muncă. Mai ales la Ńară, alături de o meserie (şi aşa cum am menńionat deja mai la început), cântăreńii au practicat întotdeauna şi agricultura, fie ea numai de subzistenńă. * Pentru a rezuma în câteva cuvinte condińia cântăreńului bisericesc din parohiile Arhiepiscopiei Sibiului, se poate spune că formarea sa profesională şi nu în ultimul rând formarea sa bisericească se face mai puńin în şcoli speciale, cât în însăşi practica liturgică a cântării, cel mai adesea de-a lungul multor ani de ucenicie, care pot începe chiar din copilărie. Oameni aşezańi, întemeind familii închegate, aproape totodeauna cu copii, cântăreńii bisericeşti îşi câştigă existenńa 27

30 practicând şi alte meserii, pentru a completa micul venit rezultat din activitatea de cântăreń bisericesc. Ca vârstă ei sunt o oglindă firească a întregului trupului văzut al Bisericii, acoperind practic toate vârstele, de la frageda pruncie, când îşi încep adeseori ucenicia, până la cea mai venerabilă bătrâneńe. Din toate aceste puncte de vedere, prin prezenńa şi prin osteneala lor, cântăreńii Bisericii sunt stâlpi de nădejde în viańa comunităńii parohiale, ajutând preotului să conducă credincioşii aflańi în grija sa pe calea Mântuirii. 28

31 Locul Bisericii Ortodoxe Române în cadrul comunităńii internańionale Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula I. Introducere în contextul cercetării Dintre multele direcńii de aderare pe care perioada care a trecut le cerea României, componenta spirituală a fost cel mai puńin comentată. Ea apărea mai mult în dialogul social ca parte aferentă şi autoinclusă în procese de europenizare legalistă a mentalităńii. Astfel au apărut discuńiile despre homosexualitate, despre legalitatea concubinajului, despre libertatea religioasă, despre dreptul la eutanasiere iar în ultimele zile ale lui 2006, renumitele discuńii în jurul articolului 13 al viitoarei Legi a Cultelor şi despre statutul icoanei în şcoala de stat 1. Toate au vădit capacitatea şi incapacitatea părńilor de a purta un dialog real, pe de parte având de a face cu lipsa de exercińiu în dialog social a Bisericii care nu şi-a dezvoltat suficient capacitatea de a lămuri lucrurile cu seriozitatea catehumenală necesară unor astfel de cazuri, pe de altă parte am înregistrat lipsa de cultură teologică minimă a unor formatori de opinie prin mass-media, precum şi nenorocitul şantaj conceptual lansat pe piańa de idei de fiecare dată când s-a pus în discuńie un subiect vizând viańa socială a Ortodoxiei. Pentru că s-a şarjat mereu pe cuplări care să dea tensiune în plan media: învăńământ religios= învăńământ politico-ideologic, icoana= tabloul lui Ceauşescu, culminând cu prezentarea, de foarte multe ori eronată, a unor personaje legate, direct sau indirect de lucrarea bisericii. Unul dintre cele mai importante aspecte ale acestei manipulări în care s-au lăsat antrenańi inclusiv oameni ai bisericii, a fost fără îndoială cazul Tanacu 2 a cărui aparińie a 1 A se vedea din colecńia Telegraful Român, nr.41-44/2006, şi reacńia redacńiei şi colaboratorilor la aceste provocări 2 Analizată cu multă atenńie de Tatiana Niculescu Bran, în romanul jurnalistic Spovedanie la Tanacu, Humanitas, 2006,202 pg 29

32 bruscat reacńii dintre cele mai diferite, dar care a dovedit că lumea este cu ochii pe Ortodoxie, chiar dacă la prima vedere părea că n-ar fi aşa. În urmă cu 12 ani, Părintele Ion Bria, unul dintre cei mai realişti analişti ai fenomenului de aderare din punct de vedere al Ortodoxiei româneşti, consemna, şi ne permitem să cităm larg părerea sa, constituind un posibil punct de plecare în cercetarea noastră: Una din cele mai periculoase propagande politice, nu numai în Europa occidentală ci şi în Europa centrală, este aceea antiortodoxă. Redusă la pozińiile ei politice, Ortodoxia este prezentată fără încetare sub unghiul compromisului cu regimul comunist sovietic. Moştenind o tradińie de înfeudare politică fańă de statele respective (testamentt nefast al simfoniei bizantine), incapabile să se dezlege de rigiditate dogmatică şi anacronisme cultice şi canonice, Bisericile Ortodoxe din Estul Europei ar fi traversat perioada comunistă fără rezistenńă şi sensibilitate. Iar azi, ele ar persista în aceeaşi obsesie: a dezgropa şi a exalta rădăcinile nańionaliste. Conflictul din Bosnia-HerŃegovina a dat ocazie de denaturări şi denigrări atât fańă de Biserica Sârbă, singura biserică ce a refuzat să se plieze comunismului, cât şi fańă de întreaga Ortodoxie din Balcani. Comentatorii politici împart bisericile din Ńările est-europene în două: pe de o parte, Biserica romano-catolică (mai precis diplomańia Vaticanului în Est) şi bisericile protestante care ar fi inińiat şi sprijinit formarea unei disidenńe (această opozińie ar constitui aşa zisa societate civilă), zdruncinând din interiorul totalitarismului comunist, pe de altă parte, Bisericile Ortodoxe care în calitatea lor de Biserici nańionale, n-au încercat să se distanńeze de autorităńile politice, de unde o atitudine de colaborare. (citează din Raphael Aubert, La tentation de l Est. Religion,pouvoir et nationalismes, ed. Labor et Fides, Geneva, 1991, pp.16-18). Desigur că unele analize pot fi puse pe seama ignoranńei istorice, socotite a fi reminescenńe ale războiului rece Vest-Est, sau pur şi simplu provocări politice. Totuşi, dincolo de acestea, trebuie să fie Ńinută Ortodoxia departe de istoria actuală şi de viitorul Europei, o Europă unită şi comună, care are nevoie de o coeziune politică forte. Se imaginează apoi o ierarhie a statelor europene după criterii autonome, occidentale. Ori nu există o metodă infailibilă de a constata credibilitatea statelor europene, deoarece fiecare stat are măsura şi competenńa lui în materie de etică politică. Există aici şi o doză de iresponsabilitate ecumenică: insinuarea că a fi european înseamnă a fi catolic sau protestant. Noi nu vrem să răspundem acestor 30

33 lovituri de provocare. Unele critici sunt legitime, constructive. Lumea este saturată de analize politice ultime, definitive, deoarece a văzut că totul este reversibil în istorie. Noi vrem să arătăm că: 1. Ortodoxia, pornind de la cazul Ortodoxiei în România, a ştiut ca să reziste ca să existe; 2. Europa are datoria şi capacitatea de a apăra Ortodoxia nu pentru că este o mare figură a trecutului, ci pentru că face parte din propria ei cultură creştină. Ortodoxia românească, în condińiile de deficit economic şi democratic ale Ńării, va ajunge poate mai târziu, probabil în ceasul al unsprezecelea, în inima Europei dar va aduce cu ea darul fără de care comuniunea europeană nu se împlineşte. Dacă Ortodoxia- şi în primul rând cea română- este în întârziere cu o etapă istorică, aşa cum se zice, atunci Occidentul este în întârziere cu o idee istorică, anume aceea de a face ierarhia nańiunilor după criterii economice şi interese materiale, excluzând spiritualitatea şi cultura 3 Fără îndoială că modul tranşant de a vedea aceste lucruri fac din Părintele Bria unul dintre cei mai dedicańi cercetători ai misiologiei, absolut speciale, care trebuie să marcheze analiza pastorală post aderare. Remarcabil este şi faptul că, fańă de cele semnalate de către el, lucrurile nu s-au schimbat cu foarte mult, atâta doar că parte din ignoranńele europene au fost transferate în conştiinńele unor fulleuropeni ca şi în ale unor europeni sceptici din ambianńa pastorală românească. Desigur cu extremele specifice unor transferuri neanalizate şi preluate ca atare. De altfel inclusiv materialul pe care vi-l propunem poartă cu sine efigia unei duble proiecńii: una vine din contactul cu tinerii români, extrem de conectańi la viitorul lor european, dar şi din contactul cu teoreticeni în pastorańia popoarelor comutate deja de o vreme la valorile europene. 3 Este vorba de lucrarea Părintelui Ion Bria, Ortodoxia în Europa- Locul spiritualităńii române, ed.mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1995, pp