/

Transkript

1

2

3 .ANALELE BUCOVINEI TOM IV, ("' 0 SUMAR ~--,-,-,.- ~J i A r.;~ /r. ~ ' 4.'\I!L) 'Li~ IA.$1 Centni< ;"rn.ru :'i!ujit'rea Probleme <\;JC{ Vin~i.."'(,_ "'... ~ ţ c, o l E \'..:...- "' Conferinţa internaţională "Bucovina Aspecte politice, sociale, economice, culturale şi demografice" Die internationale Konferenz "Bukowina Politlsc/1e, so'l.iale, ijkonomische, kulturel/e und demograp/1/sche Aspekte" MiJ1CHapoOHa KOH</JepeutţiR "'bykosuna llojlimurmi, coqiojlbhi, ekollomu'ihi, KYJlbmypni ma OeMozpaf/Jlrtni acnekmu" Cuvântul rostit de prof dr. D. VATA MANIUC. Directorul Centrului pentru Studierea Problemelor Bucovinei Ansprache des Leiters des Bukowina-lnstituts Augsburg Dr. ORTFRIED KOTZIAN vor der Rumiinischen Akademie in 811/caresr Bucmyn npo</j. <>-pa n A Hf./YKA O. E i>upekmopa lfephi6el(bkozo l.(e11mpy EyKo6UHOJHa6cmBa, B PyA1y11c&Kiii AKai>eMIÎ Alocuţiunea rostită de doamna GEORGETA COLBAN-GRASU, expert guvernamental în Consiliul pentru Problemele Românilor de Pretutindeni al Guvernului României np116ima11hr o. f./ajioto, noo/a YKpaiitu 8 PyMyHti" Acad. RADU GRIGOROVICI, Comentariu la Descrierea Bucovinei a generalului Spteny Akad. RADU GRIGOROVICI, Kommentar zur ''Beschreibung der Bukowina" des Generals Gabriel von Spleny... :..., AKa)l. PA.ll,Y rphfopobhl.f, KoMeHmap i>o "Onucy b)'kofjllhu" 2eHepana Ta6pieJIR </Jo11 CnJ1e11i Acad. GHEORGHE PLATON, Austria şi Principatele Române în prima jumătate a secolului al XIX-iea. Politică de anexiune sau misiune civilizatoare? Akad. GHEORGJ-IE PLATON, Osterreich und die rumanischen Filrstentiimer in der ersten Halfte des XIX. Jafwhunderts. Annexionspolirik oder zivi/isatoriscf1e Sendung? AKa)l. reopre njlatoh, AacmpiR i PJ'! IJ'HCbKÎ KHR1Î6Cnl8a (J nepwiu /Hi XIX C/1l0.7il11111JI. flo.1imuka a11ekczi" a6o 1(116ÎJ!iJamopcbKQ MiciR? Acad. VLADIMIR TREBICI, Despre demografia Bucovinei Akad. VLAl1IMIR TREBICI, Ober die Demograplzie der Bukowina Analele Bucovinei, IV, 3, p , Bucureşti, I 997

4 530 AKa.!l. BJT A.LUMI P TPE6 I 4, flpo OeM02parpi10 5yKo6uHu I Prof. dr. MIHAI IACOBESCU, Elita românilor din Bucovina anilor Prof. Dr. MIHAI IACOBESCU, Die rumiinische Elite der Bukowina in den Jahren npo<j>..!l-p MIXAH.HK06ECKY. PyM)'HCbKa ej1ima Ha 5yK0611HÎ I poki Dr. ORTFRIED KOTZIAN, Zwischen Foderalismus und Zentralismus. Die Entwicklung rmd Bede11tung des Regionalhew11f3tseins i11 der Bukowina Dr. ORTFRJED KOTZIAN, Între federalism şi centralism. Dezvoltarea şi importanra conştiinţei regionale în Bucm ina )1.-p OPT<l>Pl)J. KOUIAH. MiJIC qm)epa.1irno.w ma tfehmpa.1httom. P K ma J/la 1eHllR pei'îohg. 7/JHOi' C6ÎOO.llOCl11i na liyko<jllhi Dr. HUGO WECZERKA. Die sttidteb1111/icl1e Enrwickhmg von Czernowitz Dr. HUGO WECZERKA, Dezvoltarea urbanistică a Cernii11ţi11l11i, /775-/ )1.-p XYro BPIEPKA. Pm6W110K Micma '-lep11i81(î, Prof. Dr. VLADIMIR ILIESCU, Die Revolution von 1848 und ihre Folgenfiir die Entwickl11ng der B11kowina Prof dr. VLADIMIR ILIESCU, Revoluţia de la 1848 şi urmările ei pentru dezvoltarea Bucovinei npocp. n-p BJTA)J.I MIP IJTIECKY, PefJ0.7/0LfiR 18./8 poky ma ii' flocaîoki 0.7R fjoj6ul11ky b)'k0611/f!i Prof. Dr. HORST FASSEL, Das de11tsche Theater von Czernowitz im vielsprachige11 Umfeld. Mit und Gegeneinander von K11/tureinricht1mgen Prof. dr. HORST f J\SSEL. 1lmbia11fli plurili11gvă şi teatrul german din Cernăuţi. Colaborare şi co11,c11renţă între instituţii de cultură npo<j>. 11-p XOPCT <l>accejtb, Mpb111U.7Îll26iClnll'llle /elllfR i HiMel{bKllrt meamp y '-lep11i«r{rx. C11i11npatfR ma KVllKype1111iR MiJIC KJ'.Tlbmypmwu i11cmumy1{ih.m I flpo<j>. n-p JOPIH MAKAP, JI-P MHXAfiJlO CAfIKO, Ci1bc'1:>1<e 20c11oiJapc111ao 5yK ocma1111iu1111epmi )(l"jjj cm. (3a Kaoacmpo6uA111 onuca.mu 80-x poki«.kl'lll cm.) Prof. dr. IURII MAKAR, dr. MlliAILO SAIKO. Agricultura Bucovinei î1111lti111ul pătrar al secol11l11i ni )(V//l-lea (După cadastrele din anii '80 ai secollllui al }i.tl/j-lea) Prof. Dr. JURII MAKAR, Dr. MIHAILO SAIKO, Ober das Entwicklungsniveau der lnndwirtschaft in der B1tkoll'ina im letzen J "ierte/ des XI "/ll. Jahrl11111derts )1.-p IrOP )l(aj106a, )1.-p TA)J.El:Î RUEHIOK, lll.'1rx11 rno.1y11e1111h h) Ko<Jw111 (Ki11etfb XVl/J - nepwa 110.w«1111a XIX cm.) Dr. IHOR JALOBA. Dr. TJ\DEI IAŢENIUK. Căile de i:omunimţie în Bucovina (Sfârşitul secolului al XI "111-lea - prima jumătate a secolului al XIX-iea) Dr. IGOR JALOBA. Dr. T ADEI IATSENIUCK, Die J 'erkehrswege in der Bukowina am Ende dc's Xflll. Jalwl111nderts 1111d in der ersten Hă/fie des XIX. Jahrl111mlerts ] )1.-p CEPn fi TP051 H, llim1fi 11a 5yKoa1111i ma ;:'" po.1b J' KY,1b111yp110.My po1a11111ky Kpmo(IÎ pp.) Dr. SERGHEI TROIAN, Germanii din B11co1 ina şi rolul lor în dezmltarea culturală a ţinutului (/7i5-1914) Dr. SERGEY TROJAN. Die bukowiner Deutschen u11d ilire Rolle in der K.ulturellen Entwicklung des Gebietes (17i5-/914) )1.-p OJ1EKCAH)J.P MACAH, DJ'K06UllCbKi oe11yman111 Aac111piucbK020 peuxcma<y (J pp ~ Dr. OLEXANDR MASAN, Deputaţii bucovineni în /'arlamentul austriac în anii

5 531 Dr. OLEXANDR MASSAN, Die bukowiner Abgeordneten im ostereichischen Parlament in den Jahren I ll-p OJIEKCAHJlP Jl06P)J(AHChKHH, </JopMyaaHHR opzahib Kpauoao20 ynpa(jjlihhr zep11ozcmba EyKo«uHa y x pokax XIX cm Dr. OLEXANDR DOBRJANSKJI, Formarea organelor administraţiei provinciale a Ducatului Bucovinei în anii '50-'60 ai secolului al XIX-iea Dr. OLEXANDR DOBRSHANSKll, Der Aujbau der provinzialischen Verwa/tungsorgane des Herzogtums Bukowina in den 50-er und uo-er Jahren des XIX Jahrhunderts DECLARA 71A participanţi/or la Conferinţa internaţională "Bucovina Aspecte politice, sociale, economice, culturale şi demografice" ERKL-f'RUNG der Tei/nehmer der internationalen Konferenz "Bukowina Politische, soziale, ijkonomische, kulturelte und demographische Aspekte" /( EKJI A p A a I JI )''lacmhuki8 M btchapoohoi' KOH<jJepeHijlÎ "J;J'KOtlUHa lloj1imu'ihi, coqit1j11>hi, ekoho,ttu'ihi, KJJ11>mypHi ma t>emozpat/ji'ihi acne«mu" Colocviul internaţional Bucovina - o microuniune europeantl avani la /ettre Rădăuţi, mai 1996 FRANZ HOLZL. Ostenveiterung der europtiischen Union (Kurzfassung) Acad. RADU GRIGOROVICI, Modelul Bucovinei Acad. VLADIMIR TREBICI, Relaţiile dintre societăţile studenţeşti române şi germane de la Universitatea din Cernăuţi ca model de înţelegere interetnică ( ) Prof. dr. D. V AT AMANIUC, Eminescu şi federalizarea Europei ECOURI - D1E ECHO - Bll(TYKJI

6

7 CUVÂNTUL ROSTIT DE D. VATAMANIUC, DIRECTORUL CENTRULUI PENTRU STUDIEREA PROBLEMELOR BUCOVINEI Centrul de Studii "Bucovina" cu sediul la Rădăuţi, judeţul Suceava, al Academiei Române şi-a inaugurat activitatea în 6 septembrie 1992 şi este instituţionalizat prin Hotărârea de Guvem nr.743, din 14 decembrie Are ca obiect de cercetare, potrivit acestei Hotărâri, elaborarea de studii fundamentale şi de interes naţional privitoare Ia istoria şi cultura Bucovinei. Centrul de Studii "Bucovina" s-a înfiinţat la propunerea şi stăruinţa Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, fondată la Cernăuţi în anul I 862, actualmente cu sediul central la Rădăuţi. Potrivit Hotărârii de Guvern, Centrul de Studii "Bucovina" este singura instituţie de cercetare instituţionalizată anume pentru a-şi consacra activitatea problemelor Bucovinei. Este subordonată teritorial Filialei laşi a Academiei române, însă îşi desfăşoară activitatea confonn programului său specific de cercetare. Are ca parteneri de dialog, cum se vede şi la această conferinţă internaţională, Centrul Bucovinean al Universităţii din Cernăuţi (înfiinţat în anul 1992) şi Bukowina-lnstitut din Augsburg, care desfăşoară activitate ştiinţifică în această direcţie încă din anul Centrul de Studii "Bucovina'' îşi orientează activitatea spre mai multe direcţii. Este în primul rând o instituţie ştiintifică care pregăteşte specialişti pentru cercetare. Posturile sunt ocupate prin concurs şi, din cei şapte cercetători prevăzuţi în Hotărârea de Guvern pentru compartimentul de cercetare, trei sunt înscrişi la doctorat în specialitatea lor: Vasile I. Schipor, Sorin Trelea şi Rodica laţencu, iar Marian Olaru s-a transferat la Liceul "E.Hunnuzachi" din Rădăuţi. Alţi doi cercetători, Ovidiu Bâtă şi Elena Cristuş, unnează să se înscrie la doctorat în sesiunea din acest an. Rămân în afara pregătirii pentru doctorat Dragoş Cusiac, directorul Muzeului Etnografic din Rădăuţi, care funcţionează cu Jumătate de nonnă şi care are o îndelungată activitate în specialitatea sa, şi Georgeta lstrătoaie, referent ştiinţific, care îndeplineşte funcţia de gennanist. Centrul îşi propune să angajeze elemente tinere, de preferinţă absolventi ai instituţiilor de învăţământ superior, şi să strângă în jurul său persoane din localitate cu preocupări ştiinţifice. Am ţinut să comunic aceste infomiaţii "tehnice" pentru faptul că Centrul de Studii "Bucovina" înscrie în Analele Bucovinei. IV, 3, p , Bucureşti, 1997

8 534 D. Vatamaniuc activitatea sa, ca o preocupare prioritară, spre deosebire de institutele din Augsburg şi Cernăuţi, pregătirea de specialişti pentru cercetarea ştiintifică. Centrul de Studii "Bucovina" se orientează, asemenea institutelor din Augsburg şi Cernăuţi, şi spre atragerea, în activitatea ştiinţifică, a cercetătorilor cu o activitate recunoscută în specialitatea lor. Pe această linie, Centrul se preocupă de stabilirea de legături de colaborare cu institutele de cercetare din cadrul Filialei laşi a Academiei Române, cu Universitatea "Ştefan cel Mare" din Suceava, Universităţile din Bucureşti şi Cluj-Napoca. Acest deziderat se realizează, în parte, prin cercetătorii Centrului de Studii "Bucovina", înscrişi la doctorat î~ institutele ştiinţifice din capitala Moldovei. Centrul de Studii "Bucovina" şi-a propus, ca realizare mai îndepărtată, elaborarea Enciclopediei Bucovinei, pentru care Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina a întocmit un Proiect privind structura ei şi lista autorilor, pe domenii şi specialităţi, propuşi să se implice în această amplă acţiune ştiintifică. O asemenea lucrare reclamă sprijin financiar, care nu a fost primit. Centrul de Studii "Bucovina" a considerat că poate trece la întocmirea Enciclopediei Bucovinei, prin elaborarea de monografii ale comunelor, ale instituţiilor economice şi culturale din provincie. Şi-a înscris în planul de cercetare, cum se observă şi din "Anuarul" Academiei pe 1994, întocmirea monografiei Voitinel, una dintre cele mai vechi aşezări din Bucovina. Cercetătorii elaborează studii parţiale şi de sinteză în specialitatea lor. Ocupă primul loc întocmirea tezelor de doctorat şi, în această privin\:ă, cercetătorii desfăşoară o sustinută activitate de documentare, prin deplasări la laşi şi la Bucureşti, la Bi111ioteca Academiei Române şi Arhivele Statului. Cercetătorii de la instituţia noastră au un câmp nelimitat de activitate pentru investigaţii privind trecutul şi prezentul acestei provincii, greu încercate de vicisitudinile istoriei. Centrul de Studii "Bucovina" şi-a propus să retipărească lucrările valoroase consacrate Bucovinei, elaborate în decursul anilor. Avem în vedere îndeosebi lucrările de sinteză publicate de cercetătorii gennani înainte de anul Centrul de Studii unnăreşte ce se tipăreşte în ţară şi străinătate privind problemele Bucovinei, în vederea constituirii în câţiva ani a Bibliotecii ştiinţifice "Bucovina". Centrul se găseşte în această privinţă, într-o situaţie privilegiată, prin faptul că Liceul "E.Hunnuzachi" din Rădăuţi păstrează fondul german de carte şi publicaţii periodice de la înfiinţarea acestei instituţii de învăţământ, îndată după Nu este de prisos să amintim că primul director al liceului a fost Ernst Rudolf Neuebauer, profesorul lui Mihai Emine~cu la Cernăuţi, între De o importanţă apa1te sunt şi publicaţiile statistice, enciclopediile, ediţiile complete din scriitori germani şi din literatura universală, precum şi tipăriturile de interes ştiinţific şi cultural. Sunt în aceste fond un mare număr de rarităţi bibliografice, unele de patrimoniu, unice în ţara noastră. Concomitent cu preluarea acestui fond şi pregătirile pentru introducerea lui în circuitul ştiinţific, Centrul de Studii "Bucovina" se preocupă de recuperarea materialelor

9 Cuvântul rostit de Directorul Centrnlui dt: Studii "Bucovina" 535 ştiinţifice privitoare la Bucovina - cărţi, periodice, manuscrise, aflate în păstrarea unor persoane pa11iculare. Centrul de Studii "Bucovina" a stabilit legături bune de colaborare cu Bukowinalnstitut din Augsburg şi Centrul Bucovinean de pe lângă Universitatea din Cernăuţi şi au avut loc, din 1?92 şi până în prezent, schimburi de delegaţii între cercetătorii celor trei institute. Nu pot să nu relev o situaţie paradoxală şi anormală. Comunicarea prin schimb de delegaţii şi publica\ii este normală între Rădău\i şi Augsburg şi nu se ridică nic-i o piedică în privinţa acestei colaborări, deşi distanta între cele două centre este de sute de kilometri. Nu acelaşi lucru se poate spune despre legăturile dintre Rădăuţi şi Cernăuţi. centre ştiintifice situate la o distanţă de câţiva kilometri. Sunt însă separate printr-o graniţă cu practici inacceptabile pentru bunele relaţii ştiinţifice. Demersurile pentru înlăturarea barierelor din calea cercetătorilor sunt de fiecare dată cu aplicabilitate tardivă şi inoperabilă. Vina nu o poaită, fireşte. cele două institute de cercetare. Centrul de Studii "Bucovina" parfcipă la un proiect internaţional în cadrul programelor Phare, iniţiat de Bukowina-lnstitut, care a fost gazda acestei reuniuni în În 1996 i-a urmat Cemăutiul. iar în 1997 întrunirea este programată la Rădăuţi. Proiectul înlesneşte cunoaşterea celor trei ţări. crearea unui climat de colaborare şi pregătirea unor noi acţiuni culturale. Centrul de Studii "Bucovina" consideră ca o importantă realizare a sa tipărirea "Analelor Bucovinei". cu începere din anul 1994, de două ori pe an şi cu o apariţie regulată, chestiune dificilă în condiţiile economice actuale. Revista este singura din sistemul de publicaţii al Academiei Române cu un asemenea profil, în sensul că acoperă domenii ştiinţifice variate. Studiile pe care le publică şi retipărirea unor lucrări din trecut, de interes ştiinţific, au în vedere realizarea viitoarei Enciclopedii a Bucovinei. Activitatea Centrului de Studii "Bucovina". desthşurată din anul 1992 până în prezent, în colaborare cu Bukowina-[nstitut şi cu Centrul Bucovinean de la Universitatea din Cernăuţi, la care se asociază şi Consiliul pentru Problemele Românilor de Pretutindeni al Guvernului României, se concretizează în organizarea acestei Conferinţe internaţionale care îşi ţine lucrările la Rădăuţi şi aici, în Aula Academiei Române. Declara1ia comună, semnată de cei trei directori ai institutelor pe care le conduc - Ortfried Kotzian, Oleg Panciuk, Dimitrie Vatamaniuc -, prezintă o importanţă aparte prin faptul că a fost adoptată, pentru prima dată, în urma unor fructuoase discuţii, de către cercetători din cele trei ţări, care se ocupă de problemele Bucovinei şi a stabilit programul de cercetare în viitor. Aceste program prezintă, ca trăsătură specifică, permanentizarea lui prin reuniuni repetate, convenite în Declaraţia comună, cu o perspectivă nelimitată în viitor. Centrul de Studii "Bucovina" informează că lucrările acestei Conferinţe internaţionale se vor tipări, cu spijinul Consiliului penb u Problemele Românilor de

10 536 D. Vatamaniuc Pretutindeni al Guvernului României, într-un număr special din "Analele Bucovinei", care va apărea anul viitor.

11 ANSPRACHE DES LEITERS DES BUKOWINA-INSTITUTS AUGSBURG Dr. ORTFRIED KOTZIAN VOR DER RUMĂNISCHEN AKADEMIE IN BUKAREST Hochverehrte Mitglieder der Rumanischen Akademie, verehrte Ehrengăste, meine sehr verehrten Damen und Herren, liebe Freunde der Bukowina-lnstitute aus Rum!tnien, der Ukraine und aus Deutschland! Es ist ftlr das Bukowina-lnstitut in Augsburg ein grobe Ehre und eine besondere Verpflichtung ftlr seine wissenschaftliche und kulturelle Arbeit, sich heute in dieser altehrwilrdigen Rum!tnischen Akademie vorstellen zu durfen. Wir betrachten dies als eine besondere Anerkennung unseres wissenschaftlichen Einsatzes filr die Zukunft der Bukowina und unserer Zusammenarbeit mit den Partnerinstitutionen in Radautz und Czemowitz. lch freue mich ganz besonders, dab diese Pr!tsentation in einem Jahr stattfindet, in dem die Rumănische Akademie ihr 130-jăhriges Jubilăum feiert und iiberbringe fil.r diese "Mutter der Wissenschaft und Forschung" in Rumănien, deren Beitrag zur Geschichte und wissenschaftlichen Entwicklung Rumaniens nicht hoch genug eingeschătzt werden kann, die allerbesten WUnsche ftlr eine weitere gedeihliche Zukunft. Die Bukowina ist ein interessantes Forschungsfeld. Auf ihrem Territorium lebten und!eben viele verschiedene VC>lker und Volksgruppen Ober lange historische Zeitrăume friedlich und ohne HaB miteinander. Sie achteten sich in gegenseitiger Toleranz und sorgten mit ihrem Lebensstil ftlr einen friedlichen Kulturaustausch, ein Geben und Nehmen in vielerlei Hinsicht. Ein besonderes Ergebnis dieser Lebensphilosophie war die natiirliche Verbreitung mehrerer Sprachen in der breiten Bev6lkerung. Diese Kenntnisse erschlossen den Menschen die Denkwejsen der andersnationalen MitbUrger und erleichterten die Zusammenarbeit unter ihnen. Die Tatsache, dal3 ich ein in der Bundesrepublik Deutschland geborenes Nachkriegskind bin und mir der sprachlich kulturelle Hintergrund der Bukowina fehlt, druckt sich vor aliem darin aus, dab ich in dieser Ansprache zwar eine der Sprachen der Bukowina, das Deutsche, benutzte, dal3 ich Analele Bucovinei, IV, 3, p , Bucureşti, 1997

12 538 Ortfried Kotzian jedoch diese Vorstellung unseres lnstitus nicht in rumltnischer Sprache vomehmen kann. lch bitte Sie daftlr um Ihr Verstltndnis und ihre Vergebung! Im Jahre 1940 verlieben die Deutschen der Bukowina auf Grund der weltpolitischen Situation und der Kriegsereignisse ihre Heimat. Viele von ihnen siedelten sich nach Umsiedlung, Krieg, Flucht und Vertreibung in den Jahren nach dem Zweiten Weltkrieg im Bezirk Schwaben, einem der sieben Bezirke des Freistaates Bayem, in Deutschland an. Zehn Jahre nach Kriegsende, im Jahre 1955, Ubernahm der Bezirkstag von Schwaben eine Patenschaft liber die Deutschen aus der Bukowina. 30 Jahre spltter brachte der Prasident des Bezirkstags von Schwaben, Dr. Georg Simnacher, die Einrichtung einer Forschungsstelle fllr Geschichte und Kultur der Bukowina ins Gesprllch. Durch wissenschaftliche Forschung und Dokumentation, kulturelles Engagement und offentliches Wirken sollten die Kulturleistungen der Bukowina flir die Zukunft gesichert und einer breiten interessierten Offentlichkeit zugltnglich gemacht werden. Freilich war seinerzeit weitgehend an den deutschen Anteil dieser Kulturleistungen gedacht worden. Nach dreijllhrigen Verhandlungen wurde am 27. Juli 1988 im Haus des Bezirkes Schwaben am Hafnerberg JO in Augsburg der Tr1tgerverein der "Arbeitsstelle zur Erforschung von Geschichte und Kultur der Bukowina, Bukowina-lnstitut, Dokumentations- und Forschungszentrum der Bukowinadeutschen, Augsburg" gegrundet. Ihm gehoren neben Wissenschaftlem, schwăbischen und buchenlăndischen Repr1tsentanten auch vier Institutionen als Mitglieder an: der Bezirk Schwaben, die Landsmannschaft der Buchenlanddeutschen (Bukowina), die Raimund-Friedrich-Kaindl Gesellschaft und die Schwăbische Forschungsgemeinschaft. Die Grilndungsversanunlung verabschiedete die Satzung und wăhlte den damaligen Dekan der Philosophischen Fakultât I der Universitltt Augsburg, Prof. Dr. Johannes Hampei, von dem ich Ihnen, meine sehr verehrten Damen und Herren, die besten GrUBe und Wllnsche Ubennitteln soli, zum Vorsitzenden des Triigervereins. Am wurden Răumlichkeiten ftlr das Bukowina-Institut am Alten Postweg 97a, an der alten Via Claudia nach Rom, ganz in der Nlthe der Universităt Augsburg angemietet, deren Ausbau etwa ein Jahr dauerte. In der Nacht vor der SchlilsselUbergabe ftlr das Bukowina-Institut an den Prăsidenten des schwăbischen Bezirkstages, Dr. Georg Simnacher, hatte sich die Welt verllndert. Am 9. November 1989 offitete sich die Berliner Mauer, der Umbruch in Mittel-, Ost- und SUdosteuropa nahm seinen Anfang. Das Bukowina-lnstitut hatte eine neue Dimension in seiner Aufgabenstellung erreicht. PIOtzlich erhielt die Zielsetzung des Bukowina-lnstituts vollig neue Perspektiven: "Erforschung und Dokumentation von Geschichtei Landeskunde und Kultur der Bukowina in intemationaler und interdisziplinărer Zusammenarbeit von Geistes- und Naturwissenschaftlem, insbesondere Historikem, Literatur- und Sprachwissenschaftlem, Volkskundlem, Geographen, Soziologen und Politologen spwie

13 Ansprache des Leiters des Bukowina-Instituts Augsburg 539 Theologen aller Konfessionen. Das Institut ist politisch und konfessionell unabhăngig. Die wissenschaftliche Tatigkeit des Bukowina-lnstituts dient der Forschung und Lehre mit einem Schwerpunkt auf der Herausarbeitung des spezifischen Charakters der multiethnischen und multikonfessionellen europăischen Region Bukowina". Durch die neuen politischen und gesellschaftlichen Verhăltnisse war es in den Jahren zwischen 1989 und 1991 m6glich geworden, sich ohne gr66ere Probleme und Vorbehalte dem Forschungsgegenstand "Bukowina" anzunăhem. Das Bukowina-lnstitut Augsburg nahm kurz nach der Wende in Europa Kontakte zu Wissenschaftlern und bedeutenden Personlichkeiten in der Bukowina auf und versuchte mit ihnen ins Gesprăch zu kommen. Daraus entwickelte sich im Laufe der Zeit ein reger Austausch und eine fruchtbare Zusammenarbeit. Mit der Griind.ung von Bukowina-lnstituten în Czernowitz und Radautz entstanden weitere Zentren der Bukowinaforschung; nunmehr în der Bukowina selbst. Wir betrachten sie als unsere natilrlichen Partner, mit denen wir în enger Zusammenarbeit vieles leisten kl>nnen. Aus diesem Grunde ist es ein Hl>hepunkt unserer Institutsgeschichte, dall wir in diesen Tagen gemeinsam mit dem Zentrum tur Bukowinastudien der Rum!inischen Akademie, Filiale Jassy, das Symposium Ober "Die Bukowina Politische, soziale, wirtschaftliche, kulturelle und demographische Aspekte" durchtuhren konnten. Diese Tagung hat erneut gezeigt, dab die Zusamrnenarbeit zwischen rumănischen, ukrainischen und deutschen Wissenschaftlern nicht nur moglich, sondern dringend notwendig ist. Um unsere Forschungs- und Dokumentationsaufgabe so erftlllen zu konnen, dall sie vor einer internationalen 6ffentlichkeit bestehen kann, mussen wir unsere gegenseitigen Standpunkte zu den verschiedensten Forschungsfeldem deutlich machen, uns gegenseitig den Zugang zu Archiven, Bibliotheken und Dokumentationsstellen ennl>glichen und erleichtern, den Austausch von Wissenschaftlern, insbesondere des Nachwuchses, ausbauen und mit Forschungsfragen Ober die Bukowina vertraut machen, uns gegenseitig praktische und technische Hilfe gewăhren, durch gemeinsamc; dreisprachige Publikationen die Sprachbarrieren în der Wissenschaft zu Oberwinden versuchen und unser Bemiihen um die ethische Verantwortung der Wissenschaft filr die Entwicklung der Gesellschaft in unseren Lăndem deutlich machen. In diesem Sinne danke ich nochmals der Rumănischen Akademie fllr die Einladung nach Bukarest, erklăre hier und heute offentlich, dall wir von unserer Seite aus alles tun werden, um die Forschungskooperation mit dem Zentrum tur Bukowinastudien der Rumănischen Akademie în Radautz zu vertiefen. Dies gilt in gleicher Weise fllr das Bukowina-Forschungszentrum an der Universităt Czernowitz. Wir haben eine gemeinsame Aufgabe zum Wohle unserer Lănder, ftlr eine gedeihliche Zukunft und den

14 540 Ortfried Kotzian Frieden in Europa zu erftlllen. Die Bukowina ist unsere wissenschaftliche Aufgabe. Ihr haben wir uns zu stellen: zielstrebig, gemeinsam und mit gegenseitiger Toleranz und Achtung! lch danke ihnen!

15 BHCTYil IlPO«I>. IIAffqYKA O.E.,,[(HPEKTOPA qephibeqbkoro QEHTPY liykobhh03habctba lllauoeuuu nane eiu.e-npe3hjj.eht, mauoeui akajj.emiku, Koneru!.l{oJBOJILTe MeHi nptteitarn sac ycix ei.n; imehi UeH1py IiyKOBHHOJHaBCTBa nph 11epHiBel..{bKOMY.n;ep>KaBHOMY yhieepchteti im. IOpiSI <l>e.u.bkobh'la. Haro.u.a, SIKa Ji6pana Hac ycix ci.oro.u.hi pa10m - Qe cnini.ha PYMYHCLKO-yKpai HCbKO-HiMeQi.Ka KOH<l>epeHQiSI npo icrnpito Ta KYJILTYPY IiyKOBHHH. Ilpoee.n;eHHSI Qid KOH<l>epeHQii, SIKa ll.iohho JaKiH'IHJiacS1 y Pa.nieuS1x, Mae eejihke JHa'leHHH Ha llljihxy Kpamoro pojymihhji HalllOÎ cnijibhoi MHHYBlllHHH, Ha llljihxy.n;o BCTaHOBJieHHJI.!1.PY)l{Hix CTOCYHKiB Mi)!{ HalllHMH Hapo.u,aMH. THM camhm MH CTBOplOCMO ni.u.bajihhh (L{HHOI eponh MaH6yTHbOfO. UeHl'p nykobhh03h3bctba (Un) B 11epHiBl..{SIX 6yno Bi.U.KPHTO B 6epe3Hi 1992 poky. lcrnpih HOfO Bi.D;KpHTTJI TÎCHO nob'hjaha 3 JafaJibHOJO ictopîcio nykobhhh. Bi.u.oMo, mo u.o 1918 poky, Qeii Kpaii exo.n;he.u.o ckna.ny Aecl'po-Yropll.IHHH. Xoqa.u.ep)f(aBHOIO MOBOIO e ueii nepio.u. 6yna HiMeUbKa, a.u.mihicl'pauisi J pojymihhjim Bi.U.HOCHJiaci..u.o HauioHaJibHO-KYJibTYPHHX no1'pe6 KOpiHHOfO HaceJieHHJI, B 6iJiblllOCTi ykpai Huie Ta pymyhib..l{nsi HHX noctynoeo Bi.U.KpHBaJIHCSI lllkojih, no'ihhajih BHXO.U.HTH rajeth pi.nhoio MOBOIO TOlUO. Xoqa Ja ueii nepio.n B nykobhhy nphîxajio 6araTO imirpahtib 3 HiMe'-1'-IHHH, ABCTpri, ihlllhx periohib i noctynoeo BHHHKJIH 'IHMaJii Hal..{iOHaJibHi rpynh HiMuie, noji.akib, eepele, eipmehib i T.)J.., cnieichybajih ui rpynh MHpHo. 3a eecb abcl'pihcbkhh nepio.u. He Ja<l>iKCOBaHO SIKHX-He6y.u,b Mi>KHauioHaJibHHX KOH1f1JiiKTie. Ue cnie>khttsi MaJio 6araTo nojhthbhhx HRCJii.U.KiB, 30KpeMa, 6araTOMOBHiCTb 6yKOBHHQiB: npakth'iho KO>KeH B 6iJibllliH a6o M.eHbllliH Mipi eono.u.ie HiMeQbKOJO, ykpa'ihcbkoio Ta pymyhcbkojo MOBaMH, a Hepi.n;Ko me 0)1.HielO-)J.BOMa. KiHeQb XIX i no'latok XX ctojiitih ei.n;1ha'lehi JHa'IHHM 1pocTaHHS1M oceint, KYJibTYPH BJarani, a TaKO)f( ekohomikh nykobhhh. Po16y.n;oeyBaJIHCb 11epHiBQi, ihllli Micrn Kpaw. Bi.u,KpHTO ynieepchtet y llepnibqsix, no6y.u.oeano TeaTp. 11epnieui ctalotb "ManHM Bi.u.HeM". Analele Bucovinei, IV, 3, p , Bucureşti, 1997

16 542 Oner IlaH'IYK He iaeani3y10 1 u1 abctj.llhclkoro nepioay, Ae He pa3 MaJIH Miel.le ceaeinm1 BJI3AH, KopynQiR 'IHHOBHHKiB, BiA3H3'1HMO, 1110 B QiJIOMY BiH MO)l(e 6yTH OQiHeHHH RK no3hthbhhh. IlicJIR ectahobjiehhr pymyhclkoî enaah e IlieHilfHiH EyKoBHHi ( ), Ha )l(ajib, HeMaJIO 3 33BOHOBaHHOro 6yJio BYpa'leHO, 30KpeMa, npaso HepyMyHCbKOro HaceneHHR Ha BiJibHHH HaQiOHaJibHHH p03bhtok. IlO'laJiaCJI nepwa XBHJIR emirpa1..1ii" 3 EyKoBHHH, RKY nokhaajio 6ararn HiMQiB Ta aecypihqie. Haiisa)l{'li 'lach HacTynHJIH nia qac paajihcbkoro nepioay ( ), KOJIH KOMyHiCTaMH 6ynH rpy6o pononrnhi He TiJibKH npasa OKpeMoro rpomaarhhha, ane ii HaQioHaJibHHX rpyn. Ue cnohykajio 6araTLox 11iM1.1ie nokhhyth IlisHilfHY EyKOBHHY (HiMellbKa penatpiauill), 'IHMaJio pymyhib npo6ysanh HeneranbHO nokhhyth Kpaii, Ja 1110 COTHi 3 HHX nonjtathjihcr CBOÎM )l(httjim. KoMyHiCTH'IHHH nepioa y)l(e B 1940 po1.1i nphbib AO JaKpHTTR HapoAHHX (HaQiOH3JlbHHX) AOMiB: ykpai"hcbkoro, nojilcbkoro_, PYMYHCbKoro, espeiicbkoro. Bce AYXOBHe )l(httr cyporo KOHYpOJIIOB3Jlocb TOT3JliTapHHM pe)l(hmom: AOJBOJIRJIOCR npaqt0bath JIHWe HaA AOJBOJteHHMH TeMaMH. TaK, e11ehi 1.JepHiBeUbKoro yhisepchtety He M3J1H MO)f(JIHBOCTi AOCJIÎA)l{yBaTH MHHYBWHHY Kparo, xi6a 1110 BHCBirnroearn aectpihclkhh Ta PYMYHCbKHH nepioah BHKJIIO'IHO B 'IOpHHX TOHax. IlnaHOMipHO npoboahjiacll pycmj>ikauir ykpaîhcbkoro Ta PYMYHCbKoro HaceneHHJI IlieHilfHO"i EyKoBHHM. Mi)I( THM, B x pokax XX ctonirrll KOJIHWHi emirpahth J EyKoBHHH, omrnhbwllcb e ihlllhx Kpai Hax, 06'f.!lHYBaJ1HCR B ToeapncTBa EyKoBHHQiB, BHHHK3J1H i Hayxoei ihcthtyliîî 3 npo6nem EyKOBHHH, H3HBH3H3'1HiwiH 3 HHX - IHCTHTYT EyxoBHHH B Ayrc6ypni ( 1988). Jluwe e qephiburx, e cep1.1i EyKOBHHH, npo6nemamh 6yKoBHHOJHaBCTBa MaH)l{e HixTo He JaiiMaBCR. CnTyaQiR JMiH1tJiacJ1 m1we nicjiji Kpaxy PaAJIHCbKOro CowJy, J no11eo10 HeJ3Jle)l(Ho i YKpa"iHH. TaK a 1992 poui BHHHK UeHTP liykobhhojhabctba. rojiobhoio Horo MeTOIO ( BiATBOpeHHJI y MeWK3HUiB EyKOBHHH (MaETbCR Ha yeaji nibhi'ih3 iî qacnrna) MeHTaJibHOCTi B3HEMOpo3yMiHHJI Mi)I( npeactabhhkamh pijhhx HauiottaJibHHX rpyn, Bi.n;TBopeHHJI ni.n;'lyttji rocnoaapr y JllOJJ;HHH, llky.n;ecjithpi 1 1 1"MH nphb'lajih.n;o TOrO, 1110 HaBKOJIO ece "Hawe" i Hi<Joro CBOro oco6hctofo. Uid MeTH HeMO)l(JIHBO AOCRfTH 6e3 yhao'ihehhr JIIOARM nojhthbhhx nphkjiaaib 3 HCTOpii' Kparo. ToMy UI>.n;oKna.n;ae JYCHJib AJill nepexjta.n;y, B nepwy 'lepry, Ha ykpa"ihcbky Mosy, nepwo.n;)l{epen 3 icrnpi"i Kpaw. B)f(e BHiiwna 3 APYKY KHH)l(elfKa Onuc E)'K06UHll re11ep311a <j>oh CnneHi, nepworo aectpihcbkoro KOMett.n;aHTa EyKOBHHH. rotylotbcji i ihwi nepekji3ah, ane i"x BHJJ;3HHIO 33B3)1{3( ckna.n;ha <j>i11attcoea cntyaui11 e Yt<pa"itti. lttworo <j>opmoio pojnoecro,!j)kehhr JHaHL

17 BnCTyn.LJ;HpeKTopa qephibeubkoro UeHTPY EyKoBHHOJHaecrna 543 npo EyKoBHHY r HayKoei KoH<J>epeHuiî cnijibho J HiMeUbKOIO, pymyhcbkoio, aectpihcbkojo CTOpOHOIO, ni.11.cymkh JIKHX BHXO,!V!Tb.D.PYKOM. TaKHX KOH<J>epeHuiH pp. npoee.11.eho 6iJibWe JO. B UE <J>yHKuioHyIOTb cekui"i icrnpii, JiiTepaTypH, MÎlKHapo.D.HHX BÎJJ.HOCMH TOIJ.lO. Ui cekui"i o6'r.d.hyiotb HayKoeuie nepeualkho J yhieepchtcty, a.ne He TÎJibKH, AKi JaHMaJOTbCJI 6yxoBHHCbKOIO TeMaTHKOIO. B pp. po'lpo6jij1jiocj1 6imr 40 phhhx TeM. UE cnienpauror J MyJeJIMH MiCTa, nphiimar y11actb y eimha'lehhi IOBHJidB CJiaBHHX 6yKOBHHUiB BCÎX HauioHa.JibHOCTeH. MH no'lhthbho BnJIHBafMO 11epe'l oprahh BJia.D.H i Ha OCBÎTHi npo6jiemh, B pejyjibtatî 1 10ro B 1IepHiBel.(bKiH o6nacti cepe.11. ihrnoro, <f>yhkuiohyrotb MaH)l{e 90 rnkijt J PYMYHCbKOIO MOBOIO HaB'laHHR i HaBÎTb O,UHa cepehcbka. B uinomy, MH HaMaracMOCR no'lhthbho BnJIHHYTH Ha ei.d.hochhh He TiJibKH MÎ)I{ HauioHaJTbHHMH rpynamm e o6nacti, ane i MÎ)I{ cyci.n;hhmh.uep)l{aeamh. B neprny 11epry MaCTbCR Ha yeaji Mon.n;oea i PyMyHiR. Ilponaryio11n MilKHauioHa.rrbHY TOnepaHTHiCTb, HaMaraCMOCR einrnophth i TRry no 6araTOMOBHOCTi, xapaktephy nmr 6yxoeHHI.(iB no'fatky XX ctonittji. BneeHeHHH, l.llo cnijibha.nihjibhictb Harnnx TJlbOX 6yKOBHH03HaB'fHX oprahijauih, a TaKOlK JaraJIOM HallJHX Kpai H, cnph'ihhhtbcji no Kpamoro BJafMOnopoJyMÎHHJI MilK Hapo.11.aMH Ta OKpeMHMH oco6amh,.uo luc'lhchhji Ja.JilflllKiB TOTaJIÎTapuoi" MCHTaJibHOCTÎ y HallJHX rpomanjih. Bce ue npnbe.ne, B KÎHUCBOMY paxyhky, no crn6ijiî3auri CHTyauii B EyKOBifHÎ B UÎJlOMY i B H3lllHX nepllcaeax.

18

19 DOMNILOR ACADEMICIENI, DOMNILOR DIRECTORI, DOAMNELOR ŞI DOMNILOR CERCETĂTORI ŞTIINŢIFICI, În deschiderea acestei conferinţe, reprezentanţii autorităţilor locale, domnul viceprimar al municipiului Rădăuţi şi domnul prefect al judeţului Suceava, îşi exprimau mândria de a fi gazâele unei atât de importante reuniuni ştiinţifice internaţionale şi urau succes lucrărilor acesteia. Acum, Ia încheierea manifestării, vă rog să-mi penniteţi să afirm că urările exprimate s-au împlinit. Lucrările celei de a treia conferinţe ştiinţifice internaţionale a institutelor din Augsburg. Cernăuţi şi Rădăuţi au avut deplin succes. Succesul acesta este rezultanta activităţii celor trei foruri ştiinţifice atât de pasionat antrenate în cercetarea istoriei mirificului ţinut al Bucovinei, acest "picior de plai" binecuvântat de Dumnezeu şi chinuit de imperii. Dacă îmi este îngăduit, aş compara efortul de cercetare depus cu trei torţe care, aprinse la Augsburg, Cernăuţi şi Rădăuţi, se străduiesc să lumineze trecutul zbuciumat şi controversat al Bucovinei, să-i limpezească negurile printr-o riguroasă şi dreaptă cunoaştere a istoriei sale. Pe acest drum spre lumina adevărului, schimbul de opinii între specialişti, aflarea şi descifrarea sensului documentelor sunt realizate în trei, probând înţelep~iunea proverbului german intrat în patrimoniul universal "Alles gutten Dinge sind drei". Parafrazându-l, s-ar putea afinna - şi eu o fac cu încântare - "Alles drei lnstituten sind gut". Bun este şi faptul că după dezbateri, pe alocuri aprinse, s-a putut stabili un mod de lucru constructiv pentru viitoarele întâlniri şi, anume, analiza documentară comparată a unei singure probleme de interes major, aşa cum apare ea văzută de la Cernăuţi, Augsburg şi Rădăuţi. "Când totul se vede bine, nimic nu se mai caută cu lumânarea" - spune un proverb românesc. Studiul temeinic al trecutului Bucovinei, bazat pe o documentare solidă, ar putea fi o trainică temelie a relaţiilor din această parte a Europei. Analele Bucovinei, IV, 3, p , Bucureşti, 1997

20 546 Alocuţiunea rostită de doamna Georgeta Colban-Grasu Cel ce intră ca oaspete într-o casă de români, nu pleacă fliră un dar. Respectând tradiţia, oferim în dar celor doi oaspeţi ai noştri din Augsburg şi Cernăuţi, o colecţie audio de cântece populare româneşti, de la cele mai vechi, de acum 500 de ani, până la cele de astăzi. Ascultându-le, veţi percepe ceva din sufletul şi dorurile neamului nostru. Salutându-vă în numele Consiliului pentru Problemele Românilor de Pretutindeni al Guvernului României, vă mulţumim pentru participare şi interesul pentru reuşita acestei reuniuni de înalt nivel ştiinţific. Vă aşteptăm pe 5 iunie la Bucureşti. Georgeta Colban-Grasu

21 IlPMBITAHHR TIOCJIA YKP AIHM B PYMYHII..UosonbTe BHcnoBHTH BaM uthpy no.nrky Ja 3anpoweHHR B3RTH y11actb B po6oti Mb1rnapo.nHoî KomJ>epeHui'i 3 nhtahb 6yKoBHH03HaBcTBa, RKa npoxo.nhtb 1111r.t1t.UHRMH B.naBHbOMY i KpacHBOMY 6yKOBHHCbKOMY MicTi Pa.niBui. Birnto rrphcythjo Ha KomJ>epeHuiî.nenerauito 3 YKpai.HH, a came npe.ncrnbhhkib Ueu-rpy 6yKOBHH03HaBCTBa nph qephibcl\bkomy.nep)l{abhomy yhibepchteti, rocno.napib 1yCTpi11i - cniepo6ithhkîb UeH-rpy I>yKoBHHH 3 Pa.nieuie, a TaKO)J( rocteii 3 llime<f<fhhh. Bea)J(ato, mo no.ni6horo po.ny HayKoei KOHcJ>epeHuiî, RKi B)l{e crntotb no6poto -rpa.nhuie:to, MO)J(YTb nphhccth cyttcbhh BHCCOK B )J.OCJIÎ.U)J(CHHR me 11esi.noM11x ctopihok ictopi"i 11y.noeoro liykobhhcbkoro Kpato. KoMnneKcHa HayKoea po3po6ka ictopiî I>yKOBHHH, )I.O RKOÎ Cboro.nHi BHRBJIRIOTb senhkhh ÎHTepec wupoki Kona nonitonoris rn )J(ypHanicTiB He TÎJlbKH B YKpaîHi, PyMyHiî, a fi a ycbomy csiti, KOH<fe Heo6xi.nHa. He MeHw ea)j(nhbhm c BHBlfeHHR Ta HayKose nporhojysahhr couianbhoekohomî<fhhx Ta Mi)J(eTHi<fHHX npoueccib, RKi si.n6ysatotbcr Ha cy<fachomy ernni B 1IepHiseubKiii o6nacti YKpaîHH Ta e Cy11aecbKOMY noeiti PyMyHii". Oco6nHeo"i aktyanbhocti Ha cboro.n.hi Ha6ysac nhtahhh mo.u.o CTaHOBHuta pyr.tyhcbkoî HauioHa.JlbHoî MeHWHHH B Yxpaîtti, ttacamnepe.n., B 1IepHiBeuhKHi o6nacti Ta ykpai"ttcbkoî HauioHanbHO"i MeHWHHH e PyMyHii", B TOMY 1111cni s Cy<faecbKOMY nositi. B YCbOMY UbOMy, RK i mo.no ÎHllJHX HanpRMKÎB HayKOBOÎ po60th, ponb iettyto rnx e YKpa"iHi, PyMyHiî Ta e ihwhx Kpai Hax uehtpie 6yKOBHH03HaecTBa een1111ejha. CsiT 11eKac ei.n Bac o6rpyhtobahhx Ta o6'ckthbhhx HayKOBHX npaub, mo MO)l{Ha.nocRrTH nhwe wnrxom TicHoro HayKOBOro cniepo6ithhqtba. B11xo,1J,R Toro, mo I>yKoBHHa ei.noma RK yttikanbhhh Kpaif Tpa.u.11uiifttoro MHpttoro cnie)j(httr pi3h11x HauioHanbHOCTeif, eea)l{ato, mo Bama KottcJ>epettuiR, HK i JJ.iHnhHicTb uehtpie 6yKoBHH03HasCTsa a 1IepHifU.IRX Ta a Pa.u.ieuRx, cnphhthme no.nanbwomy po3bhtky ykpai.hcbko-pymyhcbkhx MÎ)l{.U.ep)l{aBHHX ctocyhkib, MHPY i CTa6inbHOCTi B periohi. na)l{ato BaM ycnixie!

22

23 COMENTARIU LA DESCRIEREA BUCOVINEI A GENERALULUI SPLENY Acad. RADU GRIGOROVICI Dintre documentele rămase din epoca ocupării nordului Moldovei de către trupele uustriece şi încorporarea teritoriului respectiv, cu învoirea Înaltei Porţi, în Imperiul I labsburgic, în anul 1775, sub numele de Bucovina, unul dintre cele mai importante îl constituie Descrierea Bucovinei a generalului Gabriel Spleny, comandant al trupelor de ocupatie, instituit guvernator al noului teritoriu. Este vorba de un memoriu adresat împărătesei Maria Theresia şi coregentului ei Iosif al II-iea la numai un an după stabilirea lui Spleny la Cernăuţi, cu scopul de a fi desărcinat de treburile organizatorice şi administrative de guvernator şi de a-şi relua activitatea de militar, la care ţinea foarte mult şi în care, de altfel, a excelat, ajungând feldmareşal. Nu avea deci nici un interes să înfrumuseţeze sau să modifice în rău impresiile sale dar, ca militar conştiincios, se gândea nu numai la trecut şi la prezent, ci şi la viitor. Manuscrisul, descoperit în două copii în două arhive vieneze diferite, a fost descifrat şi publicat la Cernăuţi, în anul 1893, de harnicul arhivar dr. Johann Polek, custode al bibliotecii universitare cernăuţene 1 Lucrarea este împărţită în trei părţi distincte. Prima parte, intitulată Despre fosta stare a diferitelor componente ale acestui district al Bucovinei, este completată cu o anexă despre "incomodităţile la care au fost expuşi militarii imediat după ocupare, din cauza imperfecţiunilor instituţiilor ţării în acest district". Această parte cuprinde 71 de pagini, adică 46% din lucrarea propriu-zisă. A doua parte, intitulată Propunere pentru o nouă formă de guvernare, care se potriveşte cel mai bine cu starea prezentă a districtului, cuprinde 44 de pagini, adică 30% din lucrare. A treia parte, intitulată Cu privire la acele ameliorări care cer mai mult timp pentru introducerea lor, cuprinde 36 de pagini, adică 24% din lucrare. Un sumar, o introducere, o biografie a lui Spleny şi un grup de observaţii finale, întocmite de Polek, precum şi şapte pagini de adnotări interesante, făcute ulterior pe unul 1 Gabriel von Spleny. Beschreibung der Bukowina. Hrsg. von Johann Polek, Czernowitz, H.Pardini, A Ilaiele Bucovinei, IV, 3, p Bucureşti, 1997

24 550 Radu Grigorovici din manuscrise probabil de secretarul aulic, von Jenisch - cunoscător al limbii turceşti şi participant la trasarea definitivă a graniţei -, întregesc monografia. Fiind scrisă în limba germană - şi încă una desuetă - puţini cercetători au consultat direct textul publicat de Polek şi de aceea se simţea, atât în sudul cât şi în nordul Bucovinei, lipsa unei traduceri integrale, de cafitate, în limbile română şi ucraineană. De fapt, Curţii imperiale din Viena i s-a prezentat o traducere în limba franceză. Cu ocazia împlinirii a 120 de ani de la înfiinţarea Universităţii din Cernăuţi, Centrul Bucovinean de Cercetări Ştiinţifice al acestei instituţii de învăţământ a prezentat participanţilor la aniversare o ediţie bilingvă a lucrării lui Spleny, traducerea fiind efectuată şi comentată de cercetătorii O.D.Ogui şi M.M.Saiko 2 Pe lângă o accentuată asimetrie între prefeţele în limba germană şi ucraineană, traducerea su'llrinde pe cititor prin faptul că ea cuprinde numai partea întâi a memoriului, care reprezintă ceva mai puţin din jumătatea lucrării şi se referă numai la perioada anterioară anului Centrul de Studii din Rădăuţi lucrează asupra unei traduceri integrale în limba română a Descrierii Bucovinei, întrucât în păt1ile a doua şi a treia se dezvăluie, în viziunea autorului, intenţiile de viitor ale administraţiei militare, dar şi propunerile sale pentru un viitor mai îndepărtat, sub o administraţie civilă. Textul lui Spleny ridică încă multe întrebări cu răspunsuri nelămurite sau contradictorii. O problemă, pe care vreau s-o comentez aici, a fost pusă încă de J.Polek, într-o notă de subsol, la capitolul al patrulea al primei păt1i (pag. 32). În traducerea românească, nota sună în modul următor: "Atrage atenţia faptul că Spleny vorbeşte numai de moldoveni desi. încă de pe atunci. locuiau numeroşi ruteni nu numai în ocolul Câmpulungului Rusesc, dar şi pe teritoriul dintre Prut şi Nistru" (subl.n.), citând propria lucrare Începuturile învăţământului elementar în Bucovina, (Cernăuţi, 1891 ). Citând lucrarea Descrierea Moldovei a lui Dimitrie Cant~mir, el găseşte şi acolo aprecieri defavorabile, dar, personal, considera că, "în această privinţă, i se cuvine popomlui moldovean mai multă milă decât reproş; căci numai presiunea îngrozitoare la care este supus 1-a făcut bănuitor şi prefăcut". Alineatul la care se referă nota lui Polek este în general defavorabil caracternlui moldovenilor. Li se recunoaşte umorul agresiv, curajul, dragostea de libertate şi simţul puternic al onoarei; li se reproşează duplicitatea, firea uşuratică, zgârcenia şi invidia, lenea şi inclinaţia spre băutură. Atrage atenţia faptul că nota nu este preluată în versiunea ucraineană ca notă la text. În schimb, în pref~ţă, problema este tratată mai pe larg de către traducători 3. Cât priveşte cauzele caracteristicilor defavorabile ale modovenilor - Spleny vorbeşte nu numai despre ţărani - putem fi de acord cu părerile traducătorilor ucraineni. De altfel, ele coincid cu cele ale tuturor comentatorilor situaţiei din epocă, de la mari boieri, ca Vasile Balş şi Sturza, până la Max Weber şi însuşi Polek. 2 Gabriel von Spleny. Opis Bufwvînî I Beschreibung der Bufwwina. Per. z nim., peredmova i komentar O.D.Oguia, M.M.Saika (Descrierea Bucovinei, traducere din germană, prefaţă şi comentarii de O.D.Ogui şi M.M.Saiko), Cemăuti, Editura "Ruta", Ibidem. p. 7-8.

25 Comentariu la Descrierea Bucovinei 551 În ceea ce priveşte însă înţelesul cuvântului "moldovean", problema mi se pare discutabilă. Autorii traducerii lansează o ipoteză ingenioasă. Ei pleacă de la afirmaţia, contrazisă de textul notei sale, că Polek ar fi considerat că Spleny a greşit, scriind mai departe: "În opinia noastră, aceasta nu este chiar o greşeală, ci o amprentă a timpului. În acea perioadă, conştiinţa naţională a populaţiei încă nu era bine cristalizată, iar pe general îl interesa mai mult apartenenţa confesională şi de stat şi nu cea etnică. În acest context, <moldoveanul> este locuitorul acelei părţi a Ţării Moldovei care a fost alipită la Austria. adică un sinonim al termenului <bucovinean>". Ipoteza aceasta este într-adevăr ingenioasă, chiar plauzibilă, şi rezolvă, dintr-o singură lovitură, multe probleme ale trecutului Bucovinei din punct de vedere etnic. Mi-a atras, apoi, atenţia conţinutul alineatului care urmează în acelaşi text. După ce susţin că "date veridice, privitoare la componenţa naţională a populaţiei Bucovinei, există numai pentru a doua jumătate a secolului al XIX-iea - începutul secolului al XXlea"4, Ogui şi Saiko reproduc rezultatele recensământurilor austriece, în cifre absolute, pentru cele două naţiuni în cauză, adică ucraineană şi română, începând cu anul Or, ei înşişi folosesc, cu două alineate mai jos, datele recensământului din anul Prezentăm în tabelul nr. I şi figura nr. I. numeric şi grafic, dinamica populaţiei ucrainene şi româneşti, potrivit datelor ;tatisticilor austriece pentru a doua jumătate a secolului al XIX-iea şi până la 191 O inclusiv 5 Le voi comenta cu altă ocazie, deşi ele vorbesc de la sine. Să revenim însă la memoriul lui Spleny. Oare pe general nu-l interesa chiar deloc apartenenţa etnică a populaţiei? La urma urmei, chiar şi în 1880 austriecii încă identificau apartenenţa la o anumită etnie prin limba vorbită curent (Umgangssprache). Chiar în anul 1900, de trecere în secolul următor, înţelegerea dintre autorităţi şi autohtoni trebuia să mai pună probleme, căci doar 22% din populaţia autohtonă - în sensul de cetăţeni ai Austriei cisleithane - foloseau limba germană ca limbă de conversaţie 6 Într-adevăr, în capul de tabel a publicaţiei Orts-Repertorium der Bukowina ", reprodus în figura 2a, în cele patru coloane intitulate "Umgangssprache der einhemischen Bevt>lkerung" (limba de conversaţie a populaţiei autohtone), se scrie "Deutsch~, Ruthenen, Rumănen und Andere", adică germani, ruteni, români şi alţii. Ca urmare, evreii, care vorbeau în majoritate curent idiş - limbă considerată o variantă a limbii germane -, erau înregistraţi ca germani de confesiune israelită. Abia în anul 1900, când unii susţineau existenţa larg răspândită a lui "homo bucovinensis", lipsit de naţionalitate 8, 4 Ibidem, p.8. 5 Vladimir Trebici, Demografie. Exce1pta et selecta, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1996, p Ibidem, p.119, tabel nr.3. 7 Spezial-Or/s-Repertorien der im ăslerreichischen Reichsrate vertretenen Kănigreiche und Lănder, Bd. X III. Bukowina, Wien, Holder, Hans Prelitsch, Homo bucovinensis. "Briicke zum Westen". li, nr.4-5. p.12-14; vezi însă Ion Nistor. Homo bucovinensis. "Glasul Bucovinei". I decembrie; M.Olaru. Şt.Purici, "B11covi11ism" şi "homo bucovinensis", "Analele Bucovinei", III, 1996, nr.2.

26 552 Radu Grigorovici în publicatia Gemeindelexikon der Bukowina 9, se înregistrează o modificare abia perceptibilă, dar semnificativă, în capul de tabelă (vezi figura 2b); acum, în aceleaşi patru coloane, se scrie corect: "deutsch, ruthen., rumăn., andere", adică german~. rutean~. român~. altele. Fireşte, pe vremea lui Spleny, problema limbii de conversaţie a populaţiei autohtone, deci a nationalitătii, era mult mai delicată. Practic nici un autohton nu vorbea limba germană, ceea ce împiedica comunicarea între autorităţi şi populaţie. Am citit deci cu atenţie partea a doua a memoriului, neluată în seamă de editorii traducerii în limba ucraineană. În capitolul al doilea, cu subtitlul Despre.forma guvernării militare in specie, pe care o considerăm cea mai potrivită pentru acest district, Spleny propune înfiinţarea, la Cernăuţi, a unui Consiliu al Generalatului, drept guvern suprem al ţării. Direct subordonate acestui Consiliu, pe lângă fiecare sediu al unui regiment, ar trebui să existe câte un oficiu de stare civilă (Standesamt), sub conducerea unui ofiţer. În Bucovina ar fi trebuit să existe două astfel de oficii, unul pentru teritoriul dintre Nistru şi Siret, cu sediul la Sadagura, al doilea pentru teritoriul dintre Siret şi graniţa cu Transilvania, cu sediul la Suceava, deci primul în regiunea locuită astăzi predominant de ucraineni, celălalt în regiunea locuită aproape exclusiv de români. Conform propunerilor lui Spleny 10, în Consiliul Generalatului apar, cu drept de vot, un general, patru ofiteri cu diferite misiuni (vicepreşedinte, auditor ca referent pentru probleme juridice şi doi ofiţeri ca referenţi pentru probleme politice, respectiv de răsplătire a serviciilor) şi un boier cu titlul de staroste şi ca referent în probleme publice şi economice. Fără drept de vot, fac parte din el ofiţeri pentru administrarea banilor, secretari, registratori, jurişti, un medic militar, un ofiţer de poliţie, 12 curieri şi un temnicer, în total 23 de persoane. Printre ei se găseşte un secretar valah, alături de unul german, salarizaţi fiecare cu câte 600 florini anual, ca şi medicul militar, precum şi doi "cancelişti" (funcţionari) valahi, alături de doi germani, salarizaţi şi ei egal, cu 300 florini anual. În oficiile de stare civilă, apare pe lista celor 11 membri un boier cu titlul de ispravnic şi un cancelist valah, alături de unul german. Este evident că, sub numele de valahi, Spleny nu înţelegea cetăţeni ai Munteniei, ci cunoscători de limbă română. Dacă existau atunci în Bucovina şi, îndeosebi, în partea ei de nord-vest tot atâţia ucraineni ca şi astăzi, cum doresc să demonstreze colegii Ogui şi Saiko, atunci de ce nu a prevăzut Spleny secretari şi cancelişti ruteni? Cum să nu fi putut observa Spleny că cea mai numeroasă etnie din Bucovina erau rutenii? Atunci de ce nu a prevăzut pentru oficiul de stare civilă din Sadagura un cancelist rutean în locul celui valah? Cum putem ieşi din aceste contradictii flagrante? 9 Gemeindelexikon der im Reichsrate veretre/enen Konigreid1e und Lănder. Bearbeitet au/ Grund der Ergebnisse der Volkszăhlung vom 31. Dezember 1900, Bd. XIII, Bukowina. Wien. Hofu. Staatsdruckerei, Gabriel von Spleny. Beschreibung der Bukowina, Czemowitz, 1893, p. 79 passim; vezi şi Spezial-Orts-Repertorien der im os/erreichischen Reichsrale vertre/enen Konigreiche und Liinder, Bd. XIII, Bukowina, Wien, 1885, p.367.

27 Comentariu la Descrierea Bucovinei 553 De altfel, în scurtul capitol Ohnmassgeb/icher Entwmf zu einer militărischen /'inrichtung des k.k. enclavirten moldauischen Antheil.s 11, dedicat promovării populării "nrestei părţi enclavate a Moldovei", cum se exprimă Spleny (p.380), el se gândeşte la posiliilitatea de a retrimite în ţările imperiale, din care au venit, o parte din imigranţii originari din Polonia, Ungaria şi Transilvania, aşezaţi în Bucovina mai demult sau mai de rnrtlnd. pentru a face loc "adevăraţilor moldoveni" (wurklilche Moldauer), care ar dori să imigreze în Bucovina. Explicaţia contradicţiilor menţionate mai sus mi se pare simplă, dacă ne folosim de all document oficial al timpului, adică de datele recensământului moldovenesc, din anul 1774, efectuat în timpul ocupaţiei ruseşti a Moldovei 12 Sunt înşiruiţi nominal toţi loruitorii bărbaţi, cu prenumele şi, dacă-l aveau, numele de familie, ocupaţia, porecla, filiaţia, uneori etnia etc., rangul social (boier, mazil, răzeş, ruptaş, şleahtici) şi dacă era himic sau scutelnic şi din care motiv. Ţinutul Cemăuţiului cuprindea ocolurile Târgului, al Prutului de Jos, al Nistrului şi al Ceremuşului, cu toate satele lor, al căror caracter (boieresc, răzeşesc, mănăstiresc, episcopal) este precizat. Am extras pentru acest ţinut reprezentativ pentru partea Bucovinei locuită astăzi predominant de ucraineni, numele de familii ale tuturor persoanelor de rang social mai ridicat, adică ale nobililor mai mici sau mai mari, şi ale proprietarilor de moşii, cu excepţia mănăstirilor şi schiturilor, care erau toate româneşti. Din cele 133 de nume diferite, care apar adeseori de mai multe ori (vezi tabela nr.2), marea majoritate sunt nume româneşti uzuale, unele de mare răsunet cultural, istoric sau politic, ca, de exemplu, Balş, Donici, Flondor, Gafencu, Herescu, Hurmuzache, Moţoc, Neculcea, Onciul, Repta, Ursuleac. Găsim o bună parte a acestor nume (Cantacuzino, Canta, Flondor, Goian, Hurmuzach.i, Marcu, Moţoc, Mustaţă, Neculce, Onciul, Stroescu, Tabără, Tăutu, Vlaicu, Volcinschi, Zotta) şi în lista celor 28 de ctitori ai celor 36 de biserici ortodoxe, ridicate în ţinutul Cemăuţiului între 1772 şi Ar fi fost mult prea laborios să fac acelaşi lucru pentru birnici şi scutelnici, dar cei mai mulţi dintre ei nu aveau nume de familie, iar prenumele nu puteau fi folosite pentru o departajare etnică decât în mică măsură. Pot să vă asigur însă că numele şi prenumele cu rezonanţă ucraineană sunt foarte numeroase chiar şi în sate care sunt astăzi predominant româneşti. Concluzia pe care o trag din toate acestea este următoarea. Un general, şef de guvern, ca Spleny, însoţit de cei din preajma sa, atunci când vine în contact cu supuşii săi, se întâlneşte doar cu oamenii de rangul cel mai înalt din locul vizitat; ceilalţi agită stegulete sau aplaudă. În Bucovina şi chiar în nordul ei, oamenii de oarecare rang erau aproape toţi români, adică, cum se spunea atunci şi se mai spune şi astăzi pe alocuri sau 11 Rudolf Wagner. Vom Moldauwappen zum Doppeladler. Ausgewdh/te Beitrăge zur Geschichte der Bukowina. Bd.I. Augsburg. Verlag Hofmann, p Moldova în epoca feudalismului, vol.vij, partea I, Chişinău. Editura Ştiinţa p Mircea Pahomi. Schituri şi biserici din Ţinutul Cernăuţi. "Analele Bucovinei", I. 1994, nr.2. p

28 554 Radu Grigorovici uneori, moldoveni, deşi nu sunt cetăţeni ai unei ţări numită Moldova, ci locuitorii unei provincii ce poartă, din motive istorice, acest nume, aşa cum un german care s-a născut sau locuieşte în Bavaria îşi spune bavarez. Spleny a tras desigur concluzia că limba valahă este "lingua franca" a ţinutului guvernat de el şi, în consecinţă, şi-a ales colaboratori ai acestei limbi. Nu trebuie să uităm nici că principatul care purta în limba română denumirea de "Walachei" se chema şi "Ţara Românească". De altfel, în "şcolile moldoveneşti", preconizate de Spleny şi întreţinute de Fondul religionar greco-oriental, urma să se folosească limba "moldo-valahă". Mai mult, din textul său nu rezultă nicidecum că moldovenii erau foştii cetăţeni ai Moldovei, indiferent de naţionalitatea lor, dar nici că ar dovedi absenţa ucrainenilor în nordul Bucovinei în epoca ocupării ei de către trupele austriece. S-ar putea să fi supărat pe unii sau pe alţii cu concluziile mele, dar nu ştiu cum s-ar putea înţelege altfel conţinutul unei părţi a textului lui Spleny. În sflirşit, cred că orice text trebuie cunoscut în totalitatea sa, ţinând seama de toate amănuntele, pentru a putea desluşi adevărul. În fond, istoria, ca ştiinţă, caută să cupleze logic trecutul cu prezentul şi cu viitorul, cum preconiza Dimitre Onciul. Tabel nr. I Locuitorii autohtoni de limbă r11teană şi română În B11covina (conform recensământurilor austriece) Anul Totalul populaţiei Vorbitori de limbă ucraineană ] Vorbitori de limbă română Raport ruteni/români ,899 1,261 1,288 1,300 Popula(ia ruteană (%) 28, ,2 41,8 40,8 Populaţia română (%) 55,4 40,4 33,4 32,4 31,4 Variaţia rutenilor/an I I I I I +730 Variaţia românilor/an I -109 I I I I l ,117 38,4 34,4 I I Tabel nr.2 Numele de familie ale "notabilităţilor" din localităţile ţinutului Cernăuţi conform recensământului moldovenesc din anul I 77 4 (în ordine alfabetică) A: Andronic, Aslan 8: Bahateriţu, Balasinovici, Balş, Beldiman, Bobele, Boldescu, Bolohan, Borsan, Boşneagă, Botezat, Braha, Brăescu, Brânzan, Buţura

29 Comentariu la Descrierea Bucovinei 555 C: Calmâtui, Canta, Cantacuzino, Cantiş, Cătană, Cârste, Cemevschi, Ciopa, Ciomohuz, Cocei, Coman, Costeş, Costraş, Cracalia, Crăciun, Cucoran D: Diaconenco, Donici, Dracinschi, Drafia, Drăgănici, Drăghinici, Dumiciu, Dunuţă F: Faliş, Fistică, Flondor, Frunză G: Gafencu, Gavrilaş, Gavrilescu, Grâu, Ghenghea, Ghiţincul, Giurgiuvan, Goian, Gora, Goraş, Greierosul H: Haidragă, Herescu, Himuc, Hlihorce, Hlincu, Holban, Hotincean, Hunnuzache I: Iamandi, laneş, Irimicea,!sar J: Jian L: Lastiuca, Lenta, Lepădatu, Limbo, Lupul M: Macri, Marcu, Mariniuc, Mălai, Mânecă, Mitencu, Minteu, Mohovan, Moţoc, Murgulet. Mustaţă N: Nacul, Nalivaico, Neculcea, Nepoţel O: Oarza, Onciul P: Pană, Pancul, Pălade, Păunel, Perjul, Popescul, Potlog, Prescumiţu, Prodan R: Râpta, Roşca, Rotopan, Roznovan S: Savin, Săvescul, Semaca, Smolinschi, Spânu, Stavăr, Stângaciu, Strâşcă, Stroescu, Sturza T: Tabără, Taranga, Tăutu, Tiron, Tumurug, Tumuzei Ţ: Ţiganiuc, Ţinte, Ţopa U: Ursul, Ursuleac V: Vârgolici, Velicico, Verinschi, Veriha, Vlad, Vlaicu, Volcinschi Z: Zavialiţă, Zota

30 556 Radu Grigorovici Figura nr Total Ruteni 1.9., Romini B Raportul Rutenl/Romlnl '.6 'i: o V..2 q_ III "tj _o---- '.E p---- ' 1.3 s 400 I 'o 1.2 "ii I c I :;: I % o u I :I 300 I.O ca ra "+:l % ra 3 a o li.. '' % 100 ~ % o Anul recenslimintului Figura nr. 2 Umgangsspr. dcr cinhcim. Bcviilkcrung <> c CI.<: u u c u ~ -5 ~ u r:: 1 Q &! a: < Umgang1spnchcn dcrcinhcinlischcn Bcvolkcrung -5 fi ; G!l :::> '5 u 1 "Q e a. b.

31 KOMMENTAR ZUR "BESCHREIBUNG DER BUKOWINA" DES GENERALS GABRIEL VON SPLENY Akad. RADU GRIGOROVICI Eines der wichtigsten Dokumente, die uns aus der Zeit der Besetzung des Norden der Moldau durch Osterreichische Truppen und der mit der Zustimmung der Hohen Pfotte 1775 erfolgten Einverleibung des betreffenden Gebietes in Oesterreich erhalten blieb, ist die Beschreibung der Bukowina des kommandierenden Generals der Besatzungstruppen, der als Gouvemeur des neuen Territoriums eingesetzt wurde, Gabriel von Spleny. Die Arbeit ist în drei unterschiedliche Teile gegliedert. Der erste, "Von dem ehehinigen Zustand verschiedener Gegenstănde dieses Bukowiner Districts" betitelte Teii, ergănzt von einem Anhang Ober "die Unbequemlichkeiten, welchen das Militilr gleich bey Einrukung wegen Unvollkommenheit der Landeseinrichtung in diesem District ausgesetzet ware", umfal3t 71 Seiten, d. h. 46 Prozent der eigentlichen Arbeit. Der zweite, "Vorschlag zu einer Regirungsform, welche sich zu dem jetzigen Zustand des Districts am besten schicket" betitelte Teii, umfabt 44 Seiten, d. h. 30 Prozent der Arbeit. Der dritte, "Jene l'vteliorationen betrffend, die da zur Einftihrung mehrere Zeit erforden" betitelte Teii, umfabt 36 Seiten, d. h. 24 Prozent der Arbeit. Ein Register, eine Einleitung, eine Biographie Splenys und SchluBbemerkungen des Herausgebers, sowie 7 Seiten einer Reihe spăter hinzugeftlgter, interessanter Anmerkungen, die wahrscheinlich vom Hofsekretlir von Jenisch, Kenner der turkischen Sprache, abgefal3t wurden. Bei Gelegenheit der 120-jăhrigen Bestehungsfeier der Czemowitzer Universităt wurde den Teilnehmem seitens des wissenschaftlichen Forschungszentrums ftlr Bukowina-Kunde der Universitilt eine zweisprachige Ausgabe der Arbeit Splenys vorgelegt, ilbersetzt und herausgegeben von den Forschem O.D.Ogui und M.M.Saiko. Die Ausgabe ilberrascht durch eine auffallende Asymetrie zwischen der deutschen und der unkrainischen Einleitung und durch die Tatsache, dal3 der deutsche Leser ilberhaupt nicht, der ukrainische Leser erst auf Seite 6 der Einleitung darauf aufmerksam gemacht wird, dal3 sie nur den ersten Teii von Splenys Eingabe, und auch diesen nicht gănzlich, Analele Bucovinei. IV. 3, p , Bucureşti, 1997

32 558 Radu Grigorovici wiedergibt; dieser Teii bildet weniger als die H!ilfte der ganzen Arbeit und bezieht sich nur auf die Zeit bevor Jedenfalls wirfs Splenys Text viele noch ungekllirte oder gegenslitzlich beantwortete Fragen auf. Die Frage, auf die ich hier eingehen will, hat schon J.Polek am Anfang einer Fuflnote zum ersten Abschnitt des 4. Kapitels des ersten Teils gestellt. Der betreffende Text lautet wie folgt: "Es fllllt auf, dal3 Spleny nur von Moldauem spricht, obwohl schon damals nicht nur im Russisch Kimpolunger Bezirk, sondem auch in dem Gebiete zwischen dem Pruth und Dnjester viele Rut he ne n wohnten. (Vgl. meine Schrift: "Die Anfănge des Volksschulwesens in der Bukowina", Czemowitz, 1891, S.41, ff.)". Er beruft sich auf Dimitrie Cantemirs Beschreibung der Moldau und findet dort ebenfalls ungilnstige Beurteilungen der damaligen Moldauer; personlich meint er jedoch (ich zitierte): "Darob verdient jedoch das moldauische Volk mehr Mitleid als Tadel; denn nur der schreckliche Druck, unter dem es schmachtet, hatte es mil3trauisch und arglistig gemacht". Der Abschnitt, auf den sich Poleks Ful3note bezieht, bewertet tatslichlich den Charakter der Moldauer im allgemeinen ungilnstig. Er anerkennt ihren zweideutigen Witz, ihre Unerschrockenheit, ihre Freiheitsliebe, und ihre Unversonlichkeit bei Beleidigung; er wirft ihnen vor arglistig, leichtsinnig, geizig, neidisch, dem Trunke ergeben und faul zu sein. Die Fuflnote wird in die ukrainische Version nicht als solche Ubemommen. Das Problem wird jedoch von den Uebersetzern ausftlhrlich in der Einleitung behandelt. Was den Sinu des Wortes "Moldauer" betriffi, so scheint mir die Losung der Herausgeber fraglich. Sie stellen eine scharfsinnige Hypothese auf, wobei ~.ie von der Behauptung ausgehen, die dem Text von Poleks Ful3note widerspricht, d<il.l dieser der Meinung gewesen sei, dal3 "Spleny einen Fehler gemacht habe", und schreiben weiter (ich zitiere): "Unserer Meinung nach ist dies kein eigentlicher Fehler, sondem ein Merkmal seiner Epoche. Zu jener Zeit war das Nationalbewu13tsein der Bevt>lkerung noch nicht genilgend kristallisiert und den General interessierte eher die Konfesions- und Staatszugeht>rigkeit, als die ethnische Zugeht>rigkeit. In diesem Zusammenhang ist ein «Moldauer» der Bewohner jenes Teils des Landes Moldau, der an Oesteneich angegliedert wurde, d. h. ein Synonim des Wortes «Bukowinern". Diese Hypothese ist tatslichlich scharfsinnig, ja plausibel, und lost scheinbar eine Reihe ethnischer Probleme aus der Vergangenheit der Bukowina mit einem Schlag. Der lnhalt des darauf folgenden Abschnitts des Textes der Herausgeber Ogui und Saiko machte michjedoch bedenklich. Nachdem diese behauptet hatten, dal3 (ich zitierte) "glaubhafte Angaben Ober die nationale Zusammensetzung der Bukowiner Bevolkerung es erst flir die zweite H!ilfte des XIX. Jahrhunderts bis zum Anfang des XX. Jahrhunderts gibt", geben sie die Ergebnisse der osterreichischen Volksztthlungen betreffend die beiden in Frage gestellten Nationalitliten in absoluten Zahlen wieder, angefangen mit dem Jahr Jedoch zwei Abschnitte weiter (S.9, am Ende des ersten Abschnittes) beniltzen sie die Angaben der Volkszăhlung vom Jahre 1869.

33 Kommentar zur "Beschreibung der Bukowina" 559 Tabelle I und Abbildung I geben zahlenmllbig und graphisch die Dynamik der ukrainischen und rumllnischen Bevolkerung der Bukowina gemăb den osterreichischen Volkszahlungen der zweiten Hlllfte des XIX. Jahrhunderts und bis einschliefllich 1910 wieder. Kehren wir jedoch zu Splenys Eingabe an den Kaiserhof zurilck. Soli den General die ethnische ZugehOrigkeit der BevOlkerung wirklich Uberhaupt nicht interessiert haben? lch las somit aufmerksam den zweiten und dritten Teii der Eingabe, die von den Herausgebem der ukrainischen Uebersetzung als unbedeutend betrachtet wurden. Im 2. Kapitel des zweiten Teiles, mit dem Untertitel "Von der militairischen Regierungsfonn in specie, die man diesem District am mehresten angemeben zu sein erachtet", schlllgt Spleny die Errichtung eines Generalats-Conseils als oberste Regierungsstelle in Czemowitz vor. ln jedem Regimentsstand mubte je eine Standesamt genannte Unterstelle errichtet werden, die, von einem Offizier geleitet, direkt vom Generalats-Conseil "abhangen" sollte. In der Bukowina sollten somit zwei Standesllmter bestehen, das eine in Sadagura filr das Gebiet zwischen "Dniester und Szyreth"; das andere in Suczawa filr das Gebiet zwischen "Szyreth bis an die SiebenbUrgische Grănze", somit das erste im heute vorwiegend von Ukrainem bewohnten Gebiet, das zweite im beinahe ausschlieblich von Rumllnen bewohnten Gebiet. GemllB Splenys Vorschlllgen erscheinen im Generalats-Conseil mit Stimmrecht: ein General, vier Offiziere mit verschiedenen Aufgaben (ein Vizepr!isident, ein Auditor als Referent filr Rechtsfragen, ein Referent fur politische Fragen und einer "in Gratialibus"), sowie ein Bojar mit dem Titel "Staroste" als Referent filr Offentliche und Okonomische Fragen. Ohne Stimmrecht nehmen Teii zwei Offiziere filr die Manipulierung des Geldes, Sekretâre, Registrare, Advocaten, ein Physicus, ein Polizeilieutnant, 12 Gerichtsboten und ein Kerkermeister. Unter diesen 23 Personen befindet sich auber einem deutschen, auch ein wallachischer Secretllr, mit je einem Gehalt von 600 fl. jllhrlich - gleich jenem des Generalats-Physicus, sowie zwei deutsche und zwei wallachische "Cancellisten" mit je einem Jahresgehalt von 300 fl. Jn den Standesllmtem erscheinen auf der Liste von 11 Mitgliedem: ein Bojar mit dem Titel "lspravnik" undje ein deutscher und ein wallachischer "Cancellist". Offensichtlich verstand Spleny unter "wallachisch" keinen Staatsbilrger der Walachei, sondem einen Kenner der rumănischen Sprache. Wenn sich damals in der Bukowina und insbesondere im Norden relativ ebensoviele Ukrainer befanden wie heute, wie unsere Kollegen Ogui und Saiko uns beweisen wollen, warum hat Spleny keine ruthenischen Sekretăre und Cancellisten vorgesehen? Wie konnte Spleny nicht bemerkt haben, dab die zahlreichste Ethnie in der Bukowina die Ruthenen waren? Warum hat Spleny filr das Standesamt Sadagura keinen ruthenischen Cancellisten an Stelle des walachischen vorgesehn? Wie ktinnen wir diesen krassen WidersprUchen entgehen? Die Erkliirung der oben erwllhnten Widersprilche scheint mir einfach, wenn wir ein anderes zeitgenossisches offizielles Dokument benutzen, d. h. die Angaben der 1774 erfolgten moldauischen Volkszlihlung, die wllhrend der russischen Besetzung der Moldau stattfand. Diese Ergebnisse erschienen 1975 in Chişinău im Verlag Ştiinţa.

34 560 Radu Grigorovici Der Czemowitzer Bezirk umfabte folgende Kreis (Ocol): des Marktes (d. h. Czemowitz); des unteren Pruths (al Prutului de jos), des Dnjesters (al Nistrului) und des Czeremosch (al Cirimuşului), mit allen ihren D6rfem, wobei der Charakter des/der EigentUmer (Bojar, Raseschen-Gemeinschaft, Kloster, Bischof) ebenfalls angegeben ist. Aus den Angaben ftir dieses Gebiet, das heute, mit einigen bemerkenswerten Ausnahmen, kompakt von Ukrainem bewohnt ist, habe ich die Familiennamen aller "Notabilitliten" der D6rfer und Gllter, d. h. des niedrigen und h6heren Adels und der GroBgrundbesitzer entnommen. Die l 33 verschiedenen, oft mehrfach vorkommenden Namen (siehe Tabelle li) sind meistens llbliche rumlinische Namen; einige von ihnen rufen bedeutende kulturelle, historische und politische Ankllinge hervor, wie z. B. Balş, Donici, Flondor, Gafencu, Herescu, Hurmuzache, Moţoc, Neculcea, Onciul, Repta, Ursuleac. Eine grol3e Anzahl derselben Namen (Cantacuzino, Canta, Flondor, Goian, Hurmuzachi, Marcu, Moţoc, Mustaţă, Neculce, Onciul, Stroescu, Tabără, Tăutu, Vlaicu, Volcinschi, Zotta) befinden sich auch in der Liste der 28 Stifter von 36 zwischen 1772 und 1861 im Gebiet Cernăuţi erbauten, orthodoxen Kirchen. Die SchluBfolgerung, die ich aus all dem ziehe, ist folgende. Ein General, zugleich Gouvemeur, wie Spleny, und die ihm Nahestehenden begegnen, wenn sie mit ihren Untertanen in Berilhrung treten, nur den hochstrangigen Mlinnem des besuchten Ortes; die anderen schwenken Flihnchen und applaudieren. In der Bukowina und selbst in ihrem Norden waren jene beinahe ausschliel31ich Rumănen, d. h. wie man damals und stellenweise auch heute noch sagt, Moldauer, obwohl sie keine BUrger eines Moldau benannten Staates sind, sondern nur Bewohner einer aus historischen GrUnden so benannten Provinz, etwa so wie ein in Bayern geborener oder wohnender deutscher sich gelegendlich Bayer nennt. Spleny zog daraus den Schlul3, dal3 die walachische, d. h. die rumănische Sprache die "lingua franca" des von ihm regierten Gebietes ist, und wllhlte seine Mitarbeiter dementsprechend. Man darf nicht vergessen, dab das im Deutschen mit "Walachei" bezeichnete FUrstentum auch "Ţara Românească" genannt wurde. Auch erfolgte der Unterricht în den von ilun vorgeschlagenen und von griechisch-orientalischen Religionsfond unterhaltenen moldauischen Schulen in "moldowalachischer" Sprache. Aus Splenys Text kann man somit keineswegs folgem, dal3 er unter dem Namen "Moldauer" nur die gewesenen StaatsbUrger der Moldau, unabhllngig von ihrer ethnischen Zugeh6rigkeit verstand, aber auch nicht, dal3 der Text beweisen wllrde, dall es zur Zeit der Besetzung durch die ilsterreichischen Truppen im Norden der Bukowina keine Ukrainer gab. SchlieBlich meine ich, dal3 jeder Text in seiner Gl!-Dze und in allen seinen Einzelheiten bekannt sein mub, ehe man in richtig deuten und daraus die Wahrheit entnehmen kann. Im Grunde versucht ja die Geschichtsforschung die Vergangenheit, die Gegenwart und die Zukunft logisch mit einander zu verbinden, wie es Dimitre Onciul verlanbte.

35 KOMEHTAP.QO "OnVICY 6YKOBVIHVI" rehepana ra6pienb cnnehi Cepe.a..u.oKyMeHTie, JIKi JaJIHWHnHci. ei.a. enoxh 0Kyna1.\i'i IlieHi rno'i Mo;1.u.oe11 aectpihcbkhmh BiHCbK3MH i nphe)j.hahhji uiri' Tep1nopii, Jfi.U.HO 3 JJ.OMOBneHicTJO 3 BHCOKOIO IlopTOIO,.a.o fa6c6yp3bkoi imnepi'i B 1775 poui ni.a. HaJBOIO 6yKOBHHa, OJJ.HHM ij Hailea)l<JmeiwHx e 01111c EyK06Wlll rehepana fa6piemr CnneHi, nph3ha'lehoro ry6ephatopom HOBOi TepHTOpi'i. IlpauJI CKna.u.arTbCJI 3 'fpbox OKpeMHX 'lacthh. lfacthha nepwa ni.a. HaJBOIO: "Ilpo KOnHWHÎH CTaH pijhhx KOMnOHeHTiB UbOfO OKpyry 6yKOBHHH", 6yna.u.onoeHeHa.u.o.na~KOM npo "He3p)''IHOCTi, B JIKHX onwmmhcb BiifCbKOBi o.npajy )I{ nicnji OKynaui'i 3 nph4hhh He,!lOCKOHaJIHX ittcrntyuiif.nep)l(abh e ui.omy mcpy3i''. UJ1 4acTHHa Mar 71 crnpittky, T06To 46% ecid npaui. lfacthha.upyra ni.a. HaJBOIO: "Ilpono:m1..1i'i uo HOBOi cj>opmh KepyeaHHll, JIKÎ HaHKpa11..1e ni.nxo,njitb Ha.naHlfH CTaH OKpyry"' CKJia,UafTbCll 3 44 CTOpiHOK, T06To 30% npaui. 1 facthha TpeTJI ni.n HaJeoio: nornji,n Ha Ti noninwehhji, JIKi notpe6yjotb 6ini.we 4acy,WIJI ix eee.u.ehhji" JaifMae 36 ctopihok, T06To 24% npaui..uo Toro )I( r ec-rynha qacthha, 6iorpaQ>iJ1 CnneHi i pll,n JaKnI04HHX Jayea )l(etti., ynawtobahhx IloneKOM, a TaKO)I( 7 CTOpiHOK uikabhx ahota1..1ih, Han11cam1x nijhiwe Ha o.nhomy J pykonwcie, HMoeiptto ayni.hhm cekpernpem. JHaeueM Typeu~Koî MOBH i yqarnhkom octat04hhx HaKpecneHb Kop.uoHie Q>ott HrHiweM. 3 Haro.u.H I 20 pi4hofo IOBineio 3acHyBaHHll qephibeubkofo yttieepchtety 11,eHTp 6yKoBHHOJHaecTea ui.oro eyjy npe,nctaewe y4achhkam CBJITKyeaHHJI.ueo MOBHe ew.uahhji npaui CnneHi, J nepekna.uom i KOMeHTapeM, J.UiiktteHHM O.,U.OrycM Ta M.M. CattKO. IlopH,n J ni,nkpecnehojo acumetpirt0 Mi)(( BCTynoM HÎMeUbKOlO i ykpaihcbkoio MOBaMH, nepekna.n JJ.HBYE 'IHT2.'la THM cj>akrom, ue TinbKH 1-wa A11alele Bucovinei. IV, 3, p , Bucureşti. 1997

36 562 Pa.ll.y rp11ropobl14 4aCTHtla pykom1cy, JIBmlC co6mo rpoxh MeHwe OOJIOBHHH 11pa1..1i CTOCYCTbCJI TiJibKH nepwoi' OOJIOBHHH 1775 poky. TeKcT CnneHi me ctabhtb 6araTo 3anHTaHb 3 He»cHHMH a6o cynepe4jihbhmh Bi)J.noBi.ll.JIMH. TaKe nhtahhh,!ike H xo4y TYT npokomehtyoarh, nocrnshb Ilie ll. IloneK ua no'!atky O.ll.Hic'i nphmitkh ni.li. nepwhm p03.ll.ijiom 4-'i rnabh nepwo'i 4aCTHHH (ct.32). Y pymyhcbkomy nepekha.ll.i TeKcT nphmitkh 3BY'IHTb rnk: "Ilp11oepTac yoary TOH <f>akt, ll.io CnneHi rosoptttb TiJibKH npo MOJI.ll.OBaH, B TOH 'lac JIK npm1rnsajih TO.ll.i 4HCeJibHi p y c H H H, H He TiJibKH Ha OKOJIHLIJIX PycbKOro KttMnynyttry, ane ii Ha Tepnrnpi'i Mi)f( IlpyToM i.l\hicrpom'', 3a l..ihtatojo 3 ttoro onaetto'i npa1..1i Ha'laJia no'lamko6oi' wko.1u 6 EyKo6uHu (qepttisqi, 1891 ). UttryJO'IH Onuc Afo L\HMHrpiH KaHTeMipa, BiH i TaM 3HaXO)J.HTb HecnpHHTJIHBi oqihkh, ane oco6hcto BBa)f(aC ('-IHTYIO): "3 l..lboro nphbo.ll.y HaJie)f(HTb llph)j.îji!ith MOJI)J.aBCbKOMY ttapo)j.y 6inbme cnib'iytth, HÎ)f( )J.OKopy, OCKiJibKH TÎJibKH )f(axjihbhh THCK, B JIKOMY BiH nepe6yoac, 3po6HB iforo TaKHM He)J.OBipmIBHM Ta Hell.IHPHM". Po3)].in,.li.O HKOro BÎ.ll.HOCHTbCJI nphmîtka IloneKa, B QÎJIOMY HeO.ll.H03Ha'IHO OQÎHJOC xapaktep MOJI.ll.OBaH. BH3HafTbCJI i'x arpechbhhtt rymop, xopo6pictb, mo6os )].O BOJii i ClfJibHe OO'IYTTJI ljectî; )J.OKOp!lfTbCJI 'im 33 )J.BOC.ll.YWHiCTb, nerkoba)f(hictb, CKynÎCTb, 333.ll.piCTb, niholllî Ta H3XHJI.li.O OHJIQTBa. Ilpneeprnc yoary Te, ll.io np11mitka He BKJIJO'leHa B ykpa'ittcbky sepci10 HK KOMeurnp.li.O TeKcTy. HaToMicTb npo6nema whpoko p03po6n!ictbc!i nepeknajla 'lamh B nepe)j.mobi (.li.hd. /2/, CT.7-8). ll.j,o)j.0 camoro OOHllTTJI CJIOBa "MOJI)J.OBaH" - nht3hhll 3)].3CTbCJI MeHi cnip HHM. ABTOpH nepekjia)].y BBO,ll,JITb BHHaXÎ)].JIHBY rinote3y. BoHH OOJICHJOIOTb cynepe'ihoctî o TeKcTi csod' npnmîtkh THM, ll.io IloneK tti6h ctbep)j.)f(yoas, ll.io CnneHi nomhjihbcji, i nhwytb.n.ani (UHTYIO): "Ha Haw norjijl,ll., Qe He OOMHJIKa, a Bi,!l,6HTOK enoxh. Ha Tott 'lac tta1..1iottanbtta csi.u.omictb nacenehhh Ilie He 6y11a.u.o6pe c<f>opmooatta, i rettepana QiKaBHJJa 6inbme Ko1-1<1>eciHHa i )J.ep>Kaotta np11ttanelkhictb, HilK et Hi'ltta. B QbOMY KOHTeKCTi "MOJI.ll,OBaH" c lkhtejib Tic'i 4aCTHHH MOJI)J.aBCbKOro KpalO, JIKa 6yna npm:.u.ttatta.u.o AscTpi'i, T06TO Qe CHHOHiM TepMitta «6yKOBHHel..lb». U» rinote3a cnpas.u.i BHHaxi)].JIHBa, HaBÎTb i1mooiptta, i BHpimyc 6araTo npo6jiem MHHynoro liykobhhh 3 ethî'ih0 i TO'IKH 3opy 0)1.HHM y.n.apom. TaKO)f( nphoepttyb MOIO ysary 3MiCT HacTynttoro p03)].ijiy B QbOMY )I( TeKCTÎ. IliCJIJI ni.u.tbepjj.)f(ehhji, ll.10 (QJITYIO): "npasmrni.ll,3hî CTOCOBHO HaQÎOHaJibHOro ckna.u.y HaceneHHH fiykobhhh c TÎJibKH npo JJ.pyry nonobhhy XIX - no4atky XX crnnirr»" (/2/, ct.8, p.3), Oryif i CaifKo nepe.u.pykysantt pe3yjibtam aocrpihcbkoro nepenncy ttacenehhh CTOCOBHO.li.BOX Ha1..1Hî - ykpa'ihcbko'i Ta pymyhcbkoi', no'ihhaloljh poky. Ane BOHH cami BHKOpllCTOBYIOTb B HaCTynHHX,ll,BOX a63aqax.u.atti nepen11cy ttacenehhll 1869 poky.

37 KoMeHTap.n.o "Onttcy liykobhhh" 563 Y rn6jihqi I Ta cl>irypi I noka3aha KÎJihKicHa Ta rpacl>i 1 rna.d.hhamika ykpa'ihcbkoro Ta pymyhcbkoro ttacejiehh.r si.n.noai.n.ho.n.o abctpîhcbkhx ctathcthk.!lpyroi' nojiobhhh XIX CTOJIÎTT.R i.!lo 191 O poky BKJIJO'IHO. noaepttemocb.n.o po6orn CnneHi. Xi6a )I{ rehepana 30BCÎM He llîkabhjla ethî'iha HaJie:>KHÎCTb HaceneHttH? R yaaxrno npo'ihtab.!lpyry 11acTHHY 3anttcoK, Ha HKY He 3BepHyJIH yaary BH,!l,aBQÎ nepekna.n.y ykpa'ittcbkoio MOBOIO. y.!lpyromy p03,!l,îj1î 3 ni,!l3arojiobkom "flpo cl>opmy BOCHHOro npabjiîhhh 30KpeMa, HKY MH aaa:>kacmo ttai:î6inb nph.!lathoio.d.jlh QbOro okpyry" Cnnetti 3ar1ponottyoaa crnophth B qepttîbqhx fehepanbhy Pa.n.y HK sepxobhhh yph.d.,!lep:>kaan. lie3nocepe.n.11i ni,!l,jlerni 11ic'i fettepmbho'i Pa.n.u nobhhhî 6yntt 6 ichyaath npu KO:>KHOMY wrn6i nonky, 610po rpomajj.hhcbkoro crnhy (Standesamt) ni.n. KepiBHHQTBOM o.n.horo ocpi11epa. B liykobhhî ichyaanh 6H.n.sa TaKHX 610po - o.n.he.d.jl.r Tepurnpi"i MÎ:>K.[lHicTpOM rn CipeTOM 3 po3tawyaahh.rm y Ca)].fopi,.n.pyre.D.Jl.R TepnTopi"i Mi:>K CipeTOM Ta KOP.!lOHOM 3 TpaHCHJibBaHicJO 3 po3tawyaahh.rm y CY'rnai; To6To O.!lHe a o6nacti, 3aceJiettiH cboro.nhi nepeaa)f(ho ykpai'ttu.rmh,.n.pyre a periohi, 3aceneHOMY MaH:>Ke BHHHTKOBO pymyhamh. 3ri.n.tto 3 npono3hqîhmh CnneHÎ (I, CTOp.79 Ta ttactynhi, i (7), CTOp.367), y fehepanhhy Pa.n.y nobhhhi 6ynH BBÎHTH 3 npaaom Ha ronoc: O.!lHH rettepan, 11ornpH ocl>i11ep11 3 pî3hhmh flobhoba:>kehhhmh (Biue-npe3H,!leHT, rnyxaq (.RK.n.onosi.n.a p11.n.wrn11x npo6jiem) Ta.n.sa ocf>iueptt-,!lonobi.!la'li 3 nojiîth'ihhx npo6nem i 3apo6ÎTH0 i njiath); 0,11.HH 6oHpl1H 3Î 3BaHHHM CTapOCTH HK )l,oflobî,11.a'i 3 nojiîth'ihhx npo6nem Ta ekohomîkh. lie3 npaaa ronocy fehepanbha Pa.n.a nobhhha 6yna MaTH ocjji11epib 3 ynpabjiîhh.r cjjihahcamh, cekpernpia-perictpatopîb, IOpHCTÎB, 0,11.HOfO BÎHCbKOBOfO JlÎKap.R, O,!l,HOfO ocl>i11epa nonit.d'i, 12 Kyp'cpiB Ta O,!l,HOro TIOpeMHHKa, y llîjlomy 23 oco6h. Cepe.n. HHX nobhheh 6yrn O.D.HH eanaxclknii cekpernp, pa3om 3 O.D.HHM HÎMeQbKHM (3apo6iTHa nnata KO:>KHOfO 600 cjjnopîhîb mopi'iho), O.D.HH BÎHCbKOBHii JlÎKap,.!lBa BaJJaXCbKllX cny:>k6os11i pa30m 3,11.BOMa HÎMeQhKHMH (3 3apo6ÎTHOIO nnatojo 300 cjjnopihie mopi rno). y 610po rpoma,!l,hhcbkofo CTaHY cepe.n. 11 cny:>k60bqîb nobhheh 6ya 6yTH O,!l,HH 60JtpHH 3Î 3BaHHHM icnpabhhka Ta 0,11.HH BaJl8XCbKHii rny:>k6ose11b pa30m 3 O,!l,HHM HÎMeQbKHM. OLJeBH.D.HO, mo ni.n. aanaxom CnneHi Mae Ha yaa3i He rpoma.d.jihhha MyHTeHi'i, a 3HaBQ.R pymyncbkoi' MOBH. RKlllO TOJJ.i ichyeano Ha liykobhhi, oco6n11eo Ha nibhîljh0-3axî,!l,hîh CTOpOHÎ, CTÎJlbKH )I{ ykpaîhqîb, CKÎJlbKH i CbOfO.D.HÎ,.RK cteep)l,)l{yjotb Oryi:î Ta Cai:îKo, TO.D.Î 110My CnneHi He nepe,!l6a'ihb i ykpa'ihcbkhx cny:>k6oeuis Ta cekpernpie? RK Mir Cnnet1i He nomîthth, mo 11aii'IHcnettttiw11ii 6yKOBHHChKHi1 ernoc - ykpai'h11i? To.n.i 'IOMY He nepe.n.6a'lehhii JJ.JUI 610po

38 564 Pa,.!J.y fpnropoeh't rpoma,ncbkomy ctahy 3 Ca,u.ropn ykpaihcbkhif cnylk6oeeub 3aMiCTb eanaxcbkoro? RK MO)f(Ha BHHTH 3 unx O'leBH.U.HHX npothpi'l? IloJICHeHHJI 333Ha'leHHX BHIJ.le npothpi'l 3,U.3CTbCJI npocthm, JIKIJ..{0 MM CKOpHCT3CMOCb ihwhm olfiiuhihhm.u.okymehtom Toro 'lacy, T06TO.naHHMH MO.JI..nOBCbKoro nepenncy ttacenehhji 3a 1774 pik, 3po6neHHH e nepio.u. pycbko"i okynauii Mon.u.oeH, en,u.ahhmh y KnwnHeei 1975 poky en,u.aehhutbom "llithhhua" (HayKa).,[{o CKJia,.!J.Y 1.J:epHiBeUbKOro noeity BXO,U.HJIH OKOJIHUi MÎCTa (1.J:epHÎBUi), pahoh HHlKHboro Ilpyrn,,[{HicTpa i lj:epemowa 3 yeima "ix cenamh, xapaktep JIKHX (nahcbkhh, cejijihcbkhh, MOHaCTHpCbKHH, E"nHCKOnCbKHH) 6ye BH3Ha'leHHH. R 3po6HB BH6ipKy 3 UbOro periohy, xapaktephoro,lj.jia Toi '13CTHHH oykobh HH, JIKa HaceneHa CbOrO,U.HÎ nepebalkho ykpaihujimh, npijbhij.i ycix oei6 3 BHCOKHM COUÎaJibHHM CT3HOBHIJ..{eM, T06TO.lI.BOPJIH 6iJibW-MeHW 3H3'1HHX Ta BJiaCHHKiB MaCTKiB, 3a BHHJITKOM Ha3B MOHaCTHpie Ta CKHTÎB, i oei BOHH 6ynH PYMYHCbKHMH pî3hhx npî3bhij..{, JIKÎ Haif'laCTiwe 3 'JIBJIJllOTbCJI (.U.HB.Ta6n.2), nepeealkha KÎJibKÎCTb 3 HHX - 'lacto YlKHBaHi PYMYHCbKi,,u.ellKÎ 3 HHX eenhkoro KYJibTypttoro, ÎCTOpH'IHOro a6o nonith'ihoro 3BY'l3HHJI, JIK, Hanpmrna.u., I>anw,,[{OHH'l, <l>jioh.u.op, falfjettky, fepecky, fypmy3ake, MouoK, HeKyJI'lll, Ott'lyn, PenTa, YpcynllK. 3Haxo,u.nMo 3Hatttty 'lacthhy TaKHX npijbhij.i (KaHTaKy3iHo, KattTa, <I>nott,u.op, follh, fypmy3aki, MycTJ1ua, HeKyntte, 0Httyn, CTpoecKy, Ta6epe, TeyTy, BnaiiKy, Bon'IHHCKi, 3orra) i e cnhcky 28 KTHTopie 36 opto,nokcajibhhx uepkob, 36y,U.OBaHHX no 1861 B lj:ephibeqbkiii o6nacti. 3 UbOro BCbOro li po6jiio T3KHH BHCHOBOK. fehepan, ronoea ypa,u.y, TaKHH, JIK CnneHi, OTO'leHHH CBOiMH cnylk60bujimh, BCTynalO'IH B KOHT3KT 3Î CBOiMH ni,u.nernhmh, 3YCTpÎ'l3BCJI 3 MiCQeBHMH oco6amh H3HBHIJ.IOro pahry, pewta )I( TiJibKH anno.u.yeana Ta BHMaxyeana npanopullmh. Y oykobhhi lk, oco6nneo B ii niehitthiii ttacthhî, JIIO.U.H 6y,u.b-J1Koro pahry 6ynn MaHlKe Bei pymyhamh; To6rn, AK roeophjiocji To.ni i roeophtbcji CbOro,U.HÎ ÎHO.U.Î H MOJI.U.OB3H3MH, XO'la BOHH H He ( rpoma.u.j1ttamh KpaîHH ni.u. HaJeoio Mon.u.oea. BoHH r >KHTeJIJIMH o.nttid" npoei11uii, JIKa 3 ÎCTOpH'IHHX MOTHBÎB HOCHTb UIO HaJBY TaK camo, JIK HÎMeQb,!J.10 Hapo,lJ.)l(em1H a6o MernKac e I>aeapii, HaJHBaCTbCll 6aeapueM. CnneHi, JBH'laHHo, 3po6ne BHCHOBOK, ll.{o BOJIOCbK3 MOBa - ue "lingua franca" Kpato, JIKHM BÎH KepyE:, Î ni,u.6npae co6i cnienpauibhhkîb, JIKÎ BOJIO,U.ÎJIH QÎE:IO MOBOIO. He cni.u. TaKOIK Ja6yean1, ll.{o KHJIJÎBCTBO, JIKe HÎMeUbKOIO MOBOIO H33HB3JIOCJI "BaJiaXÎE:to", HOCHJIO TaKO)I( HRJBY "PyMyHCbKHH Kpafi". 3 ii-tworo 6oKy' B MOJI,UaBCbKHX WKOJI3X., JacHoeaHHX CnneHi i <IJiHaHcoeaHnx rpeko-cxi.uhhm penirihhhm <l>oh.u.om, npo.noe )f(yeann BHKOpHCTOByeaTH "MO.JI..nO-B3JIRXCbKY" MOBy. DÎJibWe T~ro. 3 TeKCTY 30BeiM He BHTÎKaE:,!J.10 MOJIJ!(J~R'f3MH 6yJIH TÎJibKH Konnwni )l(hteni Mon.noen, HeJaJie)f(ttO ei.n ix Ha1.1ioHaJibHOCTi, TaKO)f( i He

39 K0Me11Tap.no "On11cy EyKoB11H11" 565.noBO.!lHThCH Bi.ncyrnicTh ykpai111.1ie e niehi rnih qacnrni EyKoBHHH e enoxy 0Kyna1..1i"i abctpihchkhmh BiHChKaMH. Ha JaKiHqeHHH BHCJJOBJJIOIO.!lYMKy, mo 6y.ni.-HKHH TCKCT TPC6a e11eqat11 e noehomy i1oro o6chjî, 3eepTa101J11 yeary Ha HaHMeHwy no.npo io, mo611 BHJIBHTH icthhy. BJaraJJi, ictopih - HayKa, nokjjhkaha noriqho noe'uybath MHHyne 3 cyqachhm i Mai16yTHÎM, HK Hac nepekohyc.[limîtpîe 0HqyJJ.

40

41 AUSTRIA ŞI PRINCIPATELE ROMÂNE ÎN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA. POLITICA DE ANEXIUNE SAU MISIUNE CIVILIZATOARE? GHEORGHE PLATON "... Qui nous dit que Ic peuple valaquc. place entre la Rusie qui veut le perdre. et la Porte qui ne peut le sauver ii ne se jetterra pas dans Ies bras de l'autriche. qui certes. ne lui refuserait pas Ies conditions et Ies garanties d'independence qu'elle accorde aux peuples soumis a son empire". Nicolae Bălcescu "Les Italiens disent: guand meme contre r Autriche; nous en disons autant pour la Russie. Aussi si nous elions obliges de choisir entre deux maux, contre la Russie et l'autriche nous preferions cette derni~re, car elle est plus civilisee. De m~me qu'entre la Turquie, parceque non seulcment elle est incapable de menacer notre nationalite, mais sous l"intluence de la France et de I' Angleterre, comme elle le sera dorenavant, elle ne pourra pas mettre des entraves a la civilisation des Principautes. I. C. Brătianu Când, în secolul al XVII-iea, Grigore Ureche îşi scria letopiseţul, nu greşea atunci când asocia evoluţia istoriei Moldovei, în special a teritoriului românesc în general, de aşezarea în spaţiul geografic - în "calea răotătilor". Situarea geografică a spatiului românesc într-o impo11antă zonă de convergentă, a imprimat istoriei sale particularităţi care au marcato şi au definit-o, totodată. Valabilă pentru segmentele istoriei antice şi medievale, observaţia explică. într-o accep\iune mai limpede nominalizată, realitatea epocii modeme, în cursul căreia istoria românească a evoluat - egal ameniniată din "toate azimuturile" - între Scylla crucii şi Charibda semilunii. Sintagma, enuntată de observatorii politici, la început, a fost însuşită, după aceea de cercetătorii perioadei modeme ai istoriei noastre 1. 1 Oh.Platon, Principatele române i11tre Scy/la aucii şi Clurribda semilunii. Soluţii politice ale "Problemei româneşti" la sfârşitul revolutiei de la 1848, "Academia Română. Memoriile Secţiei de Ştiinţe istorice şi arheologice". seria a IV-a, t.xvlll, p Analele Bucovinei, IV, 3. p , Bucureşti, 1997

42 568 Gheorghe Platon Comunicarea noastră are drept obiect principal prezentarea şi evaluarea unor percepţii ale epocii în discuţie - prima jumătate a secolului al XIX-iea - cu privire la Jocul alternativei austriece în strategia luptei politice naţionale a românilor, la locul care ar fi trebuit să-i revină Monarhiei în contextul în care ameninţarea rusă şi panslavismul reprezentau o importantă preocupare a lumii politice europene. Din imensul material documentar existent, am selectat câteva piese şi aprecieri pe care le-am considerat drept reprezentative în sensul care ne interesează. Prima piesă la care am ~cut apel este un important memoriu, de curând publicat de acad. Cornelia Bodea 2 - elaborat de Moise Nicoară, în , şi destinat, se pare, cancelariilor europene. Născut la Gyula, în Ungaria, cunoscând intimităţile politice ale Imperiului Habsburgic - M.Nicoară este primul român ortodox din cuprinsul Monarhiei care poseda studii academice complete -; el a trăit, o vreme îndelungată, la Bucureşti, laşi şi Constantinopol, fiind la curent cu realităţile naţionale româneşti de pe întreg spaţiul etnic. În consecinţă, a fost, poate, unul din cei mai autorizaţi purtători ai mesajului naţional şi a opţiunilor politice ale românilor. Românii, apreciază M.Nicoară, alcătuiesc singura barieră compactă între populaţiile ruse şi slavii din Imperiile turc şi austriac. Această impo1tantă poziţie strategică trebuie să reţină atenţia puterilor europene. Românii din Ungaria, din Banat, Transilvania şi Bucovina - depăşindu-i numeric pe cei din Principate - atât în timpul regalităţii maghiare, cât şi sub dominaţia Monarhiei habsburgice au fost supuşi unei sistematice politici de opresiune şi distrugere naţională, împinsă până la o "barbarie dezonorantă" 3 În Banat, notează el, populaţia românească a fost strămutată din aşezările sale şi înlocuită cu coloniştii germani. La fel ca şi acelora stabiliţi în Transilvania, acestor colonişti li s-a înlesnit să alcătuiască "o linie neîntreruptă", în toate direcţiile, până la frontierele Principatelor. Colonizărilor cu populaţie germană li s-au adăugat colonizările sârbeşti şi o politică eclesiastică ostilă, exercitată, în egală măsură, de Biserica sârbă şi de cea unită 4 Interesată în menţinerea blocului etnic românesc, capabil să separe masa slavă, Europa trebuie să aibă în vedere, în egală măsură, intenţiile expansioniste ale Austriei. Prin anexarea celor două Principate, Monarhia urmăreşte să formeze un bloc compact german, de la Marea Baltică până la frontierele Imperiului Otoman; să unească extremităţile imperiului, de la colţul Veneţiei, la Bosfor şi la Dunăre. În realizarea acestor obiective, superioritatea pe care o deţin germanii este prea evidentă pentru a nu trezi reacţia corespunzătoare. Pentru a evita realizarea practică a unui asemenea obiectiv 2 Cornelia Bodea, Moise Nicoară, Motivaţia unui mit, "Academia Română. Memoriile Sectiei de Ştiinie istorice şi arheologice", seria a IV-a, t.xix, 1994, p Monografia consacrată ilustrului patriot şi om politic se intitulează Moise Nicoară ( ) şi rolul său în lupta pentru emancipare naţională şi religioasă a românilor din Banat şi Crişana, Arad, Diecezana, C.Bodea, op. cit., p "Voila donc ou la Scylla ou Caribda, voilâ le jougement du lion qui, apres avoir rendu sa sentence et mise ă une execution conforme â son avantage (plaisir) remis Ies partis (dupes) au loup et puis celui-ci au renarde pour partager plus completment la proie"' (ibidem, p.118 ).

43 Austria şi Pricipatele Române în ptimajumătate a secolului al XIX-iea 569 strategic, păstrarea blocului national românesc prezintă o importanţă de prim ordin, atrage atenţia omul politic român. Pornind de la aceste consideraţii generale şi subliniind consecinţele - asupra echilibrului european - care ar decurge din ignorarea sau neglijarea identităţii românilor şi a obiectivelor lor naţionale, M.Nicoară oferă informaţii de natură să reţină atenţia şi interesul asupra realităţilor economice, sociale, politice şi strategice ale spaţiului locuit de români. Informaţiile şi argumentele înfliţişate completează pe cele existente în numeroase alte documente ale vremii, scrise de români sau de străini, cunoscute deja cercurilor politice interesate. Revoluţia de la 1848 a modificat datele problemei. Construcţiile strategice şi motivaţiile lor, elaborate de oameni politici - acelea care-i priveau pe români, cel puţin - au fost verificate în cursul desflişurării evenimentelor, de atitudinea manifestată de cele trei imperii limitrofe faţă de efortul românilor de a-şi afirma identjtatea şi a convinge asupra importanţei europene ce ar reprezenta-o unirea celor două Principate. De asemenea, revoluţia din Imperiul Habsburgic a arătat limpede slăbiciunea acestui mozaic etnic (devenit naţional), care nu mai putea fi mentinut decât prin mijlocirea forţei. Europa, însă, nu era pregătită să facă faţă consecinţelor care ar fi putut să decurgă din dezmembrarea acestuia. Necesitatea păstrării statu-quo-ului a deschis calea interventiei armate a Rusiei, în Principate şi în Transilvania, relieflind adevăratele dimensiuni ale "primejdiei ruse" 5, dar şi valoarea strategică a celor două Principate. Intervenţia militară a îngăduit o mai limpede percepţie a problematicii naţionale româneşti. Manifestul ţarist din 19/31 iulie 1848, care pregătea şi motiva intervenţia, a dat expresie, în maniera cea mai limpede cu putinţă, consecinţelor strategice şi politice ale constituirii unui stat naţional românesc 6 Revoluţia europeană - cea din ţările germane, mai cu seamă - a marcat primatul Prusiei în acţiunea de unificare a spaţiului german şi pierderea poziţiilor deţinute de Austria în cadrul Confederaţiei. Interesul german pentru Principatele române a cunoscut un considerabil reviriment. Presa, în special, prin numărul important de articole şi prin problematica abordată, îi conferă o vie expresie 7 În cazul Austriei, interesul economic este dublat de cel politic şi strategic 8 ~ A se vedea, în acest sens. Mihai D.Sturdza, Bibliographie d'un requisitoire. La Russie vue par la presse parisienne, juillet juil/et l 859, "Cahiers de monde russe et sovietique", voi.ix, MCMLXVIII. 3 _4 cahier. 6 Cf. Anul 1848 în Principatele Române. Acte şi documente. voi.li. BucureştL p.612. Tendinta românilor de a-şi realiza unitatea politică amenintă cu dezmembrarea Imperiului Otoman şi pune în primt;jdie interesele vitale ale Rusiei şi ale Austriei, care deţin teritorii locuite de o importantă populatiei românească. 7 Cf. Oh.Platon, Revoluţia de la 1848 în viziunea presei europene, "Analele ştiinţifice ale Universitl'llii <<Al.I.Cuza» Iaşi", seria a III-a, istorie, t.xxxii, Pentru ziarul german "Augsburger Allgemeine Zeitung". a se vedea Carla Braun von Stumm. Der Widerhall der Vereinigung der Donau Fursentiirner in der deutschen Publizistik, "Acta Historica", t.x, Monachii, 1972, p Cf. Şt.Pascu, Contribuţii la cunoaşterea mişcării revoluţionare de la 1848 din Moldova. "Studia Universitatis Babeş-Bolyai". seria a IV-a, fasc.2, Historia, t.111, 1958, nr.8.

44 570 Gheorghe Platon Nevoia de a explica propriile poziţii în perspectiva posn evoluţionară, i-a obligat pe oamenii politici români să analizeze poziţia naţională şi sa confere problemei româneşti soluţii care să nu contravi!lă intereselor europene, ci să vină în întâmpinarea acestora. Până la 1848, politica Austriei faţă de Principate a dat expresie preceptelor promovate de Mettemich şi puse în practică de oamenii de stat şi de afaceri. În acord cu acestea, trebuia, cu orice preţ, să fie împiedicată anexarea de către Rusia a Moldovei şi a Ţării Româneşti, precum şi constituirea unui stat naţional românesc, care ar fi avut drept consecinţă, mai curând sau mai târziu, pierderea provinciilor româneşti aflate în stăpânirea Imperiului Habsburgic. În egală măsură, politica austriacă um1ărea favorizarea activităţii economice în Balcani şi în Principate, colonizarea şi controlul politic în Principate, prin intermediul numeroşilor supuşi austrieci existenţi aici. Favorizând obiectivele strategice ale Monarhiei, această politică urmărea să pregătească, totodată, condiţiile unei viitoare, eventuale, anexiuni 9 Transformarea Austriei în Monarhie constituţională, în prima parte a anului 1848, a avut darul să creeze iluzia unei transformări imediate şi durabile în favoarea naţionalităţilor. A îngăduit unora dintre români să spere în apropiata realizare a unităţii, în eliminarea primejdiei ruse. Moldovenii au nutrit asemenea iluzii după înfrângerea mişcării în faza sa din martie. Anumite speranţe într-o evoluţie cu un asemenea deznodământ au continuat să persiste chiar şi în primele luni ale anului 1849'. În strategia politică naţională a românilor, soluţia austriac~ în variatele sale aspecte, a reprezentat, aşa cum s-a notat mai sus, răul cel mai mic, în raport cu anexiunea Principatelor la Rusia. Puţini dintre români îşi făceau iluzia că (chiar şi în haina constituţională) Austria ar putea reprezenta un sprijin în reali7.area opţiunilor lor naţionale. Interesele sale nu erau compatibile cu un asemenea sprijin. Observatorii străini 11 sau oamenii politici români aveau suficientă experienţă (experienţă confirmată de desfăşurarea evenimentelor revoluţionare) pentru a înţelege că, în privinţa celor două Principate româneşti, poziţiile Austriei şi ale Rusiei nu se deosebeau. Nicolae Bălcescu, de pildă, explicând raţiunile pentru care, la 1848, românii nu s au putut pronunţa în favoarea unităţii integrale şi manifestându-şi speranţa că revolutia viitoare va împlini opţiunile lor naţionale, se declara împotriva constituirii a două 9 Leonid Boicu, Austria şi Principatele Române în vremea războiului Crimeii , Bucureşti. Editura Academiei pp Cf. Apostol Stan. Remluţia română de la Solidaritate şi unitate naţională, Bucureşti, Editura Politică Astfel. Mihai C.zaykowski, scriindu-i lui I.Ghica, la 26 iulie/6 august 1849, referindu-se la obiectivele comune urmărite de cele două puteri în privinta dezmembrării Imperiului Otoman şi de rezisten\a întâmpinată în Serbia, notează că ele s-au aruncat (împreună) asupra Principatelor: "... tous Ies deux travaillent donc aujourd'hui de concert. elles s'inquitent de l'avenir d'une lutte possible entre elles; elles savent que le voi commis. le brigandage consomme est le meillcurs lien entre Ies voleurs el Ies brigands. La Pologne est devant eux pour attester la verile de det axiome defini de leur politique...". Apud C.Bodea. Lupta românilor pentru unitate naţională , Bucureşti, Editura Academici, p.258.

45 Austria şi Pricipatele Române în prima jumătate a secolului al XIX-iea 571 Românii: una austriacă şi alta turcă, alcătuite din provinciile aflate sub stăpânirea sau autoritatea politică a celor două imperii. În condiţiile în care, aprecia el, unirea celor două Principate reprezintă "un fapt câştigat pentru toată lumea", cele două mari grupuri se vor uni prin forţa lucrurilor. "România noastră va exista, deci... este orb cine n-o vede, exclama convins istoricul, într-o scrisoare adresată lui Al.G.Golescu. Ea poate exista, îşi exprirfla el în continuare gândul, în profitul sau al Turciei sau al Austriei, după cum una sau alta se vor grăbi să o favorizeze. Ea poate exista fără amândouă şi împotriva lor dacă se opun..." 12 Scriindu-i lui I.Ghica şi scoţând în relief rolul Transilvaniei în conturarea importanţei europene a "problemei româneşti", istoricul se pronunţă, încă o dată, împotriva liniei politice promovată de acesta. "Nu trebuie, aprecia el, să declarăm că voim două Românii: una austriacă şi alta turcă. Greşala ta, îl dojeneşte el pe I.Ghica, este că-i crezi pe diplomaţi proşti de tot (că n-ar sesiza opţiunile politice româneşti în favoarea unităţii integrale)... Apoi ruşii şi austriecii ne-au dovedit-o încă mai de mult, arătând că ţintirea noastră este a întemeia Regatul Daciei. Un partid politic trebuie să-şi aibă steagul său şi să-l apere ouvertment et franchement. Mijloacele de lucrare numai cer secretul" 13 Istoricul considera războiul dintre unguri şi români drept "barbar". "Nebunia ungurilor", aprecia el, care a provocat dezbinarea dintre români, slavi şi maghiari, neputinţa de a realiza o confederaţie bazată pe egalitatea naţionalităţilor, capabilă să reziste Rusiei, i-a silit pe români să caute sprijin în Imperiul Habsburgic, "care Bgăduise această egalitate" 14. În condiţiile în care puterile europene sprijină Turcia - acest "trup putred şi gangrenat al Europei" 15 - când Austria este vasală a Rusiei, nu există vreo şansă ca, prin voinţa Turciei, Principatele să poată obţine un regim asemănător celui al Belgiei, acela al unui stat liber, sub garanţia puterilor 16 În accepţiunea istoricului, salvarea românilor putea să fie doar opera revoluţiei europene sau consecinţa unui război victorios împotriva Rusiei. Spre deosebire de N.Bălcescu, analizând cu mai multă luciditate, poate, realităţile europene de după revoluţia din anul 1848, I.Ghica, scontând, practic, nu pe Turcia, ci pe interesele europene în raport cu menţinerea Imperiului Otoman, aprecia că românii nu-şi pot dezvolta naţionalitatea decât "sub steagul turcesc" 17 Omul politic român nutrea iluzia că, dată fiind rivalitatea existentă între ele, Turcia şi Austria vor merge atât de depai1c încât vor "măguli marile speranţe naţionale ale românilor". În aceste condiţii, Austria, şi 12 N.Bălcescu, Opere. voi.iv. Corespondenţă, scrisori, memorii, adrese, documente, note şi materiale. edi\ie critică de G.Zane şi Elena G.Zane, edi\ia a 111-a. Bucureşti, Editura Academiei, pp (Bălcescu către A.G.Golescu. 4 martie şi către I.Ghica, 16 octombrie 1850). IJ lbidetji, p Ibidem. pp.93-94, (Bălcescu către Al.G.Golescu şi I.Ghica. 10/22 noiembrie şi 16/28 decembrie 1850). 15 Ibidem, p. I 06 (Bălcescu către Al.G.Golescu, 15 februarie 1849). 16 Ibidem, p.194 (Bălcescu către I.Ghica, 4 ianuarie 1850). 17 Ibidem, p.267 (idem, 26 mai 1851 ).

46 572 Gheorghe Platon ea, va intra în arenă. "odată ce ideea unei naţionalităţi române compacte va fi generală şi formulată, între Austria şi Turcia se va stabili definitiv o concurenţă, fiecare dorind a-i atrage şi absorbi pe românii celeilalte..." 18 Aprecierile lui I.Ghica sunt interesante; dând expresie alternativelor româneşti privind unitatea (singurele imaginabile în contextul politic ce a urmat revoluţiei), ele reliefează, totodată, atitudinea şi reacţia puterilor interesate în. realizarea unor combinaţii politice de natură să corespundă interesului naţional românesc. Constituirea unităţii româneşti sub egida Austriei, notează el, ar avea drept consecinţă colonizarea masivă a celor două Principate 19 ; fenomenul "ar opri dezvoltarea noastră natională şi ar transfera la români toate problemele sociale care agită Europa occidentală". În schimb, unitatea realizată sub egida Turciei nu ar aduce nici un prejudiciu românilor; dimpotrivă. Turcia nu trimite colonişti, nu-şi impune limba, nu posedă o civilizaţie superioară celei româneşti. Dezvoltarea românilor ar fi lăsată pe seama geniului naţional 20. Într-o altă scrisoare către N.Bălcescu, Ion Ghica se referă Ia demersurile întreprinse de domnitorul Or.Alex.Ghica în vederea realizării unirii Principatelor sub egida Austriei, cu acordul lui Schwarzenberg în acest sens. Omul politic austriac, notează I.Ghica, s-a arătat receptiv la soluţia unirii Principatelor sub un principe austriac sau la soluţia schimbului acestora cu posesiunile italiene ale Austriei. Transfonnate într-o Belgie, apreciază în continuare omul politic român, Principatele ar putea avea, apoi, soarta Cracoviei (adică, vor fi anexate la Imperiu). I.Ghica semnalează sosirea la Bucureşti a unui emisar - Spinder - cu misiunea de a trata problema coloniştilor gennani 21 "Trebuie să ştim a profita de nădejdile Austriei", apreciază el, pentru a putea contracara tendinţele Rusiei, fără însă "a cădea în ghiarele" sale. Într-o asemenea eventualitate, "ne năbuşesc germanii". "Dacă românii sunt destinaţi a se absorbi unii întralţii, precum şi cred, notează el - reliefănd, încă o dată, punctul de vedere expus în scrisoarea adresată lui Or.Alexandrescu -, apoi mai bine ca Principatele, cu suzeranitatea Porţii să absoarbă pe românii Austriei şi Rusiei, decât să ne absoarbă ei pe noi". Scăpată de lupte cu Rusia în Principate, Turcia ar reînnoi capitulaţiile, pe care se va sprijini în rapm1urile cu românii Jon Ghica, Opere, ediţie îngrijită. studiu introductiv, note şi comentarii, glosar şi bibliografie de Ion Roman, voi.iv, Bucureşti, Editura Minerva, 1985, p În legătură cu intenţiile de colonizare gennană.. Dionisie Pop Marţian notează că, după 1848, în Austria şi în statele germane acţionau 52 comitete de colonizare, deservite de 4 jurnale. problematica fiind tratată în peste 150 de că11i. Propaganda în acest sens era mult anterioară anului Cf. D.P.Martian. Colonişti germani în România, ed. a 2-a, Bucureşti, 1971, p.4-5. Apud L.Boicu, op. cil.. p I.Ghica. op. cit.. p (I.Ghica către Gr.Alcxandrescu, 20 iulie 1850). ~ 1 Acesta a venit din partea Austriei pentru a trata problema legată de ofrrla Prusiei. de a oferi un milion de colonişti germani care să fie stabiliţi în Ungaria şi Transilvania. Prusia se angaja să nu aibă nici o pretentie asupra lor (ibidem, p ; 4 august 1850). ~~ Ibidem. În acelaşi sens şi scrisoarea din 14 august 1850 (p ).

47 Austria şi Pricipatele Române în prima jumătate a secolului al XIX-iea 573 În acceptiunea lor finală, românească, solutiile imaginate de cei doi oameni politici de la Nicolae Bălcescu şi Ioan Ghica - erau identice 23 N.Bălcescu, însă., potrivnic ideii constituirii a două Românii (una austriacă şi alta turcă), nu a inclus solutia propusă de I.Ghica în paginile "României viitoare", pronunţându-se, cu fermitate, în favoarea "unei propagande curat româneşti", naţionale şi a unei soluţii care să se sprijine nu pe diplomaţie sau pe voinţa uneia sau alteia din puteri, ci pe voinţa şi pe forţa naţiunii 24.. Soluţiile formulate de oamenii politici români (i-am citat doar pe cei doi, mai importanţi şi reprezentativi) nu exprimă vederi opuse faţă de problemele libertăţii şi unităţii, ci doar opinii deosebite cu privire la modalităţile de realizare practică a aceloraşi opţiuni politice naţionale. Varietatea soluţiilor reprezenta expresia contextului intemational complicat în care unnau să fie împlinite unele dintre optiuni. În egală măsură, eforturile româneşti trebuiau să răspundă numeroaselor proiecte de pa11aj, în cuprinsul cărora Principatele trebuiau să servească drept obiect de compensaţie 25. Ar putea fi amintite şi alte soluţii, imaginate de oameni politici români. în care Austria apare drept o alternativă:y;. Astfel, primit cu deferentă de Doblhof, şeful de cabinet al ministrului de război austriac, Al.G.Golescu, emisarul guvernului provizoriu muntean - care solicita recunoaşterea legitimităţii mişcării româneşti-, este întâmpinat cu răceală de titularul Latour. Acesta i-a replicat că guvernul austriac recunoaşte dreptul Rusiei de a intra în Moldova şi în Ţara Românească. Spre deosebire de I.Ghica - acesta lega soatta românilor de menţinerea suzeranităţii otomane, condiţie obligatorie pentru 23 Ibidem. pp.671, (I.Ghica către N.Bălcescu, 7, 24 septembrie 1850). Scriindu-i lui Mathurin Joseph Cor, la 14 septembrie 1852, I.Ghica îi spune că, în cazul unui război care s-ar produce ca urmare a proclamării imperiului în Franta. sa nu uite "că intre Mare, Tisa, Dunăre şi Nistru suntem 8 milioane de români, care vorbim aceeaşi limbă, avem aceleaşi obiceiuri, acelaşi port şi aceeaşi religie, fliră a pune în socoteală două milioane şi jumătate de locuitori în Tesalia. Este un occident excelent pe care providcnta 1-a svârlil intre slavi pentru a-i separa..." Pănlsită <le Occident şi împinsă în bratele Rusiei, s-a creat astfel "o aparentă de drept în favoarea acesteia". În Principate, "există aversiune şi desconsiderare fată de ge1mani. Sunt considerali dresori de câini şi fabricanţi de jucării. în vreme ce pentru tot ce e francez oamenii au respect, admirat ie şi afecţiune instinctivă. De o jumătate de secol toată speranta noastr!i e în Franta. Ideea românismului sau formarea unui stal român. compus din toate regiunile româneşti din Austria şi Turcia. precum şi din Basarabia de la Tisa şi Nistru până la Marea Neagră (... ), a depăşit de mult incinta şcolilor. E răspândită mai ales în Transilvania". Respingând ic.leile care ar reaprinde lupta între nationalilăti, I.Ghica notează că românii din Austria şi Turcia "au o tendintă de a se absorbi unii pe ccilalti şi s-ar lăsa de bună voie cucerili de fraţii lor de neam (...) ca în timpul lui Mihai Viteazul. Un ducal moldo-valrh ar deveni un nod în jurul căruia. dacă ar fi garantat contra Rusiei, s-ar grupa succesiv, mai târziu, toate celelalte parcele de tară de acelaşi sânge..." (ibidem. voi.v. Bucureşti, pp : document din 1853 ). În anul 1854, acelaşi I.Ghica, referindu-se la optiunea comună a românilor - dar şi la varietatea solutiilor politice pentru 11 o aduce la îndeplinire-. îi scria lui C.A.Rosseti: "Mişcati de un sentiment înalt, mergem pc aceeaşi cale, dar fiecare pe deosebite poteci" (30 ianuarie 1854 ). Apud Paul Barbu, Pregătiri pentnt o colahorm e militară cu l'oarta împotriva Rusiei ţariste şi declanşarea unei noi reroluţii în anii "Arhivele Olteniei", serie nouă, nr.7. p.43. :~ N.ll<"!.lcescu. Opere, voi.iv. pp pa~sim. 25 Anul 1848 î11 Principatele Române. Acte şi documenle. voi.iv. p.29 passim.! 6 /bidem, voi.iii. p (scrisoarea din august 1848).

48 574 Gheorghe Platon menţinerea interesului european şi pentru dezvoltarea în sens naţional -, Al.G.Golescu formula părerea, importantă din punctul de vedere care ne interesează, potrivit căreia "chestiunea românismului în Austria este o chestiune de viaţă sau de moa1te. Dacă românismul va renaşte în Austria, aprecia el, nu mai poate pieri în Principate", măcar de ar şi "rămâne muscalii pentru totdeauna în ţară". Austria, continua el, apreciind la fel de greşit politica Monarhiei, "având aceleaşi interese cu noi, nu ne poate persecuta". În consecinţă, "trebuie să facem pasuri ca să dobândim favoarea Austriei pentru românii din Transilvania şi din Banat. Trebuie să dobândim acest favor ca să asigurăm fiinta naţională a Principatelor. Turcii trebuie să înţeleagă că, prin un asemenea cuib de libertate, facem cu neputinţă periciunea naţionalităţii româneşti în Principate". Esenţialul era ca Turcia să poată fi convinsă de lealitatea românilor, ceea ce era cu mult mai greu de obţinut 27 Din această succintă trecere în revistă, se desprinde dramatismul demersurilor politice româneşti în contextul complicat, creat de interesele opuse manifestate de cele trei imperii cu privire la solutionarea "problemei româneşti", în condiţiile în care puterile liberale nu manifestau un interes direct în susţinerea opţiunilor naţionale ale românilor. În 1848, când statu-quo-ul stabilit de Congresul de la Viena ameninţa să se prăbuşească, manifestarea consensului existent cu privire la respectarea reciprocă a intereselor şi la menţinerea păcii 28, a avut drept consecinţă imediată intervenţia militară a Turciei şi a Rusiei în Principate şi a celei din um1ă în Transilvania. Pentru români, dar şi pentru Europa, consecinţele au fost dezastruoase. Din această perioadă, în care politica europeană evolua, încă, sub semnul rânduielilor stabilite la Viena (legitimismul şi statu-quo-ul teritorial) datează numeroase alte proiecte de partaj ale Imperiului otoman 19 sau de modificare a statutului teritorial al zonei în care se afla spaţiul românesc. Ele sunt cunoscute şi, oricum, mai puţin importante pentru demersul întreprins de noi. Problema naţionalităţilor s-a impus pe plan european împotriva Rusiei, dar, mai cu seamă, împotriva Austriei, adversara principală a stabilirii echilbrului european pe baze noi, naţionale. Atacul deschis împotriva Austriei, pornit din noua perspectivă naţională, a început din 1852, odată cu instaurarea imperiului în Franţa. El este precedat de numeroase alte luări de poziţie privitoare Ia rolul civilizator pe care Austria - silită să renunie la expansiunea în occident, în Italia şi în Confederaţia ge1mană - ar trebui să-l joace în Sud-Estul Europei. O astfel de analiză, în care noua perspectivă a 27 "Politica celor din Turcia (a românilor) este să se aibă bine cu sultanul ca să scape de slavonism. Toată măiestrie noastră este să arătăm turcilor că., cu cât vor sprijini mai mult dezvoltarea noastră natională, cu atât vor fi mai siguri să ne aibă cu dânşii, căci numai dorinta de a păstra nationalitatea noastră şi neputinţa de a o dobândi cu turcii ne va face să ne aruncăm im mâinile Austriei. încolo este mare antipatie între români şi germru1i şi când va fi Turcia o putere tare şi liberală. mai bine ar alerga românii din Austria la Constantinopol decât noi la Viena. Când vom fi mai dezvoltaţi şi puternici. mai lesne ar veni Transilvania la noi decât noi să mergem a ne uni de Austria prin Transilvania" (ibidem, voi. V, p , scrisoare către I.Ghica, 17 decembrie 1848). 28 Maurice Fe1rn, Kissinger et Brzezinski. Destinees et pensees paralleles, Paris, 1978, pp.19, 22 passim. 29 A se vedea şi T.G.Djuvara, Cent projets de partage de la Turquie, , Paris, şi Leonid Boicu, Gene=a chestiunii române ca problemă internaţională, laşi, Editura Junimea, 1975.

49 Austria şi Pricipatele Române în prima jumătate a secolului al XIX-iea 575 politicii austriece este raportată direct în cazul românesc, este întreprinsă de Fabre, consul al Franţei la Iaşi, la sfârşitul anului La curent cu situaţia clin Imperiul otoman şi cu problemele naţionalităţilor, cu un important stagiu la Belgrad, bine informat cu privire la problema românească - ale cărei linii esentiale le cunoştea prin intermediul lui N. Bălcescu şi al lui Al. G. Golescu, se pare -, diplomatul francez a redactat un întins memoriu, în care expune problema românească, propunând importante soluţii politice 30 După o serie de pertinente observaţii asupra Principatelor, a istoriei şi a situatiei lor economice, sociale şi politice, asupra poziţiei strategice, cu privire la trăsăturile problemei nationale şi la esenţa panslavismului, la protectoratul Rusiei şi la politica acesteia, la ineficienţa suzeranităţii Turciei în cele două Principate şi la lipsa de asistenţă politică a lărilor occidenatale, Fabre formulează unele aprecieri interesante cu privire Ia noul rol politic pe care ar trebui să şi-l asume Austria. Pentru a putea rezista presiunilor politice şi militare are Rusiei, Turcia trebuie să se arate favorabilă progresului celor două Principate româneşti; trebuie să recunoască şi să respecte autonomia acestora şi naţionalitatea românilor, să manifeste simpatie şi să sprijine mişcarea care are drept obiectiv unitatea naţională. Pe acest teren, Turcia trebuie să se afle mereu în ofensivă. Situată la confluenţa dintre Occident şi Orient, în imediate apropiere a celor două rivale, Austriei îi revine un important rol politic. Când, Ia I 848, Monarhia şi-a recucerit poziţiile în Italia, ca urmare a înfrângerii Sardiniei, Rusia a invadat Principatele şi a zdrobit Ungaria, "împingând" Austria spre Occident. După victoria de la Austerlitz, Talleyrand îl sfătuia pe Napoleon I să o orienteze spre răsărit, în direcţia Principatelor, care deţin gurile Dunării. Această schimbarea a orientării strategice, care ar fi avut drept consecinţă pierderea poziţiilor austriece în Italia, ar fi împins Rusia spre Orient, unde, prin forţa lucrurilor, ar fi intrat în conflict cu Anglia. Din această situaţie, Franţa ar trage foloase, care nu se mai cer să fie subliniate, apreciază diplomatul. Important ar fi ca, apreciindu-şi adevăratul interes, Austria să se angajeze pe această cale. În condiţiile în care, după revoluţia de la 1848, unitatea Germaniei - realizată sub egida Prusiei - a devenit un lucru cert, Austria (pentru a supravieţui) trebuie să abdice de la veleităţile şi rolul său de putere germană (occidentală). Ea nu-şi va putea exercita misiunea civilizatoare decât asupra unor popoare sau naţiuni care se află în perioada de început a dezvoltării lor modeme. Monarhia are datoria, în noile împrejurări, să acţioneze în sensul constituirii unei confederaţii alcătuită din popoarele din Estul şi din Sudul Europei, pentru a putea sfâşia pânza de păianjen pe care a ţesut-o panslavismul. Pierzându-şi influenţa în Germania şi poziţiile strategice şi politice în Italia, poate găsi compensaţii în Orient, smulgând gurile Dl.mării din mâinile Rusiei. Dacă nu foloseşte împrejurările favorabile oferite de momentul actual, consideră Fabre, Austria va pierde pentru totdeauna o şansă, marcată, parcă, de providenţă. 30 Memoriul a fost publicat de noi in anexa studiului Principatele Române între Scy//a crucii şi Charibda semilunii.

50 576 Gheorghe Platon Substituindu-se Ungariei, Austria va trebui să-i menajeze şi să-i stimuleze pe români, acordându-le f01me de organizare liberale, asemănătoare cu ale celolalte naţionalităţi ale Imperiului. Austria va câştiga ascendent şi popularitate în Principate, contracarând influenţa Rusiei, în eventualitatea în care va interveni în favoarea unei reglementări echitabile a relaţiilor dintre cultivatori şi proprietari, tlcând apel la bunăvoinţa acestora din unnă. Românii trebuie să constate mereu grija manifestată de Monarhie în rap01t cu probleme care-i intereseaza. În acest sens, agenţilor austrieci de la Bucureşti şi de la Iaşi (aceştia trebuie să fie "distinşi şi oneşti") le revine un rol important, unnând să acţioneze în favoarea partidului naţional. Pentru a sprijini acest obiectiv, la Braşov şi la Cemăuţi, urmează să fie editate ziare în limba română, care să fie expresia dorinţelor de progres şi unitate din cele două Principate. Răspândirea largă a acestor publicaţii ar avea un important rol în anihilarea influenţei ruse. În sfârşit, un alt mijloc prin care Austria ar putea să acţioneze pozitiv asupra Principatelor ar fi acordarea libertăţilor instituţionalinite în favoarea românilor din Transilvania, Banat şi Bucovina. În felul acesta. românii vor fi feriţi de "absorbţia" rusă, iar "aripa dreaptă românească - ultima linie de bătaie a Europei împotriva Rusiei-", va fi salvată. Franţa va putea să-şi aroge rolul de a veghea ca acţiunea să nu se abată de la obiectivele sale fundamentale. Din nefericire, aceste soluţiij 1, imaginate şi de alţi oameni politici, nu puteau fi aplicate în practică. Austria nu o putea face tlră riscul de a se sinucide politic. Românii erau mai realişti în acest sens. Criza orientală, izbucnită în 1853, a însemnat, practic, începutul sfllrşitului Imperiului austriac. Soluţia dualistă a fost o încercare disperată în vederea unei imposibile salvări. Începutul crizei orientale, în anul 1853, a situat problema naţionalităţilor, a luptei naţionale şi a constituirii statelor naţionale pe primul plan. Firesc, Austria era vizată şi, pe drept, se simţea mai ameninţată, poate, chiar decât Turcia şi decât Rusia. Războiul Crimeii, expectativa adoptată de Monarhie, intenţia de a o implica în conflict, ambiguitatea politicii sale şi, apoi, ocuparea Principatelor, în urma evacuării acestora de către trupele tariste 32 au oferit diplomaţiei şi opiniei publice prilejul de a analiza "problema orientală" sub variatele sale aspecte şi implicaţii. Materialul care dă expresie 31 În concluzie, diplomatul îşi rezumă propunerile în următorii termeni: "Le Pa.nslavisme menace de substituier l'autorite du Tzar a celle du Sultan et de l'empereur sur Ies populations slaves de leurs de couronnes. Son action est genee par des races etrangers enclavees el qu'il cherche a detruire ou â absorber. II cherche a absorber la race rouma.ine, feudataire de l'empire turc. II a rcussi a se rendre. d'un foi;on detoumce, maître de gouvemement Roumain. Mais ii a excite Ies defianccs d"un pm1i patriote qui s"appuierait volontiers sur la Turquie. pour la resistence. si la Turquie le soutenait. La Turquie elani trop fa.ible pour le prolegcr ct prevenir l'absorbtion. ii est necessaire d"appeler l'autriche. L'interet de l"autriche est vital. li faut qu"elle soutienne!"element na.tional, empeche rabsorbtion et relcve et fortifie celle barriere entre le Panslavisme (ibidem. p.115). Jl Scriindu-i lui David Urquhart.. la 30 ma11ie 1852, I.Ghica consemna că Lavrin. consul al Austriei la Bucureşti, ar fi spus că guvernul său. dispus să facă Tun;iei concesii în Banal şi în Serbia. "nu poale lăsa Principatele Rusiei fără a se sinucide''. Apud L.Boicu, Austria şi Principatele române., p.67.

51 Austria şi Pricipatele Române în prima jumătate a secolului al XIX-iea 577 acestei analize este imens, aparţinând tuturor genurilor. În legătură cu noua aşezare a echilibrului european şi cu problematica natională, în preajma Congresului de la Paris este discutată atât politica orientală a Austriei, cât şi soarta viitoare a Principatelor rorhâne 33 Ne vom referi la câteva din aceste materiale, apărute în preajma marelui forum internaţional. Ele provin din sursă românească sau franceză; din partea adversarilor Mtmarhiei, aşadar. Nu sunt mai puţin importante, însă, pentru reliefarea poziţiei austriece faţă de evenimentele în curs de desfăşurare. Politica Monarhiei faţă de Prkcipate este înfăţişată cu complexele sale motivaţii de ordin intern şi extern. Prin aceasta, materialele îrt discuţie - unele din ele, cel puţin, - au importantă valoare documentară. În continuare, ne vom referi la trei documente; acestea, fără să se particularizeze în mod deosebit, pot servi drept reper pentru maniera în care este apreciată poziţia Austriei faţă de "problema orientală" în general, faţă de cea a Principatelor române, în speial. Prima piesă este un document semnat de l.c.brătianu, intitulat Memoire sur l'empire d'autriche dans la question d'orient3' 1. În Imperiul Habsburgic, apreciază autorul, dezvoltarea istorică s-a realizat în favoarea naţionalităţilor. Departe de a putea să germanizeze întregul imperiu, Monarhia, ea însăşi, riscă să fie "degermanizată". Din aceste motive, paradoxal, Austria se situează pe poziţia de adversară a Ge1TI1aniei, a intereselor fundamentale ale acesteia, care converg către unitate. Revoluţia de la 1848 a reliefat iminenţa dezmembrării. După ce, cu sprijinul ungurilor, austriecii au supus Boemia, au înăbuşit mişcarea românilor şi au paralizat Galiţia, oprind mişcarea slavilor din sud şi zdrobind Italia, împăratul s-a declarat în favoarea slavilor şi a românilor şi împotriva ungurilor. În ultimă instanţă, a acceptat ajutorul armatelor ţariste deoarece ungurii trebuiau înfrânţi de alte forţe, nu de cele existente în Imperiu. O eventuală victorie a slavilor şi a românilor ar fi reprezentat un şi mai mare pericol pentru Casa de Habsburg. După 1848, Imperiul nu mai putea fi menţinut prin intermediul vechilor metode, fără să menajeze vreuna din naţionalităţi, Monarhia a trecut, prin toate mijloacele, la o politică de germanizare, sprijinindu-se pe baionetelt: Rusiei. Înfăţişând, în esenţa lor, planurile iniţiate de Bach şi Bruck, rezultatele obţinute pe calea modernizării infrastructurii şi a oraşelor, autorul insistă asupra colonizării. Intentia de a aduce un număr d~ colonişti în Ţara Românească trebuia să servească obiectivului de a deschide "un adevărat Mississipi" în Europa şi de a extinde graniţele Germaniei de la Rin, la Marea Neagră şi Adriatica. Prin aceasta, Austria urmărea să constituie Marea Germanie sub egida sa şi să-şi recâştige simpatiile pierdute. Superioritatea populaţiei germane şi ascendentul pe care-l posedă Germania asupra comerţului şi a industriei, notează autorul, ar putea să aibă efecte incalculabile pe plan general, în eventualitatea în care un asemenea plan ar putea fi realizat. 33 Lordul John Russel, într-o scrisoare adresat! lui Bulwer, ambasadorul englez la Constantinopol, nota că "Les Principautes sont un probleme ardu, chaque fois que la question est posee" (4 septembrie 1859). Apud R.V. Bossy, l 'Autriche el Ies Principautes-Unies, Bucarest, 1938, p Acte şi documnte relative la istoria renascerii României, voi.ii, p

52 578 Gheorghe Platon Autorul broşurii apreciază că planul de invazie al posesiunilor europene ale Turciei a fost conceput împreună, de Austria şi de Rusia. Ocuparea Transilvaniei de către annatele ruse şi înfrângerea revolutiilor maghiară şi română trebuia să îngăduie Monarhiei să ocupe provinciile turceşti din nord-vest şi, în felul acesta, să opună Franţei o puternică linie de bătaie. Aus~ia a jucat un rol dublu: ocupând Principatele, după retragerea armatelor ruse, practic, ea a închis drumul pe care annatele aliate ar fi putut să pătrundă în inima Rusiei. Dacă aceste armate ar fi avut o bază de operaţii în Moldova şi în Ţara Românească, ar fi beneficiat de un război al naţionalităţilor şi s-ar fi bucurat de toate avantajele care ar fi decurs dintr-o asemenea situaţie (inclusiv dintr-o armată alcătuită din slavi şi din români). În asemenea împrejurări, Rusia nu ar mai fi putut pretinde că luptă pentru eliberarea creştinilor ortodocşi. Ocupând Principatele, Austria a pus Rusia la adăpost, lăsându-i pe aliati să-şi epuizeze forţele împotriva fortăreţelor de Ia Kronstadt şi Sevastopol. Opiniei publice gennane i s-a comunicat că, ocupând Principatele şi eliberând Dunărea, Austria favorizează interesele germane. De multă vreme, Austria nu mai poate întreprinde războaie de cucerire. Lăsând Rusiei sarcina de a distruge şi a slăbi statele vecine, însuşindu-şi o parte din pradă, sporindu-şi teritoriile pe seama şi prin efortul Rusiei, Austria consideră că atunci când Imperiul ţarilor va deveni o amenintare pentru Europa, ea însăşi se va afla în primul eşalon al lumii civilizate. Austria ştie bine, notează în continuare autorul, că nu are a se teme de nimic atâta vreme cât reprezintă civilizaţia în faţa barbariei, interesele europene faţă de interesele străine, duşmane. În asemenea condiţii, Rusia nu reprezintă un pericol; dimpotrivă, îi este utilă, chiar. "Poziţia lor reciprocă faţă de Europa este aceea că, una este indispensabilă celeilalte: Austria adăposteşte Rusia împotriva Europei, iar Rusia. la rândul ei, serveşte Austriei drept rezervă împotriva Europei". În fata naţionalităţilor, însă, atât Austria, cât şi Rusia se găsesc într-o situaţie asemănătoare, fiind mereu unite. Monarhia nu va acţiona împotriva Rusiei decât atunci când Franţa va înceta să mai fie ceea ce este sau când, gennanizând Imperiul, va deveni arbitra acestuia. Aşteptând, ea ştie că, în ziua în care Rusia va înceta să mai reprezinte o forţă, ea însăşi va dispărea de pe harta Europei. Naţiunile care o alcătuiesc vor scutura, cu uşurinţă, jugul Casei de Habsburg. Europa le va ajuta atunci când nu va mai avea nevoie de acest "pretins dig împotriva invaziei moscovite". În încheierea studiului său, l.c.brătianu îşi exprima convingerea că germanii nu-şi vor asuma rolul de instrumente ale Casei de Habsburg. Poporul gennan ştie că influenţa sa va fi mai puterrnică şi mai benefică într-o Europă alcătuită din popoare libere, decât într-o Europă supusă Monarhiei austriece. Trecând peste alte observaţii cu privire la importanţa "problemei româneşti" care a continuat să fie "cheia de boltă a Orientului", asupra rolului ce-i revine Franţei în sprijinirea naţionalităţilor, trebuie să admitem că, chiar în condiţiile în care aserţiunile omului politic român nu pot fi admise şi verificate practic, observaţiile sale prezintă o netăgăduită valoare pentru înţelegerea poziţiei Austriei, în evenimentele aflate în curs de desfăşurare.

53 Austria şi Pricipatele Române în prima jumătate a secolului al XIX-iea 579 A doua piesă asupra căreia ne propunem să stăruim este documentul - publicat în broşură - semnat de publicistul francez Paul Bataillard, în preajma Congresului de pace de la Paris - Primul punct al chestiunii Orientului. Principatele Moldovei şi Valahiei înaintea Congresului (1856) 35 Spre deosebire de I.C.Brătianu, care se referea - în mod special - la politica orientală a Austriei, publicistul francez îşi axează expunerea asupra Principatelor, care, aşa cum aprecia el, constituie "cheia Turciei din Europa - punctul central aj întregii strategii militare şi diplomatice a Rusiei" 36 Observaţiile pe care le face cu privire la Austria - deşi îngroşate (unele dintre ele, cel puţin) reliefează, totuşi, rolul negativ al Monarhiei, într-o vreme în care spiritul naţionalităţilor căpătase o atât de mare forţă. Paul Bataillard, asemenea multor comentatori, apreciază că destinul Austriei este şi rămâne indisolubil legat de cel al Rusiei. Legătura între cele două puteri se va menţine, aprecia el, până în momentul în care una dintre ele va căpăta asupra celeilate o superioritate decisivă. În ultima vreme, continuă el, Austria şi-a sporit ascendentul în lumea germană, în legătură cu interesul manifestat de aceasta pentru expansiunea la Dunărea de jos. Monarhia nu a putut lăsa să-i scape o asemenea ocazie. "Conglomerat de naţiuni deosebite", posedând în interiorul graniţelor sale o treime din întreaga populaţiei românească, ea are interesul să menţină cele două Principate în starea de înapoiere şi dezorganizare în care se află pentru a-şi putea legitima amestecul şi a lăsa Turcia descoperită, cu scopul de a-şi pregăti expansiunea şi a împiedica crearea unui Piemont românesc, capabil să-i absoarbă pe românii din cadrul Monarhiei. Aceste interese austriece sunt antieuropene, în esenţa lor, în condiţiile în care naţiunile europene urmăresc obiective opuse în cele două Principate. Publicistul schiţează următorul interesant portret moral al Austriei politice: "Acasă sau în afară, în Confederaţie sau în concertul european, Austria nu stăpâneste decât prin divizare. nu se măreşte decât prin dezordine. Politica sa nu urmează o linie dreaptă; profită, în mod egal, de toate alternativele contrarii, lăsând problemele să se amestece, să se angajeze conflictele, pentru a interveni, apoi, şi a solicita preţul acordat concursului faţă de unii, compensaţii pentru interesele sale lezate, faţă de alţii, garantarea echilibrului european, faţă de toţi, pentru a-şi lua partea de pradă şi a se retrage, după aceea, cu câştigul războiului, dintr-o luptă ale cărei pericole nu le-a împărtăşit. În acest fel, ea întruneşte sufragiile Confederaţiei şi ale Europei însăşi, care o proclamă cea mai abilă şi mai înţeleaptă dintre naţiuni" 37. Chiar tm'ă să împărtăşim întru totul vederile publicistului francez, trebuie să fim de acord că aprecierile de mai sus au surprins, cu exactitate, maniera. de a proceda a Austriei în timpul crizei orientale, începută odată cu războiul Crimeii. În lumina caracterizării de mai sus, autorul desprinde complicitatea Austriei cu Rusia. "Acum, notează el, Monarhia este cea care a preluat rolul activ; pentru a juca mai bine ea va continua opera Rusiei, sub pretextul de a salva interesele europene împotriva acesteia". JS Ibidem, voi.iii, p Ibidem, p Ibidem, p.380.

54 580 Gheorghe Platon Ambele puteri - Rusia şi Austria - ştiu cil nu pot sll existe şi să se măreascll decât una prin alta. Problema este care din ele o va depăşi pe cealaltll, în momentul mişcării finale. Atâta vreme cât nu a sosit momentul decisiv, ele se înţeleg perfect. Rusia a pierdut teren în Turcia, Austria şi-a propus să-l recâştige în Principate. Intenţiile sale sunt limpezi. Dacă Moldova şi Ţara Românească sunt lăsate în situaţia anterioară, în care forţele naţionale nu se puteau dezvolta, fiind întreţinut conflictul românilor cu Poarta, protectoratul acestora îi este asigurat, revenindu-i sarcina să restabileasă ordinea 38 Chiar dacă intenţiile nu au fost exact surprinse, trebuie să admitem că aprecierile formulate de Paul Bataillard sunt în acord cu poziţia generală a Austriei în raport cu "problema românească". Exprimându-şi opiniile cu privire la viitoarea organizare a Principatelor, la unirea şi independenţa acestora, publicistul considerll că acestea aspiră să fie şi trebuie ajutate să devină o Elveţie a Orientului. Analiza intreprinsă de Paul Bataillard nu este un simplu eseu politologic. Sprijinită pe o profundă cunoaştere a realităţii, ea este un document care dă expresie politicii franceze în preajma întrunirii înaltului forum european. Ideile ambelor documente, scrise de l.c.brătianu şi de P.Bataillard, le regăsim în multe alte documente oficioase franceze, care abordează problema Principatelor în spiritul principiului naţionalităţilor. Un asemenea document este cel intitulat Reorganizarea Principatelor Dunărene, publicat La Paris, în În cuprinsul său, strategia politică austriacă este definită în termeni similari: "L'Autriche est de sa nature assez envahissante. Elle se trouve melee â toutes Ies grandes affaires. Elle a des interets engages de tous Ies cotes. Ses hommes d'etat cherchent donc â mettre la main partout. Ils le font avec tendresse et de discretion que d'abord on ne le sent pas, et puis ils ne la retirent plus. C'est le triomphe de la politique. Ils excellent â tirer part d'une situation desesperee, â changer Ies perils en bonnes fortunes, â faire beaucoup sans qu'on s'aper~oive de rien, â ne rien faire en semblant agir. Quand le monde est fatigue, ils interviennent avec des troupes fraîches et des arguments nouveaux pour jeter dans Ies plateaux de la balance du l'epee de Brennus ou une note diplomatique qui lui font invariablement pencher du cote, ou Ies interets generaux de l'europe ont le bon esprit de se trouver d'accord avec leurs interets particuliers" 39 Redactat pe un ton în care ameninţarea nu este câtuşi de puţin voalatll, documentul scoate în relief caracterul grav al ocupaţiei militare a Principatelor, stabilind - în spiritul celor amintite mai sus - legătura existentă între politica Austriei în Italia şi cea din 38 "Austria şi Rusia, continuă publicistul, conteaz.! una pe alta pentru a se face urâte în Principate şi, împreună, conteaz.! pe Turcia, pentru a îndeplini acolo, cu mai puţinii clarviziune, acelaşi rol; ele ştiu bine cil aceea dintre dânsele care ocupi aceasta ţarii, daci nu rllmâne acolo, deschide drumul celeilate. Fiecare, la rândul ei, spera sll-şi asi-gure dominaţia, ocupând-o. Cea care este înlllturată pentru moment, ştie că-i va veni rândul. Cine poate astăzi sll dea asigurări, dacă lucrurile se petrec aşa cum înţelege Austria, cil Rusia nu va avea - mai t!r~:.: - cea mai bună şansll? Austriecii au izbutit, deja, în Principate, sll. procedeze în aşa fel încât să fie regretaţi ruşii". Ibidem, p Ibidem, p

55 Austria şi Pricipatele Române în prima jumătate a secolului al XIX-iea 581 Moldova şi Ţara Românească. "Le resultat que la guerre d'orient pourrait amener, se notează în încheierea actului menţionat, le plus bizare, a coup sur si non le plus inattendus, serait de voir un gouvemement qui a asiste l'arme au bras a une lutte terrible, engage pout le salut de la Turquie et l'equilibre de l'europe, faire toumer au service exclusif de ses inter~ts particuliers Ies sacrifices faits par autres... " Aşa cum s-a putut constata din cele notate mai sus, nu ne-am propus să alcătuim un inventar al materialelor din care să se desprindă poziţia Austriei faţă de "problema orientală" în general, de Principate, în special. O asemenea intreprindere nu ar fi fost posibilă şi nici utilă în sensul în care ne-a interesat. Am selectat doar câteva consideraţii, pe care ie-am apreciat drept reprezentative, pentru a reliefa poziţia Austri.ei faţă de Principatele Române şi a motivaţiei acesteia. Politica de expansiune a Austriei a fost limpede manifestată în tot cursul secolului al XVIII-iea. Acapararea temporară a Olteniei şi, apoi, a Bucovinei exprimă, fliră echivoc, această politică. Când anexiunea directă nu a mai fost posibilă din partea nici uneia din cele două puteri care-şi supravegeau mişcările în zonă, amândouă au trecut la o politică de aşteptare, pentru câştigarea de noi poziţii de plecare, mai avantajoase. Echilibrul european, statuat de Congresul de la Viena, şi mişcarea naţionalităţilor a conferit noi dimensiuni "problemei orientale" şi, implicit, celei româneşti. Aceste dimensiuni aveau să se profileze în cursul revoluţiei de la Anexiunile teritoriale directe au fost înlocuite cu o nouă politică. Atitudinea Austriei faţă de Principate nu poate fi apreciată izolat, ci numai în contextul general determinat de acţiunea în zonă a celor trei imperii limitrofe şi al mişcărilor naţionale europene. Cât despre misiunea sa civilizatoare, Austria nu a fllcut nimic pentru a-şi valorifica ascendentul ce-l deţinea asupra Rusiei în această privinţă. Opiniile lui Fabre, de pildă, sau acele ale unor oameni politici români, cu privire la rolul ce ar fi trebuit să~i revină Austriei în Principate, nu se potriveau câtuşi de puţin cu obiectivele urmărite de Monarhie, ameninţată cu disoluţia. Marea masă a românilor din Transilvania, din Bucovina şi din Banat nu a putut să se bucure decât într-o măsură redusă de binefacerile civilizaţiei a cărei purtătoare era Monarhia habsburgică. Ei au fost constrânşi să accepte consecinţele grave produse de colonizările masive efectuate în Banat şi în Bucovina şi ale politicii de germanizare. În ceea ce priveşte Principatele, politica austriacă, departe de a contracara acţiunea nefastă a Rusiei - opunându-se doar anexiunii directe -, a urmărit întărirea propriei sale influenţe, anihilarea dezvoltării lor economice şi oprirea comunicării dintre cele două blocuri naţionale româneşti de pe ambele versante, ale Carpaţilor. Din nefericire, faptele istorice se judecă după efectele pe care ie-au produs, nu după ceea ce ar fi putut să fie. Austria nu a avut în Sud-Estul Europei rolul la care o îndreptăţea civilizaţia a cărei purtătoare era şi, mai cu se~mă, nu s-a putut face campioana mişcărilor naţionale. Dată fiind componenta etnică a Imperiului, ea nu-şi putea asuma un asemenea rol. După prăbuşirea iosefinismului, ale cărui consecinţe au fost contrarii celor urmărite de Cu11ea de la Viena, sub presiunea mişcărilor naţionale, Monarhia a fost constrânsă, mereu, să desfllşoare în interior şi în afară o politică de echilibru, pentru a-şi

56 582 Gheorghe Platon menţine cuceririle, influenţa în Confederaţia germană şi coeziunea în propriile provincii. Un echilibru care a fost mereu instabil, care s-a prăbuşit în Dualismul, acest anacronism al epocii contemporane, a fost o încercare, o ultimă încercare de a ridica un zid în faţa mişcărilor naţionale dezlănţuite. Urmărindu-şi realizarea propriilor sale obiective politice în Principate, Austria a secondat Rusia. Politica aceasta nu a avut nimic comun cu o aşa zisă misiune civilizatoare, de natură să contribuie la prosperitatea economică, socială şi culturală a ţinuturilor locuite de români. Principatele române au reprezentat un câmp de dispută, pe care cele două rivale s-au înfruntat, nu pentru a le ridica nivelul de civilizaţie - care s-ar fi înscris în logica vremii -; au colaborat pentru a le menţine în situaţia în care se aflau, pregătindule pentru o viitoare (eventuală) anexiune. Fireşte, politica ambelor puteri nu a fost lipsită şi de anumite consecinţe pozitive, pe care istoria Ie-a înregistrat, apreciindule. Acestea însă - în ceea ce priveşte Austria, mai cu seamă - au fost cu mult mai puţin importante decât factorii negativi, care au marcat, şi-au pus pecetea asupra istoriei noastre. Este, tocmai, ceea ce ne-am propus să sugerăm în cuprinsul demersului nostru.

57 OSTERREICH UND DIE RUMĂNISCHEN FURSTENTUMER IN DER ERSTEN HĂLFTE DES XIX. JAHRHUNDERTS ANNEXIONSPOLITIK ODER ZIVILISA TOR/SCHE SENDUNG? GHEORGHE PLATON Mein Vortrag bezweckt hauptsllchlich die Beschreibung und Bewertung einiger Wahrnehmungen ilber die zur Diskussion stehende Epoche - und zwar die erste Hălfte des XIX. Jahrhunderts. Er behandelt die wechselnde Einstellung Osterreichs gegenober dem politischen nationalen Kampf der Rumănen und welche Rolle die Monarchie im Zusammenhang mit der russischen Bedrohung und dem Panslavismus, die die politische Welt Europas besch!lftigten, spielte. Aus dem bestehenden, ungeheuer reichen Material habe ich einige StOcke und Bewertungen gewăhlt, die ich im Sinne unseres Interesses als representativ betrachte. Als erstes Dokument bezieche ich mich auf eine wichtige Eingabe, die vor kurzem von Akad. Cornelia Bodea verotfentlicht wurde; sie wurde zwischen 1842 und 1843 von Moise Nicoară ausgearbeitet und war scheinbar filr die europăischen Kanzleien bestimmt. Die Rumănen, meint M.Nicoară, bilden die einzige kompakte Schranke zwischen der russischen Bevolkerung und den Slaven aus dem torkischen Reich und Osterreich. Diese wichtige strategische Lage mosste die Aufinerksamkeit der europăischen M!lchte auf sich ziechen. Die Rumănen aus Ungam, dem Banat, SiebenbOrgen und der Bukowina - die jene aus den FOrstentOmem zahlenmlillig Oberbieten - wurden sowohl 1H1ter dem magyarischen K6nigtum, als auch unter der Herrschaft der habsburgischen Monarchie einer systematischen Politik der nationale BedrOckung und Vemichtung ausgesetzt, die das Stadiurn einer "entehrenden Barbarei" erreichte. Die Monarchie bezweckt durch die Anexion der zwei FOrstentOmer einen kompakten deutschen Blok zu bilden, der sich vom Baltischen Meer bis zu den Grenzen des Ottomanischen Reiches ausdehnen soli und die Extremităten des Reiches, von der Ecke Venedigs bis zum Bosporus und der Donau vereinen. Die Oberlegenheit der Deutschen in der Verwirklichung dieser Objektive ist zu offensichtlich, um keine diesbezoglichen Reaktionen auszulosen. Der rumllnische Politiker macht darauf aufinerksam, dass filr die praktische Verhinderung der Erreichung dieses strategischen Zieles, die Aufrechterhaltung des rumănischen Nationalbloks von ausschlaggebender Wichtigkeit ist. Bis 1848 war die Politik Osterreichs gegenober den FOrstentOmem der Ausdruck der von Mettemich ausgearbeiteten Vorschriften, die die Staatsmănner und Geschăftsleute in die Praxis setzten. Diesen Vorschriften gemlill, musste sowohl die Annexion der Moldau und der Wallachei seitens Russlands und die Bildung eines rumănischen Nationalstaates, der froher oder spăter den Verlust der unter der habsburgischen Herrschaft befindlichen rumănischen Provinzen filhren musste, um jeden Preis verhindert Analele Bucovinei, IV, 3, p , Bucureşti, 1997

58 584 Gheorghe Platon werden. In gleichem MaBe verfolgte die osterreichische Politik die Bevorzugung der 6konomischen Aktivitllt auf dem Balkan und in den FUrstentllmem, sowie die Kolonisierung und die politische Kontrolle in den FUrstentUmern mit Hilfe der dort befindlichen 6sterreichischen Untertanen. Dadurch, dass es die strategischen Ziele der Monarchie fbrderte, verfolgte diese Politik zugleich die Vorbedingungen einer eventuellen kilnftigen Annexion. Die Umwandlung Osterreichs in eine kortstitutionelle Monarchie in der ersten H!llfte des Jahres t 848 IOste die Illusion einer plotzlichen und entgultigen Wandlung zu Gunsten der Nationalităten aus. Diese ermt!glichte einigen Rumlinen an die Hoffnung einer baldigen Verwirklichung der Einheit und die Beseitigung der russischen Gefahr zu glauben. Wie schon gesagt, erschien in der Nationalpolitik der Rumanen die osterreichische LOsung, unter ihren verschiedenen Varianten das kleinere Ubel im Vergleich zur Annexion der FUrstentUmer durch Russland. Wenige Rumlinen fielen der Illusion zum Opfer, dass Osterreich (selbst in konstitutioneller Kleidung) eine Stiitze fiir die Verwirklichung ihrer nationalen Bestrebungen bilden werde. Ihre lnteressen waren mit solch einer StUtze nicht vereinbar. So erklărte z.b. Nicolae Bălcescu die Grilnde, dessentwegen die Rumlinen sich 1848 nicht einer totalen Einigung zustimmen konnten und ihre Hoffnung ausdrilckten, dass eine kunftige Revolution ihre nationalen WUnsche erftlllen werde. Er sprach sich gegen die Bildung zweier rumlinischer Staaten aus: ein t!sterreichisches und ein turkisches Rumll.nien, zusammengesetzt aus den unter der Herrschaft bzw. der politischen Autoritll.t der zwei Reiche stehenden Provinzen. In der Auffassung dieses Historikers konnte die Rettung der Rumlinen nur das Werk einer europliischen Revolution oder die Folge eines siegreichen Krieges gegen Russland sein. Zum Unterschied von N.Bălcescu beurteilte l.ghika in einer vielleicht nuchtemerer Analyse der europ!lischen Wirklichkeit nach der Revolution von t 848, dabei praktisch nicht die Ttirkei, sondern die europll.ischen Interessen an der Erhaltung des Ottomanischen Reiches in Rechnung ziehend, dass die Rumlinen ihre Nationalitiit nur "unter tllrkischer Flagge" entwickeln kt!nnen. Die Verwirklichung der rumănischen Einheit unter der Aegis Osterreichs wtitde eine massive Kolonisierung der zwei FUrstentUmer zur Folge haben. "Wenn es den Rumlinen bestimmt ist sich gegenseitig zu absorbieren, wie ich auch glaube", notiert er, "dann ist es besser, dass die unter der Oberherrschaft der Pforte befindlichen FUrstentUmer die Rumlinen Osterreichs und Russlands absorbieren, als dass jene uns absorbieren". Befreit von den Kămpfen mit den Russen in den FUrstentilmem, wurde die TUrkei die Kapitulationen erneuern, und sich auf diese in den Beziehungen mit den Rumlinen stiitzen. Al.G.Golescu, der Abgesandte der wallachischen provisorischen Regierung, formulierte die in unserem Kontext wichtige Meinung, gemlib welcher, die Frage des Rumlinentums in Osterreich eine Frage auf Tod und Leben ist. "Falls der Romanismus in Osterreich wieder geboren wird", meinte er, "so kann er in den FUrstentllmem nicht mehr zugrunde gehen", selbst wenn die Moskalen ewig im Lande bleiben wurden. "0sterreich", setzte er fort, wobei er die Politik der Monarchie ebenso verkannte, "hat dieselben lnteressen wie wir und kann uns nicht verfolgen". lnfolgedessen "mtissen wir Schritte unternehmen, um die Gunst Osterreichs fllr die SiebenbUrger und banater Rumănen zu gewinnen. Wir mussen diese Gunst gewinnen, um die nationale Existenz der FUrstentUmer zu sichem. Die TUrken milssen tiberzeugt werden, dass ein solches Nest der Freiheit die Vemichtung der rumănischen Nation in den FUrstenttimem unm6glich machen wird".

59 Osterreich und die rumănischen FUrstentUmer 585 Nach 1848 konnte das Reich nicht mit den alten Methoden aufrechterhalten werden, ohne eine der Nationalitllten zu bevorzugen. Unflihig das ganze Reich zu gennanisieren, riskierte die Monarchie selbst "entgennanisiert" zu werden, meinte l.c.brătianu in seinem Memoire sur l'empire d'autriche dans la question d'orient. Seit langer Zeit kann Osterreich keine Eroberungskriege mehr fiihren. Indem es Russland die Aufgabe die Nachbarstaaten zu vemichten und zu schwăchen Uberlll.sst, sich einen Teii der Beute aneignet, seine Territorien auf Kosten und MUhen Russlands ausdehnend, meint Osterreich, dass dann, wenn Russland eine Bedrohung ftlr Europa werden wird, es die h6chste Stelle in der zivilisierten Welt einnehmen wird. Osterreich ist davon ilberzeugt, bemerkt der Verfasser weiter, dass es nichts zu fiirchten hat, solange es die Zivilisation gegen die Barbarei, die Interessen Europas gegen die fremden, feindlichen Interessen darstellt. Unter diesen Bedingungen stellt Russland keine Gefahr dar; im Gegenteil, es erweist sich sogar als nutzlich. "Ihre gegenseitige Position în Bezug auf Europa besteht darin, dass eins dem anderen unentbehrlich ist. Osterreich schutzt Russland vor Europa, wăhrend Russland seinerseits Osterreich als Reserve gegen Europa dient. In seiner BroschUre Der erste Punkt in der orientalischen Frage. Die Fiirstentiimer Moldau und Wallachei vor dem Kongress (1856), glaubt Paul Batalliard, wie auch viele anderen Kommentatoren, dass das Schiksal Osterreichs unl6sbar an jenes Russlands gebunden ist. Er meinte, dass die Verbindung zwischen den zwei Măchten bis zum Moment dauren wird, wenn eines der zwei eine entscheidende Obermacht Ober dle andere erwirbt. "Das Konglomerat verschiedener Nationen", das innerhalb seiner Grenzen ein Drittel der ganzen rumănischen BevOlkerung enthălt, hatte ein Interesse da.rari, die zwei FUrstentOmer im ruckstăndigen und ungeordneten Zustand zu erhalten, in dem sie sich befanden, um seine Einmischung zu rechtvertigen und die TUrkei zu kompromittieren, um seine Ausbreitung vorzubereiten und das Entstehen eines rumănischen Piemonts zu verhindem, das imstande wăre, die im Rahmen der Monarchie lebenden Rurnănen zu absorbieren. Der Publizist entwirft folgendes interessante moralische Portrăt des politischen Osterreich: "Ob im lnnem oder im ĂuBem, ob in einem Bilndins oder im Europăischen Konzert, Osterreich beherrscht nur durch Spaltung und dehnt sich nur durch Unordnung aus. Seine Politik folgt keiner geranden Linie. Es zieht Vorteile gleichgilltig aus welchen Altemativen; es 111.sst die Probleme sich Uberlagem, die Konflikte sich entwickeln, urn sich sodann einzumischen, fiir die dem einen angediehene Hilfe den Preis zu beanspruchen, vom anderen Entschădigungen fiir die Verletzung seiner Interessen zu verlangen, allen gegenilber das europăische Gleichgewicht aufrechterhalten, urn sich seinen Teii des Raubes zu nehmen und sich dann mit dem Kriegsgewinn aus einem Kampf zurilckzuziehen, dessen Gefahren es nicht geteilt hat. Derart vereinigt es alle Stimmen des Bilndnisses und ganz Europas, das es zur geschicktesten und weisesten aller Nationen erkhlrt". Selbst ohne allen Ansichten des franz6sischen Publizisten beizustimmen, milssen wir zugeben, dass die oben zitierten Aussagen mit grober Genauigkeit das Vorgehen Osterreichs wăhrend der zugleich mit dem Krimkriege ausgebrochene Orientkrise erfasst haben. Die in den zwei von I.C.Brătianu und P.Bataillard verfassten Dokurnenten ausgedruckten Ideen finden wir în zahlreichen offiziellen franz6sischen Dokumenten wieder, die das Problem der Filrstentilmer im Geiste des Nationalitătenprinzips behandeln. Ein solches in Paris 1856 erschienenes Dokument trăgt den Titel Die Reorganisierung der Donaufiirstentiimer. Darin wird die 6sterreichische politische Strategie mit ăhnlichen Ausdrilcken definiert. "L'Autriche est de sa nature assez

60 586 Gheorghe Platon envahissante. Elle se trouve melee a toutes Ies grandes affaires. Elle a des interets engages de tous Ies cotes. Ses hommes d'etat cherchent donc a mettre la main partout. Ils le font avec tendresse et de discretion que d'abord on ne le sent pas, et puis ils ne la retirent plus. C'est le triomphe de la politique. Ils excellent a tirer part d'une situation desesperee, a changer Ies perils en bonnes fortunes, a faire beaucoup sans qu'on s'apen;oive de rien, a ne rien faire en semblant agir. Quand le monde est fatigue, ils interviennent avec des troupes fraiches et des arguments nouveaux pour jeter dans Ies plateaux de la balance du l'epee de Brennus ou une note diplomatique qui lui font invariablement pencher du cote, ou Ies interets genereaux de!'europe ont le bon esprit de se trouver d'accord avec leurs interets particuliers". In einem Ton abgefasst, der die Drohung keineswegs verschleiert, betont das Dokument den emsten Charakter der militllrischen Besetzung der FUrstentUmer, indem es - im Einklang mit dem oben erw!lhnten - die Verbindung der Politik Osterreichs in Italien und jener in der Moldau und der Wallachei feststellt. "Le resultat que la guerre d'orient pourrait amener", wird als Abschluss des Dokuments bemerkt, "le plus bizarre, a coup sur, sinon le plus inattendu serait de voir un gouvemement qui a asiste!'arme au bras a une lutte terrible, engagee pour le salut de la Turquie et l'equilibre de!'europe, faire toumer au service exclusif de ses interets particuliers Ies sacrifices faits par autres... " Die Ausdehnungspolitik Osterreichs hat sich im Laufe des ganzen XVIll.Jahrhunderts klar offenbart. Die zeitweilige Aneignung der kleinen Wallachei (Oltenia) und sodann der Bukowina veranschaulicht ohne jeden Zweifel diese Politik. Als die direkte Annexion sowohl einerseits, als andererseits unmoglich wurde, da die zwei Mllchte ihre Bewegungen in der Gegend gegenseitig Uberwachten, Obergingen beide zu einer Wartepolitik, um neue, vorteilhaftere Ausgangspunkte zu gewinnen. Dies im Wiener Kongress statuierte Europllische Gleichgewicht und die Bewegungen der Nationalitllten filgten der "orientalischen Frage" und somit auch der russischen Frage neue Dimensionen hinzu. Diese Dimensionen sollten sich wăhrend'der Revolution von 1848 abzeichnen. Die direkten territorialen Annexionen wurden durch eine neue Politik ersetzt. Was die zivilisatorische Mission betrifft, hat Osterreich nichts gemacht, um den Vorsprung zu notzen, den es in dieser Hinsicht gegenober Russland hatte. Die breite Masse der Siebenbiirger, Bukowiner und Banater Rumănen konnte sich nur in beschrănktem Mafie der Wohltaten der Zivilisation erfreuen, deren Tr!lger die Habsburger Monarchie war. Sie wurden gezwungen die emsten Folgen der im Banat und in der Bukowina erfolgten Kolonisierung und der Germanisierungspolitik zu ertragen. Was die FUrstentOmer anbetrift, verfolgte die osterreichische Politik die Stărkung ihres eigenen Eintlusses, die Verhinderung ihrer Okonomischen Entwicklung und der Herstellung von Kontakten zwischen den zwei rum!lnischen Gemeinschaften beiderseites der Karpaten. UnglUcklicherweise werden die historischen Geschehnisse nur nach ihren Auswirkungen bewertet und nicht nach jenen, die sie hătten haben konnen. Osterreich hat in SOdosteuropa nicht jene Rolle gespielt, zu der es die Zivilisation berechtigte, Ober die es verftlgte, und insbesondere war es nicht imstande der Vorkampfer der nationalen Bewegungen zu werden Infolge der ethnischen Zusammensetzung des Reiches konnte es diese Rolle nicht Obemehmen. Selbstverstllndlich hat die Politik Osterreichs auch gewisse positive Folgen gezeitigt, die von der Geschichte verzeichnet und glinstig bewertet wurden. Doch waren diese viei weniger wichtig, als die negativen Faktoren, die ihre Siegel unserer Geschichte aufgedrockt haben. Auf diese haben wir uns vorgenommen, in unserem Vortrag hinzuweisen.

61 ABCTPUI I PYMYHCbKI KHR31BCTBA B nepwim nollob"1hi XIX CTOlllTTR. non/thka AHEKC/1" A50 LJHB/fl/3A TOPCbKA MICIR? reopre IIJIATOH Haille noai.nomjiehhji nprmo crocyctbcji JHaiioMcTBa i ouihkh.nerkhx acnektîb 06roeop10eaHo'i enox11 (nepwa nonoa11ha XIX CTOJIÎTTR) 3 nornj1.ny Ha Micue ascmpizlcbkoi' a-1bmephamusu B CTPaTeri'i HauiomUibHo'i nonitwrno'i 6opoTb6H pymyhib, Ha pojih, RKY Mana 611 noeephyth co6i MoHapxiR e KOHTeKcTi,.ne pocihcbka norpoja i nahcnoe'jihîjm npe.ncraemm11 co6010 Ja1u10nonrnicTb ceponeiicbkoro noni TH'IHOro ceity. 3 ÎCHYIO'IOro BeJIH'leJHoro.noKyMeHTaJibHoro MaTepiany MH e116pan11.nekîjibka yp11ekie, RKi ouihhjih JIK xapaktephi e HanpRMKy, Hac uikaewe. Ilepwwii ypweok,.no JIKoro Mii JeepHynncJI, c ea)f{jihbhh MeMopian, He naeHo 011.naH11i1 aka.nemikom KopHeJIÎCIO oo,ujl, onpauboaahhh Mo"icecM HiKoape B pp., JIKHH, J,UaETbCJI, npnjha'labcr euponeiicbkhm KaHunepaM. 3a ouihkoio M. HiKoape, PYMYHH ytbopioiotb f.nhhhh KOMnaKTHHH 6ap'cp Mi)f{ pociit CbKHMH Ta cooe'rhcbkhmh Hapo.naMH, JIKÎ npo)f{ttbalotb Ha TepwrnpiRx TypeUbKoi Ta AacrpittcbKo'i imnepih. UR aa>k.rmea CTPaTerÎ'IHa nojttuîr nobhhha npneeprnn1 yeary eeponeitcbkhx rnn. PyMyHw 3 Yrop H11, liahaty, TpaHcHnbeaHi"i Ta liykobhhh, 'IHCJIOM 6inhwi Ja rnx, npo>khbalotb y KHRJieCTBax (RK ni.n qac yropcbkoro nahybahhr, TaK i ni.n ra6c6yp3bkoio MoHapXÎCIO), nepe6yeamt ni.n CHCTeMaTH'IHHM nonîth'ihhm THCKOM Ta ni.n JarpoJolO Hal\ÎOHaJibHoro pyhhyeahhll i.noxo)].hjih )].O "6eJ'leCHOro eapaapctba". AHeKCÎ(IO.neox KHJIJÎBCTB MOHapxiR npo.uob:>kybajia <flop MyBaTH KOMnaKTHHH HÎMeUbKHH 6JIOK ei.n DaJITÎi1CbKOfO MOpR.no KOp.UOHÎB 0TOMaH CbK00i imnepi'i; npo.noe>kyeana 3'c)].Hyeam OKOJIHL\Î imnepi'i ei.n BetteL1iaHCbKo'i JaTOKH.no lioc<flopy i,l{yhaio. Ilp11 peanî3al1ii" L\HX HaMipie nepeeara HiMuie JaHa,ll,TO JJ.o6pe 6yna nomitha, He BHKJIHKaTH ei.nnoai.nhy peakl\îio. YHHKHeHHJI peanijaui'i L\lfX CTPaTeri'IHHX nnahie, J6epe>KeHHll Hal\ÎQHaJibttoro pymyttcbkoro 6noKy 6yno nepwo 'leproeoio npo6nemoio PYMYHCbKoro nonîth'ihoro,nir'la.,l{o 1848 poky nonitnka AecTPi'i ll..iojj.o KHllJÎBCTB.UOTPHMyeanacb HaCTafiOB, enronowettnx MeTepHixoM, i JacTocoayaattnx Ha npakthl\î nonith'ihhmh,nir'lamh Ta )J.ÎJIOBHMH JllO)lbMll. y BÎ)J.HOBÎ)lHOCTÎ 3 HHMH, OOTPi6tto 6yno He TÎJibKH 6y.nb-llKOIO LIÎ:: HOIO nepewko.nnrn ahekci"i Mon.noen i J>yMyHi'i PociclO, ane H He.nonycTnrn ctbopehhr Hal\ÎOHaJibHo'i pymyhcbko'i JJ.ep>Kauw, JIKe npnaeno 6, paho 'IH nijho, JJ.O BTpam PYMYHCbKllX npobîhliîh, HaXO)lHJIHCll ni.n BJia,UOIO ra6c6yp3bkoi 0 IMnepi"i. 0,UHO'laCHO 3 UHM abctpîi1cbka nojiîthka MaJia Ja MeTy noninwehhji ekohomî'iho'i nonimkn Ha oankahax i e KHRJiecTeax, KOJIOHÎ3aL1i10 i nonith'ihhh KOHTPOJib e Km1JiecTBax Ja.nonoMorolO 'IHCJieHHHX abctpîhcbkhx ni.n.nam1x, TYT npo:>khbajih. Analele Bucovinei, IV, 3, p , Bucureşti, 1997

62 588 reopfe IlJiaTOH Cnpmno'-IH CTpaTeri'IHHM HaMipaM MOHapxiî, l.{ji nojiithka BO)J.HO'laC npojj.ob)l()'bajia roryeam ymoeu M.aii6yTH&o1 MO)KJIHBoî ahekcii". TiepernopeHHJI ABcrpii' e KOHcmry1..diiHy MoHapxiio e neprnii1 nojiobhhi 1848 poky CTBOplOBaJia imojilo HeraiiHHX i JJ.OBroCTpOKOBHX nepernopehh Ha KOpHCTb HauioHaJibHOCTeH.,lleHKHM pymyham ue }1.03BOJIHJIO MaTH HaJJ.ilO Ha 6JIH3bKe B033 E}J. HaHHJI i1 Ha ycyhehhji pociiicbkoi' 3arpoJH. CTocoeHo pymyhcbko'i HauioHaJihHo i noni Twrnoi' ClJJaTerii', aeqpihcbke pirnehhji e ceoi'x pijhomahîthhx acnektax J1BJIJ1110 co6010, JIK 6y110 BKaJaHO BHJ.l(e, MeHrne 3.li.BOX HewacTb. nopibhioio'ih 3 ahekcieio KHJl- 3ÎBCTB Pocirio. Mano xto 3 pymyhib Mae i11103ff r.uo.d.o Toro, r.uo HaeÎTb e KOHcmryuiH HOMY OJJ.JIJÎ ABcrpiH Jaxo'le nîjj.ljjhmam i'x HauioHaJibHY i.d.eio. Îi' ihtepecu He cniena.n.anu 3 TaKOIO ni.n.lphmkojo. H. Een'lecKy, HanpHKJJa.D., nojtchioio'ih nph'ihhh, 3 HKHX e 1848 poui PYMYHH He 3MOrJIH BHCJIOBHTHCJI Ha KOpHCTb nobhoro J'E]J.HaHHJI i,,nemohctpyio'ih Ha,niio, r.uo Mai16yTHJI peeonioyih np11be}j.e JJ.O nepemorh 'ix HaQÎOHaJlbHl1X cnphmybahb, Bl1CJ10- BHBCJI npom crnopehhji JJ.BOX PyMyHiH: OJJ.Hoi' aecrpihcbkoî, JJ.pyroi' TypeybKoi', J1Ki 6 ckna,na1111cj1 3 npoeih'-lih, KepoeaHHX nonim'ihoio ena.d.oio JJ.BOX imnepih. Ha JJ.YMKY icrnphka, epj1ryeam pymyhie Morna 6 rnponettcbka peeomouij1 a6o Hacni.D.KH nepe MO)f(HO'i eihhh npon1 Poci'i. Ha BiJJ.MiHy Bi.D. H. EeJI'lecKy, ahani3yl0'111 6iJiblll,ll,eTaJibHO Bei EBponeHCbKi pea11ii' nicjiji peeomouii' 1848 poky, I. rika npakth'iho He po3paxoeyeae Ha Typeqq11Hy, a Ha rnponeiicbki ihtepec11, e 3B'J13KY 3 ni.u.1jj11mkojo OrnMaHCbKoi' imnepii' i JaJIBHB, r.uo pymyh11 MO)f(YTb po3e11eat11cj1 HauioHanbHO TÎJlbKl1 "ni.n. rypeubkhm npanopom". CrnopeHHJI PYMYHCbKOro o6'e,nhahhji ni.n. eri.n.oio ABcrpi'i, - Jayea)f(yE BiH, - Mano 6H nphml1m HaCJIÎJJ.KOM Macoey KOJ10HÎ3al.{il0 o6ox KHJl3iBCTB. "RKl.UO pymyham.noneio nphjha'leho nornhhyth o,n.he o.nhoro, Ha r.uo cno.n.iea10cj1, - JayBa)f(yE BÎH, 811,11.ÎJIJllO'IH we pa3 CBOIO TO'IKY 30py, Bl1KJla,UeHy B J111CTÎ,II.O rp. AneKcaH.npecKy, - TO 6y.ne Kpar.ue, r.uo6u KHJ1Jiecrna ni.n ena.noio Tiopm norn11hy1111 mx pymyhib, r.uo JHaXOJJ.JITbCJI ni.n ena,nolq Aeclpii' i Pocii', a He HaenaKu". BpJ1TOBaHa ei.n 6op0Tb611 3 Pocirio B KHHJÎBcrnax, Type'1'111Ha BÎ.D,Hoe1111a 611 KanirynJtQii', Ha stki BOHa cn11panacj1 B CTOCYHKax 3 pymyhaml1. ATI. ronecky, nocnaheuh THM'lacoeoro MYHTeHChKoro yph.ny, eucnoeue.nymky (Ba)f(Jil1BY' Ha Ham nornj1.n), y ei.nnobî.d,hoctî 3 SIKOIO "pymyhcbka npo6nema B ABCTpii' E mnahhjim )f(httji i cmepti. JIKr.uo pymyhî3m ei.n.po,n.htbch a Aaclpi'i, KaJaB BiH, y KHH3ÎBCTBax BiH B)l(e He BMpe, XO'la 611 " 3aJil1lllaJil1CJI B Hl1X MOCKaJii Ha3aB)l{.D,H. AanpiH, KaJaB BÎH, npo.nob)f(yio'll1 CBOIO nomhjlkoby OUÎHKY nonîthkh MOHapxii', Ma101J11 cninbhi 3 HaM11 ihtepern, He MO)f(e Hac nepecni.n.yaan1". OT)f(e, "1JJe6a po6hth KpOKH Mll JJJ.06yrrJ1 np11x11nbhocti Aeclpiî.D,JIJI pymyhie TpaHCHJibBaHii' rn EaHuy. lh nphxhjlbhîctb 3Ha,no6HTbCH HaM.D,JIJI 3,n.iHcHeHHJI HaUÎOHaJibHOro ÎCHyBaHHJI KHJ13ÎBCTB. TypKH nobhhhi 3p03yMiTH, r.uo 3 TaKHM rnhuom BOJibHOCTi MH 3po611Mo HeMO)f(JIHBHM JHHI.UeHHJI pymyhcbko'i HauioHanbHOCTÎ e KHJIJÎacrnax". TiiCJIJI 1848 poky imnepill He Morna 6yrn nîjj.t}jhmaha crnphmh MeTO}J.aMl1, He cnphjllo'll1 JIKiH-He6y.ni. 3 Hal.IÎOHaJlbHOCTeH. Y)f(e T}JHBaJIHH qac Aac-rpiJt He Morna noquhath Jaaoi:toaHHl..lhKÎ aihhh. 3a JlHWalO'liţ Pocii' Jae.naHHJI JH11r.uyaan1 'IH ocna6moaant cyci.nui.n.ep)f{abh, npuanac HIOIO'll1 'lacthhy 3.D,06H'IÎ, 36ÎJlblllYIO'IH CBOIO TepHTOpiIO JaB}J.JIKH i Ja paxy1t0k Poci"i, ABcrpiH BBa)f(aJia, r.uo To.ni, Ko.rm uapcbka IMnepiJ1 crnhe JarpoJoio MJI eporm, BOHa CaMa (ABCTpiJI) OllHHHTbCJI B neprnomy ewenohi UHBÎJIÎ30BaHoro CBiTy. "ABc-rpiH npekpacho 3HaE - Jayea)l(yE.na1i abtop - ll(o He M3f qoro 60JIHICJI.norn,.D,OKH BOHa npe.nctabjjjlc aini3aui10 cynpoth aapaapctba, caponeiicbkî i1ncpec11 cynponr "IYhttp://cimec.ro /

63 Aecrpbr i PyMyHcbKi KHJ13Îecrna e nepwih nonobhhî XIX CTOJIÎTIJI 589 )!{HX, eopo)!{hx ihtepecie. 3a TaKHX ymob PociJI He JIBJUIE: co6ojo 3arpo3H; HaenaKH, eoha HaBÎTb KOpHCHa". îx B3aE:MHe pojtawyeahhji Bi.llHOCHO E:eponH nomtrae: B TOMY' mo "o.uha notpi6ha ÎHwiit ABCTPiJI E: 3axHCTOM Pocii ei.u E:eponH, a PociJ1, e ceoio llepry, cny)!{htb AeCTPiî e MÎ)!{E:Bponei:icbKHx cnpaeax". n. EaTaHJlp, y 6powJOpH lleputa npo6j1e.ua cxiijhow numahhjl. KHR3Î8Cm8a Mo.ru)o8u i BaJZaxii" HanepeiJoiJHi Ko11zpecy (1856), no.ui6ho.uo ÎHWHX KOMcHTarnpie, eea)!{ae:, mo.uonj1 ABCTPii E: i 3anHlllaE:TbCJI TÎCHO noe'j13ahoio 3.uoneio Pocii. AnbHHc,ll,BOX CHJI TPHBaTHMe, 01.IÎHIO( BiH,.llO MOMCHTJ, nokh OJJ:Ha 3 HHX He OTPHMaE: Ha,ll ihllloio BHpÎlllanbHY nepeeary. "KoHrnoMepaT pî3hhx Ha1.1iii"' BOJIO.llÎIOlJH B ceo"ix KOp.llOHax TPeTHHOto PYMYHCbKoro HaceneHHJI, imnepij1 6yna 3a1.1iKaeneHa e TOMy, mo6w YTPHMaTH o6haba KHH3ÎBCTBa y crahi ei.uctanocri H.neJopraHÎ3a1.1i"i, e HKOMY BOHH 3HaXO,WITbCJI,.llJIJI TOfO, mo6h BHnpae.naTH CBOf BTpylJaHHJI i 3anHllJHTH TypelJlJHHY HenpHKpHTOIO, a TaKO)f( mo6 3ano6irrH crnopehhjo pymyhcbkoro Il'E:MOHTJ, 3.llaT Horo nphthrhyth i pymyhie 3 MoHapxi"i. Ui aectpîiicbkî ÎHTej>CCH E: ahtm:eponeiichki 3a CBOCIO cyrrw B YMOBax, KOJIH rnponehcbkî HaQÎÎ nepecnî,llyjotb npothjic)!{hî 1.1ini B o6ox KHH3ÎBCTBax. Ily6niQHCT BHManbOBYE: HacrynHHH UÎKaBHH MOpanbHHH noptpet aecrpiiicbkoî nonithkh: "B.uoMa 'IH 3a ceo imh Me)!{aMH, e KoH4Je.uepauri ljh e E:BponeHcbKÎii cnijibhotî, ABCTPiH eono.napioe: JIHllle WJIHXOM no,niny, 36ÎJiblllYE:TbCll TÎJibKH CTBOplOIOlJH 6eJnopH,llOK. fi nonithka He p03bhbae:tbcji no nphmiii; B pibhîii Mipi BHKOpHCTOBYE: npothjiel!chî anbtephathbh,,ll03bojiji( cnpaeam 3annyTaTHCb, 3anolJaTKyeaTHCH KoH4JniKTaM, mo6h BTPYTHTHCb, a notîm BHMaraTH nnary 3a ni.u TPHMKY 0.llHHX i KOMneHcauiw 3a CBOÎ, ymemjiehi ÎHlllHMH, ÎHTepeCH. rapal-lrye: rnponehcbky pibhobary BCÎM, mo6 3a6paTH CBOJO ljacthhy 3,no6HlJi i ei.nthrhythcb nîcjiji BHrpallly BÎHHH 3 6oJO, He6eJneKH HKoro He no.llîjihjia. UHM cnoco6om eoha yoco6- moe: piehi ripaea KoH4Je.nepaui"i i camoî eponh, HKÎ HaJHBaIOTb i"i Haii6iJiblll cnpht HOIO i p03ymhoio 3 Hauiii". HaeiTb He no.nijihidljh noehictio nornh.nh 4JpaHUY3bKoro ny6niuhcta, notpi6ho noro,ll.hthcb, lllo Horo OUÎHKH TOlJHO ei.no6pa)!{al0tb UIO nojiîthky AecTPii ni.nllac cxi.nhboî KpH3H, HKa noljanacb o.nholjacho 3 KpHMCbKOJO eihhojo. I.n.ei" o6ox,zl.okymehtib, HanHCaHHX I. EpaTiHHY i n. EaTaHHpOM, MH 3HaXO,ll.HMO B 6araTbOX o4jiuihhhx 4JpaHUY3bKHX.D.OKYMCHTaX, JIKi TOpKaIOTbCJI npo6nemh KHJlliBCTB e.uyci nphhuhny HauioHanbHOCTCH. TaKHM E:.noKyMeHT ni.u Ha3BOIO PeopzaHi1atţiR,l(yHailc&KUX KHR1iBcm8, ony6jiîkobahhh 1856 poky B IlapH)!{Î. y HbOMY abctpîhcbka nojiithljha crpaterih TP8KTJCTbCJI TaKHM 'IHHOM: "AeCTPiH 3a ceoe:io nphpo.uoto.uochtb Jarap6HHUbKa. BoHa BHJIBJIJIE:TbCJI 3aMÎlllaHOIO B ycix BeJIHKHX a4jepax i Ma CBÎH ÎHTepec y BCÎX HanpHMKax. To)!{ ri.uep)!{abhî.llîhlli HaMaratoTbCll BCIO.llH MaTH ceoio pyky. BoHH po6nhtb ue TaK cnphtho i po3ymho, mo cnoljatky U.A pyka 8 He nomirna, a notim ri B)!{e He 3afotpa10Tb. Ue cnpae>khiii TPiYM4> nonîthkh. BoHH ycnilllho BHXO.llJITb 3 Haii6e3BHXÎ,ZJ.HÎWHX cttryauiii, nepetboploiotb He6eJneKy B nphmy BHro.ny' 6araTO po6ji.atb TOro, npo luo ÎHllli " He 3,ZJ.Ora.n.yJOTbC.A i, HÎlJOfO He po6ji.aljh, BHrn.A,ZJ.aIOTb.ni.AlJaMH. KonH n10.ncrno CTOMJIIO TbC.A, BOHH BTPY'laIOTbCll 3Î ceî)!{hmh eihcbkamh i HOBHMH aprymehtamh, mo6h KHHYTH Ha lllajibkh TepeJÎB eoj1ky EpeHHyca a6o,llhnjiomathljhy HOTy, nphmylllyioljh îx CXHJIJITHC.A Ha TOH 6iK,.ue 3aranbHO Bpone8CbKi ihtepech ljy.zj.obo cniena.uaiotb 3 "ix oco6hcthmh". Bi.npe.naroeaHHH e TOHi HeJaeyanboeaHo i norpo3h,.uokymeht BHJIBJIJIC ceph03hîctb HacnÎ.llKÎB BÎiiCbKOBOi" OKynauii KH.A3iBCTB, BCTaHOBJIIOIOlJH - B.nyci BHlllCJra.uaHHX )])Kepen - ichyioljhh 3B'.A30K MÎ)!{ nonithkoio AecTPii" e hani"i i ei.nhocho Mo.Jl.llOBH Ta PyMyHCbKoro KpaIO. "HaH,ll.HeHiurnit i o.nholjacho Haii6inhw

64 590 reopre IlnaTOH Heo'IiKyeamti1 pejynbtat,.li.o JIKoro MO)Ke nphbecth Cxi.ll.Ha BiHHa, - roeophtbcji e JaKÎH'IeHHÎ Jra.ll,aHoro.ll.OKyMeHTa, - 6y.ll.e nokaj Toro, l.llo YPJI.ll., JIKHH oj6porhoio pyxoio 6pae yqactb y crpawhiii 6opoTb6i B im'ji nopjityhky Type'I'IHHH Ta J6epe )KeHHJI pibhobam B E:eponi, BHJcopucrar Ha CBOIO enachy KOpUCTb )KepTBH, npuhecehi ÎHWHMH...". EKcnaHcioHiCTCbKa noj111..1iji Aecrpii npojibjijijiacji enpo.ll.ob)k ycboro XVIII CTOJIÎTTJI. THM'Iacoee JaxonneHH.11 OnTeHii, a notim l>ykobuhh, OJJ.H03Ha'IHO Bi.ll.o6pa )Kal0Tb 1..1io nonituxy. Konu npjima ahekciji He MO)Ke 6yTH JacrocoeaHa Hi o.nhifio J.neox cun, JIKi cnocrepirrum ax1..1ii ihwoi'- B JOHi, 0611.nei BOHH nepei1wn11.no nonithkh BUlJÎKyBaHH.11 )J.n.11 JaBOIOBaHHll HOBUX, 6inbW BHri)J.HHX BUXÎJJ.HUX no3hqiit eponehcbka piehoeara, BCTaHOBJieHa Bi.ll.eHCbKHM KoHrpecoM, i Ha1..1ioHanbHHH.ll.YX Ha.nanu HOBHX pojmipie "cxijj.hih npo6nemi'' i, OT)Ke, PYMYHCbKiH. Ui HOBi pojmipu MaJIH CTaTH 6iJibW BHp3.3HHMl1 ni.n 'Iac pebojllol..iîi 1848 poxy. IlpJIMi TepurnpianbHÎ ahekcii' 6ynu 3aMiHeHi HOBOJO nonithkojo. CrneneHHll ABcTPii JJ.O KH.R3ÎBCTB He MO)Ke 6yrn OQÎHeHe BÎJJ.OKpeMJieHO, a JIHllle B JaranbHOMY KOHTeKCTÎ.n.iH B ycii1 30Hi 'I'pbOX cymî)k HHX imnepih i fbponettcbkux H31..1ÎOHaJibHHX pyxie. lqo.n.o ceori' uneinijuopcbkoi' Micii, Aecrpi.11 He 3po6Irna HÎ'Ioro, l.ll06 euxopnctatu ceoio nepeeary HaJJ. Pocirio,.11Ka B Hei 6yna B '-lbomy nutahhi. OcHOBHa Maca pymyttie e TpaHciJibBaHii', l>ykobhhh i l>ahati JMornu JIHllle o6me)ketto cxophctarncb J.no6yTKaMH '-111BÎJIÎ3auii, HOCÎfM JIKOI 6y.ne ra6c6yp3bka MOHapxiJI. BoHH (pymyhh) 6ynu JMyweHi npnhhjith cepho3hî Hacni.nxH MacneHo'i KOJIOHÎ3aL1i'i e l>attati ii l>yxoeutti, i1 nonituxu repmahi3a1..1i'i. lqojj.o KH.113ÎBCTB, To abctpihcbka nonithka,.nanexa ei.n no6op.oeahh.r JJIOl.llaCHHX ax1..1iii Pocii', onupaioljhcb nuwe npjimih attexcii, nepecni.nyeana MeTy nocunehhji enacttoro ennuey, ranbmybahh.11 ix ekohomîljhoro pojbhtky i cninxyeahhji Mi)!{ o6oma pymyhcbkhmh rpoma.n.amu Ha pi3hhx cxunax KapnaT. Ha Hel.llaCT.11, icropnllhi no.li.ii 01..1iH1010Tbc.11 Ja ceo'imh Hacni.nKaMu, a He Ja THM, l.llo Morno 6u 6yTu. B IliBJJ.eHHo-Cxi.ll.HiH E:eponi ABcTPiJI He Jirpana pojib, npabo Ha.llKY JH )J.aBaJia 1..1HBÎJIÎ3aQÎJI, HOCÎfM JIKOi' BOH3 6yna, i - OC06JIUBO - He CTaJia JIÎJJ.epoM HaQÎOHaJibHUX pyxie. BpaxoByIOlJH ethîljhuh CKJiaJJ. imnepii, BOHa He Marna JirpaTu TaKy pojib. 3enllai1Ho, nomuxa Aecrpi'i npueena ii.n.o nebhhx nojhthbhnx HaCJIÎ.ll.KÎB, JIKÎ OQÎHeHi icropirio. Ane BOHH JHalJHO MeHw Ba)l{JlUBÎ, HÎ)I{ HeraTHBHÎ lf>aktopu, 11xi ei.n6unucb Ha HawiH icropi'i. Ue 11xpa3 Te, l.llo MH xotinu eucnoeutu B HallJOMY.ll.OCJIÎ.ll.)KeHHi.

65 DESPRE DEMOGRAFIA BUCOVINEI VLADIMIR TREBICI Cu câteva decenii în unnă un istoric spaniol fonnula o teză, devenită curând celebră: "Istoria fără demografie rămâne o enigmă". Acest lucru este cu deosebire valabil pentru Bucovina, ceea ce se explică nu numai prin istoria sa, dar şi prin miza politică a acestei regiuni, care au influentat istoriografia, dacă ne limităm la istoriografiile română, austriacă şi ucraineană. S-a scris mult despre Bucovina, aparent disproportionat faţă de suprafata ei şi numărul populaţiei: Bucovina istorică avea I 0442 km 2 şi o populaţie care număra, în anul 1775, circa locuitori, ajungând, în anul 1930, la Dacă s-ar reconstitui Bucovina istorică, astăzi împărţită între România (judeţul Suceava) şi Ucraina (regiunea Cernăuţi), numărul populaţiei ar depăşi cu mult un milion. Or, în special în perioada şi 1940 (I 944 )-1996, populaţia Bucovinei a înregistrat o creştere numerică foarte pronuntată, în mare măsură explicabilă prin imigrări, fiind însoţită de o profundă schimbare a repartiţiei etnice. Dar ceea ce particularizeaz.ă istoria Bucovinei este faptul că ea a cunoscut stăpâniri succesive. Între , partea de nord a Moldovei, devenită apoi Bucovina, flicea parte din voievodatul sau principatul Moldovei, aflat, împreună cu Ţara Românească sau Muntenia, vreme îndelungată sub suzeranitatea Imperiului Otoman; între , în condiţiile binecunoscute, Bucovina a fost încorporată în Imperiul Habsburgic; între , apoi între 1941 (iulie) şi 1944 (martie), Bucovina a revenit României; în anul 1940, nordul acesteia este anexat de URSS, ca urmare a aplicării pactului Ribbentrop-Molotov, rămânând în această situaţie după Conferinta de Pace de la Paris consfmţeşte, la I O februarie 1947, această situaţie. Din anul 1991, partea de nord a Bucovinei, împreună cu partea de nord. a fostului judeţ Hotin, la care se adaugă ţinutul Herta, constituie regiunea Cernăuţi, aparţinând Republicii Ucraina. Într-o perioadă de aproape 640 ani, Bucovina a cunoscut patru stăpâniri, cu particularităţi proprii fiecăreia - politice, sociale, economice. Nu ne referim la perioada anterioară anului 1359, socotit ca an al întemeierii Moldovei, dar care este obiectul unor preocupări controversate ale istoriografiei. Deşi în studiile de istoriografie privind Bucovina se invocă în pennanenţă acest "sine ira et studio" al lui Tacitus nu întotdeauna principial este respectat, din motive lesne de înţeles. Istoriografia austriacă a fost şi este preocupată nu atât de caracterul juridic al anexării Bucovinei, în anul 1775, - în epocă, imperialismele, de orice natură, recurgeau adesea la asemenea procedee - cât mai ales de faptul că, în cei 143 de ani, stăpânirea habsburgică a jucat un rol pozitiv. Astăzi, istoricii - inclusiv cei români - recunosc acest fapt, Analele Bucovinei, IV, 3, p , Bucureşti, 1997

66 592 Vladimir Trebici cu referire specială la administraţie, învăţământ, economie (agricultură, transport). Rămân însă alte domenii - coloniz.ările, imigraţiile - care sunt interpretate diferit. Istoriografia românjţ, prin cei mai autorizaţi reprezentanţi ai săi, demonstrează că Bucovina a fost pământ românesc, fiind anexat de Imperiul Habsburgic, apoi de cel sovietic, cu toate consecinţele binecunoscute. lstorioriografia ucrainean4, afirmându-se din a doua jumătate a secolului al XIX-iea, în Bucovina şi în Galiţia, continuată cu multă energie în secolul al XX-iea, încearcă sli demonstreze că Bucovina este pământ "strămoşesc ucrainean", că ucrainenii ar fi singurii "autohtoni", stăpânind cu multe secole înainte de întemeierea voievodatului Moldovei nu numai Bucovina ci şi întreaga regiune dintre Carpaţi şi Nistru (perioada kieveană şi apoi cea haliciană). Disputa cea mai vie între istoriografia română şi cea ucraineană vizează drepturile istorice. Consecinţele se referă la efectele pactului Ribbentrop-Molotov, interpretate în istoriografia contemporană în mod absolut divergent. Pentru România, actul anexării părţii de nord a Bucovinei, a Basarabiei şi ţinutului Herţa, este un act tipic imperialist, un fapt asemănător cu cel din anul Pentru Ucraina, actul din 1940 a însemnat "eliberarea teritoriilor ucrainene istorice" şi alipirea la patria-mamă. În afară de "drepturile istorice", istoriografia ucraineană invocă şi situaţia etnică. Întradevăr, de la sfârşitul secolului al XIX-iea, aşa cum atestă recensământurile austriece din anii 1900 şi 1910, ucrainenii deţineau o pondere mai mare în comparaţie cu românii. În actuala regiune Cernăuţi (1989), ucrainenii reprezintă 70,8% din populaţia totală, împreună cu ruşii - 77,5%, în timp ce românii deţin aproximativ 20% din populaţie. Invocarea unui eventual referendum pentru a hotărî apartenenţa regiunii Cernăuţi la Ucraina sau la România are un aspect cinic involuntar. Ce să mai spunem de importanţa geo-politică a Bucovinei în actualele condiţii, de interesele specifice ale marilor puteri în zonă? Nu mai puţin importante sunt "modelul bucovinean", ca prefigurare a Europei de mâine, prin pilda sa de convieţuire şi înţelegere interetnică, model înţeles diferit de istoriografiile menţionate, şi acel "homo bucovinensis", înţeles şi el diferit. Pentru a pune într-o lumină adevărată particularităţile istoriei Bucovinei, demografia ar avea de spus un cuvânt hotărâtor, în special pentru perioada , în timp ce, pentru perioada cuprinsă între secolele al IV-iea şi al XIII-iea, o contribuţie importantă ar avea-o arheologia. Cum ar putea demografia să contribuie Ia elucidarea problemelor specifice Bucovinei, cu instrumentele pe care i Ie pune la dispoziţie demografia istorică şi analiza demografică contemporană? Ajunşi la acest punct, sunt indispensabile unele consideraţii cu caracter didactic. Potrivit definţiei sale clasice, unanim acceptate, demografia studiază evoluţia numărului populaţiei, a structurilor sale demografice, economice, sociale, educaţionale, a fenomenelor legate de mişcarea naturală a populaţiei (naşteri, decese, migraţii), toate văzute mai ales cantitativ, adică statistic. De aici, importanţa fundamentală a Informaţiilor statistice. Pentru perioada modernă, aceste informaţii sunt asigurate de recensământurile populaţiei şi statistica stării civile. Evident, pentru o analiză completă, este necesară înscrierea unor

67 Despre demografia Bucovinei 593 caracteristici precwn: vârsta, sexul, locul naşterii, domiciliul, naţionalitatea, religia, nivelul de instruire, profesia, ocupaţia. Prin prelucrarea corespunzătoare a informaţiilor amintite vom cunoaşte structw"a populaţiei după sex şi vârstă, dar şi după alte caracteristici. Asociind informaţiile obţinute prin statistica stării civile, vom determina natalitatea, mortalitatea, nupţialitatea, intensitatea migraţiei interne şi internaţionale. Atunci când ac;emenea fenomene sunt prelucrate pe naţionalităţi sau etnii, vom ajunge la demografia diferenţiată: o anwne naţionalitate este mai tânără sau mai bătrână demografic; o anwne naţionalitate are o natalitate mai ridicată deciit alta, migraţia este mai intensă pentru o naţi~'!lalitate în raport cu alta. Faţă de un asemena program "optim", realizat abia de recensământurile modeme, situaţia surselor 'itatistice din Bucovina istorică oferă posibilităţi reduse. Pentru perioada , informaţia era obţinută, în cazul cel mai bun, cu ajutorul conscripţiilor sau al unor numărători rudimentare (recensământul lui Rimski-Korsakov sau Descrierea generalului von Spleny). Recensământuri moderne în Bucovina austriacă sunt cele din 1880, 1890, 1900 şi Statistica stării civile a existat în Austria, ca şi în celelalte ţări din Europa centrală şi occidentală. Datele cu rezultatele recensământurilor şi ale stării civile au fost publicate destul de amănunţit. Cercetătorul trebuie să le caute în numeroase publicaţii statistice oficiale, lucru deosebit de anevoios. Ceea ce-l interesează pe istoricul Bucovinei în principal sunt nationalitatea (neamul, etnia) şi migratiile. Şi aceasta, pentru faptul că cele mai semnificative aspecte demografice sunt schimbareâ profundă a structurii etnice, având drept factor principal migratiile şi, în măsură mult mai mică, regimul de natalitate şi de mortalitate, în ipoteza în care acesta ar avea un caracter diferenţial pentru români, ucraineni, germani, evrei. Enumerarea problemelor de mai sus arată, cu toată claritatea, deficienţele studiilor demografice. Acest lucru apare evident în ceea ce s-a publicat până în prezent. S-a stăruit asupra nwnărului populaţiei pe naţionalităţi, pe religii; acestea sunt estimări pentru perioada anterioară recensământurilor, ceea ce explică marile diferenţe; după legea Taaffe (l 869) şi introducerea "limbii de conversaţie" (Umgangssprache) drept caracteristică, lucrurile se scftimbă, rămânând totuşi o serie de dificµltăţi. Situatia se modifică abia la recensământul populaţiei din anul 1930, efectuat în România, când caracteristicile înregistrate au fost naţionalitatea ("neamul"), limba maternă, religia. Cum se reflectă în istoriografie aceste probleme şi progresele realizate? Dacă facem abstracţie de unele monografii sau descrieri ale Bucovinei, datorate în mare măsură unor amatori, va trebui să menţionăm lucrarea Comandamentului jandarmeriei nr.13 din Bucovina ( 1899), considerată ca "monumentală" 1 Am spune că este cea mai serioasă monografie a Bucovinei, în multe privinţe mai cuprinzătoare decât monografia din acelaşi an, dar organizată după o altă schemă 2. Ambele 1 Die B11kowina. Eine a/lgemenine Heimatkunde ve1fas.<t anliisslich des YJ. Jahrigen glorreichen Regierungsjubilăums Seiner k.u.k Apostolischen Majestăt. unseres affergniidigsten Kaiseres und obersten Kriegsherren durch die ku.k. Gendarmerie des Landesgendarmeriekommandos Nr. f 3 C..zernowitz, Czernowitz, Die osterrreichisch-ungarisclze Monarchie in Wort und Bild. Bukowina. Wien

68 594 Vladimir Trebici au apărut - după cum se ştie - cu prilejul celei de-a 50-a aniversări a domniei împăratului Franz Josefl ( ). Superioritatea monografiei Comandamentului jandarmeriei nr.13 se datoreaz.ă, în primul rând, faptului "că informaţiile au fost culese cu ajutorul posturilor de jandarmi din fiecare comună, referindu-se la relief, climă, faună şi floră, hidrografie, compoziţie etnică pe comune. O menţiune specială pentru hârţi. Armata austriacă era renumită pentru serviciile sale topografice şi cartografice. Sinteza a fost făcută de ofiţeri, printre care viitorul colonel Eduard Fischer (mai târziu, general). Cea de-a doua monografie a avut drept autori oameni de specialitate, printre care românii Dimitre Onciul, Ion Gh.Sbiera, Simeon FI.Marian, Dimitrie Dan, Isidor Onciul. La sfărştiul secolului al XIX-iea şi în primele două decenii ale secolului al XX-iea apare o serie de studii ale unor istorici precum Ferdinand Zieglauer von Blumenthal, Franz Adolf Wickenhauser, Johann Polek şi Raimund Friedrich Kaindl, pe care i-am amintit într-o lucrare 3 Să precizăm că istoricul austriac R.F.Kaindl este considerat de către unii autori ucraineni ca "cel mai mare istoric al Bucovinei" (A.Jukovski), în timp ce unii istorici români (I.Nistor) îl consideră părtinitor cu ucrainenii şi lipsit de obiectivitate faţă de români. Petitru istoriografia românească, până la apariţia lucrării fundamentale a lui Ion Nistor, sunt de consemnat studiile lui l.e.torouţiu 4, istoric literar bine cunoscut, dar şi temeinic cunoscător al istoriei Bucovinei. Meritul lui l.e.torouţiu ni se pare acela de a fi încercat să evalueze critic rezultatele recensământurilor populaţiei şi să propună corectarea numărului populaţiei pe naţionalităţi. Mai imp011ant încă este meritul de a ne fi dat o analiz.ă socială a populaţiei româneşti din Bucovina. Un moment de cotitură în istoriografia românească a Bucovinei este apariha studiului lui Ion Nistor despre români şi ucraineni 5. Istoric de formaţie universitară, doctor şi docent, bun cunoscător al istoriei popoarelor vecine, bine infonnat cu tot ceea ce apăruse până în pre'1jma primului război mondial, Ion Nistor era cel mai calificat pentru o asemenea lucrare. Curând, studiul a fost tradus în limba germană (1919) iar, într-o formă dezvoltată şi actualizată, el apare în Postum, în anul 1991, îi va apărea monografia privind istoria Bucovinei 6, la care a trudit mulţi ani, în condiţii uneori ~itrege: între anii a fost deţinut politic la închisoarea din Sighetu! Marmaţiei. Desigur, în aceste condiţii - istoricul s a stins din viaţă la 11 noiembrie Ion Nistor nu a dispus de informaţia bibliografică şi arhivistică din perioadă. A urmat o lungă perioadă în care istoriografia românească nu a putut aborda problema Bucovinei, în binecunoscutele condiţii istmice. Abia după 1990 s-au reluat studiile 3 Vl.Trebici, Bucovina. Populaţia şi procesele demografice (/ ), în idem, Demografie. Exce1pta et selecta, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1996, p l.e.torouţiu, Poporaţia şi clasele sociale din Bucovina, Cemăuii, Biblioteca "Bucovina", Ion Nistor, Rutenii şi românii. Studiu istoric şi statistic, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1915, XX+209 p. 6 Idem, Istoria Bucovinei, ediţie şi studiu biobibliografic de Stelian Neagoe, Bucureşti, Editura Humanitas, 1991.

69 Despre demografia Bucovinei 595 româneşti pe această temă. Recent, au apărut trei monografii - la care ne vom referi mai jos - şi care exprimă punctele de vedere ale celor trei istoriografii. Istoriografia ucraineană se afinnă mai târziu în problematica Bucovinei. O apariţie notabilă este aceea a istoricului Mihailo Hruşevski, fost profesor la Kiev şi apoi la Lvov (citată de Ion Nistor). În schimb, după cel de-al doilea război mondial, în 1956, apare cartea lui Brendzan, Kwitkowskij şi Jukovski 7, care s-a bucurat de mare circulaţie, mai ales în ţările care au o diasporă ucraineană mai însemnată~ Într-o fonnă concentrată şi cu semnătura unui singur autor, A.Jukovski, cartea apare în două volume la Cernăuţi 8. Vom stărui asupra ei şi pentru faptul că monografia a fost recomandată ca manual şcolar în regiunea Cernăuţi. Autorul, fiul unui preot ucrainean din comuna Mămăieştii-Noi (fostul judeţ Cernăuţi), născut în anul 1922, a absolvit, în anul 1940, liceul "Aron Pumnul" din Cernăuţi (după cum rezultă din anuarul liceului). Printre profesorii săi l-a avut pe prof.dr.teodor Bălan ( ), cunoscutul istoric. Nu ne propunem să analizăm cartea lui A.Jukovski; a făcut-o dr. Ştefan Purici, istoric din Cernăuţi. Ne vom referi doar la câteva teze care orientează întreaga concepţie a cărţii. În volumul I, p.52-53, se spune că, potrivit unor "eminenţi istorici austrieci şi maghiari", "poporul român s-a fonnat în Balcani, de unde a trecut apoi în Valahia, Oltenia şi Transilvania, înainte de secolul X şi, din acele teritorii, a migrat, la sfărşitul secolului al Xlll-lea, spre răsărit de Carpaţi şi s-a aşezat în Moldova, Basarabia şi Bucovina, numite astfel mai târziu" şi că "elementul de bază în spaţiul carpato-nistrean a fost elementul ucrainean". Asemenea teze sunt prezente în cele două volume şi, deci, valoarea ştiinţifică a lucrării este pusă sub semnul îndoielii. Atacurile înverşunate la adresa istoricului Ion Nistor şi a altor istorici, afirmaţii de genul "episcopul ucrainean Eugen Hacman" (voi.ii, p.34) şi altele demonstrează că acel "sine ira et studio" este departe de a fi fost respectat. În istoriografia de limbă gennană a apărut cartea cunoscutului istoric Emanuel Turczynski 9, profesor la universitatea din Bochum, originar din Bucovina. Faptul în sine este semnificativ şi îmbucurător. Istoriografia contemporană se apleacă tot mai stăruitor asupra aspectelor sociale şi culturale, asupra meqtalităţilor - după exemplul "Şcolii Analelor", ilustrată mai ales de Fernand Braudel -, iar cartea lui E.Turczynski aduce o contribuţie însemnată în acest sens. Am aminti că Johannes Hoffinann, editorul cărţii, în "Cuvânt înainte", pentru a ilustra spiritul de cooperare interetnică şi toleranţă care domnea în Bucovina, vorbeşte de episodul din timpul primului război mondial, când "un arhiepiscop şi mitropolit ia în păstrare sulurile Thorei ca să le apere împotriva unui atac al soldaţilor ruşi antisemiţi" (p.vlll). Este vorba de mitropolitul Vladimir de Repta ( ), pe care l-am evocat şi noi în legătură cu salvarea unor copii evrei în aceeaşi perioadă. 7 Denys K witkowskij, Theophil Brendzan, Arkadii Jukovski. Bukovîna, iy mînule i suciasne (Bucovina, trecutul şi prezentul ei), Paris-Philadelphia-Detroit, Editura Zelena Bukovîna, A.Jukovski, /storia B11/wvinî. Ciastîna perşa do 1774 r., Cernivţi, "Ceas", 1991, 120p.; idem, Istoria Bukovînî. Ciastîna druha pislia 1774 r Cernivţi, "Ceas", 1994, 223p. 9 Emanuel Turczynski, Geschichte der Bukowina in der Neuezeit. Zur Sozial- und Kulturgeschichte einer mitteleuropiiisch gepriigten Landscahft (Istoria Bucovinei în epoca modernă. Cu privire la istoria socială şi culturală a unei regiuni central-europene tipice), Wiesbaden, Harrassowitz Verlag, 1993, 260p.

70 596 Vladimir Trebici Cum nu am citit încă lucrarea profesorului E.Turczynski, nu pot să mă pronunţ. În schimb, Mircea Grigoroviţă, într-o recentă lucrare 10, formuleaz.ă o serie de observaţii critice, printre care şi aceea că istoricul nu trateaz.ă în mod corespunz.ător perioada românească. Istoriografia românească s-a îmbogăţit cu lucrarea profesorului sucevean M.Iacobescu 11 Recenziile apărute până în prezent scot în evidenţă valoarea monografiei. Este deci aşteptat cu cel mai mare interes volumul al Ii-lea. Printre semnele îmbucurătoare, trebuie amintită sesiunea organizată de Academia Română, Secţia de ştiinţe istorice şi arheologice, la Universitatea "Ştefan cel Mare" din Suceava, în zilele de 7-8 noiembrie 1992, sub genericul "Populaţia şi civilizaţia de Ia est de Carpaţi în secolele II-XIV după Hristos", la care eminenţi istorici şi arheologi au prezentat cele mai recente rezultate ale cercetărilor lor. Cum perioada respectivă este obiectul unor aprinse controverse, publicarea comunicărilor, în acest an 12, prin grija Universităţii "Al.I.Cuza" din laşi, are o importanţă excepţională. În aceeaşi ordine de idei trebuie consemnat un fapt mai puţin oţ>işnuit. Acad. Radu Grigorovici, cunoscut fizician, ne oferă o modalitate riguroasă de analiză critică a recensământurilor populaţiei din perioada austriacă. Din serialul publicat până în prezent, în "Analele Bucovinei", vom menţiona un studiu care aduce lămuriri asupra unei probleme mai puţin cunoscute 13 Iniţiativa academicianului Radu Grigorovici trebuie continuată, dar ea cere o muncă laborioasă şi rigoare. Poate doctoranzii în istorie şi unii cercetători s-ar dedica unei asemenea activităţi, mergând până la materiale de arhivă. Fiind vorba - cum am anunţat - despre însemnări, mă voi opri aici, nu înainte de a constata, cu satisfacţie, că se înmulţesc semnele bune cu privire Ia istoriografia Bucovinei. În acest sens, merită să fie subliniat şi faptul că cele trei institute care se ocupă de istoria şi cultura Bucovinei - din Augsburg, Cernăuţi şi Rădăuţi - colaboreaz.ă sub semnul aceleiaşi năzuinţe de a reflecta obiectiv, ştiinţific istoria. Cel mai recent moment este această conferinţă internaţională. O serie de proiecte vor putea fi realizate împreună. Valorificarea arhivelor din Austria, Ucraina (Cernăuţi, Lvov) şi România (Rădăuţi, Suceava, laşi) ar fi o contribuţie însemnată. Ar putea fi organizată reeditarea unor lucrări de certă valoare care s au ocupat de istoria Bucovinei. Perspectivele sunt promiţătoare. Nu ne îndoim că, în acest cadru, într-o manieră ştiinţifică, vor fi abordate şi problemele demografice. Un prim exemplu ar trebui să-l dea chiar autorul acestor rânduri. 10 M.Grigoroviţ!!., Din istoria colonizării Bucovinei, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogicii., Aceluiaşi autor, gennanist ca fonnatie universitar!!., îi apartin alte două căqi tratând despre învăţământul şi cultura în Bucovina, în anii M.lacobescu, Din istoria Bucovinei, vol I ( ), De la administraţia militară la autonomia provincială, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1993, 550p. 12 Spaţiul nord-est carpatic în mileniul întunecat, volum coordonat de Victor Spinei, Iaşi, Editura Universitătii "Al.I.Cuza", 1997 (n.red.). n R.Grigorovici, Studiu critic al recensământului austriac din 188 ;..:u privire la populaţia Bucovinei.!li. Bucovina, teritoriu de trecere a evreilor galiţieni spre România între 1880 şi 1900, "Analele Bucovinei", II, 1995, nr.2, p (a se vedea în special graficele şi hărtile).

71 USER DIE DEMOGRAPHIE DER BUKOWINA VLADIMIR TREBICI Vor einigen Jahrzehnten formulierte ein spanischer Historiker eine These, die kurz nachher beruhmt wurde: "Ohne Demographie bleibt die Geschichte ein Rlltsel". Dies ist insbesondere gultig ftlr die Bukowina; dies erklărt sich nicht nur durch ihre Geschichte, sondem auch durch den politischen Einsatz dieses Gebietes, der die Geschichtsschreibung beeinflusst hat, wenn wir uns auf die rumănische, tlsterreichische und ukrainische Geschichtsschreibung beschrănken. Was aber der Geschichte der Bukowina eine besondere Stellung erteilt, ist die Tatsache, dass sie sich unter mehreren aufeinander folgenden Herrschaften abgespielt hat. Zwischen 1359 und 1775 war das spllter zur Bukowina gewordene Gebiet der nordwestliche Teii des Wojewodats oder FUrstentums Moldau, das sich zusammen mit der Wallachei lange Zeit unter der Oberherrschaft des Ottomanischen Reiches befand; zwischen 1775 und 1918 wurde die Bukowina unter uns bekannten Bedingungen ins Habsburgerreich einverleibt; zwischen 1918 und 1940, sodann zwischen Juli 1941 und Mărz 1944 fiel die Bukowina emeut Rumănien zu; im Jahre 1940 wurde deren Norden als Folge der Durchftlhrung des Ribbentrop-Molotov-Paktes an die UdSSR angeschlossen und blieb in dieser Situation seit Der Friedensvertrag von Paris bekrăftigte am I O.Februar 1947 diese Lage. Seit 1991 bildet der Norden der Bukowina zusammen mit dem Norden des gewesenen Hotiner Bezirkes und dem hinzugefiigten Bebiete von Herza die Region Czemowitz, die zur Ukraine gehort. Somit befand sich die Bukowina in einer Zeitspanne von beinache 640 Jahren unter vier Herrschaften, von denen jede seine eigenen Charakteristiken - politische, soziale, okonomische - aufwies. Wir beziehen uns nicht auf die Zeit vor 1359, das als Jahr der Grllndung der Moldau gilt, eine Zeit die jedoch ein umstrittenes Objekt der Geschichtsschreibung bildet. Wie konnte die Demographie zur Kllirung der spezifischen Probleme der Bukowina mit Hilfe jener Instrumente beitragen, die ihr die historische Demographie und die derzeitige demographische Analiyse zur Verftlgung stellen? Analele Bucovinei. IV, 3, p , Bucureşti, 1997

72 598 Vladimir Trnbici ln diesem Sinne bietet die lage der staatistischen Quellen der historischen Bukowina den Forschem beschr!lnkte MOglichkeitcn. FUr die Zeitspanne stammt die erhaltene Infonnation im besten Fall aus Konskriptionen oder primitiven Z!lhlungen (die Volksz!lhlung von Rimski-Korsakow oder die Beschreibung des Generals von Spleny). Modeme Volkszllhlungen in der Osterreichischen Bukowina sind jene aus den Jahre 1880, 1890, 1900 und Die Statistik der Standestlmter existie11e in Osterreich, sowie in den anderen L!lndem Zentral- und Westeuropas. Die Daten de Volkszăhlungen und der Standesămter wurden ziemlich ausftihrlich vcroffcntlicht. Der Forscher muss sie in den zahlreichen ofliziellen Veroffentlichungen ausfindig machen, was ăuberst schwierig ist. Was den Historiker der Bukowina besonders interessiert, sind die Nationalităt (VolkszugehOrigkeit, Ethnie) und die Migrationen. Und dies aus dem Grunde, weil die kennzeichnendsten demographischen Aspekte in der grundlegenden Abănderung der ethnischen Struktur besteht, deren Hauptfaktor die Migrationen und in viei kleinerem Mafie die Geburst- und Sterberate sind, u.zw. unter der Annahme, dass diese sich bei den Rum!lnen, Ukrainem, Deutschen und Juden merklich von einander unterscheiden. Die obige Aufzllhlung der Probleme zeigt mit lluberster Klarheit die Nachteile der demographischen Untersuchungen. Dies wird in den bisherigen VerOffentlichungen offensichtlich. Der Augenmerk flei auf die Anzahl der BevOlkerung nach Nationalităt, Religion; dies sind ftlr die Zeit vor den Volkszllhlungen nur Abschlltzungen, was die groben Unterschiede erklllrt; nach dem Taaffe-schen Gesetz (1869) und der Einfllhrung der Umgangssprache als Charakteristik, llndert sich die Lage, doch eine Reihe von Schwierigkeiten bleiben bestehen. Die Lage llndert sich erst bei der Volkszllhlung vom Jahre 1930, die in Rumanien durchgefllhrt wurde, als die registrierten Charakteristiken die NationaliUlt ("neamul"), die Muttersprache und die Religion waren. Obwohl in der die Bukowina betreffenden Geschichtsschreibung fortwahrend jenes "sine ira et studio" des Tacitus zitiert wird, wurde es nicht immer aus leicht verstandlichen GrOnden auch befolgt. Die ostetteichische Geschichtsschreibung beschăftigt sich nicht so sehr mit dem rechtlichen Charakter der Annexion der Bukowina im Jahre zu jener Zeit wandten alle Arten von Imperialismen derartige Methoden an - als hauptsăchlich damit, dass die habsburgische Herrschaft wăhrend ihrer 143 Jahre eine positive Rolle gespielt hat. Heute anerkennen die Historiker - einschlieulich der Rumănen - diese Tatsache, wobei sie sich besonders auf die Verwaltung, das Schulwesen und die Okonomie (Landwirtschaft, Transport) beziehen. Andere Gebiete - die Kolonisation, die Einwanderung - werden anders gedeutet. Die rumllnische Geschichtsschreibung beweist durch ihre zustăndigsten Vertreter, dass die Bukowina rum!lnisches Territorium war, bevor sie zuerst vom habsburgischen Reich und dann von der Sowjetunion, mit all den gut bekannten Folgen, annexiert wurde. Die ukrainische Geschichtsschreibung, die sich vom Anfang der zweiten Hlllfte des

73 Ober die Demographie der Bukowina XIX.Jahrhunderts in der Bukowina und in Galizien behauptete und im XX.Jahrhundert mit viei Energie fortgesetzt wurde, versucht zu beweisen, dass die Bukowina "althergebrachtes ukrainisches" Gebiet sei, dass die Ukrainer die einzigen "Eingeborenen" seien, die viele Jahrhunderte vor der GrUndung des Moldauer FUrstentums nicht nur die Bukowina, sonem auch das ganze Gebiet zwischen den Karpaten und dem Dnjester (die Kiewer und Hal iezer Periode) beherrschten. Der schărfste Streit zwischen der rumănischen und ukrainischen Geschichtsschreibung betrifft die historischen Rechte. Die Folgen betreffen die Auswirkungen des Ribbentrop-Molotov-Paktes, die in der gegenw!lrtigen Geschichtsschreibung vollkommen entgegengesetzt gedeutet werden. Far Rumănien bedeutet die Anexion des nlirdlichen Teils der Bukowina, Bessarabiens und Herza gebietes ein typisch imperialistisches Vorgehen,!lhnlich jenem vom Jahre FUr die Ukraina bedeutete die Aktion von 1940 die "Befreiung von geschichtlich ukrainischen Territorium" und den Anschluss an das Mutterland. AuBer den "historischen Rechten" beruft sich die ukrainische Geschichtsschreibung auch auf die ethnische Lage. Tats!lchlich lag vom Ende des XIX. Jahrhunderts an, wie die listerreichischen Volkszăhlungen der Jahre 1900 und 1910 nachweisen, das Schwergewicht der Bevlilkerung auf Seiten der Ukrainer im Vergleich mit den Rumănen. In der heutigen Region Czemowitz (1989) bilden die Ukrainer 70,8% der ganzen Bevlilkerung (zusammen mit den Russen 77,5%), wiihrend den Rumănen etwa 20% zukommen. Die Berufung auf ein eventuelles Referendum, um die ZugehOrigkeit der Region Czemowitz zur Ukraine oder zu Rumănien zu entscheiden, hat einen unwillkiirlich zynischen Anflug. Was konnen wir noch unter den heutigen Bedingungen liber die geo-politische Wichtigkeit der Bukowina, Ober die spezifischen lnteressen der GroBmăchte in dieser Zone aussagen? Nicht weniger wichtig sind: das "Bukowiner Modell" als Vorlage fllr das kilnftige Europa, durch das Beispiel eines Zusammenlebens und einer ethnischen Verstăndigung, ein Model!, das die erw!lhnten Arten von Geschichtsschreibung verschieden deuten, sowie jener "homo bucovinensis", der auch verschieden verstanden wird. Die Demographie konnte entscheident dazu beitragen, die EigentUmlichkeiten der Bukowiner Geschichte unter das Licht der Wahrheit zu bringen; dies gilt insbesondere fur die Zeitspanne , w!lhrend fur die Periode zwischen dem IV. und dem XIII. Jahrhundert der wichtigste Beitrag seitens der Arch!lologie kommen ktlnnte. Es soli jedoch betont werden, dass die drei Institute - in Augsburg, in Czemowitz und in Radautz -, die sich mit der Geschichte und Kultur der Bukowina abgeben, dasselbe Bestreben zeigen gemeinschaftlich die Geschichte der Bukowina objektiv, wissenschaftlich widerzuspiegeln. Die neueste Gelegenheit ist die gegenwărtige intemationale Konferenz. Eine Reihe von Projekten konnten gemeinschaftlich

74 600 Vladimir Trcbici untemommen werden. Die Verwertung der tisterreichischen, ukrainischen (Czemowitz, Lemberg) und rumănischen (Radautz, Suczawa, Jassy) Archiven wilrde einen betr!lchtlichen Beitrag liefem. Die Wiederausgabe we1tvoller Werke, die sich mit der Geschichte der Bukowina beschliftigen konnte organisiert werden. Die Aussichten scheinen vielversprechend zu sein. Wir zweifeln nicht daran, dass în diesem Rahmen auch die demographischen Probleme wissenschaftlich bearbeitet sein werden.

75 npo.qemorpa<l>llo 6YKOBMHM BJIA)],IMIP TPEfilq )lekîjibka.necbthjiîtb TOMY 0,llHH icnahcbkhh ÎCTOpHK BHCJIOBHB Te3y, JIKa CTaJia He3a6apoM 3HaMeHHTOIO: "lctopib 6e3.neMorpacpiî 3a.JIHlllaCTbCJI TaEMHHUCIO". U:eii BHCJIÎB oco6jihbo BJIY'IHHH no BÎ.llHOllleHHIO.no l>ykobhhh; nobchioctbcji ueii ct>akt He TÎJibKH i'i ÎCTopiEIO, a.jie ii ii reonojiith'ihhm po3tarnyeahhllm, mo 36araTHJIO ÎCTOpiorpact>iio, llkll.{0 MH o6mc)l(cm0cb ÎCTOpiorpact>iEio pymyhcbkoio, abctpîhcbkoio i yxpaîhcbkoio. Oco61111eo xapaxtepwjye ictopiio l>yxobhhh TOH ct>axt, mo B';)Ha JaJHaJia nocjii.!lobhi JMiHH eonoaapie. Mi)!( 1359 i 1775 pp. nibhh'iha qacrnha MoJl.!lOBH, llka CTaJia IlOTÎM HaJHBaTHCll l>ykobl1hoio, HaJIC)l(aJia.!lO BOEBO.!lCTBa (a6o KHB3ÎBcTea) Mo11aoea, 1i1xe, pa3om 3 PyMyHCbKHM KHll3iecTBOM (a6o MyHTeHÎEIO) npotllrom.!lobroro qacy 3HaXO.!lHJiaCJI nia CI03epeHÎTCTOM 0TOMaHCbKOÎ imnepiî; MÎ)I( pp. 3a.no6pe 3HaHoMHX ictopwrnwx ymob, I>yxoBHHa 6y11a nphejj;haha.!lo fa6c6yp3bkoî ÎMnepii'; MÎ)I( pp IlOTÎM MÎ)I( 1941 (JIHneHb) i 1944 (6epe3eHb), eoha 6y11a noaephyta PyMyHi'i; B 1940 poui ii' niehî'iha qacrnha 6yna ahexcoeaha CPCP BHacniaox naxty Pi6eHTPOna-MonoToaa, i JaJIHlllHJiacB a UbOMY nojio)l(chhi nicjib 1944 poxy. IIapH3bKa MHpHa yroaa I O JIIOToro 1947 poxy JaKpinHJia ue CTaHOBHll.{e poxy IIiBHÎ'IHa 'IaCTHHa l>ykobhhh, pa30m 3 KOJIHlllHÎM XoTHHCbKHM noeitom,.!lo BKoro nphe.!lha.jih paiioh fepua, cx11aaae 1 -lepttibeubky o6nactb i Ha.Jie)l(HTb Pecny6niui YxpaîHa. Ha npotb3i 640 poxie l>ykobhha JaJHaJia 'IOTHpH BOJIOJJ.api; KO)l(Cff 3Î CBOÎMH oco6jihbhmh BJiaCTHBOCTllMH - nonith'ihhmh, couia.jibhhmh, exottomi'ihhmh. HaneeHo, nomitho, mo MH He 3BepTaEMOCJI.!lO nepioay nepea 1359 pokom. U:ei1 pix BBa)l(a(TbCll pokom JacttyeaHHB MOJI.!lOBH, l!ka CTBCp.!l)l(CHb.. TaKO)I( E o6'ektom cynepe'ijihbhx ictopiorpa$i'ihhx RK Morna 6H.!lCMOrpacpill nocnphllth BHCBÎTJICHHIO CBO'iX cneuwcpi 1 1HHX npo6jiem Ja.!lOilOMOfOIO aahhx, llkî BOHa Ma( B CBOCMy p03il0pll.!l)l(chhi - ictoph'ihoî JJ.CMOrpacpiî Ta aha.nijy cy'iachoî J].CMorpacl>ii"? Analele Bi.covinei, IV, 3, p , Bucureşti, 1997

76 602 Bna.u.iMip Tpe6i'I flo BÎ.U.HOWeHHIO )J,0 "onn1majibho'i" nporpamh, llky BHKOHyc Cy<IaCHlltt nepenhc, ctahobhll(e CTaTHCTH'IHHX JJ)Kepen ictoph'iho'i.6ykobhhh tta.u.ac.u.y)l(e o6me)l(ehi MO)l(JIHBOCTi. Ha ncpio.n pp. ittcpopmauill 6yna otphmaha, e KpamoMy BHna.nKy, Ja.u.0110Morot0 nepenhcy HaceneHHll a6o.nerkhx PY.U.HMeHTapHHX paxibhhkib (nepenhc PttMCbKoro-KopcaKosa a6o Onuc rettepana <j>oh CnneHi). Cy'laCHi nepenhch aectpihcbkoî.6ykobhhh.natyfotbcll 1880, 1890, 1900 i 1910 pokamh. CrnrncrnKa aktis rpoma.llcbkoro crnhy ichybana B ABCTpii' i B ihlllhx Kpa'iHax UeHTpanbHo'i i 3axi.u.Ho'i Bponn.,[{aHi pe3ynbtatîb nepenhcib HaceJieHHll i aktib rpoma.!j,cbkoro CTaHY 6ynH ony6nikobahi.u.ochtb,netajibho.,uocni,nhhkh llobhhhî lllykath B 'IHCCJlbHHX o<j>ii.dhhhx CTaTHCTH'IHHX ny6jjikal(îllx, ll(o c }J.OCHTb Ba)l(KOIO npauelo. HailuiKuBÎWHM AJill ictopnka.6ykobhhh c ronoehhm 'IHHOM HauioHaJibHÎCTb {po.u.oei.u., ethoc) i Mirpaui'i. Ue JaB,LVIKH lf>akty, mo HailronoettiWHMH )l,emorpalf>i'ihhmh acnektamh c rntt6oki 3MiHH CTHi'IHOÎ C!PYKTypH, MalO'IH npllmhm rojiobhhm lf>aktopom Mirpauii'. i, B HaHMeHwiH Mipi, pe)l(hm HapO)l.)l(yBaHOCTi i cmeptttocti; nph.u.onymehhi,mo ueil lf>aktop Mac.U.Hlf>epettuiHHHH xapaktep Mll pymyhib, ykpai'hyie, HÎMYÎB, capei'e. IlepepaxyeaHHll BHll(eBKa3aHHX npo6jiem llcho nokajyc He)l,OCKOHaJiiCTb.ueMorpalf>i'IHHX cty.u.ih. Ue.uy)l(e.uo6pe BH.llHO 3 ny6nikauiii.li.o TenepiwHhoro 'lacy. CTantcTHKa cymnihho onpaut0eana 'IHCJio HaceneHHll no ttauiohajibhocti, no peniri'i; ue c ouihka nepiojj.y, mo nepe.nyeae nepnhcy HaceneHHll, YHM nol!chfoctbcll aejihka pi3hhyll. 3a JaKOHOM Taalf>e ( 1869) i aaejj.ehhllm npllmoî xapaktepttcthkh "MoBH cninkybahhll" ("Umgangssprache"), ctah cnpaa JMittfOE:TbCll, Janttwaro'IH, ace )I{ TaKH, pll.u. TpyJJ.ttomie. CHTyauill JMÎHIOETbCll 11'<\Xlf nptt nepenttcy HaceneHHll 1930 poky, J,niHcHeHoro e PyMyHii', KOJIH 3apeccTpoe<111HMH xapaktepwcrnkamh 6yJIH HauiOHaJibHiCb "(po.noei.n"), pijj.ha MOBa, penirihha KOHcpecill. Xo'la y BHB'leHHi ictopiorpalf>i'i.6ykobhhh noctihho YlfTYE:TbCll BHpa3 TayiTa "Sine ira et studiu", He JaB)l(.llH.u.o.u.ep)KyJOTbCll ronoe11oro '1epe3 nerno 3poJyMÎJ1i nph'ihhh. AsCTpiiichKa ictopiorpalf>ill JaBJK.U.H JaHMaJiacll (i npojj.ob)l(yf) He CTÎJibKll t0ph.u.h'ihhmh npo6nemamh ahekci'i EyKOBHHH a 1775 poui ( e y10 enoxy imnepianbm '!ac'ro e.naeaecll.u.o TaKHX npouecie), ckîjibkh THM lf>aktom, mo 143 pokh nattybahhll AacTpii' ai.u.irpaaajih.u.y)l(e nojhthbhy ponb. Cboro.u.Hi ictophkh - PYMYHCbKÎ BKJIIO'IHO - BHJHaIOTb ueil lf>akt, KOJIH Moea ii.u.e npo a.u.mihictpauiio, ocahy, exohomiky (cinbcbke rocnojj.apctbo, TpattcnopT). Ane JaJIHWalOTbCll ihwi ranyji - KOJIOHbayill, imirpayill - llki ihtepnpetyt0tbcji nopijhomy. PyMyHcbKa icrnpiorpacf>ir, qepe3 cao'ix HailaarnpHTerniwHx npe,nctabhhkîb.u.emohctpyc, mo EyKOBHHa 6yna pymyhcbkoio JeMJieJO, l!ka 6yna ahekcoaaha ra6c6yp3bkoio imnepict0, a notim pa.ll.jihcbkoio 3.no6pe Bi)l.OMHMH HaCJIÎ.llKaMH. YKpaiHCbKa ictopiorpacj>ill, HKa ytbep.u.mtacji B JJ.pyriii nojiobhhî XIX CTOJiiTTH Ha

77 Ilpo.neuorpalf>i!O liykobhhh 603 liykobhhh Ta rajih'l'ihhi i 3 BeJJHKOIO eheprino ni1o.non)kyctbcji B XX-My, HaMaracTbCJI noka3an1, ll.10 liykobhha c "crnpo.nabhboio ykpai"hcbkoio cna.nll.ihhoio", ll.10 ykpai"hui c C,llHHi "abtoxtohh", i BOJ10.lliJ1H liykobhhoio i He rinbkh neio, a i1 uinhm periohom Mi)f( KapnarnMH i.lltticrpom Ha 6araro cronitb pahiwe 3aCHyBaHHll BOCBO,llCTBa Mon.noeH (KH'iBCbKHH i Ja HHM raniuihcbkhh nepio.nw)..lly)ke )KBaoa.nwcKyciR ei.n6yeactbcll Mi)f( PYMYHCbKHMH i ykpai'hcbkhmh icropiorpalf>amh 3 npwoo.ny icrnptt'ihhx npae. Cy rnrni icrnpiorpacjm noc11na10tbcs1 Ha elf>ekt nakty Pi6eHrpona-Monoroea i rnyma iatb Horo JOBciM no-pijhomy..l{jill PyMyHi'i akt ahekci'i IlieHi'IHOl 'lacthhh liykobllhh, oecapa6ii' i noeity repua E: rnnoeo 3arap6HHLlbKHM i.ny)ke CXO)KHM Ha TOM, LIIO ei.n6ybcll B 1775 poui..l{m1 YKpa'iH11 akt 1940 poky 03Ha'laB "3oinbHeHHJ1 icrnptt'ihhx ykpai'hcbkl1x repnropih'' i npm:.nhahhll.no Marepi-6aTbKiBLI111HH YKpa.iHH. 0KpiM "ictop11'1hl1x npao'', ykpaîhcbka!cropiorpacpill IlOClfJJaE:TbCR i Ha ethi'ihy c11tyaui10..llii1cho, 3 KÎHLlll XIX ctonirrr 3a coi.n'lehhllml1 aecrpificbkhx nepenncio HaceneHHR 3a 1900 i 191 O pp npoueht ykpa ihuio 6yo 6inbw11i1, HÎ)K pymyhib. B cyqachih qephibeubkih o6nacri ( 1989), ykpa"ihui ckna.nalotb 70,8~/o oi.n BC!JOfO HaCeJieHHII: pa30m 3 pocillhamh - 77,5%, B TOH qac, RK pymym1 - nptt6jil13ho 20%. CKJI11KaHHR MO)KJll1Boro pecpepeh.llymy.nm1 011pi111eHHR npttttajie)f(ttocri qephioeubko'i o6nacri.no YKpai'HH a6o.no PyMyHii' Mar MHMooinbHHH Hi'IH1tif acnekt. IUo CKaJaTH npo reonojiitl11:1hy Ba)f(J111BiCTb oykobl1hl1 B cy1:1achhx YMOBax, npo cneuttlf>i'ihi ihrepec11 oemtkhx CHJI y periohi? He MeHw Ba)f(JJHBHMH f "6yKOBHHCbKa MO,lleJib" JIK 306pa)l{eHHR 3aorpi11IHbOÎ oponh Ji CBOÎM 3pa3KOM ihtepethi'ihoro cnioichybahhr i nopojymihhr. A.ne f..llo MO,lleJib no-pijhomy 3poJyMin11 BHLUeHaJBaHi ictopiorpacfm i, TaKO)IC no-pijhomy, nohrtth "homo bucovinensis". ll~o6n npab,llhbo BHCBiTJIHTH cnpad)l{llî oco6nhbocti ictopi'i liykobllhh,.nemorpacpir Marna 6n CKaJaTH CBOf BHpirnanbHe CJJOBO. oco6.m!bo CTOCOBHO nepio.ny pokie; o mii )l{e iac npo nepio.u, HKllH oxon1110c IV i XIII CTOJ1ÎTTH B3)KJIHBHH BHeCOK MaJJa 611 BHeCTl1 apxeoj!ofîh. y f..lbomy cehci Jacnyroayr yoarn TOiÎ cpakt, LUO TPH ÎHCTHTYLli'i, HKÎ 3ai1MalOTbCJI icropiclo Ta KYJibTYPOIO oykobhhh - B Ayrc6yp3Î, qephîbujix Ta Pa.nieuRx - cnienpau1010tb ni.n JHaKoM o6'rktl1bhoro, Hay'IHOro awcaitnehhh icrnpii'. CaMOIO cei)koio no.nicio f Mi)f(Hapo.ntta KOHcpepeHUiR Ha TeMy EyKo6uHa - norimu mi, co11ia.'lb1ti, ekoh01r1itmi, KJ'RbmypHi i ije.~02pa</ji'ihi acnekmu. P11.n npoektib MOrJIH 6H 6yrn 3.lliHCHeHi cymicho. IIopiBHJIJibHa OUiHKa RBCTpiHCbKHX, ykpa"ihcbkhx (qephioui) Ta pymyhcbkl1x (Pa.nieui) apxioie 6yna 611 JHa1:1H11M BHecKoM. MO)f(Ha 6yno 611 oprahijyoarn nepeo11.nahhr.nerk11x npaub 6e3yMOBHoî eaptocti, 1110 ctocyiotbch icrnpiî liykobhhh. IlepcneKTHBl1 6araToHa.n.iHHi. He

78 604 Bna,11,iMip Tpeoi11 MaCMO cymhiby, IJ..{0 B TaKOMY Bttna,11,Ky 6y.z:r.yTb nopywetti JJ,eMorpa$i"i. HayKOBi npo6jiemh

79 ELITA ROMÂNILOR DIN BUCOVINA ANILOR MIHAI IACOBESCU În comparaţie cu teritoriile româneşti rămase sub suzeranitatea otomană şi protectoratul rus, Bucovina a evoluat după 1774 în graniţele Imperiului Habsburgic sub înrâurirea unui ansamblu de factori favorabili. Bucovina a fost ferită de numeroasele invazii şi raiduri de pradă ale ruşilor şi turcilor. Ea s-a bucurat de o îndelungată şi fe1tilă perioadă de dezvoltare paşnică. A putut să beneficieze mai ales de faptul esenţial că, odată scoasă de sub împovărătorul monopol economic al Porţii Otomane, era introdusă într-un circuit de valori ale civilizaţiei şi culturii europene cu mult mai avansat şi mai strâns legat de valorile materiale şi spirituale, de progresele tehnice şi infonnaţionale ale Europei Centrale şi Occidentale. Cum ţinuturile ocupate în 1774 şi anexate în 1775 de către austrieci aveau cel mai mare potenţial demografic din toată Moldova - ţinutul Cernăuţi înregistra la acea dată 7220 de familii, iar ţinutul Sucevei, cu 8834 de familii, se situa pe primul loc între celelalte ţinuturi ale ţării 1 -, deci nu putea fi vorba de "pustietate şi puţinătate" a populaţiei, noua administraţie, unnărind exploatarea cu maximă eficienţă şi integrarea acestei zone cât mai complet Ia imperiu, s-a străduit, prin colonizări şi prin stimularea imigrărilor cu elemente alogene să distrugă primatul populaţiei majoritare româneşti şi să sporească de peste 10 ori numărul locuitorilor, creând un mozaic etno-lingvistic şi confesional, acel Das Vtilker-Konglomerat cu care se laudă o parte a istoriografiei oficiale 3, încurajând o pennanentă emulaţie creatoare şi o benefică activitate concurenţială într-un cadru juridic superior celui existent anterior. Curtea din Viena a creat un climat de ordine, de stabilitate şi ]egalitate, climat ce a permis adoptarea unei politici economice mercantiliste. Îndeosebi reformele josefiniste au stimulat, printr-un larg evantai de mijloace legislative, financiare şi vamale, economia de piaţă, înlesnind trecerea lentă hi o "revoluţie" agrar-industrială, cu rezultate dintre cele mai prospere în domeniile cerealier şi animalier, modernizarea şi redistribuirea proprietăţii în folosul 1 Moldova în epoca feudală. Recensământul populaţiei din anii , voi.vii, partea Ila, Chişinău. Editura Academiei R.S.S.M., 1975; p Vl.Trebici, Bucovina. Populaţia şi procesele demografice în anii , Cluj-Napoca, Fundatia Culturală Română, 1994, p W.Messner, Dem Kaindl-Archiv, Henbach/WOrtenberg, 1985, p Analele Bucovinei, IV, 3, p , Bucureşti, 1997

80 606 Mihai lacobcscu cercurilor imperiale, schimbarea şi perfecţionarea administraţiei şi justiţiei, accelerarea procesului de urba~izare şi transfonnarea Bucovinei într-un "stat model" al imperiului 4 Însă foloasele politicii imperiale habsburgice pentru românii autohtoni au evoluat odată cu ponoasele noii stăpâniri străine. Fiindcă, dacă până atunci, teritoriul şi bogăţiile sale erau muncite şi stăpânite exclusiv de către români, acum principalele beneficii reveneau elementelor alogene, care au invadat şi acaparat cele mai importante pârghii ale conducerii vieţii economice, politice, culturale, ale administraţiei şi justiţiei. A vedea astăzi, în mod idilic, numai aspectele pozitive ale administraţiei habsburgice, fără reversul aceleiaşi situaţii, fără relevarea simultană a consecinţelor negative, înseamnă a reconstitui subiectiv realitatea obiectivă a trecutului, a anula caracterul ştiinţific al istoriei, proiectând în trecut dorinţele noastre actuale sau aspiraţiile de viitor. Teza falsă a creării de către imperiu a acelui "homo bucovinensis", definit prin "practica toleranţei de către oamenii de înaltă şi variată cultură" 5, reprezintă tocmai o astfel de proiecţie subiectivă, idilică, potrivnică realităţii istorice. Ar fi suficient să exemplificăm unnătoarea situaţie complexă: anulând şi uzurpând toate drepturile şi libertăţile tradiţionale ale răzeşilor şi mazililor - ca, de pildă, ale ţăranilor din fostul ocol al Câmpulungului Moldovenesc -, Curtea din Viena a intrat într-un amplu şi îndelungat proces cu ei, proces care a durat aproape o sută de ani, finalizându-se prin izbânda parţială a populaţiei băştinaşe. Tocmai de aceea, unul dintre fruntaşii românilor, care a trăit sub administraţia habsburgică şi care a simţit deopotrivă binefacerile şi consecinţele păgubitoare ale politicii imperiale, auzind încă de pe atunci despre acel scornit şi imaginar "homo bucovinensis" - replica îndreptăţit: "Un astfel de "homo bucovinensis" este un monstru, o creaţie fantastică ieşită de sub bagheta de vrăjitor a Habsburgilor" 6. Ar mai fi de adăugat şi un alt exemplu: dacă astăzi Bucovina este una din zonele turistice extrem de mult căutate şi vizitate de oameni de toate vârstele şi profesiile, din ţară şi străinătate, simpli turişti sau specialişti, ori delegaţii guvema,mentale care vin în România, acest fapt se datorează exclusiv valorilor de patrimoniu naţional şi universal create de autohtoni înaintea ocupării şi anexării zonei. Teza acelui "homo bucovinensis" este contrazisă de istoria complexă şi veridică a provinciei şi de însăşi poziţia şi activitatea elitei românilor din Bucovina anilor , delimitare cronologică incluzând cele două etape ale stăpânirii habsburgice: etapa administraţiei militare ( ) şi a administraţiei civile galiţiene ( şi ), perioadă la care ne vom referi pe scurt în rândurile ce urmează. Mai întâi, ce înţelegem prin noţiunea de elită? Exact ceea ce explică îndeobşte şi autorii dicţionarelor enciclopedice, adică oameni aleşi, oameni deosebiţi, oameni care formeaz.o. partea cea mai bună şi mai demnă, mai instruită şi mai plină de iniţiative 4 M.lacobescu, Din istoria Bucovinei, voi.i ( ), De la administraţia militară la autonomia provincială, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1993, p.182. ~ Expresia "Homo bucovinensis" a fost lansată şi definită, în anul 1955, de către Hans Prelitsch. 6 Apud Vasile Schipor, Ţara Fagilor - buletin cultural, "Analele Bucovinei", I, 1994, nr.2, p.528.

81 Elita românilor din Bucovina anilor benefice a unei populaţii, naţiuni, societăţi, într-o anumită etapă istorică 7 O elită nu se poate confunda cu nici o clasă socială ori grup social ca, de pildă, cu intelectualitatea; într-o elită - care, în fapt, este un grup restrâns - pot intra oameni din clase şi grupuri sociale diferite: oameni politici, intelectuali, ţărani isteţi şi foarte activi (cum au fost, în cazul Bucovinei, deputaţii ţăranilor din districtele Câmpulung şi Rădăuţi, Miron Ciupercă/Ciupercovici şi Mihai Bodnar/Bodnărescu) sau boieri cu vederi liberale, progresiste. Abordând problema existenţei şi a afirmării unei elite româneşti în Bucovina anilor , se poate constata, din analiza faptelor istorice referitoare la această perioadă, că elita din aceşti ani este continuatoarea firească, în alte condiţii istorice şi în noile împrejurări, a pleiadei de personalităţi din perioada când acest teritoriu mcea parte integrantă din Moldova. Tocmai de aceea vom releva şi argumenta, mai întâi, că, la ocuparea şi anexarea acestei zone, în , aici nu trăiau - aşa cum s-a scris uneori în lucrări oficiale, festiviste, cu ocazia diferitelor aniversăfi, în aprecieri pripire, conjuncturale, de convenienţă, cum că, noii stăpâni au găsit aici - "urşi" şi "fiinţe semisălbatice", într-o "ţară barbară" 8 În Bucovina, când au intrat trupele austriece, "atât nobilimea, cât şi preoţimea, nota istoricul R.F.Kaindl, nu aveau aproape deloc studii sau alte educaţii 9 În , când s-a instalat administraţia imperială, adaugă Ferdinand Zieglauer, "sistemul şcolar şi cultural stătea încă pe treapta cea mai de jos a evoluţiei lor". "Şcoala şi Biserica erau într-o situaţie foarte rea", aprecia Johann Polek, şi "marea masă a poporului creştea mră nici o învăţătură" 10 În astfel de "condiţii", subliniază istoriografia oficială habsburgică, sistemul superior de învăţământ şi cultură, pe care 1-a introdus noua administraţie austriacă, "a reuşit să câştige de parte Austriei majoritatea boierimii şi populaţiei săteşti", conchidea Erich Prokopowitsch 11 Astfel de aprecieri, credem noi, pot fi anulate chiar de un singur argument: valorile uriaşe a.le civilizaţiei şi culturii româneşti, concentrate în această zonă, monumentele şi necropolele feudale de la Voroneţ, Rădăuţi, Putna, Suceviţa, Moldoviţa, Dragomirna etc., toate datând din perioada anterioară stăpânirii austriece, foste importante centre de spiritualitate românească în întreg ev mediu, cu picturi, cu fresce exterioare, cu manuscrise, opere de artă, care durează de patru-cinci veacuri şi care, prin calităţile lor artistice, rivalizează cu creaţiile renascentiste din Apusul Europei (istoricul de artă francez Paul Henry, de pildă, socotea Voroneţul "a opta minume a lumii") şi care justifică înscrierea lor în patrimoniul UNESCO - instituţie care a şi acordat salbei de ctitorii şi monumente voievodale româneşti din zonă, ca o recunoaştere recentă a semnificaţiei lor artistice de interes universal, "Mărul de Aur", aflat în muzeul monastic de la Vatra Moldoviţei. Toate 7 Mic dicţionar enciclopedic, Bucureşti, Editura Enciclopedică Română, 1972, p "Calendariu...", Cernăuţi, 1878, p.82; P.S.Aurelian, Bucovina. Descriere economică, Bucureşti, 1916, p Bukowina in Wort und Bild, Czemowitz, 1903, p Ibidem, p Erich Prokopowitsch, Die rumănische Nationalbewegung in der Bukowina und der Daco Romanismus, Graz-Ktlln, 1965, p

82 608 Mihai Iacobescu aceste valori de patrimoniu, de interes naţional şi universal, concentrate în sudul Bucovinei, nu puteau fi create de nişte "analfabeţi", cu atât mai mult cu cât pe frescele de aici apar pictaţi şi filosofii antichităţii, iar tematica frescelor moldoveneşti exprimă o înaltă şi elevată concepţie filosofică şi o mare erudiţie a "zugravilor" anonimi, în majoritatea lor născuţi şi învăţaţi aici, în această zonă. Elita care se fonnează şi activează în anii este aşadar continuatoarea celei dezvoltate şi afirmate în perioada anterioară - elită din care amintim doar câteva personalităţi reprezentative din "secolul luminilor". Învăţatul Iacob Putneanu ( ), autor al primului abecedar, Bucvarul, care apare la 1775 şi se retipăreşte la Viena în anul 1781, pledează pentru un învăţământ modem, laic, naţional, iluminist, "în graiul şi obiceiul ţării", deşi, la scurtă vreme după instalarea administraţiei militare, Habsburgii au desfiinţat Academia de la Putna, unde lucrase şi se afirmase acest cărturar. Înaintea venirii austriecilor în Bucovina, înaintea reformelor iosefiniste, el a propus să se introducă obligativitatea şi gratuitat~a învăţământului primar, cu o durată de şase ani. Iacob Putneanu a combătut vehement intervenţia fanarioţilor în treburile Bisericii ortodoxe române, ca şi tendinţa elementelor greceşti, strecurate în Principate odată cu domnii fanarioţi, de a se urca şi instala în diferite functii ecleziastice, inclusiv încercarea de a pune mâna pe funcţiile de mitropolit sau de stareţ al mănăstirilor noastre. Adresându-se contemporanilor şi mai cu seamă tinerilor, el spunea: "Când nu ai, Omule, cu ce te mângâia, în veacul acesta al plângerii (veac ce pentru Principatele române însemna seria nesfărşitelor războaie ruso-austro-turce şi transfonnarea teritoriilor româneşti în principalul teatru al operaţiunilor militare şi al jafurilor acestor armate străine! - n.n.), numai învaţătura este asemenea florilor frumos mirositoare, care tămăduieşte toate rănile cele trupeşti, iar cel neînvătat este asemenea copacului uscat" 12 Vartolomeu Măzăreanu ( ), originar chiar de pe meleagurile sucevene, este un om erudit, poliglot, autor de cărţi laice şi eclesiatice, "îndru~ător al şcolilor domneşti, episcopeşti şi mănăstireşti din Moldova". El contină. strădaniile pentru modernizarea şi reorganizarea învăţământului în sensul dezideratelor iluministe, raţionaliste, sporind locul şi rolul disciplinelor laice şi al limbii vorbite de popor. Tot astfel, cărturarul Gherasim Clipa, din Vicov de Sus, cu studii temeinice fticute la Putna, Iaşi şi Leipzig, acţionează pentru realizarea aceluiaşi înalt ideal iluminist, desfăşurând o prodigioasă activitate culturală şi realizând mai multe traduceri valoroase, între care Istoria lui Carol al XII-iea, a lui Voltaire 13 Elita românilor bucovineni, din etapele administraţiei militare ( ) şi a celei galiţiene ( ), este fonnată din cărturari laici ca boierul Vasile Bals sau ierarhi ai Bisericii, precum Dositei Herescu şi Isaia Balosescu, preoţi ca Vasile Iântil!\, Porfiriu Dimitrovită, lraclie Porumbescu şi Samuil Andrievici Morariu, care va ajunge ulterior mitropolit, or funcţionari poligloţi, ca Teodor Racoce, dar mai presus de aceştia, membrii familiei Hurmuzachi în general şi,.dintre ei, în special, Eudoxiu, Constantin, Gheorghe, 12 Teoctist, Mitropolitul Iacob Putneanul ( ), Neami, 1978, p M.Iacobescu, op. cit., p

83 Elita românilor din Bucovina anilor Alexan~ cu o temeinică pregătire umanistă, juridică, politică la Viena. La aceştia s-ar putea adăuga şi deputaţii prani Mihai Bodnar-Bodnărescu şi Miron.Ciupercă. Faţă de perioada anterioară, în care s-au format şi.afirmat personalităţile din acest spaţiu, în constittiirea şi în opera elitei romârleşti din Bucovina anilor intervin factori noi, mai complecşi, deosebit de importanţi: iluminismul iosefinis~. contactul între spiritualitatea de factură latină şi cea germano-austriacă; aducerea în RJcovina a unor învăţaţi şi pedagogi transilvăneni, între care Anton de Marki şi Ioan Budai-Deleanu - acesta din urmă era un însemnat cărturar format în universităţile vieneze, cunoscător al culturilor germană, austriacă, engleză, franceză, italiană; ştia 14 limbi, era adept al iluminismului transilvănean. S-au mai adăugat şi alte împrejurări: legăturile permanente cu cărturarii din întreg spaţiul locuit de români în general şi cu cei din Moldova şi Transilvania în special; prezenţa refugiaţilor, a conducătorilor revoluţiilor române de la I 82 I şi I 848 şi alţi factori. Aceştia explică în bună parte de ce programul de activitate a elitei româneşti bucovinene vizeaz! o dublă preocupare: I) îmbunătăţirea vieţii materiale şi spirituale în acest teritoriu şi 2) abordarea, de majoritatea reprezentanţilor de seamă ai românilor bucovineni, ca Vasile Balş şi membrii familiei Hunnuzachi, a cauzei mai largi a tuturor românilor - aşa cum se va constata din analiza activităţii acestora în rândurile ce urmeaz!. Faţă de administraţia habsburgică, elita românilor bucovineni adoptă o atitudine diferenţiată, dar, în ansamblu bine chibzuită, bine individualizată, nici servilă, nici ostilă, mai adesea de colaborare şi întotdeauna constructivă, prudentă, moderată, cuviincioasă, fiindcă, fără s-o poată spune sau scrie, ea este convinsă că, dintre cele trei imperii - otoman, rus şi habsburgic - care-i pândesc şi asupresc pe rornâni, Imperiul habsburgic este de- preferat celorlalte două. Cu ajutorul Curţii din Viena, în general, şi a statelor germane, în special, credeau unii că ar trebui românii să încerce să-şi salveze situaţia critică în care se aflau la această răscruce belstemată a interferenţei celor trei coloşi care se spioneaz! şi se concureaz! reciproc în stăpânirea şi asuprirea popoarelor mai mici şi mijlocii din sudul şi sud-estul european. Vasile Balş, descendentul unei străvechi şi influente familii boiereşti din această zonă, prin memoriile sale din 13 noiembrie I 780, aprilie I 78 I, ca şi prin noile propuneri şi memorii, din februarie şi noiembrie 1791, se implică direct şi plenar, atât în realizarea reformelor pe care le crede necesare "în folosul obştesc" în teritoriul Bucovinei, cât şi în acţiunile mai ample pentru emanciparea generală a întregii naţiuni române. Astfel, în Descrierea Bucovinei şi a situaţiei ei interne, Balş dezvăluie şi condamnă starea jalnică în care se afla această zonă de pe urma faptului că "strămoşii noştri au fost siliţi să accepte, de nevoie, ca ţara să devină o feudă a Porţii otomane". Boierul bucovinean se pronunţă pentru menţinerea administraţiei militare habsburgice - şi nu pentru integrarea Bucovinei la Galiţia - pentru ca astfel domnul Moldovei, paşalele din Moghilev şi Hotin să respecte noile realităţi istorice care vor fi create în Bucovina, iar proprietarii moldoveni, cu moşii în Bucovina, să poată admira şi urma "exemplul de organizare" de aici şi la nevoie să găseacă aici "un dulce refugiu". Balş mai propune ca în Bucovina să se introducă "o bună legislaţie", încât cetăţenii să fie "supuşi unei purtări morale", respectând tradiţiile locale, între care el înscrie obiceiul

84 610 Mihai lacobescu ca "boierul, clerul, mitropolitul, episcopii şi egumenii mănăstirilor să fie totdeauna scutiţi de orice fel de contribuţie"., În domeniul reformelor interne, Vasile Balş consider~ că noua administraţie trebuie să fie capabilă să înlăture "dezordinea, mizeria, neştiinţa şi abuzurile" vechiului regim politic turco-fanariot, pentru care, arăta Balş, "unicul ţel era stoarcerea banilor". Erau necesare, continua Balş, reforme care să asigure "dezvoltarea societăţii în Bucovina spre folosul obştesc" şi "pentru fericirea generală", adică pentru "prosperitatea Patriei". Din analiza memoriilor şi proiectelor redactate de Balş, între anii , se desprind câteva soluţii concrete. Problema problemelor, mobilul prosperităţii indistriei, agriculturii şi comertului îl constituiau emanciparea şi împroprietărirea ţăranilor. "Ţăranul, scria Balş, este izvorul cel mai bogat al trebuinţelor comune ale ţării", dar, în Bucovina, "agricultura este în starea cea mai proastă", ţăranii bucovineni "sunt lipsiţi de loturi proprii şi îndestulătoare", ei "nu au case acătării ci nişte sărmane colibe, împrăştiate ici şi colo, iar cele mai multe din locuinţele lor sunt fllră grădini, fllră curţi şi fllră tăntâni". Ţăranul bucovinean, fiind sărac, "seamănă şi recoltează de abia atât cât îi este de trebuinţă până la anul viitor; motivul acestei purtări se bazează pe îndoiala dacă această colibă a sa, mică, o va păstra în anul care vine sau va pribegi aiurea". Ce e de fllcut? Soluţia fundamentală şi singura pe care o vedea şi propunea Balş era ca "pământul să fie împărţit fiecărui ţăran, după starea averii sale"; numai împroprietărirea "ar încuraja pe oameni. de la sine să puie pământul roditor într-o stare cât mai înfloritoare.şi atunci, niciodată, nu şiar mai părăsi coliba". Devenind proprietar deplin, dispunând de "dreptul de succesiune'', de "legile şi bunele rânduieli din alte ţări înfloritoare", stimulat şi prin "înfiinţarea câtorva colonii, care să devină un model pentru localnici", ţăranul bucovinean s-ar preface într-un "om bun şi instruit", care s-ar preocupa de "exploatarea cu maximă eficienţă a pământului" 14 Odată cu împroprietărirea ţăranilor, considera Balş, s-ar efectua şi catagrafierea, intabularea şi hotărnicirea proprietăţilor, ceea ce ar lichida certurile interminabile pentru creau deţinătorilor pământ, procesele nenumărate ce constituiau "un rău fundamental" şi de pământ "o stare permanentă de nesiguranţă", fiindcă "aproape nu este nici un lot de pământ fllră să fie încurcat în certuri şi procese de hotare sau fllră să fie supus justiţiei în felul oriental al acesteia de a face dreptate" 15. ' În strânsă legătură cu emanciparea şi împroprietărirea ţăranilor, Vasile Balş preconiza şi un ansamblu de reforme ce viza creşterea a~imalelor. În aceste sens, în anul 1780, el scria lui Iosif al II-iea că "averea ţăranilor constă în vitele lor", dar, din cauza sărăciei, "pentru ca vitele lor - care sunt expuse tuturor schimbărilor şi intemperiilor iernilor - să ajungă la o situaţie şi la o creştere şi o îngrijire mai bune, trebuie să nu lipsească ţăranilor nimic din tot ce le este necesar, adică, pentru început, să fie ajutaţi ţăranii şi să li se şi poruncească să-şi construiască grajduri cuvenite", apoi să fie învăţaţi şi totodată ajutaţi să 14 Bassilius Balsch, Beschreibung der Bukowina und deren innern Verhtlltniss, JBLM, 1895, p N.Gămadă, Sătenii şi stăpânii în Bucovina între , "Anuarul Muzeului Bucovinei", 1-11, 1944, p

85 Elita românilor din Bucovina anilor poată da vitelor "un consum mai bun de hrană şi de sare". Balş insista asupra faptului că ţăranii din Bucovina au nevoie de "sare mai multă şi mai ieftină şi de mai bună calitate" - problemă ce nu era rezolvată nici la 1848, când, în mai toate memoriile ţăranilor se relevă necesitatea ca statul să-i ajute în acest domeniu. Boierul bucovinean explica în memoriul său că cererile formulate de dânsul în numele crescătorilor de vite sunt rezultatul consfătuirii lui cu ţăranii şi negustorii din Bucovina. Pentru îmbunătăţirea acestui sector de însemnătate vitală în economia Bucovinei, Balş înainta şi alte propuneri importante, ce urmăreau selecţionarea şi ameliorarea raselor autohtone de bovine, ovine şi cabaline.. Astfel, în memoriul din 1780, el releva împăratului că în Bucovina "caii ţăranilor sunt mici şi inapţi pentru anumite lucrări", de aceea "ar trebui să se poarte de grijă şi să se acţioneze pentru aducerea unor armăsari de rasă din străinătate", să se înfiinţeze crescătorii model. Întradevăr, în anul 1783, la Coţmani, a fost înfiinţată herghelia care, în anul 1788, a fost mutată la Văşcăuţi, apoi, în 1792, la Rădăuţi, în clădirile fostei episcopii şi pe întinsele moşii ale acesteia. S-a creat şi s-a dezvolttat astfel o mare şi excelentă unitate model, un complex agro-zootehnic, cu o herghelie vestită în toată Europa, cu filiale la Domeşti, Volovăţ, Vicovul de Sus, Straja, Suceviţa şi Lucina, cu secţii pentru introducerea, aclimatizarea, ameliorarea, selectarea şi înmulţirea a noi rase de cabaline, ovine şi bovine, cu o şcoală de cavalerie şi altele de învăţământ agricol, cu loturi experimentale şi pepiniere deservite de specialiştii cei mai buni din tot imperiul şi din diverse părţi ale Europei 16 Pădurea, "aurul verde", ocupa, la acea dată, peste 60% din teritoriul Bucovinei. Ea consituia o imensă avuţie naturală. De aceea V.Balş atrăgea, cu multă stăruinţă, atenţia Curţii din Viena şi asupra acestui domeniu, ârătând că "luncile, râurile, sălciile, pădurile sunt, după obişnuita practică de guvernare dezordonată orientală, în cea mai mare încurcătură şi neglijenţă; nici un proprietar funciar nu se recunoaşte răspunzator asupra acestora". Condamnând nepăsarea şi ignoranţa localnicilor faţă de modul în care se gospodărea această imensă avuţie natural,!l, Balş scria că "fiecare ţăran se crede împuternicit să taie, fără să ţină seama de vreo regulă, de proprietar, ba chiar fără ştirea acestuia, ceea ce face adesea ca unele din cele mai bune şi mai frumoase păduri să fie distruse numai din rea credinţă"; ţăranii "taie cei mai buni şi mai frumoşi copaci şi lasă crengile pentru alţii să se usuce, fără să le care şi să le utilizeze. La aceasta se adaugă multe alte abuzuri la care sunt expuse pădurile, spre paguba proprietarilor, din partea poporului încăpăţânat şi imoral". Balş arăta că, în urmă cu numai 30 de ani, au fost distruşi codrii din Zaliska, Suceava şi Coţmani, iar neocrotirea pădurilor ar putea face, în viitor, ca să devină fără sens însuşi numele de Bucovina, Ţara Fagilor 17. Un alt domeniu prioritar, conturat în programul formulat de V.Balş, îl reprezenta reformarea şi reglementarea averilor mănăstireşti. În Bucovina, Ia data anexării, existau 17 mănăstiri, 15 schituri, patru sihăstrii, 247 biserici cu circa l OOO de preoţi şi călugări, care stăpâneanu circa 60% din suprafaţa Bucovinei (267 de moşii) - terenuri arabile, păduri, păşuni, fâneţe, vii, iazuri, depozite de mărfuri, dughene, pivniţe, mori, branişti, he- 16 M.lacobescu, op. cit p Ibidem, p.222.

86 612 Mihai lacobescu leşteie etc. dăruite de domnii ţării de Ia întemeierea statului şi răsfirate în toate ţinuturile Moldovei. În Bucovina, din cele 229 comune, I 15 se aflau pe moşiile mănăstireşti 18 Pentru prosperitatea şi fericirea locuitorilor Bucovinei, aprecia V.Balş, trebuie să se înfiinţeze o episcopie la nivelul întregii zone, să se treacă la inventarierea averilor şi veniturilor mănăstireşti, să se instituie un control asupra proprietăţilor şi averilor Bisericii, să se creeze un Consistoriu, format din episcop, doi clerici şi doi funcţionari laici, numiţi de stat, iar egumenii să prezinte anual rapoarte detaliate asupra utilizării veniturilor acestora. De fapt, boierul bucovinean mergea şi mai departe cu propunerile sale, sugerând Curţii din Viena ca, din veniturile mănăstirilor şi bisericilor, să fie întreţinută întreaga reţea de învăţământ din Bucovina şi să se salarizeze călugării, preoţii, învăţătorii şi profesorii din toate şcolile care, împreună cu cele ce urmau să ia fiinţă în toate aşezările urbane şi rurale, trebuiau să formeze "cetăţeni instruiţi şi demni" 19. În pofida faptului că multe din propunerile sale nu erau identice cu intenţiile programului reformator josefinist, o mare parte din ideile lui Balş şi-au găsit înfliptuirea în cadrul reformelor habsburgice. Devenind, rând pe rând, director -al aşezământului rezidenţial din Cernăuţi (în I 779), însărcinat imperial cu traducerea şi editarea publicaţiilor şi patentelor imperiale pentru Bucovina, apoi înalt funcţionar la Consiliul Aulic de Război din Viena (în I 783), dar, mai ales, fiind promovat în cea mai înaltă funcţie, aceea de Căpitan al Bucovinei, între anii , Vasile Balş a avut posibilitatea să transpună el însuşi în viaţă cele mai multe dintre propunerile şi proiectele sale. Una din ultimele sale misiuni asumate a fost aceea de sfetnic al împărăţiei austriece, care a negociat şi încheiat şase tratate de vânzare a moşiilor Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina, moşii aflate pe teritoriul Basarabiei şi pe care Balş le-a vândut, în anul 1812, în favoarea Curţii din Viena, aducând în visteria acesteia suma de 6000 de guldeni 20 În domeniul vieţii spirituale, în primele decenii de după ocuparea şi anexarea nordului moldav, Vasile Balş s-a remarcat drept unul dintre principalii promotori, organizatori şi înfliptuitori ai învăţământului modem, laic, de stat, în Bucovina. Sub influenţa iluminismului, el preconiza construirea de "şcoli publice", şcoli "modeme, model", Ia care să înveţe nu numai copiii orăşenilor şi ţăranilor din Bucovina, ci şi ai celor din Moldova. În 178 I, într-un memoriu către Iosif al Ii-lea, boierul bucovinean reia şi dezvoltă, mai pe larg, argumentarea referitoare la necesitatea înfiinţării şcolilor săteşti şi orăşeneşti. V.Balş propune ca noul sistem de învăţământ, de factură iluministă, să aibă la bază "studierea cu precădere a limbii latine", limbă care era încă limba universală în ştiinţă şi în biserica catolică. Deoarece românii bucovineni erau descendenţi din daci şi latini, limba latină, aprecia Balş, "va place poporului bucovinean, fiindcă va avea ocazia să-şi instruiască fiii în mod gratuit şi, pe de-asupra, va avea avantajul însemnat că, neexistând în Moldova astfel de şcoli publice, dacă se va răspândi odată renumele bun al şcolilor bucovinene, moldovenii îşi vor trimite negreşit şi ei copiii să înveţe în 18 Ibidem, p Ibidem, p Ibidem, pp.118, 122, 125, 14~, 209.

87 Elita românilor din Bucovina anilor Bucovina" 21 - previziune ce s-a şi împlinit: printre cei ce învăţau la Cernăuţi, în primele decenii de la începutul celei de-a doua jumătăţi ale veacului al XIX-iea, s-a aflat şi Mihai Eminescu. V. Balş participă în mod direct la efectuarea recensământului şcolar în primii ani ai administraţiei militare, elaborează şi editează 16 manuale şcolare, în colaborare cu cărturarul transilvănean Ioan Budai-Deleanu, pe care îl cheamă în Bucovina şi îl angajează în funcţia de "traducător, copist şi scriitor"; aduce de la Viena 4275 de manuale şcolare pentru cele 300 de localităţi în care urma să fie întemeiate şcoli primare 22 La prima vedere - o parte din istoriografia austriacă s-a şi pronunţat în acest sens - Vasile Balş pare câştigat definitiv şi total de partea intereselor habsburgice, după cum se afirmă tot atât de greşit şi în cazul lui Eudoxiu Hurmuzachi. Or, analizând dimensiunea naţională a activităţii preconizate de Balş - lucru valabil în cea mai mare parte şi în cazul lui E.Hurmuzachi -, constatăm că acest fruntaş al românilor bucovineni se pronunţă cel dintâi în mod consecvent pentru apărarea intereselor tuturor românilor şi pentru conservarea şi afirmarea individualităţii românilor bucovineni. Astfel, el cere mai întâi să se păstreze nealterată autonomia Bucovinei şi, în acest scop, Balş respinge atât ideea dezmembrării teritoriale a provinciei (o jumătate din aceasta să se alipească la Transilvania, iar cealaltă jumătate la Galiţia!), cât şi alipirea ei integrală la provincia Galiţia - propuneri formulate în cadrul Conferinţei de la Viena din anul 1780, care a dezbătut problema organizării Bucovinei. "Bucovina, se arăta la IO martie 1781, în nota de răspuns a şefului Cancelariei Aulice din Viena la memoriul lui Balş pe această temă, în nici un caz nu trebuie să fie unită cu altă provincie, ci să fie tratată ca o provincie cu totul separată", pentru ca, în acest fel, "să se câştige simpatia şi încrederea naţiunii moldovene"zi. Asupra necesităţii păstrării autonomiei Bucovinei Vasile Balş revine în mod insistent într-un memoriu înaintat împăratului Leopold al II-iea, în anul 1790, în care se arăta - iar Cancelaria Aulică din Viena recunoştea oficial, fapt deosebit de important - că Bucovina este o ţară cu totul deosebită de Galiţia, prin "obiceiuri, religie, limba locuitorilor" săi care descind din daci şi romani, iar Bucovina, veacuri în şir, a :fhcut parte integrantă din Moldova. Din nefericire, această recunoaştere oficială, înscrisă într-o diplomă imperială, n-a fost urmată şi de separarea Bucovinei de Galiţia, aşa cum cerea V.Balş. A avut oare Curtea din Viena motive speciale, cerute de cheltuielile de administraţie pentru acceptarea păstrării separate a Bucovinei, sau a vrut să dea satisfacţie nobilimii galiţiene, care cerea cu insistenţă o "recompensă", oricât de modestă, pentru serviciile aduse de polonezi în timpul depresurării Vienei de primejdia invaziei otomane cu prilejul asediului din 1683? F.Zieglauer, Geschichtliche Bilder aus der Bukowina zur Zeit der osterreichischen Miltiirverwalt11ng ( ), Bd.II, Czemowitz, 1894, p.95-96~ Mihai-Ştefan Ceauşu, Vasile Balş, un iosefinist bucovinean, "Suceava - Anuarul Muzeului Bucovinei" (în continuare "Suceava"), XVII-XVIII-XIX, , p M.lacobes;u, op. cit p Idem, Un n. emoriu din 1780 al iluminislului Vasile Balş, "Codrul Cosminului", seria nouă, l, 1995, p ; Mihai-Ştefan Ceauşu, op. cit p H.l.Biderm!mn, Die Bukowina unter ăsterreichischer Verwaltung I i5, Wien, 1875, p.6-8.

88 614 Mihai lacobescu Problema naţională, abordată de V.Balş, nu s-a rezumat la simpla păstrare a autonomiei Bucovinei. Programul său are cu mult mai multe laturi care nu pot fi decât rezumate într-un text atât de restrâns. El, Vasile Balş, printre primii români din Bucovina, explică în ce sens văzuse Curtea din Viena, în anul I 774, că ocuparea acestei zone reprezenta intrarea în posesia a ceea ce se chema "Cheia Moldovei"2.'i. "Progresul şi însăşi existenţa Bucovinei, scria Balş în 1780, atârnă de legăturile sale cu Moldova", fiindcă, completa el într-un memoriu din I 791, Bucovina "se află cu Moldova într-o foarte strânsă relaţie, prin natura graniţelor, a locului, a simpatiei părţii pentru întreg şi a întregului pentru parte"; "Moldova îşi caută în soarta Bucovinei, într-o anumită măsură, pe a sa" 26. Bucovina, adaugă boierul bucovinean, este "încă un pod de aur" pentru legăturile cu întreaga suflare românească din spaţiul vechii Dacii; el considera că, în contextul istoric de atunci, "Moldova şi Valahia sunt primele a căror situaţie şi soartă se adresează ţărilor ereditare cezaro-crăieşti şi următoarele în care revoluţiile pot fi iminente". În împrejurările, devenite acum vizibile, decăderii Porţii Otomane şi ale expansiunii permanente a Rusiei spre gurile Dunării, trebuie să se vadă clar, scria Balş, că "Moldova şi Valahia garantează ţărilor ereditare cezaro-crăieşti avantaje şi perspective, aproape de acelaş rang şi greutate, ca acelea pe care le oferă Crimeea Rusiei" 27. Vasile Balş are, aşadar, meritul de a fi schiţat, primul dintre românii bucovineni, principalele reforme ce urmau să fie introduse în Bucovina şi, prin funcţiile publice deţinute, de a se fi implicat în realizarea lor. El are, totodată, meritul de a fi elaborat şi difuzat şi coordonatele fundamentale ale activităţii elitei româneşti în problema naţională, pentru aproape o sută de ani. După repudierea reformelor iosefiniste, după trecerea Bucovinei la Galiţia, conturarea efectelor negative ale politicii conservatoare ale sistemului Mettemich, în general, şi ale Gubemiului de la Lemberg, în special, în Bucovina se resimte din ce în ce mai grav politica expansivă a Rusiei care, dorind să contracareze acţiunile Curţii din Viena de a atrage la imperiu pe toţi ucrainenii, încurajează gruparea habsburgofilă a tinerilor ucraineni din ţinut. De aceea, în perioada postiosefinistă, elita românilor bucovineni îşi concentrează activitatea spre apărarea şi dezvoltarea limbii române, spre înfiinţarea şi diversificarea reţelei odată cu şcolare, spre elaborarea, traducerea şi adaptarea manualelor şcolare, spre înmulţirea şi difuzarea scrierilor cu caracter religios ortodox, dar şi a acelor lingvistice, filologice, literare şi chiar cu conţinut istoric, în care pulsează ideologia daco-românismului, idealul apărării şi afirmării unitare a întregii naţiuni române, ameninţată prin politica Rusiei sau a Austriei. În prima jumătate a veacului al XIX-iea, chiar înainte sau în sincronizare cu aceleaşi preocupări în Principate, în Bucovina se editează şi se difuzează primele calendare şi publicaţii în limba română. Se cere recunoaşterea egalităţii pe plan politic, cultural şi confesional a naţionalităţilor din imperiu, dobândirea şi lărgirea autonomiei naţionale - deziderate ce capătă o maximă claritate şi pregnanţă în programele elaborate şi difuzate la 1848-I 849, mai 25 Răpirea Bucovinei după documente autentice. Bucureşti, 1875, p Mihai-Ştefan Ceauşu, Idei politice în Bucovina la sfârşitul secolului al. XVIII-iea: cazul Vasile Balş, în Istoria ca lectură a lumii, I~i. 1994, p.494. ' 27 Ibidem, p

89 Elita românilor din Bucovina anilor ales în condiţiile în care cărturarii români din familia Hurmuzachi reiau şi dezvoltă principalele deziderate ale emancipării întregii naţiw1i româr.e, formulate anterior de V.Balş, Hurmuz.ăcheştii cerând chiar unirea tuturor românilor cu ajutorul Austriei în special şi al statelor germane în general. Întreţinerea şi stimularea interesului pentru procurarea şi difuzarea cărţilor în limba română sunt ilustrate de următoarele date statistice: dacă între anii , în zonă, circulă doar 47 de tipărituri româneşti, între numărul lor urcă la 238, adică de peste cinci ori. Între anii I 800, în zonă circulă 772 de cărţi româneşti, adică de trei ori mai multe ca în întreg veacul anterior, iar, între , alte 776 de cărţi româneşti sunt aduse din tiparniţele moldovene, muntene sau transilvănene, dar şi din tipografiile de peste graniţele spaţiului etnic românesc, de la Viena şi Buda, la care se mai adaugă şi cărţile ieşite din tipografiile special înfiinţate pentru românii bucovineni la Cernăuţi şi Lemberg. Creşte, totodată, preponderenţa cărţilor cu conţinut laic, extrem de divers: literar, filosofie, umanist, ştiinţific, juridic, economic, fiscal, militar, istoric, vamal etc. 28 În pofida emigrării unor cărturari bucovineni în.moldova, în ciuda desfiinţării majorităţii mănăstirilor, adevărate focare de cultură şi spiritualitate românească, în umbra zidurilor locaşurilor de cult continuă să se scrie încă multe lucrări. Numai în etapa de până la 1848, în zonă, au fost identificate peste 120 de manuscrise, între care şi patru variante ale celebrei lucrări populare Alexandria 29 După ce Gubemiul de la Lemberg, în anul I 793, renunţă public la obligativitatea învăţământului primar şi instaureaz!, după I 805, monopolul Consistoriului catolic asupra şcolilor, lupta elitei româneşti pentru înfiinţarea de şcoli româneşti sau bilingve, românogermane, se des~oară sistematic şi cu perseverenţă, îndeosebi sub conducerea unor ierarhi ai Bisericii ortodoxe. Într-un apel către preoţii şi credincioşii ortodocşi, Dositei Herescu le cerea "să se aşeze la fieştecare sat, unde există parohie, o şcoală pentru învăţatul copiilor". Prin stăruinţele lui Dositei Herescu şi Isaia Băloşescu iau naştere mai multe şcoli ca,. de pildă, la Iţcani, Domeşti, Pătrăuţii Vechi, Ilişeşti, Câmpulung Moldovenesc, Rădăuţi, Sadagura, Prisaca Domei, Măneuţi, Putna, Solca, lacobeni, Tereblecea, Bucşoaia, Boian, Crasna, Satu Mare, Vatra Domei etc. În 1823 erau 27 de şcoli noi "poporale", întreţinute dµt veniturile Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina, instituţie ce acorda o leafă în valoare de 25 florini pe an preoţilor şi diaconilor, slujitori ai şcolilor. "M-am ostenit înainte de toate să înfiinţez şcoli, seri~! Dositei Herescu, pentru folosul patriei, pentru ca timpul să nu treacă fără folos" 30. Tot astfel, thq1:i ce, în anul 1818, gubemiul galiţian a desfiinţat modestul seminar teologic din Cernăuţi. s-a reuşit, în urma unor numeroase memorii şi stăruinţi la Viena, graţie îndeosebi episcopului Isaia Băloşescu, să se înfiinţeze, în anul 1827, Seminarul şi Institutul teologic din Cernăuţi - unitate şcolară la nivelul institutelor europene similare - care a avut un rol însemnat în formarea de cadre preoţeşti nu numai pentru Bucovina, ci şi pentru Moldova şi celelalte teritorii româneşti. Au urmat alte acţiuni concertate ale elitei 28 M.lacobescu, Din istoria Bucovinei, p ibidem, p Suceava. File de istorie. Documente privitoare la istoria oraşului, 1989, p.468. Bucureşti , voi.i,

90 616 Mihai 1acobescu româneşti pentru scoaterea învăţământului din Bucovina de sub îndrumarea şi controlul Consistoriului catolic din Galiţia, reuşindu-se să se obţină această izbândă, după îndelungi şi stăruitoare intervenţii la Viena, în anul După ce, în anul 1803, ÎQvăţătorul român ~on Bâlea (alias Bilewicz) întreprinde o încercare nereuşită de a edita o publicaţie în limba maternă a populaţiei indigene, un alt slujitor al şcolii, Vasile Ţântilă din Tereblecea, scoate, între anii , mai multe calendare, iniţiativă continuată, ~ră întrerupere, din anul 1841, de către Porfiriu Dimitroviţă ( ) 31 Un moment aparte îl reprezintă încercările lui Teodor Racoce, un erudit cărturar din nordul Bucovinei, ştiutor a şase limbi. În Înştiinţarea sa, din 8 martie 1817, difuzată în întreg spaţiul locuit de români, T.Racoce trasează un veritabil program cultural în vederea creării unei prese româneşti, concluzionând, în finalul manifestului său, că "neamul românesc, măcar că este împărţit întru mai multe ţări şi trăind sub mai multe stăpâniri osăbite, totuşi o limbă are, aceeaşi lege şi aceleaşi obiceiuri, precum şi aceleaşi cărţi şi aceeaşi scrisoare; deci, românii, socotiţi împreună, fac o naţie de mai multe milioane, care de mult doreşte a fi părtaşa culturii celorlalte neamuri ale Europei" 32. Publicaţia sub forma unui magazin, Chrestomaticu/ Românesc (l 820), Dicţionarul Româno-Germano-Francez a lui Vasile Cantemir, înfiinţarea Societăţii Literare (1846), care îşi propunea "cultivarea şi dezvoltarea limbii naţionale" 33, reprezintă alte momente şi izbânzi ale activităţii elitei româneşti. Revolutia de la 1848, care ar putea forma ea însăşi tema unei lucrări aparte şi detaliate, reprezintă un moment de însemnătate crucială în afirmarea şi fundamentarea conştiinţei naţionale, în conştientizarea şi angajarea intelectualităţii bucovinene, în organizarea şi conducerea activităţii de apărare şi emancipare a românilor din acest teritoriu. Acum, elita românească şi-a sporit în mod considerabil numărul şi forţa de înrâurire, formulând câteva idei-forţă, care au devenit pilonii activităţii de până la eliberarea şi unirea din Noile revendicări sociale, politice, economice, culturale, religioase, cu un pronunţat caracter naţional, au fost gândite şi răspândite în/şi pentru cercuri politice cu mult mai largi ale populaţiei. A fost depăşită considerabil faza anterioară a formulării şi menţinerii unor idei şi proiecte doar la nivelul unui grup restrâns de iniţiaţi. S-a lărgit şi consolidat colaborarea cu românii din celelalte teritorii ale vechii Dacii. Pentru emanciparea generală a românilor şi a întregii populaţii din Bucovina, s-a lucrat şi înaintat pe o multitudine de planuri: economic, politico-naţional, spiritual etc. Astfel, la iniţiativa elitei românilor bucovineni - elită mult sporită numericeşte şi calitativ superioară celei de dinaintea anului activitatea şi lupta împotriva regimului absolutist feudal, condus de cancelarul Mettemich, se des~şoară sub diverse forme: participarea tinerilor, în frunte cu Eudoxiu Hurmuzachi, la luptele revoluţionare pe 11 Vasile Schipor, Calendarele româneşti din Bucovina, "Analele Bucovinei'', I, 1994, nr.2, p M.lacobescu, op. cit p ibidem, p

91 Elita românilor din Bucovina anilor baricadele vieneze; convocarea, la 22 martie 1848, în capitala Bucovinei, a adunării naţionale, alegerea Comitetului Naţional de Acţiune, condus de Doxachi Hurmuzachi; elaborarea programului principal al revendicărilor, Petiţia Ţării; constituirea gărzilor naţionale în principalele oraşe ale provinciei; extinderea, la sfărşitul lunii martie şi în lunile următoare, a frământărilor ţărăneşti şi a acţiunilor politice cu caracter de masă, luarea cu asalt a primăriilor, sediilor administrative şi a unor conace boiereşti de către ţărani; înlăturarea unor funcţionari imperiali din unele localităţi; editarea unor memorii care sporeau considerabil seria revendicărilor social-politice şi naţionale; editarea şi difuzarea unei gazete naţionale, bilingve, "Bucovina" ( ) etc. Programul revendicărilor este detaliat şi diversificat în memorii ale ţăranilor, orăşenilor, boierimii liberale, clerului sau în paginile gazetei "Bucovina", stând sub semnul maturizării considerabile şi a afirmării puternice a elitei româneşti, animate profund de idealul daco-românismului 34 În domeniul gândirii economice, elita românilor bucovineni se pronunţă pentru stimularea industriei şi comerţului, pentru înfiinţarea unui institut de credit, pentru desfiinţarea numeroaselor restricţii şi piedici în relaţiile comerciale dintre Bucovina şi celelalte teritorii româneşti, "vecine şi consângene" 3 ~. În Petiţia Ţării se releva că relaţiile existente între teritoriile româneşti "exercită o înrâurire puternică asupra industriei şi comerţului" 36 În memoriul locuitorilor oraşului Suceava, din 16 iunie 1848, către Prezidiul Galiţiei, se face o incursiune în trecutul acestei aşezări glorioase, relevându-se că fosta capitală a Moldovei a decăzut considerabil după anexarea sa la Imperiul Habsburgic, din cauza regimului sever de frontieră, a piedicilor impuse în calea dezvoltării sale fireşti, a numeroaselor obligaţii care împovărează toate clasele şi păturile sociale; de aceea, mai mult de jumătate din populaţia oraşului s-a refugiat în Moldova. Semnatarii memoriului propuneau înlăturarea cât mai grabnică a restricţiilor vamale în comerţul cu Moldova 37 Şi în memoriul locuitorilor din comunele Gura Humorului, Ilişeşti şi Braşca, din 30 iulie 1848, sunt denunţate restricţiile impuse de Habsburgi în calea schimburilor dintre Bucovina, pe de o parte, şi Muntenia, Moldova şi Transilvania, pe de altă parte, relevându-se că, în pofida acestor restricţii, românii bucovineni dezvoltă în mod clandestin relaţiile cu confraţii lor chiar şi în condiţiile în care "mai mulţi oameni - spre indignarea poporului - au fost împuşcaţi în mod arbitrar" 38 În manifestul Fraţilor ţărani din Bucovina, din 17 noiembrie 1848, deputatul ţăranilor din zona Rădăuţi, Mihai Bodnar-Bodnărescu, împreună cu deputaţii Miron Ciupercă şi Gheorghe Timiş, precum şi ţăranii Ilie Niculiţă, Vasile Ştirbu şi profesorul Anton Kral, directorul liceului din Cernăuţi şi reprezentant al minorităţii germane, explică populaţiei conţinutul revendicărilor susţinute de dânşii în parlament şi relevă, între altele, 34 M.lacobescu, Idealul unităţii naţional-politice în gândirea şi acţiunile românilor din Bucovina în timpul revoluţiei de la , "Analele Ştiintifice ale Universitălii «Al. I. Cuza» laşi", seria nouă, III, istorie, t.xxxi, 1985, p Ibidem, p Ibidem. 37 Arhiva Mănăstirii Sfăntul Gheorghe, Suceava, inventar Arhiva Muzeului Naţional al Bucovinei, Suceava, fond I848, inv.1326.

92 618 Mihai Iacobescu că ei au cerut încetarea colonizărilor în Bucovina, dreptul bucovinenilor de a fi stăpâni pe propria lor soartă şi pe bogăţiile locului: "Judecaţi, fraţilor, voi singuri, se relevă în acest docwnent, nu-i mai bine dacă-şi face cineva mămăliga singur, cwn vrea el, decât să i-o facă altul, cum vrea acela? Nu-i mai bine să fie cineva singur gospodariu în casa lui şi stăpân în livada lui, pe grădina lui şi pe pământul lui, decât să fie slugă la altul?". Şi în acest document se pledează pentru liberalizarea legăturilor comerciale cu Moldova: "Oare dacă ne trebuie într-o nevoie un coreţ de păpuşoi, de la Galiţia ne ducem să aducem? Sau de ne trebuie o vită, din Galiţia o aducem?". Drept urmare, se cerea ''să se rădice sau să se uşureze cordonul de pe graniţa Moldovei, care negoţul cu această megieşă ţară aşa tare îl împiedică'' şi "să se mai coboare preţul sării, de vreme ce în megieşa Moldovă mult mai ieftină şi mult mai bună este sare ca la noi, din care pricinii mulţi sunt siliţi să calce graniţa ca să-şi aducă sare mai bună şi mai ieftină; câţi prin acel încriminai au căzut sau pe graniţă de cătane s-au împuşcat" 39. Pe tărâmul gândirii si al acţiunilor politico-naţionale, elita românilor bucovineni cere - în Petiţia Ţării - "păstrarea naţionalităţii, adică a legii, limbii şi obiceiurilor noastre, care, noi, din moşi, din strămoşi le avem" 40 În acest scop, soluţia dorită era acordarea statutului de autonomie naţională, cu toate prerogativele ce decurgeau din aceasta. Aceasta era cererea minimă ce se putea obţine, dar s-a încercat şi unirea tuturor provinciilor româneşti aflate la imperiu - Transilvania, Banatul şi Bucovina - într-un mare ducat românesc. În acest sens, Eudoxiu Hurmuzachi a acţionat, alături de Andrei Şaguna, în cadrul unei deputaţiuni a românilor din imperiu, care s-a deplasat la Viena, Praga, Kremsier şi Olmiltz. Acest mare ducat al tuturor românilor din imperiu urma să fie organizat pe baza unei largi autonomii, având organe legislative, executive şi juridice proprii, în care românii trebuiau să fie reprezentaţi în directă proporţie cu numărul lor majoritar în Transilvania, Banat, Crişana, Maramureş şi Bucovina 41 Constituţia din 4 martie 1849 nu admitea decât autonomia Bucovinei. Dar, dincolo de cerinţele înscrise în actele oficiale - aşa cum pe Câmpia Libertăţii de la Blaj mulţimea adunată striga: "noi vrem să ne unim cu ţara!" - problema unirii tuturor românilor era la ordinea zilei. Comitetul revoluţionar al refugiaţilor moldoveni, de la Cernăuţi, hotăra, la 2 iulie 1848, să-l trimită la Bucureşti pe Iancu Alecsandri pentru ca împreună cu o deputaţiune trimisă la Viena, Frankfurt şi Paris să acţioneze şi pe cale diplomatică, pentru a câştiga cercurile politice europene în favoarea constituirii unui stat naţional român, sub egida Casei de Habsburg. Acesta urma să se formeze prin ieşirea Moldovei şi Munteniei de sub suzeranitatea Porţii Otomane şi protectoratul Rusiei şi, împreună, să se unească cu teritoriile româneşti din cele două imperii - Transilvania, Banat, Bucovina şi Basarabia. În acelaşi sens acţiona, în luna august 1848, şi o delegaţie a românilor moldoveni, munteni, transilvăneni, bucovineni şi bănăţeni, car<: a prezentat împăratului de la Viena proiectul detaliat al constituirii statului naţional român. Membrii 39 Ibidem, inv Octav Monoranu, Mihai Iacobescu, Eugen Dirnitriu, Documente ale revoluţiei de la 1848 în Bucovina, "Suceava", V, 1978, p Teodor Bălan, Eudoxiu Hurmuzachi şi memoriul românilor ardeleni din 1849, Cernăuţi, 1943, p.1-33.

93 Elita românilor din Bucovina anilor delegaţiei românilor din întreg spaţiul locuit de români s-au străduit să câştige de partea lor şi simpatia Parlamentului. Românii s-au încredinţat că unii deputaţi austrieci şi polonezi se arătau favorabili acestei idei. Dar agravarea situaţiei din Imperiul Habsburgic în general şi amenintăfile din partea revoluţiei ungare în special, teama de unele complicaţii internaţionale şi, mai ales, situaţia în care s-a văzut Curtea din Viena de a face apel la intervenţia trupelor ţariste contra armatei revoluţionare ungare, toate acestea au determinat căderea planului unirii tuturor românilor într-un stat naţional, sub egida Casei de Habsburg 42 Planul unirii tuturor românilor sub egida şi cu ajutorul Habsburgilor era u1mărit îndeaproape de cercurile guvernamentale din Rusia. În vreme ce delegaţia tuturor românilor acţiona la Viena, ministrul afacerilor externe al Rusiei îşi informa reprezentanţii din principalele centre politice europene că "boierii moldoveni, refugiaţi în Bucovina, strângeau forţe pentru a merge asupra Iaşului şi, de comun acord cu cei ce s-ar fi alăturat lor din Transilvania şi chiar din Basarabia, rebelii au pregătit o răscoală generală al cărei rezultat ar fi trebuit să fie, ca şi în Valahia, asasinarea sau expulzarea domnitorului, răsturnarea ordinii stabilite şi unirea celor două Principate într-un singur stat, f11ră nici o legătură cu Rusia şi Poarta Otomană" 43. Unirea mai era la ordinea zilei şi în septembrie 1849, când tăfanii răsculaţi din zona Rădăuţi au cerut "unirea cu Moldova", iar căpeteniile răscoalei, în frunte cu Ioan Tolocariu, au fost executaţi 44 Elita românilor bucovineni protestează împotriva intrării trupelor otomane şi ruseşti în Principate; bucovinenii strâng bani şi hrană pentru trupele lui Avram Iancu, iar portretul acestuia se răspândeşte în Bucovina, odată cu îndemnul ca bucovinenii să-i ajute pe fraţii lor din Transilvania. Refugiaţilor din cele trei ţări române li se oferă o caldă ospitalitate în capitala Bucovinei, în sânul familiei Hurmuzachi 45. Concepţia politică a elitei românilor din Bucovina cu privire la caracterul w1itar al revoluţiei române de la 1848 este extrem de semnificativă. În paginile gazetei "Bucovina" se scria limpede :"Revoluţia este cea mai frumoasă pagină din istoria nouă a României". Cuvântul Rominia revine frecvent în paginile publicaţiei, prefigurând o realitate istorică î~ devenire. Revoluţia este "un lucrător pentru Rominia întreagă", ea a fost dete1minată nu atât de "efectul revoluţiei europene", cât de trecutul nostru, care "este pentru România de un caracter cu totul istoric", aprecia elita românilor bucovineni concentrată în redacţia gazetei 46. Gazeta se referă şi la apropiata şi sp~rata unire a Principatelor, scriind "această unire, între două ţări ale aceleiaşi naţii, de la întemeierea Principatelor, s-au dorit pururea de cei mai însemnaţi bărbaţi ai RomAniei" 47. Elita românilor bucovineni a luat apărarea 42 l.g.sbiera, O pagină din istoria Bucovinei din l 84,8-1849, Cemăuii, 1899, p Cornelia Bodea la români. O istorie în date şi mărturii, voi.li, Bucureşti, Editura Ştiinlifică şi Enciclopedică, p Petru Rezuş, Contribuţii la istoria oraşului Rădăuţi, Bucureşti, Editura Litera, 1982, p M.lacobescu, Idealul unităţii naţional-politice..., p Idem, Preocupări de istorie naţională la românii din Bucovina. Revoluţia de la reflectată în paginile gazetei "Bucovina" ( ), "Suceava - Anuarul Muzeului judetean", X, "Bucovina", 1848, nr.3, p

94 620 Mihai Iacobescu confraţilor din Transilvania: "Poporul român este una în principii ca şi în fapte şi aceste principii sunt acele a adevăratei libertăţi, egalităţi şi frăţietăţi, principii proclamate atât la Bucureşti, cât şi la Blaj. Românii vor să fie fraţi liberi, nu sclavi" 48. În activitatea culturală din anii , elita românilor bucovineni este animată de înalte idealuri democrate, umaniste, de ideologia daco-românismului. Eufrosina Petrino, fiica lui Doxachi Hunnuzachi, în deceniul premergător revoluţiei de la 1848, era preocupată, după aflăm dintr-o mărturie contemporană, "de a îmbogăţi colecţiunea cântecelor populare, naţionale, dint toate ţările locuite de români", ajutând la strângerea şi publicarea celebrelor fascicole de Arii naţionale româneşti (1841), puse pe note de compozitorul român Carol Miculi 49. În Cernăuţi, în cercurile intelectuale, se recită versuri ale lui Cârlova şi Bolintineanu, iar gazeta "Bucovina" publică poezii şi proză din toate teritoriile locuite de români, fiind o veritabilă "Dacie literară" şi "un organ al întregii revoluţii româneşti" 50 În paginile gazetei apare celebra nestemată folclorică Mioriţa, apar poezii de Vasile Cârlova, Vasile Alecsandri, pamflete ale lui Mihail Kogălniceanu, fragmente literare din scrierile lui Andrei Şaguna, George Bariţiu, Costachi Negruzzi, Dimitrie Bolintineanu etc. 51 Cu prilejul instalării ardeleanului Aron Pumnul ca profesor titular la prima catedră de limba şi literatura română din Bucovina, la Cernăuţi, unul dintre tinerii săi "studenţi" îi urează ca sămânţa aruncată de el pe ogorul cunoaşterii să însemne "începutul unei îndoite Primăveri, a Primăverii anului şi a Primăverii noastre naţionale celei adevărate", dorind "să rodească nu numai în Bucovina, ci până la ultimele margini ale întregii Românii" 52. Profesorul Aron Pumnul avea să îndeplinească în scurtă vreme această caldă, profetică, urare: el a publicat, la Viena, celebrul său Lepturariu, în patru tomuri şi şase părţi, cu texte din peste I 00 de scriitori români, din toate timpurile şi din întreg spaţiul naţional, prefigurând, pe plan literar, Marea Unire, România Mare, ce se va realiza în Faptul cel mai semnificativ este acela că spiritul şi zelul activităţii de la s-au prelungit şi împlinit în deceniul următor, prin câteva succese 'importante: dobândirea autonomiei provinciale a Bucovinei; înfiinţarea Dietei Bucovinei; crearea catedrelor de limba şi literatura română Ia liceul şi Institutul teologic din Cernăuţi; desfiinţarea clăcii şi a servituţiilor feudale; înfiinţarea Bibliotecii Ţării şi a Reuniunii pentru leptură, devenită în scurtă vreme Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina - Astra Bucovinei. Unirea cea mică, a Moldovei şi Munteniei, din 1859, era salutată de Hurmuzăcheştii bucovineni ca "un răsărit de soare" care dădea elitei românilor din acest teritoriu "lumina şi căldura" de care avea nevoie Ibidem, p.28, Supliment. 49 Ion Nistor, Un capitol din viaţa culturală a românilor bucovineni ( ), Bucureşti, 1916, p N.Iorga.. Istoria literaturii române, f.a voi.iii, p M.Iacobescu, Idealul unităţii naţional-politice p "Bucovina", 1850, nr.22, p M.Iacobescu, op. cit., p Idem, Dfrz istoria Bucovinei, p.473.

95 DIE RUMĂ.NISCHE ELITE DER BUKOWINA IN DEN JAHREN MIHAI IACOBESCU Im Vergleich mit den rum!lnischen Gebieten, die unter der ottomanischen Oberherrschaft und dem russischen Protektorat geblieben waren, entwickelte sich die Bukowina innerhalb der Grenzen des habsburgischen Reiches unter dem Einfluss einer Anzahl gilnstiger Umst!lnde. Die Bukowina blieb von den zahlreichen Einfăllen und Raubziigen der Russen und Tiirken verschont. Sie hat sich einer langen und fruchtbaren, friedlichen Entwicklungsperiode erfreut. Sie konnte insbesondere daraus wesentlichen Vorteil ziehen, dass sie nach der Befreiung aus dem bedruckenden Okonomisch en Monopol der Ottomanischen Pforte, în den viei fortschrittlicheren Bewertungskreis der europăischen Zivilisation und Kultur und in engere Beziehungen mit den materiellen und geistigen, mit den technischen und informationellen Fortschritten Zentral - und Westeuropas eingeftlhrt wurde. Doch entwickelten sich die Vorteile der Politik des Habsburgerreiches ftlr die eingeborenen Rumănen zugleich mit den Nachteilen einer Fremdherrschaft. Denn wenn bis dahin das Gebiet und seine ReichtUmer ausschliel3lich von Rum!lnen bearbeitet und besessen wurde, wurden nun eingewanderte, fremdlăndische Elemente deren hauptsăchliche Nutzniel3er, die die wichtigsten Hebel des okonomischen, politischen, kulturellen Lebens und der Verwaltung und Justiz an sich gerissen hatten. Gegenwărtig die habsburgische Verwaltung idyllisch, ausschliel31ich unter ihren positiven Aspekten zu beurteilen, ohne die Kehrseite, die gleichzeitigen negativen Folgen in Betracht zu ziehen, heillt die objektive Wirklichkeit der Vergangenheit subjektiv wiederzugeben, dadurch den wissenschaftlichen Charakter der Geschichte zu vemeinen, indem man unsere gegenwărtigen oder zukunftigen WUnsche in die Vergangenheit oder in die Zukunft projiziert. Untersucht man die Frage des Bestehens und der Behauptung einer rumănischen Elite in der Bukowina der Jahre , so stellt man bei der Analyse der historischen Ereignisse dieser Zeitspanne fest, dass die Elite dieser Jahre die naturliche Fortsetzung, unter anderen historischen Bedingungen und unter neuen Umsutnden, jener Gruppe von ". Analele Bucovinei, IV, 3, p , Bucureşti, 1997

96 622 Mihai lacobescu PersOnlichkeiten war, die zu jener Zeit lebten, als dieses Gebiet als Ganzes zur Moldau gehorte. Der Gelehrte Iacob Putneanu ( ), der Verfasser der ersten Fibel - Bucvarul -, die im Jahre 1775 erschien und in Wien im Jahre 1781 emeut gedruckt wurde, verfocht die Idee eines modemen, weltlichen, nationalen, aufklllrerischen Unterrichts "in der Sprache und gemab der Tradition des Landes". Noch vor der Ankunft der Osterreicher in der Bukowina, vor den josefinischen Reformen, schlug er die Einfilhrung eines obligatorischen und unentgeltlichen Volksschulunterrichts vor. Vartolomeu Măzăreanu ( ) stammte aus dem Suczawaer Gebiet. Er war ein Gelehrter, vielsprachiger Verfasser von weltlichen und geistlichen BUchem, ein "Berater an den herrschaftlichen, bischoflichen und Klosterschulen der Moldau". Er setzte seine BemUhungen um eine Modemisierung und Neugestaltung des Schulwesens im Sinne der aufklărerischen, rationalistischen Ideen fort, wobei er den weltlichen Fllchem und den Sprachen des Volkes mehr Raum und eine wichtigere Rolle einr!lurnte. Ebenso entwickelt der Schriftgelehrte Gherasim Clipa aus Ober-Wikow eine reichhaltige kulturelle Aktivitat und verotfentlich mehrere wertvolle Obersetzungen, darunter die "Geschichte Karls XII" von Voltaire. Die rum!lnische Bukowiner Elite aus der Zeit der milit!lrischen ( ) und der galizischen Verwaltung ( ) besteht aus weltlichen Gelehrten, wie der Bojar Vasile Balş, oder hochrangigen orthodoxen Geistlichen wie Dositei Herescu und Isaia Baloşescul, Priestem wie Vasile Ţântilă, Porfiriu Dimitroviţă, frac/ie Porumbescu und Samuil Andrievici Morari11, der spăter Erzbischofc wurde, oder vielsprachigen Beamten, wie Teodor Racoce, doch, noch wichtiger, Mitgliedem der Familie Hurmuzachi im Allgemeinen und unter diesen besonders Eudoxie, Constantin, Gheorghe und Alexandru, die Ober eine grundliche, in Wien errungene hwnanistische, juridische und politische Bildung verftigten. Wir konnen all diesen noch die als Reichstagsabgeordnete gewiihlten Bauem Mihai Bodnar-Bodnărescu und Miron Ciupercă hinzuftlgen. GegenUber der habsburgischen Verwaltung nahm die rum!lnische Bukowiner Elite eine differenzierte, aber im Allgemeinen gut Uberdachte, personliche, weder unterwurfige, noch feindliche, meistens zur Mitarbeit bereite und immer konstruktive, vorsjchtige, mal3ige, Mtliche Haltung an, da sie, ohne es sagen oder schreiben zu konnen, Uberzeugt war, dass unter den drei GroBmăchten - das ottomanische, das russische und das habsburgische Reich -, die die Rumănen belauem und unterdrucken, das habsburgische den anderen vorzuziehen ist. Vasile Balş, der Abkomme einer uralten und einflussreichen Bojarenfamilie dieser Gegend, nimmt durch seine Eingaben vom 13.November und April 1781, sowie durch die neuen Eingaben vom Februar und November 1791 direkt und vollwertig sowohl an der Verwirklichung der Reformen, die er ftlr das "Wohl der Allgemeinheit" im Gebiet der Bukowina als notwendig betrachtet, als auch an jenen weitreichenderen Aktionen zum Zweck der allgemeinen Emanzipation der ganzen rum!lnischen Nation teii.,so enthullt und verdammt Balş în seiner "Beschreibung der Bukowina und deren innere Verhăltnisse" die beklagenswerte Lage în der sie sich deswegen beij_ndet, weil "unsere

97 Die rum!inische Elite der Bukowina in den Jahren I Vorfahren gezuwungen waren zu akzeptieren, dass das Land ein Lehnsgebiet der ottomanische Pforte wurde". Der Bukowiner Bojar erkliirt sich mit der Beibehaltung der militărischen habsburgischen Verwaltung einverstanden, und gegen die Verschmelzung mit Galizien - damit der FUrst der Moldau und die Paschas von Mogilew und Chotin die in der Bukowina neu geschaffene Wirklichkeit anerkennen sollen, w!ihrend die GroBgrundbesitzer aus der Moldau, die auch GUter în der Bukowina zu Eigen nennen, das hiesige "Organisationsbeispiel" bewundem und nachahmen sollten und hier einen "suben Zufluchtsort" finden ktinnten. Balş schlăgt weiter vor, dass in der Bukowina eine "gute Gesetzgebung" eingefllhrt werde, so dass die StaatsbUrger sich eines "moralischen Verhaltens" befleibigen, indem sie die lokalen Tradition befolgen, zu denen er die Gewohnheit zăhlt "dass der Bojar, die Geistlichkeit, der Erzbischof, die Bischtife und Klostervorsteher ilir immer von allen Formen der Kontribution befreit seien". Betreffend die inneren Reforme, war Balş der Meinung dass die neue Verwaltung imstande sein sollte, "die Unordnung, das Elend, das Unwissen und die Missbrăuche" des fruheren turkisch-phanariotischen politischen Regimes zu beseitigen, dessen "einziger Zweck die Erpressung von Geld" war, wie Balş zeigte. Man bentitigte Reformen, setzt Balş fort, "die die Entwicklung der Bukowiner Gesellschaft in Richtung des "gemeinsamen Wohls" und "der allgemeinen GIUckseligkeit" sichem, d.h. zum "Wohlstand der Heimat". Trotzdem viele seiner Vorschlllge den Vorsătzen des josefinistischen Refonnprograms nicht entsprachen, fand ein grober Teii der Balş-schen Ideen ihre Verwirklichung im Rahmen der habsburgischen Reformen. Dadurch, dass er der Reihe nach zum Leiter des Regierungsamtes in Czemowitz (1779), kaiserlicher Beauftragter mit der Obersetzung und Herausgabe der kaiserlichen Vertiffentlichungen und Patente fllr die Bukowina, dann hochrangig~r Beamte im Hofkriegsrat in Wien (1783), aber insbesondere zum htichsten verftlgbaren Rang eines Kreishauptmannes der Bukowina betbrdert wurde ( ), hatte Vasile Balş die Mtiglichkeit die meisten seiner Vorschl!ige und Projekte in Wirklichkeit umzusetzen. Einer seiner letzten Auftrăge, die er annahm, war jener eines kaiserlichen Rates, als welcher er die Unterhandlungen ftlr den Verkauf der in Bessarabien befindlichen GUter des griechisch-orientalischen Religionsfonds filhrte und sechs diesbezugliche Vertrllge abschloss; Balş verkaufte sie im Jahre 1812 zu Gunsten des Wiener Hofes, was dessen Ărar die Summe von 6000 Gulden einbrachte. Auf dem Gebiet des geistigen Lebens, trat Balş wăhrend der ersten Jahrzehnte nach der Besetzung und Einverleibung der ntirdlichen Moldau, als einer der wichtigsten Ftirderer, Organisatoren und Verwirklicher des modemen, weltlichen, staatlichen Schulwesens in der Bukowina hervor. Unter dem Einfluss der Autkliirung, befl.irwortete er die GrUndung modemer "Modell-Volksschulen", in denen nicht nur die Kinder der St!idtler und Bauem aus der Bukowina, sondem auch jener aus der Moldau lemen sollten. Auf ersten Blick - ein Teii der tisterreichischen Geschichtsschreibung hat sich schon in diesem Sinne geăubert - scheint Vasile Balş entgtiltig und gănzlich auf Seite der habsburgischen Interessen zu stehen, wie man es auch vollkommen fillschlich im Falie von Eudoxiu Hurmuzachi behauptet. Analysiert man jedoch die nationale Seite der von

98 624 Mihai Iacobescu Balş befiirworteten Mal3namen - was ebenfalls meistens auch fiir den Fall E.Hunnuzachis gilt - stellt man fest, dass dieser Filhrer der Bukowiner Rumănen sich als erster konsequent ftlr die Verteidigung der lnteressen aller Rumănen, sowie filr die Beibehaltung und die Betonung der Individualităt der Bukowiner Rumănen ausspricht. Die von Vasile Balş angeschnittene Nationalitătenfrage beschrănkte sich nicht einfach auf die Beibehaltung der Autonomie der Bukowina. "Der Fortschritt und selbst das Bestehen der Bukowina", schrieb Balş 1780, "hăngt von seinen Beziehungen. zur Moldau ab", da, wie er in einer Eingabe vom Jahre 1780 hinzufilgte, die Bukowina sich durch die Natur ihrer Grenzen, ihrer Lage, der Sympathie des Teiles filr das Ganze und des Ganzen filr den Teii sie in sehr enger Verbindung mit der Moldau steht", "in einem gewissen Ma13e sucht die Moldau ihr Schicksal in jenem der Bukowina". In der ersten Hălfte des XIX. Jahrhunderts, sogar bevor oder zugleich mit ăhnlichen Absichten in den FUrstentilmem, wurden in der Bukowina die ersten Kalender und VerMfentlichungen in rumănischer Sprache herausgegeben und verbreitet. Die Aufrechterhaltung und Anregung des lnteresses filr die Anschaffi.mg und Verbreitung der Biicher in rumănischer Sprache konnen durch folgende statistischen Daten veranschaulicht werden: wăhrend von 1600 bis 1700 in dieser Zone nur 47 rumanische Druckschriften zirkulierten, wăchst ihr!il Anzahl zwischen 1700 und 1750 bis auf 138, d.h. mehr a!s filnfmal an. In den Jahren zirkulieren 772 rum!tnische Bllcher, d.h. dreimal so viele wie im ganzen vorigen Jahrhundert, und zwischen 1800 und 1825 werden andere 776 rumănische Bucher nicht nur aus den moldauischen, wallachischen und SiebenbUrger Druckereien, sondem auch aus aul3erhalb der erhnischen Grenzen der Rurnănen befindlichen Druckereien, aus Wien und Buda, importiert, zu denen sich Biicher hinzugesellen, die aus Druckereien in Czemowitz und Lemberg stammen, die eigenst ftlr die Bukowiner Rumanen gegrundet worden waren. Auch wachst zugleich die Vorherrschaft der Bucher ăul3erst verschiedenen weltlichen lnhalts: literarisch, philosophisch, humanistisch, wissenschaftlich, juridisch, okonomisch, fiskal, militărisch, historisch, Zollfragen betreffend, usw. Nachdem die Lemberger Regierung im Jahre I 793 offentlich auf die Obligativitat des Elementarunterrichts verzichtet und nach 1805 das Monopol des katholischen Konsistoriums auf das Schulwesen einfiihrt, verlăuft der Kampf der rumănischen Elite um die GrUndung von rumănischen oder zweisprachigen rum!tnisch-deutschen Schulen systematisch und bestăndlich, besonders unter der FUhrung hochrangiger Geistlicher der orthodoxen Kirche gab es 27 neue Volksschulen, die aus den Einnahmen des orthodexen Religionsfonds der Bukowina unterhalten wurden. Es folgten andere auf einander abgestimmte Aktionen der rumănischen Elite, die die Entziehung des Bukowiner Schulwesens der Anleitung und Kontrolle des galizischen katholischen Konsistoriums verfolgte und nach langwierigen und anhaltigen Vorsprachen in Wien im Jahre 1844 von Erfolg gekront wurden. Nachdem im Jahre 1803 der rumănische Lehrer Ion Bâlea (alias Bilewicz) einen erfolglosen Versuch untemommen hatte eine periodische VerC>ffentlichung in der Muttersprache der eingeborenen Bevolkerung herauszugeben, gibt ein anderer

99 Die rum!lnische Elite der Bukowina in den Jahren Schullehrer, Vasile Ţântilă aus Tereblecea von (809 bis 1824 mehrere Kalender heraus; diese Initiative wurde ohne Unterbrechung von 1841 an von?orfiriu Dimitroviţă ( ) fortgesetzt. Ein besonderes Moment stellen die Versuche von Teodor Racoce dar; dieser war ein gelehrter lntellektueller aus dem Norden der Bukowina, Kenner von sechs Sprachen. In seiner Bekanntmachung vom 8.Mllrz 1817, die im ganzen von Rumănen bewohnten Raum verbreitet wurde, entwickelte T. Racoce ein regelrechtes Kulturprogram zur GrUndung einer rumllnischen Presse; er zieht am Ende seines M:i;1/'.~::tes folgenden Schluss: "Obwohl das rumănische Volk liber mehrere Llinder vertei!t ist und unter mehreren verschiedenen Herrschaften lebt, hat es eine einizige. Sprache, denselben Glau_ben und dieselben Br!luche, sowie dieselben Bucher und dieselbe Schrift; deshalb bilden die Rum!lnen zusammengerechnet eine mehrere Millionen zăhlende Nation, die schon seit langem wilnscht, an der Kultur der anderen Volker Europas teilzunehrnen". Die Revolution vom Jahre I 848, die allein das Thema einer getrennten und eingehenden Abhandlung bilden ktlnnte, stellt einen entscheidenen Zeitpunkt ftlr die Bekundung und die BegrUndung des nationalen Bewusstseins, fllr das Bewusstwerden und die Teilnahme der Bukowiner Intellektuellen an der Organisierung und Leitung der Aktion fllr die Verteidigung und Emanzipation der Rumllnen dieser Gegend dar. Die Initiative der Elite der Bukowiner Rumllnen - die sowohl zahlenmllbig, als auch qualitativ jener bevor 1848 ilberlegen geworden war - verlief unter verschiedenen Formen: die Teilnahme junger M!lnner, allen voran von Eudoxiu Hurmuzachi, an den revolutionllren Kampfen auf den Wiener Barrikaden; die Einberufung am 22.Mltrz 1848 in der Hauptstadt der Bukowina einer Nationalversammlung; die Wahl eines nationalen Aktionskomitees, geleitet von Doxachi Hurmuzachi; die Ausarbeitung eines Programs der wichtigsten Forderungen, die Landeseingabe; die Bildung einer Nationalgarde in den bedeutenden Stlldten der Provinz; die Ausdehnung von Unruhen in der Bauemschaft und von politischen Massenkationen gegen Ende des Monats Mllrz und wllhrend der folgenden Monate; die Erstlirmung von Rathăusem, von Verwaltungssitzen und von Gutshofen der Bojaren durch die Bauem; die Beseitigung von kaiserlichen Beamten in einigen Ortschaften; die Herausgabe von Eingaben, die die Reihe von sozial-politischen und nationalen Forderungen merklich erweiterten; die Herausgabe und Verbreitung einer nationalen, zweisprachigen Zeitung "Bucovina" ( ) usw. Das Forderungsprogram ist ausftlhrlich und getrennt in Eingaben der Bauem, der Stlldtler, der liberalen Bojaren, der Geistlichkeit oder jene in den Seiten der Zeitung "Bucovina", die im Zeichen der angewachsenen Reife und der starken Behauptung der rumanischen Elite stehtn und tietgehend vom Ideal des Dako-Romanismus beseelt ist. Im Manifest An unsere Briider die Bukowiner Bauern (Fraţilor Ţărani din Bucovina) vom 17.November 1848 erklllren der Abgeordnete der Bauem aus der Radautzer Gegend, Mihai Bodnar-Bodnărescu, zusammen mit dem Abgeordneten Miron Ciupercă und Gheorghe Timuş, sowie die Bauern Ilie Niculită, Vasile Ştirbu und der Professor Anton Kral, Direktor des Obergymnasiums in Czemowitz und Vcrtreter der deutschen Minderheit, der BevBlkerung die von ihnen im Parlament aufgestellten

100 626 Mihai lacobescu Forderungen und betonen, unter anderem, dass sie die Einstellung der Kolonisierungen in der Bukowina, das Recht der Bukowiner Uber ihr eigenes Los zu entscheiden und EigentUmer der lokalen ReichtUmer zu sein, gefordert haben. Auf dem Gebiet des Denkens und auf jenem der politisch-nationalen Aktionen verlangte die Elite der Bukowiner Rumănen - in der Eingabe des Landes - "die Wahrung der NationaliUlt, d.h. unserer Gesetze, unserer Sprache und unserer Brtluche, die wir seit unserer ăltesten Vorfahren haben". Die zu diesem Zwecke gewunschte Losung war die Gewăhrung des Statutes der nationalen Autonomie, mit allen Vorrechten, die daraus folgten. Dies war die Minimalforderung, die erreichbar schien, es wurde aber auch versucht die Vereinigung aller im Rcich befindlichen rumănischen Provinzen - SiebenbUrgen, das Banat und die Bukowina - in einem groben rumănischen Herzogtum zu erzielen. ln diesem Sinne wirkte Eudoxiu Hurmuzachi, der sich im Rahmen einer Abordnung der Rumănen des Reiches, zusammen mit Andrei Şaguna nach Wien, Prag, Kremsier und OlmUtz begab. Die Konstitution vom 4. Mărz 1849 sah nur die Autonomie der Bukowina vor. Auf dem Gebiet der kulturellen Aktivităt wlihrend der Jahre , war die Elite der Bukowiner Rumitnen von hohen demokratischen, humanistischen Idealen und von der Ideologie des Dako-Romanismus beseelt. Die bezeichnendste Tatsache besteht darin, dass der Geist und der Eifer der Aktivităt der Jahre bis ins năchste Jahrzehnt andauerten und dadurch einige wichtige Errungenschaften in Erfilllung gingen: die Erreichung der provinzialen Autonomie der Bukowina; die GrUndung des Bukowiner Landtags; die Grtindung der Lehrstiihle fllr die rumănische Sprache und Literatur am Obergymnasium und dem theologischen Institut in Czemowitz; die Abschaffung der Fronarbeit und der feudalen Dienstbarkeiten; die Grtindung der Landesbibliothek und der Lesevereinigung, die in kurzer Zeit sich in die Gesellschaft fllr die rumllnische Kultur und Literatur in der Bukowina umwandelte - die ASTRA der Bukowina. Die kleine Union der Moldau und der Wallachei im Jahre 1859 wurde seitens der Bukowiner Hurmuzachis als "Sonnenaufgang" begri.ibt, der der rumlinischen Elite dieses Gebietes das notige "Licht" und die notige "Wărme" spendete.

101 PYMYHCbKA EilITA HA liykobmhi POKIB MIXAM.HKOl>ECKY B nopibh"hhi 3 pymyttchkhmh TepHTOpi"MH, "Ki JaJIHlllHJIHCb ni.u. ocmahcbkoio Bna.u.010 Ta pocthcbkhm npotektopatom, EyKOBHHa po3bhbajiac" nicji" 1774 poky B Me)l{aX ra6c6yp3bkoi IMnepi"i ni.u, BnJIHBOM 1..1ino'i cykynhocti cnphxtjihbhx lfiaktopib. EyKoBHHa 6yna 3ax11111eHa Bi.u, 'IHCJieHHHX BToprnettb i Hana.u.iB poci"" Ta TypKiB. Botta ttacojio.ll.)l(ybajiacb TJ)HBaJIHM Ta po.ll.io'ihm nepio.u.om MHpHoro po3bhtky. Kpa'itta 3Morna ckophctathc" THM rojiobhhm <t>aktopom, 1110 BOHa BHHllJJia 3-ni.u. o6tx)l(jihboi ekohomiljhoi' MOHononii' OcMaHCbKoi' imnepi'i, 6yna BBe)J,eHa B Kono EBponettcbKHX QHBini3aTopcbKHX i KYJibTypuwx TJ)a.U.HQiH, ctana Ticttillle JB'"Jatto10 J MaTepiaJibHHMH Ta.u.yxoBHHMH QiHHOCTJIMH, TeXHilJHHM i ih!fiopmaqihhhm nporpecom QeHTJ)aJibHo'i i 3axi)J,Hoi' Bpon11. AJie pajom 3 nepeuaramh ra6c6yp3bkoi' imnepcbkoi nonitttkh pojbhbajihcji )J,Jl" abtoxtohhhx pymyhib i He)J,OJiiKH HOBoi' ÎHOJeMH0 i BJI3)J,H. JIKll.10 )J,0 QbOro TepHTOpÎJI i Bei 6araTCTBa onpaqbobybajihcji i HaJie)l(aJIH abtoxtohhomy pymyhcbkomy HaceneHHIO, TO Tenep OCHOBHÎ np116ytkh.ll.îctabajih ÎHoJeMHi ejiemehth, "Ki BToprnHC" i Jarap6aJIH HaHB3>KJ1HBÎllli Ba)l(iJii KepiBHHQTBa ekohomî'ihhm, nojiîth'ihhm, a)j,mîhîctj'athbhhm, npabobhm Ta KYJibTYPHHM )l(httjim. EatJHTH cboro.u.tti B Î.ll.HJii'IHOMY cbirni TÎJibKH nojhthbhi acnekth ra6c6ypjbko'i a)j,mihictj)aqii, 6eJ 'ix JBoporni:.o'i ctopohh, 6eJ OJJ.HO'lacttoro BHJIBJieHHJI ii HerantBHHX HaCJIÎ)J,KÎB, 03H3'1:tE cy6'ekthbho BÎ)J,06pa)l(aTH o6'ekthbhy peajibhîctb MHHynoro, ahyjiiob3th cy4actti a6o Maii6yTtti 6a)l(aHHJI. HayKOBHH xăpaktep ictopii, npoektyio'ih B MHHyne Hallli TopKalO'IHCb npo6nemh icttysahh" Ta yrnep)j,)l(ehh" pymyhcbko'i enith B EyKOBHHi pokib MO)l(Ha KOHCTaTyBaTH, 3 attanby Bi)J,nOBi)J,HHX QbOMY nepio)j,obî ictoph'ihhx lfiaktîb, 1110 enita l.ihx pokib E nphpo.u.hhm npo)j,ob)l{yballem, B ihlllhx ÎCTOpH'IHHX YMOBaX ajie CTBopeHoi' B HOBHX o6ctabhhax njiejl.ll.h oco6hctocteh 'lacthhoio MOJI)J,OBH. nonepe)j,hboro nepio.ll.y' KOJIH. Q" TepHTOPÎ" 6yna CKJia)J,OBOIO B1.1eHHH RKo6 IlyTH"HY ( ), abtop nepllloi' a6etkh, EyK6apR, "KHH 3'"8HBC" B 1775 po1..1i i 6ye nepejj.pykobahhh y BiJJ.HÎ B 1781, BHCJJOBJIIOETbC" Ha Analele Bucovinei, IV, 3, p , Bucureşti, 1997

102 628 Mixaii RKo6ecKy KOpHCTb cyi.1ach0 i, CBiTCbKOÎ, Hal.liOHaJibHOi", npocbithhl.lbk0 i OCBiTH "Ha MOBI I TPa.zi:ttuiJ1x Kpaio"; eih nponohye eee.zi;ehhji (.zi:o npttxo.zi:y aectpihuie e EyKoBttHy,.zi:o iioje<f>ihcbkhx pe<f>opm) 06oe'J1JKoeoT i 6eJKOlllTOBHoT noqatkoeot ocelttt npotj1rom 6 pokib. BapToJioMey MeJepJ1HY O ), ypomkeheub cyi.iaecbkoi JeMni, epy.zi:ttt, nonirjiot, abtop 1.1epKOBHHX i CBiTCbKHX KHHr, "HaCTaBHHK nahcbkhx, EnHCKOnCbKHX Ta MOHaCTHpCbKHX lllkiji MOMOBH", npoaob)l(ybab HeJierKy cnpaey nikjiyeahhji npo Mo.nepHi3ai10 Ta peoprahija1.1i10 HaeqaHHJI e ceirni npocbithtejibcbkhx, pa1.1iohajiicthqhhx BHMOr' BiH p03lllhphb pojib i Miel.le CBiTCbKHX AHCl.IHnJiiH i pi.zi;hoi" MOBH Hapo.zi:y. TaK camo, KHH)l(HHK fepacttm Knina 3 BepxHhoro BiKoea, 3 npekpachoio oceitoio, JJJ.o6yToIO B IlyTHi, Rccax i Jleiinuiry, npauioeae JJ.JIR pea.riijaui"i Toro )I( BHCOKOro npocbîthhl.lbkoro Î,!J.eany, po3rophyblllh njiîjj.hy KYJibTYPHY,!J.ÎJIJibHÎCTb i JJJ.ÎHCHHBlllH 6araTo Ba)l(JIHBHX nepekjiajj.îb, cepejj. JIKHx IcmopiR. Kap!la XII BoJibTepa. 3a qacib BÎHCbKOBOT a,!j.mîhictpauit ( ) Ta rajihubkot ( ) ejiita 6yKOBHHCbKHX pymyttib CKJia,!J.aJiaCJI 3 CBiTCbKHX eqehhx, TaKHX, JIK 6oRpHH BacHJie najilll, i papxh QepKBH - llociteh fepecky Ta lcahji najiolllecky, CBJlllleHHKH Bacttne lltthtine, Ilopd>ipiy llimîl]?obiue, IpaKJiie IlopyM6ecKy i CaMotine AHlxpernHq Mopapiy, JIKHti JrOJJ.OM ctab MHTPOnoJIHTOM, J qhhobhhkis-nonirnotib - TaKHX, JIK TeoJiop PaKoq11, ane JaranoM nepeseplllhjih Tx ycix qjiehh pojj.hhh fypmyjaki, oco6jihbo yl!.okcîh. KoHCTaHTHH, reopre, AJieKCaH11py - JIIO,!J.H 3 npekpachoio rymahîtaphoio, IOpHJJ.HqHoIO, nojiîthqhoio OCBÎTOIO, JIKY BOHH JJJ.o6yntt y BiJJ.Hi..Uo HHX MO)l(Ha JJ.OJJ.aTH Iio.llHepecKy i MipoHa qynepke. i CeJIJIH JJ.enyrnTiB MixaR Eo1rnap Ilo BÎJJ.HOllleHHIO.no ra6c6yp3bkot ÎMnepcbKOi a,!j.mihictpal.iîî ejiîta 6yKOBHHCbKHX pymyhib JaHMaJia JJ.H$epeHuiHHy no3huiio, JaranoM.no6pe npojj.ymahy, nepcohajiîjobahy, He JJ.OrÎJJ.JIHBY, ajie ti He eopo)l(y, qactillle cnispo6ithhubky i JaB)l(JJ.H KOHCTPYKTHBHY, o6epe)l(hy, CTPHMaHy, seiqjihby, TOMY lllo, He MaIOqH JMOrH noctîhho BHCJIOBJIIOBaTHCJI a6o nttcath, BOHH 6yJIH enebhehi, lllo cepejj. TPhOX imnepiti - OTOMaHCbKoi", pocitichkot Ta ra6c6yp3bko i (RKÎ CJIÎJJ.KYBaJIH Ja KO)l(HHM i nepecjiijj.ybajih pymyhib) - ra6c6ypjbka imnepir BBa)l(aJiacb Ja Kpall.ly, HÎ)I( JJ.Bi nonepejj.hî. BacttJie najilll, Hall.laJJ.OK OJJ.HÎEi Micueeo"i CTapoJJ.aBHbo'i Ta BnJIHBOB0 i 6011pCbKOT cim'î, y cso"ix,!j.onobî,!j.jix BÎJJ. 13 JlHCTOna,!J.a 1780 Ta BÎJJ. KBÎTHJI 1781 p., a TaKO)I( i B HOBHX JJ.OnOBÎ,!J.JIX Ta npono3hl.iîjix Ja JllOTHti i JlHCTOna,!J pokîb, BKmoqacTbCJI np11mo i JaB3JITO y peani3a1.1i10 pe$opm, RKi BBa)l(ac 3a Heo6xiJJ.Hi "Ha KopttcTb cycnîjibctby" Ha TepeHi EyKoBHHH Ta.noKJia,!J.ac 6araTo JYCHJib JJ.JIR JJJ.ÎHCHeHHJI JaraJibHoi emahcttnauii" uinoî PYMYHCbKOÎ Hauii". TaKHM qhhom, B Onuci.5yKo6UHU ma ii" 6Hympi1uH&oMy c1nahi, EaJilll BHKpttsac Ta 3acy)l)l(yE TOH )l(ajiiorî,!j.hhh CTaH, B JIKOMY 3HaXO,!J.HTbCJI ueii perioh BHaCJIÎ,!J.OK TOro, ll.10 "Hallli npejj.kh 6yJIH 3MyllleHi nijj.kophthcji MHMOBOJIÎ i CTaTH ni.n <f>eo,!j.ajibhy BJiaJJ.y OToMaHCbKoi IlopTtt"..EaJilll BHCJIOBJIIOCTbCJI Ja J6er~)l(eHHJI emchkoeot ra6c6ypjbkoî ajj.mihîctpal.li"i (ane He Ja npttejj.hahhji Ey11:oi;11ttH JJ.O fajihqhhh)

103 PyMyHcbKa enita Ha liykobhhi pgkie 629 TOMy, mo nph TaKOMY ctahi pe'leh eono.nap Mon.noeH, nawa Mornneea i XoTHHa 6y.ne noba)f{ath HOBi ictoph'ihi peanii', mo CTBOp.RTbC.R B liykobhhi; 1110,!J,O MOJI.nOBCbKHX BJiaCHHKiB 3 MafTKaMH B liykobhhi, TO BOHH 3MOfJIH 6H cnoctepirath H Hacni.nyeaTH TyTewHiH "nphkna.n oprahija1..1ii" Ta 3HaHTH TYT B 6i.ni "cono,nkhh nphtyjiok". lianw nponottye: me BBeCTH B liykobhhy ".no6pe 3aKOHO,!J,aBCTBO"' npn.rkomy rpoma,n.rhh 6yJIH 6H "ni.nkopehi MOpaJibHiH noee.nih1..d", noba>kalo'ih Mic1..1eei TpaAm.1ii, cepe,!1,.rkhx lianw ttaeo,!j,htb TaKy 3BH'IKy: "60.RpHH,,!J,yxoetta oco6a, MHTPOnOJIHT, E:nHCKOnH Ta MOHaCTHpCbKi irymehh MalOTb 6yTH Ha3aB>K,!J,H 3BiJibHeHi ei.n 6y.nb-.RKHX no.natkie". Y rany3i BHYTPiWHix pecf>opm lianw BHMarar, mo6tt ttoea a,!j,mjhjctpaqi.r cnpomornacji ycyhyth "6e3Jia,!J,,n.R, HHl..liCTb, HeBirJiaCTBO Ta 3JIOB>KHBaHH.R" CTaporo TypKo-cf>aHapioTCbKOro nonith'ihoro pe>khmy,,nnr.rkoro,- YTO'IHIOE: lianw, "E.nnHoto MeToto 6yno BHMaraHHR rpoweh". Heo6xi.nHi 6yn11 pecf>opmh,.rki 611 3a6e3ne'IHJIH "po3bhtok cycnijibctba B liykobhhi Ha rpoma,lj,cbky KOpHCTb" Ta ".nn.r 3aranbHoro mact.r", To6To.llJI.R "6naronony'l'IR liatbkiem1rnn". Xo'la 6araTo iforo nponojhl..lih He 6ynu i.nehth'ihhmh 3 HaMipaMH nporpamh H03ecf>iHicTCbKHX pecf>opm, 6inhwicTb iforo i.neh JHaHwn11 ceoe: 3,nmctteHH.R B pamkax QHX pecf>opm. liamn CTaB.nHpeKTopoM pe3n.nehtcbkoro ocf>icy (1779), ynobhoba)f{ehhm imnepcbkoio ena.noio Ha nepekjia,!j, Ta BH,lJ,aHH.R ocf>i1..1ihhhx ny6nika1..1ih Ta.noKyMeHTiB.llJIH liykobhhh, notim OTPHMae nph3ha'lehh.r Ha BHCOKY noca.ny e BiHcbKoeiH AyJibHiH Pa.ni 3 Bi.nHR (3 1783), ane HaHenmy noca.ny eih J.no6ye B , KOJIH Horo nporonochjih KaniTaHOM liykobhhh. BiH Mae JMory cam npoeo.nhth B >KHTTR 6iJibWicTb ceo"ix npono3n1..1ih. 0.nHOIO 3 Horo OCTaHHÎX Miciii - eepwtthoio iforo,!j,ijijlbhocti - 6yna noca,!j,a AeCTpiHcbKOro imnepcbkoro pa.nhhka, y pamkax.rkoi lia;1w yknae 6 yroa npo npo.na)f{ MafTKÎB <l>oh.ny OpTO.nOKCaJibH0 i 1..1epKBH B liykobhhi, MafTKiB, mo 3Haxo.nHJIHCJI Ha TepeHi liacapa6ii' i.rkî BiH npo.nae Ha KOpHCTb ei.nehcbkoro.neopy B 1812 poqi, '!HM BHiC y.nep)f{abhy CKap6HHLllO 6000 rynb,nehîb. Y ccf>epi.nyxoehoro )f{httr Eanw np0re11e ce6e e nepwi.nec.rthpi'l'l.r OKyna1..1ii i ahekcii" MOJI,llaBCbKOi nibho'li 0.llHHM Î3 fojiobhhx IHILIJaTopiB, oprahîjatopîb Î BHKOHaBl..IÎB cy'lachoi CBiTCbKOi,nep)l(aBHOi' OCBiTH. Ili.n BnJIMBOM IlpoceiTHTeJibCTBa BiH pekomeh.u)'t:: CTBOpeHHfl "ny6ni'ihhx WKin'', "cy'lachhx 3paJKOBHX WKin"' B JIKHX 6n HaB'la.TIHCR He TiJibKH.niTH MimaH Ta cejijih 3 EyKoBHHH, a ii 3 Mon.noett. Ha nepwhiî: norn11.n (i 'lacthha aectpîhcbkhx icrnpiorpacf>ib BHCJIOBHJIHCJI mo.no l..lboro) 3,nafTbCfl, LQO lianw 3,llaCTbCfl nodhîctio i OCTaTO'IHO nepehwobwh Ha JaXHCT aectpîhcbkhx ÎHTepeciB; TaK camo nomhjikobo OLiiHIOIOTb.ne11Ki ÎCTOpHKH i1:.nijijibhictb Ey.noKciJI rypmyjaki. Ane, ahajiîjyio'ih Hal..IÎOHaJibHY nporpamy po3bhtky, Janpononoeatty EanweM' (1..1e 6iJibWOID qactkoid ctocyt::tbcfl i Ey.n0Kci11 rypmyjaki), BCTaHOBJIIOt::MO, eH ni.uep 6yKOBHHCbKHX PYMYHÎB nepwhm i nepekohjihbo BHCJIOBHBCJI Ha JaXHCT ycix pymyhib Ta Ja J6epe)f{eHH11 ÎHJlHBi.D.yaJibtlOL'.TÎ 6yKOBHHCbKHX pymyhib. HauioHanhHa npo6nema, 11Ko10 niknyeaecji Eanw, He 3eo.n11nacJI TinbKH LlO npoctoro J6epe)f{eHH11 Ha1..1im1aJibHoi abtohomi'i liykobhhh. IlporpaMa iioro Mac

104 630 Mixaii JIKo6ecKy Ha6araTO 6in&we acnektîb, JIKi MO)f(Ha TÎJlbKH nepepaxyeath B TaKOMY o6me:>kehomy TeKcTi. "Ilporpec i came ichyeahhji EyKOBHHH, - nwwe Eanw y 1780 poqi (i,llooobhioe B O,llHiH.nonoei.ni 1791 poky) 3aJIC:>KHTb ei.n i"i 3B'J13KY j MoJl.llOB010 11, TOMY mo EyKOBHHa "JHaXO.llHTbCJI B.ny:>Ke TÎCHOMY JB'JIJKY J MoJl.llOBOIO, '1epe3 npupo.nhi Kop.noHH, MicQeJHaxo.D::>KeHHJI, '1epe3 CHMnaTilO 'lacthhh.no Qinoro i QÎJioro.no 'lacthhh"; "MOJl.llOBa wykae B.D;CJIKiH Mipi CBOIO.non10 B.noni EyKOBHHH". y nepwiif OOJIOBHHÎ 19 CT. HaBÎTb nepe.n a6o BO,ll;HO'laC 3 HIMH )I{ 00,ll,ÎJIMH y KHJ13ÎBCTBax Ha l>ykobhhî BH,ll,alOTbCJI Ta p0300bcio,ll;:>kyiotbcji nepwi KaJieH.napi Ta ny6nikaqii" PYMYHCbKOIO MOBOK>. BHMaraETbCJI pibhonpabhîctb Hat\ioHanbHocTei1 imnepiî y nonîth'ihomy, KYJibTYPHOMY Ta penirihhomy nnahax,.nocnhehhji Ta nowwpehhji HaQÎOHaJibHOÎ abtohomi"i, JIKH o.nep)l(ylotb MaKCHMaJibHY JICHÎCTb Ta nornh6jiehhji y nporpamax, mo 6ynH BH,naHi Ta po3noecio.n)l(ehi a pokax; PYMYHCbKÎ B'leHi 3 po.d.hhh fypmy3aki po3bhhyjih ronobhi BHMorn emahchnaui"i uinoi" PYMYHCbKoi" Hauii. Y nporpami, ccj>0pmyjibobahih pahiwe EanweM, fypmyjakernti HaBiTb npochjih 06'c.nHaHHJ1 acix pymyhib Ja nonomorolo AacTPii. oco6hcto, Ta HÎMeQbKHX.nep)l(aB JaraJIOM. TaKHM 'IHHOM, ni.ntphmahhji Ta CTHMynioaaHHJI ÎHTepecy.no nph.n6ahhji Ta po3noacio.d::>kehhj1 KHHr pymyhcbkoio MOBOIO nok33ahi HacTynHHMH CTaTHCTH'IHHMH,naHHMH: JIKl.l.{O MÎ)I( po3noac10,ll,)l{ehi TÎJibKH 4 7 pymyhcbkhx.npykapcbkhx BHpo6iB, MÎ)I( 1700 i 1750 i"x KÎJibKÎCTb 3pOCTaf JlO 238; T06TO 6iJibWe, HÎ)I( y 5 pa3îb, MÎ)I( B periohi p0300bcio,ll;)l{cho 772 PYMYHCbKÎ KHHfH, T06TO B 3 pa3h 6in&we, HÎ)I{ y UÎJIOMY nonepejlhbomy CTOJIÎTTÎ. Mi)I{ pokamh ÎHWH 776 pymyhcbkhx KHHr 6ynH nphbe3ehi He TÎJibKH Mon.naacbKÎX, MYHTeHc&Kix Ta TPaHcHJibBaHCbKÎx apykapehb, ane i1 J pymyhcbkix apykapehb Î3-Ja KopaoHy (3 0 KpaiH, HaceJieHHX He TÎJibKH pymyhamh, T06TO 3 Bi.n;HJI Ta l>y.d.anewrn),.no HHX.no.naioTbCJI me i1 ihwi, J1Ki BHHWJIH 3.npyKapeHb cneuianbho 36y.JJ.0BaHnx )J)IJI 6yKOBHHCbKHX pymyhib y Y:epHÎBUJIX Ta JlbBOBi. 36iJibWYCTbCJI BO.D.HO'lac KÎJibKÎCTb KHHr CBÎTCbKOfO xapaktepy' a TaKO>K pî3homahîthofo nitepatypuoro, lj:>inocolj:>cbkoro, rymahicth'ihoro, HayKOBOro, IOpH,ll,H'IHOro, ekohomî'ihoro, lj:>ickajibhoro, BOEHHOfO, ictoph'ihoro, MHTHOfO Ta ittworo JMicTy...slKmo ypr.l{ Ji JlbBOBa ny6ni'iho ai,nmobjijictbcji BÎ.L{ 06oa'J1JKOBOCTÎ no'latkob0 Î WKOJIH y 1793 poui, a nicjiji 1805 pecrnapyc MOHOnOJIÎIO KaTOJillL(bKOÎ KOHCHCTopi"i H3.il WKOJ13MH, TO 6opOTb6a PYMYHCbK0 i enirn 33 '33CHYB3HHll pymyhcbkhx a6o JlBOMOBHHX, PYMYHCbKO-HÎMCUbKHX, WKÎJI po3roptactbcji CHCTeMaTH'IHO Ta Hanonernwao, oco6nwao ni.a ana.noio icpapxia npaaocnabrw i uepkbh. Y 1823 p. 6yno 27 Hoanx "Hapo.D.HHX" wkin, YTPHMyaaHHx 3 nph6ytkîb UepKOBHOro IIpaaocnaBHoro Cl>oH.ny l>ykobhhh, JIKHH.naeaa CBJILUCHHKaM Ta.D:HllKOHaM, mo CJIY)l{HJIH B WKOJiaX, <jlnophhîb Ha pik llk OJiaTY 33 OCBiTy. 3a QHM ai.n6ynhcji H ihwi KoM6iHoBaHi,llfi pymyhcbkoi enirn )J)Ill BHae.neHHJI HaB'laHHJI B EyKOBHHÎ 3-0Î,L{ KOHTPOJIIO ranhqbkoi KaTOJIHQbKOÎ KOHCHCTOpi"i, 'IOfO, nicn11.noarnx i crnpahhhx KnonoTaHb y Bi.li.Hi, B.D.aJIOCJI.nocJ1nH a 1844 po11i. IIicJIJI Toro, JIK B 1803 poui B l>ykobhhi nphbephyna.no ce6e yeary cnpo6a PYMYHCbKOro B'IHTeJIJI loha liejiji (liineeh'la) BH,llaTH npau10 pinholo Moao10 )J)IJI

105 PyMyHCbKa enirn Ha liykomrni pokib 631 Micuesoro HaceJieHH.R, Mi)f{ pokamh ihwttii WKiJibHHH CJiy)f(60BeL{b 3 Tepe6ne11i Bacttne lj,hhtijie BH,nar rojiobhhm 'IHHOM KaJieH.napi,.RKi 6eJnepepeHo BHXOJ].JiTlfMYTb crnpahh.rmh Iloplf!Hpi.R.ll:iMi'IpOBiue ( ). Oco6m1BHM BHCCKOM r JYCHJIJI.R TeoJJ.opa PaK011e, epy.nosahoro PYMYHCbKoro B'leHoro 3 nibho'li liykobhhh, 3HaBl..l.R 6 MOB,.RKHH y.rkocti CJiy)f(60DL{.R imnepcbkoro KOJia e qephibj..l.rx, e ceormy Mattilf>eCTi eijj. 8 6epe3H.R 1817 poky,.rkhh 6ye po3nobciojl)f(cllhh B ycbomy PYMYHCbKOMOBHOMY npoctopi, cteopior cnpae>khio KYJibTyp11y nporpamy, M'aJO'IH Ha ysa3i BHXiJJ. PYMYHCbKO"i npecu; HanpHKiHl..li >K ceoro MaHilf>eCTy eih eijj.mi'iaf, Ll.IO "pymyhcbka HaUiJI, xo11a ii po3khjj.aha no 6araTbOx Kpa"i11ax, npm1rnear ni.n pi3hhmh eono.nap.rmh, ace >K TaK11 36eperna O.llHY Moey, Mar O.ll.HÎ JaKOHH, JBH'la"i, a TaKo>K Ti >K cami KHHru H n11cem11icn.; otike, PYMYHM, ni.npaxoeahi pa3om,- ckna.nalotb 6araToMiJibHOHHY nal1i10,.rka.naeho 6a>Kar nphr.nnathc.r.li.o KYJibTYP ihwhx HauiH epon11". PeBOJIIOUÎJI 1848 poky, JIK3 MOrna 611 CTaTH TCMOIO OKpCMOro i iuctajlbhoro.llocjii,ll,>kehha, ADJl.Rf co6010 Ba->lrnHBHH, piwytlhh MOMeHT B no.rai H yrnepj].>kehhi Hal..lÎOHaJibHO"i CBÎ.ll.OMOCTi, B ycsi,l],omjiemd o6os'st3ky 6yKOBHHCbK0 i ÎHTCJIÎI'CHJ..li i, B opra1-1i3al1ff i KCpÎBHMUTBÎ JJ.iHMM 3UXHCTY i emahchnal..lff pymyhib Ha l..lîh TepHropff. TaK, 3 ihil..liathbh enin1 6yKOB!lllCbKHX pymyhie - enith, RKa J6inbw11nacb KiJibKicHo i CTaJia JIKiCHo BHLI.1010 BÎ)l nonepej11lb0 i (.no 1848 poky) - l..lji.ll.îjijlbhictb po3roptaftbc.r B pi3h0ma11inrnx cpoţjmax: 1a y'lactio MOJIOJJ.i, Ha 'IOJii 3 yjj,okcîfm fypmyjaki, pebojllol..lhîlmmm 6urnaMM Ha ei,11.ehcbkhx 6ap11Ka.n;ax, CKJIHKaHHJIM 22 6epe3HJI 1848 poky HauioHanbHHx 36opin y CTOJIHl..li liykobhhh, s116opamh Hal..liOHaJibHoro KoMÎTeTy.li.ii', ni.a. KepiBHHJ..lTBOM.D:oKcaKi fypmyjaki, po3po6kol0 OCHOBHOI nporpamh BHMOr - flemuiţii' Kpaiitu -, 3acHyBaHH.RM Hal..liOHaJibHO"i reap.nff B Haii6iJibWHX MiCTaX npoeihuii', p03whpehh.rm HanpHKiHui 6epe3HA i B HacTynHi MiCRl..li CCJIJIHCbKHX JaeopyweHb, nojiith'ihhmh,ll,îjimh Macosoro xapaktepy' Jaxo1rnenHJ1M cemrnamh CÎJibCbKHx Pa.n (nphmapiii), a,ll,mihicrparnshhx ycrnhoe (patyw),,llejikhx nahcbkhx MafTKiB. CCJIJIHaMH, ycyttehhjim,ll,ejikhx MÎCl..lCBHX imnepcbkllx lfhhobhhkib, BMJJ,aHHJIM J].CJIKHX nethl..lih, îtki 3Ha rno 36iJibWHJIH pst.ll COl..liaJibHO-nOJIÎTH'IHHX i Hal..liOH3JlbHHX BHMOr, 1HIJ].3HHJIM i po3nobcio,ll)kehhjim JJ.BOMOBHoi", pymyho-himcl..lbko i, Hal..liOHaJibHoi rajern "liykobhtta" (1848~ 1850) i T.,ll. TiporpaMa BHMOr 6yJia nojicheha i ypijhomahitheha BHCTynaMH ceji.rh, Mimau, Jii6epaJJbHHX nomill.ihkib,.nyxos1rnx oci6 a6o Ha CTOpÎHKax ra3cth "liykobhha", ni,ll, 3HaKoM 3_pinocTi ii Miuttoro yrnep.n>kehhr PYMYHCbKO"i ejiith, JIKa rm16oxo uam1xanac.r ijj.eanam11 JJ.aKo-pyMyHiJMy. B ranyji exoh0mi'ih0 i 11YMKH enita 6yxoBHHCbKHX pymyhib BHCJIOBJIIOfTbC.R 3a CTHMymosaHmr npomhcjiobocti i TOpriBJii, 3a JacuysaHHJI Kpe,ll,1-!THOro ÎHCTHTYTY' 3a CKacysaHHJI 'IHCJICHHHX o6mc)l{cffb i nepenoh B KOMepyiHHHX eijj.hochhax Mi)(( liyxobhhoio ii ihwhmh pymyhcbkhmh TepHTopi.RMH, "cycijj.hîmh Ta cnopijj.hehhmh". Y flemu1.4ff Kpaiitu BHJIBJI.RfTbC.R, Ll.IO ic11y1011i ei,ll,hochhh Mi)f{ PYMYHCbKHMH TepttTopiRMH "311a11110 enn11sa10tb Ha npomhcnoeictb i Toprienio". Y Mauilf>ecTi Epami6-ceJ1RH 1 EyKo6uHu Bi.li. 17 JIHcTona.n;a 1848 poky cejisthcbkhh,ll,enyrnt Bi.li. Pa.n;iseJ..lbKoro okpyry Mixaii no,ll,hap-liojj.hapecky pa30m 3,ll,enyrarnM MnpottoM qynepxe, a TaKO>K feopre TttMiw, Inie HiKynil..le, BacHJie

106 632 Mixaii.HKo6ecKy lllt1tp6y, npo$ecop AHTOH Kpa.rr, npe1j,ctabhhk HÎMel{bKHX MeHWHH i.nwpektop qephibel{bkoro JIÎQelO, nojichioiotb HaCeJieHHIO 3MÎCT BHMOr, JIKi 6yJIH npe.nctabjjehi B napjjamehti, Ta Bi,nMi'lalOTb, MÎ)I( ihwhm, lllo BOHH npochjih npmynhhhth KOJIOHÎ3auiio, yrnep,u)l(ylotb npabo 6yKOBHHQÎB 6yTH rocno.napjimh ceod'.llojiî i 6araTCTB Kpa!O. B i.neoj1ori11hih i nojjithko-hauioha.rrbhîh ra.rry3i 6yKoBHHCbKa pymyhcbka ejjita B1tMarac B Ilemulfii".Kpaiilu "36epe?f<eHHJ1 HauioHa.rrbHOCTi, T06To 3aKoHy, MOBH ii HaWltX 3BH'lai"e, JIKÎ Mit MaEMO Ilie 33.ni.na-npa.ni.na". y l{bomy acnekti f,uhhhm piwehhjim 6yJJo 61t Ha,llaHHJI HauioHaJibHOl abtohomîl 3 ycima npeporathbamh, JIKÎ 3 UbOro BHflJIHB3IQTb. Ane JIKUIO ui BHMOrH 6yJ11t MÎHiMaJibHHM, JIKÎ MO)l(Ha 6yJIO 61t 3,no6yT1t, TO 6yJia ii cnpo6a 3'c.nHaHHJI B o.nhe pymyhcbke KHJl3iecrno acix PYMYHCbKHX npoeihuih, lllo 3Haxo.n1tJ11tc11 B imnepi"i: TpaHCHJibBaHii", oahaty i liykobhhh - y,nokcih fypmy3aki,,uîio'ih pa30m 3 Att.npicM lllaryhoio "Ja,nJIJI 3.llÎHCHeHHJI uic"i MCTH B CKJia,ni.nenyrn1.1i"i PYMYHÎB 3 ÎMnepii", JIKa niwjja 11epe3 Bi.neHb, Tipary, KpeM3ep Ta OJibMIOTQ. Ane KoHCTHTyui11 ei.n 4 6epe3HJI 1849 Ha,naJJa abtohomîio TÎJibKH oykobhhî. Y ra.rryjî KYJibTypHoi" 11i11J1bHOCTi pokib ejjita 6yKOBHHCbKHX pymyhib no:>keae1tnac11 BHCOKHMH i.nea.rramh.nemokpati"i i rymahbmy 3 ei.ntihkom Tic"i )I( i.neojjorii",nako-pymyhh3my. Haihtta11HÎWHM $aktom c Te, lllo U11tpicTb i.nyx,uîjijibhoctî pokib npo,nob)l(ltjihcji i 36araTHJIHCJI B HaCTYflHOMY,neCJITHJIÎTTÎ KÎJibKOMa Ba)f{J]HBHMH.llOCJlrHeHHJIMH: 3,no6yrrJ1M npobîhl..\ihhoi" abtohomii" liykobhhh, 3acHyBaHHJIM Cei1My oykobhhh, Ka$e.np PYMYHCbKoi" MOBH i nitepatypw e rimha3i"i, niuei", TeoJJoritIHOMY ljlakyjjbteti e qepnieu11x, ckacyeahhjim nattlllhhh i qieo,na.rrbttoro Kpinaurna, crnopehhjim lii6jjiotekh Kpa10 i qhtal.lbkoi cninki, HKa He3a6apoM nepetbop1tnac11. Ha ToeapHCTBO pymyhcbko"i KYJJbTYPH i JIÎTepaTypH B oykobhhî, "ACTpy" (3ipKy) liykobhhh. Mane )I{ o6'f.llh3hhh, MOJI.llOBH i MyHTeHii", 1859 poky. pi.n fypmy3aki 3 oykobhhh BÎTaB JIK "cxi.n COHQJI"' JIKHH.nac PYMYHCbKÎH CJIÎTÎ Ha uih TepHTOpii" "ceirno i TenJIO"' JIKHX BOHa TaK flotpe6ybajia.

107 ZWISCHEN FODERALISMUS UND ZENTRALISMUS: Die Entwlcklung und Bedeutung des Regionalbewuotseins in der Bukowina ORTFRIED KOTZIAN 1. Gibt es ein Bukowiner RegionalbewuBtsein? "Eu sunt bucovinean. M-am născut în comuna Crucea, judeţul Suceava" 1 ("Ich bin Bukowiner. Ich bin in der Gemeinde Crucea, Bezirk Suczawa geboren"), so beginnt Pfarrer Filaret Gămălău seinen Bericht Ober die schwierigen Jahre Was ist Besonderes an dieser Formulierung, die mir vor wenigen Wochen zuftlllig in die Hănde fiel? Wie kann sie einen wissenschaftlichen Vortrag Ober die Entwicklung des RegionalbewuBtseins in der Bukowina einleiten, wenn sich die Fragestellung der Tagung auf die Zeit zwischen 1775 und 1862 beziehen soli? Die Aussage belegt - vor aliem, weil sie so apodiktisch am Anfang eines lttngeren Artikels steht - zweierlei: Erstens, dab zumindest im Falie des Pfarrers Gămălău bis heute ein Bukowiner Regionalbewuf3tsein existiert und zweitens, daf3 dieses Bukowiner RegionalbewuBtsein an der Geburtsheimat festgemacht wird. Dies ist sicherlich kein besonderes Phănomen, denn die Zugehorigkeit zu einer Region wird menschlich immer durch eine bestimmte Verbundenheit ausgedruckt und diese ău13ert sich vorwiegend durch deren besondere Betonung. So wird in Bayem der schwttbische BUrger sein spezifisches RegionalbewuBtsein dadurch deutlich machen, dab er sich als "Schwabe" und erst zweitoder gar drittrangig als "Bayer" bezeichnet 2 Eine weitere Besonderheit eines Bukowiner Regionalbewuf3tseins stellt unter anderem die dialektale Ausdrucksweise dar. Mit anderen Worten: Es gibt eine Bukowiner Sprach- bzw. Dialekttradition auch im Rumănischen, nicht nur im Deutschen oder Jiddischen bzw. dem JOdisch-Deutsch der Bukowina, was filr uns Deutsche hor- und 1 Gămălău, Filaret, Visul meu din celula 197 a Aiudului, "Memoria", VI, H.14, S.56.! vergi. dazu: Kraus, Andreas, Baiem 1111d Schwaben - Stationen einer I 500jăhrigen Geschichte, in Draf, Dieter u. a. (Hrsg). Schwaben - Bayern - Europa. Zukunftsperspektiven der bayerischen Bezirke. Festschriftfor Dr. Georg Simnacher, St. Ottilien, 1992, S Analele Bucovinei, IV, 3, p , Bucureşti, 1997

108 634 Ortfried Kotzian erlebbar ist. Somit erlauben wir uns einen weiteren SchluB zu ziehen. Dialektunterschiede verschiedener Landschaften in einem Staat konnen an der Bildung von RegionalbewuBtsein beteiligt sein, mussen es jedoch nicht zwingend zustande bringen. Bevor wir uns der Entstehung eines RegionalbewuBtseins in der Bukowina im genannten Zeitraum zuwenden, mussen wir den Versuch untemehmen, eine Obereinstimmung daruber zu erzielen, was unter "Region" tlberhaupt zu verstehen ist, zumal im neuesten rumltnischen EnzykloptJdischen W6rterbuch (Dictionar enciclopedic), Bukarest, 1993, S.273 der Begriff ''historische Provinz" ftlr die Bukowina bei dem entsprechenden Stichwort verwendet wird. Karl M6ckl macht in seinem Definitionsversuch, der er "eine Skizze" nennt, das Dilemma deutlich: "Regionen sind eigenartige Gebilde" 3. Er formuliert weiter: "Sie sind einerseits unter 'L'rschiedenen Bezeichnungen gewordene Ordnungsformen und andererseits theoretische Konstruktionen" 4 Mockl stellt sodann die Bedeutung des Begriffes Region flir die verschiedenen Wissenschaften vor und kommt zu dem Ergebnis: "Die Verwendung des Begriffes Region în den genannten Wissenschaften ist uneinheitlich; es bestehen auch keine allgemein anerkannten Auffassungen darilber..." 5 Wllhrend M!ickl dies als Ergebnis herausarbeitet, stellt Roland Sturm im Worterbuch Staat und Politik die Diffusităt des Regionenbegriffes an den Anfang seines Erkl!trungsversuches: "Eine Region ist weder durch die Dimension Raum noch durch die ldentitlttsbeztlge einer gr6beren Gruppe von Menschen deutlich abgegrenzt" 6. Ftir ihn werden Regionen erst dann politisch relevant, ''wenn sie einerseits als Jebensweltliche Kategorie von einer Mebrheit ihrer Bewohner anerkannt werden und andererseits diese Anerkennung gesellschaftlich folgenreich wird" 7. Filr die Bukowina wtirde dies bedeuten, dab sich bei der Mehrheit der Bewohner ein Bukowiner RegionalbewuBtsein herausgebidet und stch dieses in der Geschichte "gesellschaftlich folgenreich" niedergeschlagen hat. Auf die Gegenwart bezogen wăre die Frage zu stellen, ob etwas Derartiges trotz der Teilung der Bukowina von 1940/1947 noch vorhanden ist und der politische Wille existiert, es "gesellschaftlich folgenreich" Ober nationalstaatliche Grenzen hinweg ftlr die Zukunft wirksam werden zu Jassen. Die letztgenannte Frage gilt es aber in dieser Abhandlung nicht zu erortem. Vielmehr ist )aut unserem Tagungsthema ein historischer Regionbegriff zu formulieren und die Entstehung eines Bukowiner RegionalbewuBtseins im fraglichen Zeitraum ( ) zu untersuchen. Hiezu hat MOckl folgende Begritfsbestimmung beigetragen: "Die historische Region kennzeichnet im Vergleich zum Raum, dessen Grenzen vielfach willkilrlich sind, Zusammengehorigkeit und Homogenit!it. Regionales BewuBtsein 3 MClckl, Karl, Der Regionalismus und seine geschichtlichen Grundlagen. Eine Skizze, in Esterbauer, Fried, Regionalismus. Phanomen - Plammgsmitte/ - Herausforderungfar Europa. Eine Einfiihrung, MUnchen, 1978, S Ibidem. 5 Ibidem, S Sturm. Roland, Regione11IRegionalisrrJllS.c in Nohlen, Dieter (Hrsg.), Wărterbuch Staat und Politik. Bonn, 1993, S Ibidem.

109 Zwischen Fi:ideralismus und Zentralismus 635 entwickelt sich aus der Wechselwirkung mentaler Vorstellungen und realer Verhăltnisse in einer Region. Die Dynamik ihrer Ausgestaltung fliebt aus dem GefUhl der ldentităt" 8 Somit bleibt die Frage zu stellen, wie in den nun zu untersuchenden "Geschichtslandschaften" 9 sich die "mentalen Vorstellungen" von der "regio" (lat.) in "reale Verhăltnisse" wandelten und wann das "GefUhl der ldentităt" wirksam wurde. Dieser Prozell ging in der Bukowina in einem Zeitraum vor sich, der in erheblich stărkerem MaBe von der Entwicklung "nationalen BewuBtseins" gepragt warm, das vor allem im Gesamtstaat bsterreich zu sporen war, zu dem die Bukowina gehorte. Bis zur Gegenwart bleibt diese Rivalităt zwischen den politischen Ordnungsfonnen "Nationalismus" und Regionalismus" spilrbar. Roland Stmm hat dies sogar fllr die Zukunft festgehalten: "Zumindest zwei Faktoren wirken bestăndig als Hemmnisse weiter: Einerseits die schwache politisch-institutionelle Konstitution von Regionen, denen klare Grenzen und oft auch die traditionell eindeutige wie emotionale Anerkennung fehlt, und andererseits die verbleibende hationalstaatliche Intervention, die weiterhin Mn politischeri Macht- und Ressourcenausgleich eines Landes bestimmt" Zentralismus und Foderalismus als gegensatzliche politische Ordnungsformen eines Staates Wăhrend sich zum Thema "Hlderalismus" in der deutschen historischen und politikwissenschaftlichen Literatur 12 ein HUie von Erklărungs- und Definitionsversuchen tindei, wird der Zentralismus in einem Staat als selbstversrnndlich hingenommen und erweist sich in viei geringerem MaBe wissenschaftlicher Untersuchung wllrdig. So ist weder in dem von Dieter Nohlen herausgegebenen Wărterbuch Staat und Politik der Begriff einen Stichwortbeitrag wert und das HerJer-Lexikon "Politik" definiert zweizeilig: "Zentralismus (lat.), Streben nach Festigung der Staatsgewalt durch Zentralisation. Gegensatz: Foderalismus" 13 Der Grund tlir diese Ungleichbehandlung der 8 MOckl, Karl, op. cit S Ibidem, S vergi. dazu: Lemberg, 1-lans, Der Versuch der Hers(ellung synthetischer Nationen im ostlichen Europa im Lichte des Theorems von Nation-Building, in Schmidt-Hartmann, Eva (Hrsg.), Formen des nationalen Bewufltseins im lichte zeitgenossischer Nationalismustheorien. Vor/rage der Tagung des Collegium Carolinum in Bad Wiessee vom 31.0k.tober bis 3.November 1991, Miinchen, S Stunn, Roland. op. cil., S z. B. Laufer, Heinz, Das foderative System der B11ndesrep11blik De11/schland, Miinchen, 1985; Dreyer, Michael, Foderalisnms als ordnungspolitisches und norniatives Prinzip, Bem, 1987; Koja, Friedrich, Entwicklungstendenzen des 6sterreichischen Foderalismus, St. Polten, 1975; Frenkel, Max (Hrsg.), Foderalismus als Partnerschaft, Interdependenz und Autonomie im Bundesstaat, Bem, 1977 u. a. 13 Herder-Lexikon Politikmit 1800 Stichwortern sowie i.iber 140 Abbildungen 1md Tabellen, Freiburg-Basel-Wien, 1990, S.236.

110 636 Ortfried Kotzian beiden politischen Ordnungsfonnen in der Wissenschaft der ~eutschsprachigen Lănder dllrfte wohl in der Tatsache zu suchen sein, dab man in Mitteleuropa auf grund der historischen Phasen der totalităren Staatsfonnen des Nationalsozialismus und Ko01R1unismus im 20. Jahrhundert, deren stark zentralistische Ausrichtung systembedingt war, genug hat. AuBerdem steht die Gesellschaft in Deutschland derzeit auch allen europllischen Bestrebungen nach Zentralisation ("Stichwort BrUssel") lluberst skeptisch gegenuber. So betrachtet man den FOderalismus als einen politischen Gegenpol, der politische Entscheidungen burgemăher macht und Machtinteressen einer stărkeren Kontrolle unterwirft. Der aus dem Franz5sischen stammende Begriff FOderalismus geht auf das lateinische Wort "foedus, foederis" zuruck, was soviel wie "BUndnis" oder "Staatsvertrag" bedeutet. Beim F6deralismus handelt es sich somit um "verfassungspolitische Bemllhungen, die ; historisch-politische, die weltanschaulichkulturelle, die sozio5konomische und eţhnische Vielfalt eines Gemeinwesens im einzelnen und seinen Anspruch als Staatsganzes auşzubalancieren und gegenseitig zu. ~ichem' 114 Es sind somit z:wei Grundfonnen des f(}deralismus zu unterscheiden: der Bwidessta~t, ~ie ihn i:. B. die Bundesrepublik Deutschland darstellt oder der Siaâtenbund, wie z. B. die Ge~einschaft Unabhlingiger Staaten (GUS). Somit bl~îbt eine wichtige Frage im Hinblick auf die Bukowina zu klăren: Welcher i;>olitischen Ordmingsform war 6sterreich zuzuordnen, als es 1775 die Bukowina erwarb? 3.. Die staats- und viilkerrechtlichen Rahmenbedingungen fiir die Bukowina im osterreichischen Gesamtstaat von 1775 bis 1862 Betrachtet man die zahlreichen Darstellurigen zum staats- und v5lkerrechtlichen Obergang der Bukowina aus der Zugehtirigkeit zum Osmanischen Reich in den Besitz der Habsburger, so werden hăufig die grundlegenden Rahmenbedingungen dieses territorialen BesitZwechsels aul3er acht gelassen. Dabei macht sich hăufig eine bukowinische "Nabelschau" breit, die sich detailliert mit dem konkreten Geschehen auseinnandersetzt, die politischen Motive des Handelns der Măchtigen aber weitgehend nur am Rande beruhrt 15 Oder es wird das Geschehen aus der einen oder anderen nationalen Historikersicht beschrieben, die sich freiwillig einem spăteren politischen 14 Brockhaus-Enzyk/opădie in 24 Bănden. Neuenzehnte, văllig neu bearbeitete Auflage, 17. Band, EX-FRT, Mannheim, 1988, S vergi. dazu: Turczynski, Emanuel, Geschichte der Bukowina in der Neuzeit. Zur Social- und Kulturgeschichte einer mitte/europăisch geprăglen Landschaft. Studien der Forschungsstelle Ostmittelet.iropa an der Universitlit Dortmund, Band 14. Wiesbaden, 1993, S.27 f.; Hofbauer, Hannes/ Roman. Viorel. Bukowina- Bessarabien - Moldawien. Vergessenes Land =wischen Westeuropa, RujJhmd und der Tiirkei, Wien, 1993, S.23 f.

111 Zwischen FMeralismus und Zentralismus 637 BegrUndungszwang zur Sicherung nationaler lnteressen unterwirft 16 Ohne dieses Thema vertiefen zu wollen, sei hier ein besonders krasses Beispiel einer Geschichtsauffassung zitiert, die kaurn etwas mit historischen Fakten zu tun hat, sondem eine Geschichts "meinung" in den Vordergrund ruckt. Dr. Octavian Lupu formuliert zur Situation um I 775 in deutscher Sprache folgendermafien: "Die rumanischen FUrstentUmer waren nie turkische Provinzen, sondem nur Vasallenstaaten. Die Ereignisse, die sich in der besetzten Bukowina abspielten, bestatigen die Richtigkeit und die Bedenken der alten Kaiserin, die sich der vollen Beistimmung zu einer entehrenden, unmoralischen Handlung widersetzte; sie verweigerte lange Zeit die vorgeschlagene Auszeichnung Thuguts (des Osterreichischen Gesandten in Konstantinopel, d.v.). Es lastete ein Fluch auf dem Geschehnis der damaligen Zeit, der allen damals daran Beteiligten, auch Benachteiligten, nachtraglich viei UnglUck brachte, und nur kurze sonnige Zeitabschnitte; und Raub schafft kein rechtmassiges Eigentum, auch nicht fllr die Kinder, sowie fllr die Kindeskinder der Tăter" 17 Blenden wir in jene Zeit zurilck, welche die Kaiserfestschrift zum 60. Regierungsjubilăum von Kaiser Franz Josef I. mit zwei lapidaren Sătzen beschreibt: "Zwei Jahre spăter (I 775) gewann Osterreich die Bukowina, welches Land der Sultan nach einem unglilcklichen Kriege mit RuBland abtrat" 18. Folgende grundlegenden geschichtlichen Tatsachen sind meines Erachtens ftir jene Zeit wichtig bzw. zum Verstăndnis der damaligen Sitttation von entscheidender Bedeutung: I. Als die Bukowina an Osterreich fiel, befinden wir uns im Zeitalter des Absolutismus. Dies bedeutet, dafi eine Beurteilung der damaligen Situation aus nationaler Sicht unzutreffend ist, weil die nationale Frage bzw. nationale Bewegungen keine Rolle spielten. Die Monarchen verkorperten das Gottesgnadenturn (eingesetzt zu sein durch eine "hohere Macht" und damit zur Ausilbung der politischen Macht berechtigt) und die absolute Herrschaft. Diese bezog sich auf die Herrschaft nach innen (Verwaltung, Justiz und Wirtschaft) als auch nach auben (Mehrung der territorialen Machtsphăre). Somit lăllt sich feststellen, dafi es bei der Gebietsilbertragung vor oder nach Kriegen, mit friedlichen oder unfriedlichen Mitteln um eine Auseinandersetzung der drei absoluten Herrscher des Zarenreiches, des Osmanischen Reiches und Osterreichs ging. Die Politik der Herrscherhăuser richtete sich auf Machtausweitung bzw. Machtbewahrung. Diese Politik war nach unserer modemen Geschichtsauffasung imperialistisch im wahrsten Sinne des Wortes, denn es ging im wesentlichen darum, die Grol3e Wld Macht des "Reiches" oder "Imperiums" zu mehren. Die Bukowina stellte în diesem Geschehen ein relativ 16 vergi. dazu: Kogălniceanu Mihai, Răpirea Bucovinei, Vălenii de Munte Lupu, Octavian, Bemerkungen zur Lage der Rumanen in der Bukowina wăhrend der Habsburgischen Herrschaft, Roma, 1980, S Emmer, Johannes, 60 Jahre au/ Habsburgs Throne. Festgabe z11m 60-jăhrigen Regierungs Jubilăum Sr. Majestăt Kaiser Franz Josef I., Ersler Band (Vom Jahre ), Wien, 1909, S.71.

112 638 Ortfried Kotzian unbedeutendes Ulndchen dar und war fllr die Habsburger ohne Zweifel nur aus geostrategischen bzw. militărischen Oberlegungen interessant. 2. Filr das historische Geschehen in der Bukowina 1775 war die nationale Zusammensetzung der BevOlkerung im staatsrechtlichen Sinne vollig unerheblich. Es wurden Untertanen mit dem Territorium in Besitz genommen. Eine Befragung iiber deren Meinung im Sinne eines Selbstbestimmungsrechtes der BevOlkerung gab es nicht und war im Absolutismus nicht vorgesehen. Die Entscheidung, unter welchem Herrscher die Menschen!eben wollten, hatte weder der Zar noch der Sultan den Betroffenen ilberlassen. Eine rumănische oder ukrainische Nationalbewegung existierte in dieser Zeit iiberhaupt noch nicht. Auch 6sterreich war zujener Zeit kein "deutscher Staat". 3. Die vtilkerrechtliche Situation 6sterreichs stellte sich in der Zeit von 1775 bis 1862 durchaus unterschiedlich dar. 6sterreich war zur Zeit der Erwerbung der Bukowina der fllhrende Staat in dem Staatenbund "Heiliges Romisches Reich deutscher Nation", wobei die einzelnen Staaten - wie bereits erwahnt absolutistisch regiert - in ihrer politischen Handlungsweise souverăn agierten. Maria Theresia war somit volkerrechtlich immer noch Kaiserin auch der Bayem, Sachsen, PreuBen, Badener oder Hannoveraner. Es handelte sich um einen llideralistischen Staatsaufbau, wie es oben bereits vorgestellt wurde. 4.. Das Osmanische Reich, zu dem die Bukowina als Nordteil des moldauischen Filrstentums bis I 774 gehorte, hatte - staatsrechtlich gesehen - nach der russischmoldauischen Niederlage von den letzten Rest von Eigenstandigkeit des Fllrstentums Moldau, die Akzeptanz eines moldauischen FOrsten als Statthalter aufgehoben und das Phanariotenregime eingerichtet. Erst nach dem Frieden von Kiitschlik-Kainardschi 1774 und Jassy 1792 wurden dem zaristischen RuBland und 6sterreich Schutzrechte fllr die christliche BevOlkerung der DonauftlrstentUmer zugestanden, was beiden Staaten die MOglichkeit der Einmischung in die inneren Angelegenheiten des Osmanischen Reiches bot. Robert A. Kann bewertet den Erwerb der Bukowina durch 6sterreich wie folgt: "Dieses Gebiet, dessen Bevolkerung sich aus Ruthenen und Rumănen zusammensetzte, hatte die Tllrkei als Preis daftlr zahlen milssen, dab 6sterreich im Frieden von KUtschUk-Kainardschi vom Jahr 1774 zwischen RuBland und der Hohen Pforte die Vermittlerrolle iibcmommen hatte. 6sterreich hatte die Tiirkei vorsichtig unterstutzt und die Annexion der DonauftlrstentUmer durch RuBland verhindert. Auf diese Weise hatte es seine Interessen tatsachlich erfolgreicher verteidigt als im Krimkrieg ungefllhr achtzig Jahre spăter. Die Habsburgermonarchie konnte noch dariiber hinaus fiir ihre diplomatische Vermittlung Zahlung fordem und erhielt von der TUrkei eine Entschadigung ftlr eine Handlungsweise, die ebenso in ihrem eigenen 19 vergi. dazu: Farca. Nikolaus, Ruj3/and rmd die Donaufiirstentumer Veroffentlichungen des Instituts fllr Geschichte Osteuropas und SUdosteuropas der Universităt MUnchen. Band 13, MUnchen, 1992, S.65.

113 Zwischen Foderalismus und Zentralismus 639 Interesse war wie in dem des im Abstieg begriffenen ottomanischen Reiches. Dies war vielleicht der erfolgreichste Schachzug in Kaunitz' auswllrtiger Politik" Neue politische Rahmenbedingungen ilir den Gesamtstaat Osterreich und damit auch ftlr die Bukowina ergaben sich im Zuge der Auseinandersetzung um die Franzosische Revolution, die Napoleonischen Kriege und die Annahme der fi"anzosischen Kaiserkrone durch Napoleon I. Mit Patent vom 11. August 1804 erklarte sich Franz I. zum Kaiser von Osterreich. "Das Wesen des Gesamtstaates kam so voii zum Ausdruck", schreibt Richard Kralik und flihrt fort: "Wie man aus dem Patent ersieht, umfabt der Begriff'Kaisertum Osterreich' alle Lănder, die ungarischen ebenso wie die zum deutschen Reich gehorigen; ja er ist vor aliem mit RUcksicht auf die zum deutschen Reich unabhllngigen Lander, also vor aliem mit RUcksicht auf Ungam, Galizien usw. angenommen worden" 21 Damit kann nun ftlr Osterreich von einem neuzeitlichen, einheitlichen Staatswesen ausgegangen werden. Es fehlen ihm allerdings wesentliche Elemente modemer Staaten in unserem heutigen Verstăndnis, wie etwa Volkssouveranitat, Gewaltenteilung, Demokratie usw. 6. Mit dem Wiener KongreB 1815 stabilisierte sich das Kaiserreich Osterreich territorial und staatlich. Die folgende bis zur Revolution von 1848/49 andauemde. Periode war gepr!lgt durch die Ăra Mettemich und die weiterexistierende neoabsolutistische Staatsverfassung. Liberale ldeen wurden noch kaum in die Politik eingebracht und der Gegensatz zwischen zentralistischen und foderalistischen Ordnungsfotmen bewegte sich zwischen Einheitsstaat und Lănderautonomie, die sich immer noch an den alten dynastisch-st!lndestaatlichen Strukturen orientierte. 7. Erst mit der Revolution von 1848 wurde der Obergang vom absolutistischen zum konstitutionellen Staat angebahnt. Nationalismus und Liberalismus stellten die alte Uberkommene Reichsidee, die "eine tbderative Einheit in kulturell-sprachlicher Verschiedenheit seiner.volker akzeptierte" 22, immer sthrker in Frage. 4. Die Bukowina und die Entwicklung des Bukowiner RegionalbewuDtseins Die unterschiedliche innerstaatliche Rechtssituation der Bukowina war zweifelsohne mitverantwortlich fur die Entstehung eines Bukowiner RegionalbewuBtseins bei der BevHlkerung. Dabei gab es ohne Zweifel historische Phasen, die eine derartige Entwicklung forderten und andere, welche sie wiederum hemmten. 2 Kann, Robert A Geschichte der Habsburgerreiches 1526 bis Forschungen zur Geschichte des Donauraumes, Band 4, Wkn-KOln-Weimar, 1993, S Kralik, Richard von, 6sterreichische Geschichte. Wien, 1914, S Senz, Ingomar, SUdosteuropaische Nationafittitenpolitik im 19. und Jahrhundert, "Akademie fllr Lehrerfortbildung Dillingen"/Haus des Deutschen Ostens Milnchen (Hrsg.): Die Deutschen und ihre Ostlichen Nachbarn IV. Die Deutschen und die VOlker SUdosteuropas. Akadeiniebericht Nr.217. Dillingen/MUnchen, 1991, S.125.

114 640 Ortfried Kotzian Im folgenden werden nun einige Hypothesen zur Entwicklung des Bukowiner Regionalbewul3tseins in der Bev61kerung formuliert, die einer intensiven wissenschaftlichen Analyse und Verifizierung durch die Forschung unterzogen werden mussen. Diese Aufgabe kann der vorliegende Vortrag mit Sicherheit nicht leisten. I. Das nach dem GebietsUbergang an Osterreich Obertragene Land wurde fortan Q1Ît_ einem neuen Namen, dem der Bukowina, bezeichnet. Demetrius Onciul erwăhnt dies im beruhmten "Kronprinzen"-Band Ober die Bukowina eindeutig: "Vor jenem Zeitpunkt (1775) gab es kein Land Bukowina, wenngleich der Name ftlr ein Waldgebiet an der polnischen Grenze schon im Anfang des XV. Jahrhunderts bezeugt ist" 23 Die Akzeptanz des neuen Ulndemamens durch die politisch seinerzeit Tătigen, die AngehOrigen der Stănde (Adel, Geistlichkeit, Bilrgertum), ist ein Kriterium, das zur Bildung des Regionalbewu.Btseins herangezogen werden kann. Vor aliem die Proteste und das Unbehagen weiter Kreise der Bevt!lkerung gegen die Eingliederung der Bukowina in das Konigreich Galizien-Lodomerien belegt diese Annahme. 2. Zwt!lf Jahre unterstand die Bukowina der Militllrverwaltung des Wiener Hofes, von der Besetzung 1774 ab bis zum Jahre Hotbauer/Roman bezeichnen die kurze Zeitspanne in seltsamer Obertreibung als "die beste Zeit, die die ansăssigen Rurnănen unter osterreichischer Herrschaft erlebten" 24 Obwohl schon sehr frilh. die Bukowiner Abgesandten in Wien die administrative Selbstllndigkeit forderten, wie etwa der Bojar Basilius Balsch am , was ebenfalls auf ein Eigenbewulltsein der Bukowiner schlie13en lăl3t, verftlgte Kaiser Josef II. per Handschreiben vom 6. August 1786 die Vereinigung der Bukowina mit Galizien. Erich Prokopowitsch kommentiert: "Nur eine Mal3nahme der Osterreichischen Regierung erregte damals im Lande grt!l3ten Widerstand. Es war dies die Unterstellung der Bukowina unter das Galizische Gubemium. Gegen diesen Anschlul3 stand der gr613ere Teii der Bev61kerung, vor aliem aber die Rumănen, in stăndiger Opposition, wobei die Adeligen es sogar ablehnten, an den Sltzungen der galizischen Stllnde teilzunehmen. (...) Dieser Widerstand gegen das der Bukowina aufgedrllngte galizische Regime dauerte jahrzehntelang (...)" 26 Die Erfahrung, dal3 ăuberer Druck, eine politische Bevormundung durch eine fremd wirkende andere Verwaltungseinheit, zu einer starken lntegrationswirkung bei der Bevt!lkerung ftlhrt, hat bereits Eugen Lemberg ftlr den Nationalismus nachgewiesen 27. Die "allgemeine Heimatkunde" der Bukowina bestătigt eindringlich diese Regionalopposition in der Bukowina: "Die Vereinigung des Landes mit Galizien flei der bukowinaer Bevolkerung 23 Onciul, Demetrius, Vor der Vereinigung: bis 1775, in Die ăsterreichisch-rmgarische Monarchie in Wort und Bi/d. Bukowina, Wien, 1899, S Hofbauer/Roman. op. cit., S Polek, Johann, Seit der Besitzergreifung, in: ebd. S Prokopowitsch, Erich, Die rumănische Nationalbewegung in der Bukowina 11nd der Dako Romanismus. Ein Beitrag zur Geschichte des Nationalitătenlwmpfes in Osterreich-Ungarn, Graz Kl.lln, 1965, S vergi. dazu: Lemberg, Eugen, Nationafismus I. Psychologie unc.' Geschichte, Reinek bei Hamburg. 1964, und Lemberg, Eugen, Nationalism11s li. Soziologie und politische Padagogik. Reinbek bei Hamburg, 1964.

115 Zwischen Foderalismus und Zentralismus 641 ausserst schwer, und Graf Kollowrat, der oberste Hofkanzler, fand sich auch deswegen veranlasst, dem Kaiser Leopold II. einen Vortrag zu erstatten, welcher die Trennung der Bukowina von Galizien zum Zwecke hatte. Kaiser Leopold aber entschied diese Angelegenheit dahin, dass der bukowinaer Adel nicht als zu den Stănden Galiziens gemrig betrachtet werde, die Besorgung der administrativen Geschafte jedoch wie bisher ohne eine neue Einrichtung fortzufllhren wăre, welche Enţscheiclung im AllerMchsten Patent vom 29. September 1790 verofîentlicht wurde. Als daher mit der Wiederherstellung der galizischen Stllndeverfassung vom Jahre 1817 auch das Patent vom 14. Mllrz 1787 in Kraft trat, hielten sich die zur Theilnahme an den galizischen Stllndeversammlungen berechtigten Bukowinaer mit demonstrativer Beharrlichkeit davon fem, da sie darin eine Verletzung ihrer Eigenberechtigung sahen" DaB ein regionales BewuBtseins bei der Bukowiner BeV'Olkerung Ober die Zeit der Zugehorigkeit cler Bukowina zum Klinigreich Galizien-Lodomerien erhalten blieb, belegt die Tatsache, dab es immer wieder Versuche ab, die Eigenst!indigkeit der Bukowina zu erhalten bzw. zur0ckzugewinnen2'j. Die Revolutionsjahre 1848/49 30 geprăgt von einer vtilligen Verllnderung der Monarchie, boten Gelegenheit, den Gedanken nach mehr Eigenstăndigkeit emeut vorzubringen. Die Delegation aus der Bukowina, die sich in multinationaler Zusarnmensetzung nach OlmUtz zu Kaiser Franz Josef I. begab, wurde vom orthodoxen Bischof Eugen Hacman angeftlhrt und hatte so beruhmte Personlichkeiten wie Eudoxius von Hormuzaki oder Georg von Wassilko in ihren Reihen, die in der Bukowiner Geschichte noch eine wichtige Rolle spielen sollten. Das von ihnen eingereichte Memorandum trug den Titel Promemoria zur Bukowiner landespetition vom Jahre 1848 (Reichstagszahl 183) in Betrejf der provinciel/en Stel/ung der Bukowina. Von der Bukowiner Landes-Deputation, Wien, Die Vorsprache hatte Erfolg. Bereits die Verfassungsurkunde enthielt die Bukowina als selbst!lndiges Kronland. "Sofort nach der VerkUndigung der kaiserlichen Konstitution wurde durch das Ministerialdekret Nr vom l eine von Galizien getrennte Regierung in Czemowitz errichtet (...)" 32 SchluDgedanke Mit der Erhebung des Kronlandes Bukowina zum Herzogtum wurde den Bllrgem des Landes jenes Identifikationsobjekt zur Verfllgung gestellt, das ein Bukowiner 28 Zurowski, Ladislaus, Geschichte der Bulwwina, in Die Bulwwina. Eine allgemeine Heimatkunde verfajjt an/ajjlich des 50jiihrigen glorreichen Regierungsjubiliiums Seiner kaiserlichen und koniglichen Aposto/ischen Majestat unseres Allegniidigsten Kaisers urid Obersten Kriegsherrn durch die k. u. Ic. Gendarmerie des landes-gendarmerie-commandos No. 13., Czernowitz, 1899, S vergi. dazu: Turczynski, op. cit., S.74 f. 30 vergi. dazu: Wagner, Rudolf. Die Revolutionsjahre im Konigreich Galizien Lodomerien (einschliejj/ich Bulwwina). Dokumente aus 6sterreichischer Zeit, Mllnchen, zit. nach Wagner, op. cit., S Ibidem. S. I 03.

116 642 Ortfried Kotzian RegionalbewuBtsein Uber alte Klippen der Geschichte weiterentwickelte und j1:nes Zugeh6rigkeitsgefilhl manifestierte, das in gewisser Weise bis heute nachwirkt. Ist diese Tatsache nicht eine Chance fur eine gedeihliche Zukunft der Bukowina zum Wohle der Ukraine und Rumăriiens? Eine Frage, Uber die es sich nachzudenken lohnt!

117 ÎNTRE FEDERALISM ŞI CENTRALISM. "DEZVOLTAREA ŞI REGIONALE ÎN BUCOVINA IMPORTANŢA CONŞTIINŢEI ORTFRIED KOTZIAN "Eu sunt bucovinean. M-am născut în comuna Crucea, judeţul Suceava" - aşa începe povestirea sa despre tragicii ani preotul Filaret Gămălău. Ce este deosebit în aceste cuvinte, care mi-au nimerit întâmplător în mâini cu câteva săptămâni în urmă? Cum se poate începe cu ele o comunicare ştiinţifică despre dezvoltarea conştiinţei regionale în Bucovina la conferinţa consacrată perioadei ? Citatul dovedeşte două lucruri: în primul rând, că, cel putin în cazul preotului Gămălău, există încă şi astăzi conştiinţa regională bucovineană şi, în al doilea rând, că această conştiinţă este legată de patrie. Probabil, acest lucru nu este ceva extraordinar, deoarece apartenenţa la o anumită regiune se exprimă întotdeauna printr-o anumită legătură cu aceasta şi se manifestă, întâi de toate, în sublinierea acestui fapt. Astfel, în Bavaria, locuitorul provinciei Schwaben îşi manifestă conştiinţa regională prin faptul că se consideră în primul rând "şvab" şi numai în al doilea, sau chiar în al treilea, rând "bavarez". O altă particularitate a conştiinţei regionale bucovinene e reprezentată de modul de exprimare dialectală, cu alte c~vinte există o tradiţie dialectală bucovineană şi în limba română, nu numai în germană sau idiş. Astfel, putem ajunge la o a doua concluzie: diferenţele dialectale ale diferitelor regiuni într-un stat pot participa, însă nu în mod obligatoriu, la formarea conştiinţei regionale. Înainte de a ne referi la formarea unei conştiinţe regionale în Bucovina trebuie să definim termenul de "regiune". Roland Sturm, în lucrarea Dicţionarul statului şi politicii, a început clarificarea noţiunii pornind de la caracterul ei vag: "Regiunea nu este limitată nici prin spaţiu, nici prin sentimentul apartenenţei la un grup relativ mare de oameni". Pentru R. Sturm, regiunile capătă semnificaţie politică nwnai atunci "când majorita,ţea populaţiei le recunoaşte ca o categorie cotidiană şi această recunoaştere are urmări importante pentru societate". Pentru Bucovina, aceasta ar trebui să însemne că la majoritatea populaţiei s-a format conştiinţa regională bucovineană care în istorie a avut urmări importante pentru societate. Dacă ar fi să discutăm despre situaţia actuală, ar trebui să punem întrebarea dacă există ceva asemănător acum, în ciuda divizării Analele B11covinei. IV, 3, p , Bucureşti. 1997

118 644 Ortfried Kotzian Bucovinei, şi dacă există dorinta politică de a da posibilitatea realizării, în viitor, a acelor "u1mări importante pentru societate" în afara hotarelor naţional-statale. Ultima întrebare o lăsăm deschisă. Conform tematicii conferinţei, este mai important de formulat conceptul de regiune din punct de vedere istoric şi de a cerceta apariţia conştiinţei regionale bucovinene în perioada dintre 1775 şi La Karl Mockl găsim unnătoarele: "În comparaţie cu spaţiul, ale cărui graniţe sunt destul de fluide, regiunea istorică se caracterizează prin unitate şi omogenitate. Conştiinţa regională se dezvoltă din acţiunea comună a structurilor mintale şi a condiţiilor reale din regiune. Dinamica dezvoltării lor reiese din sentimentul identităţii". Rămâne să punem întrebarea în legătură cu modul în care în "localităţile istorice" studiate "structurile mintale" privitoare la "regiune" s-au transformat în "condiţii reale" şi din care anume moment începe să funcţioneze "sentimentul identităţii". În Bucovina, acest proces a avut loc în perioada caracterizată de dezvoltarea "conştiinţei naţionale", fenomen resimţit în întregul Imperiu austriac, în componenţa căruia se afla Bucovina. În timp ce în literatura istorică şi politico-ştiinţifică germană pot fi găsite nenumărate explicaţii şi concepţii privind federalismul, centralismul în stat este înţeles ca ceva firesc şi mai puţin demn de cercetări ştiinţifice. Astfel, el lipseşte în Dicţionarul statului şi politicii, editat de Dieter Nohlen, iar enciclopedia politică a lui Herder îl caracterizează doar în două propoziţii: "Centralism (lat.) - tendinţa de întărire a puterii de stat cu ajutorul centralizării. Opusul: federalismul". Cauza acestei atitudini diferenţiate faţă de ambele forme de organizare statală, în ştiinţa ţărilor gerrnanofone, este, probabil, faptul că, în secolul al XX-iea, în Europa Centrală, centralismul a fost determinat de dominaţia formelor totalitare de organizare statală de tip naţional-socialist şi comunist, a căror orientare centralistă era determinată de sistem. Societatea germană are o atitudine destul de sceptică faţă de orice tendinţe europene de centralizare (se are în vedere Bruxelles). Federalismul este privit ca antipodul lui politic, care apropie deciziile politice de cetăţeni şi supune puterea unui control mai riguros. În ceea ce priveşte Bucovina, este important de aflat ce formă de stat avea Austria la 1775, când ea a achiziţionat Bucovina. Nu de puţine ori se poate vedea cum numeroase descrieri ale trecerii juridicointernaţionale şi statale a Bucovinei de sub supremaţia Imperiului Otoman sub cea a Habsburgilor nu ţin cont de circumstanţele generale în care aceasta s-a produs. Şi în cazul Bucovinei deseori se axează pe fapte concrete, lăsându-se aproape neatinse temeiurile comportamentale ale cercurilor guvernante. Ori evenimentul este prezentat din unghiul de vedere al unui sau altui istoric, care, iliră să-şi dea seama, încearcă să fundamenteze chestiunea în aşa fel ca aceasta să servească apărării intereselor naţionale. Următoarele fapte istorice au, în opinia noastră, o importanţă aparte pentru întelegerea situaţiei din epoca respectivă: I. Bucovina a intrat sub supremaţia Austriei în timpul absolutismului. Adică situaţia de atunci nu poate fi apreciată din punct de vedere naţional, fiindcă problema naţională ori mişcările naţionale nu au jucat nici un rol. Monarh~' întruchipau mila lui Dumnezeu (ei erau desemnati, chipurile, de "puterea superioară", fapt ce justifica

119 Între federalism şi centralism 645 utilizarea de către dânşii a puterii politice) şi dominaţia absolută. De pe poziţiile actuale, politica realizată de cele trei imperii - ţarist, otoman şi austriac - era una imperialistă, deoarece scopul principal era mărirea posesiunilor şi a puterii Reich-ului sau imperiilor. În cazul dat, Bucovina reprezenta o regiune relativ neînsemnată şi era Interesantă pentru Habsburgi numai din punct de vedere geografic ori militar. 2. Componenţa naţională a populaţiei Bucovinei la 1775 era, de pe poziţiile juridico-statale, cu desăvârşire neesenţială pentru evenimentele istorice de atunci. Odată cu teritoriul, imperiul a acaparat şi locuitorii lui. Nici sultanul, nici ţarul nu au permis populaţiei să decidă ce domnitor vrea ea să aibă. Iar mişcarea naţională românească sau ucraineană, în acea perioadă, nu existau. Austria, la acea dată, de asemenea, nu era un "stat german". 3. În momentul când Bucovina a intrat sub suveranitatea Austriei, ultima era statul conducător în uniunea "Sfântului Imperiu roman de naţiune gennană". Din punct de vedere al dreptului internaţional, Maria Terezia mai era încă împărăteasa bavarezilor, saxonilor, prusacilor etc. Era vorba despre edificarea unui stat federativ. 4. Imperiul Otoman, căruia Bucovina i-a aparţinut până la 1774, ca parte de nord a Principatului moldovenesc, după înfrângerea ruso-moldovenească de la 1711, a lichidat, din punct de vedere juridico-statal, ultimele rămăşite ale suveranităţii Ţării Moldovei şi a introdus regimul fanariot. Istoricul american Robert A. Kann a apreciat înglobarea Bucovinei în cadrele Monarhiei în felul următor: "Această regiune, a cărei populaţie era compusă din ruteni şi români, Turcia a trebuit să o plătească drept preţ pentru faptul că, în timpul tratativelor de pace de la Kuciuk-Kainargi, din anul 1774, Austria a preluat asupra sa rolul de mediator. Austria a sprijinit atent Turcia şi a împiedicat anexarea principatelor dunărene de către Rusia". 5. Ciocnirea cu revoluţia franceză, războaiele napoleoniene şi încoronarea lui Napoleon I au generat apariţia unor noi circumstanţe politice pentru Imperiul austriac, precum şi pentru Bucovina. La 11 august 1804, Franz I s-a proclamat împărat al Austriei. Din anul 1806, Austriei îi este caracteristică orânduirea modernă de organizare a statului. Totuşi, lipseau încă elementele esenţiale, proprii statului contemporan, ca, de pildă, suveranitatea popoarelor, separarea puterilor, democraţia etc. 6. Congresul de la Viena, din anul 1815, a întărit Imperiul austriac atât din punct de vedere teritorial, cât şi din punct de vedere statal. În epoca lui Metternich, politica nu s-a îmbogăţit practic cu idei liberale, iar antagonismul dintre centralism şi federalism s-a manifestat prin antagonisn1ul dintre statul unitar şi autonomia teritoriilor care încă se orientau spre vechile structuri dinastico-sociale. 7. Numai odată cu revoluţia de la I!t48 a început tranziţia de la forma absolutistă a statului la cea constituţională. Naţionalismul şi liberalismul puneau tot mai mult la îndoială vechea idee a imperiului, care "a acceptat unitatea federativă a diversită\ii cultural-lingvistice a popoarelor supuse". Nu exislă dubii asupra faptului că diverse situaţii juridice interne din Bucovina au provocat formarea unei conştiinţe regionale. Acestui fenomen i-au fost specifice etape islorice care au favorizat asemenea evoluţie, precum şi unele care au împiedicat această

120 646 Ortfried Kotzian dezvoltare. În continuare vor fi formulate unele ipoteze privind dezvoltarea conştiinţei regionale a populaţiei bucovinene, teze ce revendică o analiză ştiinţifică intensă şi a căror corectitudine urmează să fie verificată. I. După trecerea regiunii numite la Austria, ea a primit imediat denumirea Bucovina. Acceptarea noii denumiri de către reprezentanţii aristocraţiei, clerului şi ai burgheziei, care au participat activ la viaţa politică, poate fi un criteriu al dezvoltării conştiinţei regionale. Această supoziţie este confirmată, înainte de toate, de protestele şi nemulţumirile maselor largi ale populaţiei faţă de alipirea Bucovinei la Galiţia. 2. În decurs de 12 ani Bucovina a fost subordonată direcţiei militare a Curţii vieneze (de la cucerire, în anul 1774, până în anul 1786). Revendicarea menţinerii autonomiei administrative a Bucovinei de către V. Balş, la 13 noiembrie 1780, ca şi opoziţia autohtonilor faţă de alipirea Bucovinei Ia Galiţia, în anul 1786, sunt mărturii ale autoconştiinţei bucovinenilor. 3. O dovadă a păstrării conştiinţei regionale a populaţiei Bucovinei în timpul apaitenenţei ţinutului la Galiţia este faptul că bucovinenii n-au abandonat niciodată lupta pentru suveranitatea ţării lor. Anii revoluţionari au făcut posibilă, din nou, dezvoltarea ideilor referitoare la suveranitate. Graţie delegaţiei bucovinene multinaţionale, condusă de episcopul ortodox Eugenie Hacman şi de asemenea personalităţi ca Eudoxiu von Hunnuzachi şi Gheorghe von Vasilco, care i-a înmânat împăratului Franz Iosif petiţia cu revendicarea autonomiei provinciei, Bucovina a fost proclamată, în anul 1849, ducat autonom. Odată cu transformarea pământului austriac Bucovina în ducat, cetăţenii ţării şi-au obţinut individualitatea care a înlesnit dezvoltarea conştiinţei regionale şi a demonstrat sentimentul identităţii care se resimte încă şi astăzi. Oare acest fenomen nu reprezintă o şansă pentru prosperarea în viitor a Bucovinei, fapt care va fi benefic atât pentru Ucraina cât şi pentru România?

121 Ml>K Cl>EAEPAI113MOM TA UEHTPAI113MOM. P03BMTOK TA 3HA4EHHJI PErlOHAnbHOÎ CBl.QOMOCTI HA 6YKOBMHI OPT<l>PI)l; KOQIAH "Eu sunt bucovinean. M-am născut în comuna Crucea, judeţul Suceava" (".H 6yKoewHeub..H Hapo,l!JtBCJI e Kpylli CyllaecbKoro noeity"), TaK nollhhae CBJII.UeHHK <l>inaper femeney ceoio.nonoei.nb npo TJl>KKi pokh. IIJ,o oco6nweoro e UbOMY BHpaJi, JIKHH KinbKa TH:>KHiB TOMY BHna)lKOBO notpanhb MeHi.no pyk?.hk MO>KHa HHM po3noll8th HayKoey.nonoBi.Ub npo p03bhtok periohanbho'i CBi)lOMOCTi Ha IiyKOBHHi Ha KOH4JepeHuii', nphcbjlllehih nepio.ny Mi)f( pp.? IlpOUJ-!TOBaHHH BHCnie CTBep.n)f(yE.nei pelli: no-neprne, mo, nphhahmhi y e11na.nky CBJ11.UeHHKa femeney, me H Cboro.nHi ichye 6yKoBHHCbKa periohanbha cei.nomictb i, no-.npyre. mo u11 c8i.llomictb no8 1 J1JaHa J 6aTbKi8I.UHHOfO. Ue ne8ho He ( llhmocb H8Jl3BHl!aHHHM, l'ckinbkh Hane>KHiCTb.no OKpeMoro periohy 388)1(JlH 8Hpa)f(8ETbCJI l!epe3 ne8hhh JB K 3 HHM i 8llJl8nllE 1 TbCJI, HacaMnepe.n, 8 oco6nh80my HaronorneHHi Ha UbOMy. TaK y Iiaeapii' MernKaHeub lllea6i"i 8HCno8n10e C80f0 periohanbhy c8i.nomictb l!epej Te, mo eih 88a)l(aE ce6e neprn Ja 8ce "rn8a6om" i nwrne 8.npyry a6o Ha8ÎTb TpeTJO l!epry "6a8apueM". HacTynHy oco6nh8ictb 6yK08HHCbKo'i periohanbho'i cei.nomocti CTaH08nJ1Tb.nianeKTH. A came:.nianekth ichyfotb He TÎnbKH 8 HiMeUbKiH M08i a6o imtrni IiyKo8HHH, mo MH, HiMui, MO)f(eMo 8i.npaJy nollytw, a i1 8 pymyhcbkih M08i e 6yK08HHCbKHH.nianeKT. TaKHM l!hhom MO)l(H8.niHTH.npyroro BHCH08Ky: pî3hhl.vl 8.nianeKT8X pijhhx MicueeocTeH OJlHid.nep)f(88H MO)l(e cnphjith CTBOpeHHIO periohanbhoi' cei.nomocti, O,llHaK He nobhhh8 3,lliHCHfOB8TH l(e B 6y.nb-llKHH Jaci6. Ileprn Hi)!( MH nepei1.nemo.no 8HHHKHeHHll periohanbh0 Î C8i.llOMOCTi Ha IiyKOBHHi 8 383H8l!eHOMY nepio.ni, Heo6xi)lHO cnpo6y8ant.nihrn Jro)lH CTOCOBHO Toro, JJK ejarani cni.n pojymîth nohjittjj "perioh". PonaH.n llhypm y Cw611UKJ' OepJIC06ll ma 110.'lillllllfll nol!hh8e C80IO cnpo6y p03 1 JICHeHHJI 383Hal!eHOro nohjittji 3 iioro He8HJHal!eHocTi: "PerioH He o6me)l(ehhh Hi npoctopom, Hi nolfyttjjm Hane)l(HOCTi.no. 8Î.llHOCHO 8enHKoi rpynh n10.nei1.".ll,njj Hboro periomt Ha6y8af0Tb 11 nonithl!hofo JHal!eHHJI nnrne TO,lli, KOnH 6inbllliCTb HaceneHHJI BHJHaE 'ix JIK )f(htteby KaTeropilO i TaKe BHJHaHHJI MaE eenhkî Hacni.nKH MII cycninbctea"..ll,njj nykobhhh ue MYCHnO 6 JHal!HTH, l.uo y 6ÎJibllJOCTÎ HaCeJieHHJI c4jopmybajiacb Analele Bucovinei, IV, 3, p , Bucureşti, 1997

122 648 Mi)!( lj:>e.nepanijmom Ta QeHTpaniJMoM 6yKOBHHCbKa periohajibha CBi)lOMicTb, JIKa B ictopii" Mana "sejihki Hacni)lKH )J.JIJI cycninbctsa". Ricmo _rosophtlt npo cy'-!achictb, TPe6a noctabhth JanHTaHHR, 'IH ichye.nemo no.ni6he, HeJBa)l(aJO'lH Ha no.nin fiykobhhh, i '-IM E nonith'lhe nparnehhr 3)].iHCHeHHJI B Maii6yTHbOMY UHX "senhkhx Hacni)J.KiB )J.JIJI cycnijibctba" noja HaQiOHaJibHO-.nep)l(aBHHMH Me)l(aMH. OcTaHHE nhtahhr JaJIHlllHMO si.nkphthm. 3ri.nHo 3 TeMoro KOHlj:>epeHQiî 0 Ha6araTo Ba>KJIHBillle.naTH BHJHa'-leHHJI periohy 3 ictoph'-ihoi TO'-IKH 3opy Ta )locjii)lhth BHHIJKHeHHJI 6yKOBHHCbKOÎ periohajibhoî CBi)lOMOCTi B nepio.n Mi)!( pp. Y MeKnR JHaxo.nHMO HacTynHe: "IcrnpH'lHHH perioh nopibhl!ho 3 npoctopom, Me>Ki JIKOro JaHa)lTO )lobijibhi, BltJHa'laETbCJI E)lHiCTro Ta o.nhopi.ntticno. Periottanbtta cei.nomictb pojbhbaetbcr i3 BJaE:Mo.niî MeHTaJibHHX yrsnehb Ta peanbhhx ymos y periotti.,l{httamika îx po3bhtky BHnnHsar 3 no'-lyrr" TOTO)l(H OCTi. 11 3aJIHllla TbCJI noctabhth 3anHTaHHJI, JIKHM 'IHHOM y )locjiî)l)l(ybahhx "ictoph'-ihhx MicQesocTJ1X 11 "MeHTaJibHi yrsnehhj1 11 npo "perioh" nepeteop1tn1tcb Ha "peanbtti ymob1t 11, i KOJIH no'-ihhae.nirth "no'-lyttr TOTO)l(HOCTi". Ueii npoqec ei.n6yeaecj1 Ha EyKOBHHi B nepio.n, l!khh xapaktephjyeaecr po3blttkom "HauiottanbHOÎ cei.nomocti", mo ei.n'-lyeanocb y scih AecTPiHCbKiH imnepi"i,.no RKo"i ttane)l(ana EyKOBHHa. Y TOH '-lac, KOJIH.no Te.MH lj:>e.nepani3my s HiMeQbKiH icrnp1t'lhiii Ta HayKosononiTwrniii nitepatypi MO)l(Ha 3Haiirn 6eJni'I norcttehb Ta BHJHa'leHb, QeHTPaJiiJM y.nep)l{abi cnphhmae:tbcll camo co6ot0 3p03yMiJIHM i BHJIBJIJIE:TbCJI Ha6araTo MeHllle eapthm ttaykobhx.nocni)j.)l(ehb. TaK,. ttanphkna.n, eih ei.ncytttiii y BH)lattoMy.[{iTepoM HonettoM "CnoBHHKY.nep)l(aBi-1 Ta nonithkh", 'a nonith'iha ehqhknone.ni" rep.nepa Blt3Ha'laE Horo JIHllle )lboma pr)lkamh: "UettTpaniJM (nat.) - nparnehhji.no JMÎUHeHHll.nep)l(aBHoî ena.nh Ja.nonoMororo uehtpanhauiî. IlpoTHJie)l(tticTb: lj:>e.nepanhm. 11 IlpH'IHHOJO TaKOro HeO)lHaKOBoro CTaBJieHHJI.no o6ox no.ititj-l'ihhx lj:>opm.nep>kabhoro na.ny s Hayui HiMeQbKOMOBHHX Kpa"iH E, Ma6yTb, Te, 1110 B XX ct. UeHTpanbHa epona JaJHana JaHa.nTo 6araTo ei.n nahyeahhr TOTanirnpH1tx ljlopm.nep)l(abhoro yctporo y BHrJIJl)li HaQiOHaJI-COQiaJiiJMY Ta KOMyHiJMy, QeHTpanicTCbKa cnprmobahictb JIKltX BHJHa'lanacb CHCTeMOJO. nonph Qe cycnijibctbo HiMe'l'IHHH CTaBHTbCll Ha)J.JBH'laHHO CKenTH'-IHO.no BCix rnponehcbkhx nparhehb.no QeHTPaniJauiY (MaETbCJI Ha yeaji Eprocenb). <l>e.nepanijm pojrnr.nanbcr RK nonith'iha npothjie)l(hictb, lllo Ha6JIH)l(YE nonith'ihi pilllehhll.no rpoma)lllh Ta ni)j..llaf ena.nhi ihtepeclt 6iJiblll CHJibHOMY KOHTpomo. mo )I( CTOCYETbCJI EyKOBHHH, TO 3anHlllaETbCJI 3 1 J1cyeaTH Ba)l(JIHBe nhtahhji:.no RKOÎ lj:>opmh.nep)l(abhoro na.ny MO)l(Ha ei.nhecrn ABcTPiro, KOJIH BOHa B 1775 p. nph.n6ana EyKoBHHy? Hepi.nKo MO)f{Ha no6a'-ihth, mo '-IHcneHHi Jo6pa)l(eHHll.nep>KaBHoro Ta Mi>KHapo.nHo-npauoeoro nepexo.ny EyKOBHHH 3-nin JBepxttocTi OcMaHCbKOÎ imnepiy.no fa6c6yprie He epaxoeyrotb JaranbHHX ymob QbOro nepexo.ny. TaK i y BHna)J.Ky J EyKOBHHoro '-lacto noknanho 3aM.Mat0TbCR KOHKpeTHOIO nonkro, JaJIHlllaJO'-IH MaH)f{e HeTopKaHHMH ni.nctabh noee.nihkh npaenr'lhx chn. A6o no.ni" no.nanbcl! J TO'-IKH 3opy Toro '-IH ihllloro ictophka, JIKHH MHMOBOJii HaMaraETbCJI

123 OpT<l>PiA Ko1..1iaH rpyHTOByBan1 cnpaey TaK, e CJIY)l(HJIO JaXHCTY HaL1iOHaJibHHX ihtepecie. HacTynHi ictopwrni <t>akth, Ha MOJO AYMKy, MaJOTh Ba)l(JIHBe JHa11eHHJ1 MJI p03ymihhji Toro11acHoi' CHTya1..1ii: l. liykobhha notpanuna nia JBepxHicTb AecTPi'i Ja 11acie a6conjothjmy. To6To CHTya1..1i10 TOro 11acy He MO:>KHa OQiHJOBaTH 3 HaQiOHaJibHOÎ TO'IKH 3opy, 60 Ha1..1ioHa.rrbHe nhtahhji 'IH HaQioHa.rrbHi pyxw He BiAirpaeaJIH :>KOAHoi' poni. MoHapxH yoco6n10ea.nu lio:>ky nacky (BOHH 11a11e6TO 6yJIH nph3ha11ehi "eu CHJI010", ljhm BHnpaB,l(OBYB3.JIOCb BHKOpHCTaHHJI HHMH nojiitjlljhoî BJiaAH) Ta a6comothe nahybahhjj. 3 cytjacho'i TO'IKH Jopy Ha ictopi10, nonirnka 1..1apcbKo'i, OcMaHChKOÎ rn AecTpiiicbKo'i imnepih 6yna imnepianicrn11ho10 y nobhomy pojymihhi Qhoro cnoea, OCKiJibKH rojiobhojo MeTOJO 6yno 36iJibllJeHHJI p03mipie Ta BJiaAH peiixy a6o imnepii'. IlpH QbOMY liykobhha CTaHOBHJia BiAHOCHO He3Ha11HY o6jiactb i MJI fa6c6yprib 6yna u.ikabojo TiJibKH 3 reorpa<l>iljhoi' a6o BiHCbKOBoi' TOlJKH 30py. 2. )ljiji ictoph11hhx no.l(ih Ha liykobhhi B 1775 p. HaQiOHaJibHHH CKJiaA HaceneHHJJ 3 Aep:>KaBHo-npaeoeoi nojhqii' 6ye QiJIKOBHTO HecyrrtBHM. PaJOM i3 TepHTopino imnepijj oeonoaijia i niajiernhmh. A6coJIJOTH3MY He nphrnmahe onutyeahhji HapoAy. Hi cynrnh, Hi 1..1ap He Ha,l(aeae HaceJieHHJO MO:>KJIHBOCTi ewpilllyeath, JJKoro npabhtenjj BOHO 6a)KaJIO 6 MaTH. A pymyhcbkhh a6o ykpaihchkhh Ha1..1ioHa.rrbHHH pyx Ha TOH 11ac He ichyeae JOBciM. ToAilllHJI AeCTpiR TaKO:>K He 6yna 11 HiMeQbKOJO.l(ep)l{aBOJ Ha 11ac, KOJIH liykobhha notplj.nhna nia JBepxHicTb AecTpi'i, ocrnhhji 6yna BeAylJOJO Aep)l(aBOJO B COJ03i "CBJJll.leHHOÎ PHMCbKoi' imnepi'i HiMeQbK0 i Hau.ii'". MapiJ1 Tepe3iJJ 3 MhtrnapoAHO-npaeoeoi' TO'IKH Jopy ace 11.1e 6yna imnepatpw1..1e10 6aeapuie, cakcohuie, npyccakie, 6aAeHL1iB Ta rahoeepuie. Moea HllJJia npo no6yaoey cjleaepajibhoi 1J.ep)1<aeH, JJK 6yno Ja'.rnatJeHo e1111.1e. 4. OcMaHCbKa imnepijj, IJ.O JIKoi' IJ.O 1774 p. BXOIJ.HJia liykobhha JJK nibhi11ha ljact11ha MOJI)J.aBCbKOro KHJl3iBCTBa, 3 Aep:>KaBHO-npaeoeoi TO'IKH 30py nicjiji pocmcbko-moji)j.abcbk0 i nopa3kh B 1711 p. JiiKBiAyBana OCTaHHJO 11acTKy camoctihhocti KHJJJiBcTBa Mon.11,aeii' rn eeena pe)l{hm <l>ahapiotie. Po6epT A. KaHH TaK oqihrot npw.11,6ahhj1 liykobhhh AecTPkro: "Uro o6nacth, HaceneHHJJ JJKo'i ckna.11,anbcr 3 pycwttie Ta pymyttib, TypetJlJHHa Myrnna JannaTHTH JJK Qitty Ja Te, ni.11, tjac Ky11yK-Kai1Hap.11,)l{ittcbKOro MHPY 1774 p. AecTPiJ1 BJJIJia Ha ce6e ponb nocepe.11,hhka. AecTpiJI o6epe)l(ho ni.11,tphma.rra Type1111HHY Ta Jano6irna attekciî npw.11,yttafichkhx KHRJiBCTB Pockro". 5. Ha BHHHKHeHHJJ HOBHX nonint'ihhx ymob AJIJI AeCTpiHcbKo't imnepi'i, a TaKO)I( AJIR liykobhhh BnJIHHYJIO 3iTKHeHHR 3 <l>pahliy3bkojo pebojijoqiflo, HanoneoHiBChKi eihhh Ta KopoHaL1iJ1 HanoneoHa I. 11 cepnhr 1804 p. <l>pahli 1 oronocue ce6e imnepatopom ABCTPi'i p. B ABcTPi'i ttacrne nphtamahhhh HOBOMY 11acy tahhhh.11,ep:>kabhhfi na.11,. I.Uonpae)J.a, iiomy He BHCTalJat cyrrrnux ejiemehtîb, BJiaCTHBHX AJ}JI cyi1ach0 i.11,ep)l(abh, HanpHKJia)J., cyeepehîtety Hapo.11,iB, po3no.niny BJia,UHHX nobhoba:>kehb, )J.eMOKpaTi'i TOll Bi.11,eHChKHH KoHrpec 1815 p. JMiUHHB ABCTpiiichKY imnepiro JJK TepwTopiaJibHe, TaK i.nep:>kabhe. HacTynHHH nepiojj., npotphbab IJ.O peeonroui'i pp., xapaktepw3yeaecr eporo MeTepttixa Ta icttyrotjhm.nani

124 650 Mi)!( q,e.u.epanijmom Ta 1..1eHTpaniJMOM,. Heoa6coJIJOTHCTCbKHM.u.ep)l(aBHHM yctporm. IloniTHKa MaH)l(e He nonobhjobajiacb ni6epanbhhmh i.u.ermh, a npothjie)l(hictb Mi)!( QeHTPaJihMOM Ta it>e.u.epanijmom BHJIHBaJiaCb y npothjie:>khictb Mi:>K E,ll.HHOIO.u.ep:>KaBOJO Ta abtohomifjo Kpa"iB, RKi ece me opirhtybajihcb Ha crnpi.u.hhactihho-crnhoei.u.ep)l{abhi CTPYKTYP" 7. Jlmne 3 pebojijol..liejo 1848 p. pojno'irbcll nepexi.n Bi.li. a6cojijothctcbko"i q,opmh.u.ep:>kabh.li.o KOHCTHTyUiHHo'i. HauioHaJiiJM Ta ni6epanijm ece 6iJibllle ni.u..u.aeanh cymhiey ctapy i.u.eio imnepi"i, "11Ka aicuentyeana q,e.u.epathbhy r.u.hictb KYJibTYPHO-MOBHoro pi3homahîttr ni.u.una.u.m1x Hapo.u.ie." He Mar cymhiby, mo pijhi BHYTPilllHbO.llCp:>KaBHi npauoei CHTyauii" Ha liykobhhi cnph'ihhhjih BHHHKHCHHR y HRCCJICHHR periohajibhoi' CBi.llOMOCTi. IlpH. l..lbomy 6ym1 ÎCTOpH'IHi q,ajh, RKi cnphrjih TaKOMY p03bhtky, i TaKi, mo nepelllko.ll.:>kajih iiomy. Ha.u.ani 6y.u.yTb ccpopmyjibobahi.u.cllki rinote3h CTOCOBHO p03bhticy periohajibhoî CBi.noMOCTi 6yKOBHHCbKOfO HaceneHHR, RKÎ Tpe6a ni.ll.ll.ath ÎHTCHCHBHOMY HayKOBOMY. ahanhy' npabhjlbhictb RKHX nobhhha 6yTH ni,ntbep.n:>keha,ll.ocjiî,n:>kchhllmh. I. Ilicn11 nepexo.ny JaJHal!eHoi' o6nacti.no AscTPii', BOHa si.u.pa3y OTPHMa.na HRJBY liykobhha. BHJHaHHR HOBO"i HaJBH npe,ll.ctabhhkamh aphctokpati"i,.nyxosehctba Ta 6yp)l{yaJii', KOTPi 6panH akntbhy y<1actb y nonithl..iî, MO)l{C 6yTH KpHTepkM p03bhtky periohajibho"i CBi,ll.OMOCTi. )1,aHe nphnymehhr ni.ntbep,ll.)({yiotb, HacaMnepe.u., npotecth Ta HeB,ll.OBOJICHHll urnpokhx BepCTB HaCCJICHHll nphe)j.hahhllm liykobhhh,li.o ranh'mhh. 2. )1,saHa.n1..111Tb pokib liykobhha 6yna ni.nnopr,ll.kobaha BiHCbKOBOMY ynpasnihhio Bi.neHcbKoro,ll.Bopy (ei.n 1axonneHHR y 1774 p..no 1786 p.). BHMaraHHR a.11.mihîctpathbho"i camoctihhocti, RK HanpHKna e 3po6HB BacHnb lianblll 13 JIHCTOna.na 1780 p., i onip HaceneHHll npoth nphf,ll.hahhll liykobhhh,li.o ranhqbkih ry6ephii' y 1786 p. r CBi.lllleHHllMH camocbi.u.omocti 6yKOBHHQiB. 3. Cei,nlleHHRM Toro, mo periohanbha csi.nomictb ttacenehhr liykobhhh J6epernaCb ni.n l!ac HaJie)({HOCTi liykobhhh,li.o KOpOJliBCTBa ranh'ihhh i JlO.llOMepi'i, r TOH cpakt, mo HÎKOJIH He nphnhhrjihcb HaMaraHHR J.U.o6yTH a6o BÎ.U.HOBHTH camoctihhictb AJIR liykobhhh. Peeon101..1iHHi pokh ' pp RKi xapaktcph3ybajihcb l..iîjikobhtoio 3MÎHOIO MOHapx.i'i, Ha.llaJIH MO)((JIHBÎCTb JHOBY p03bhhythcb.ll.ymk3m npo camoctihhîctb. liaratohaqîohajibha Ja CKJl3,ll.OM,ll.eJieraQÎll 3 oykobhhh, Ol!OJIIOBaHa npabocjiabhhm fnhckonom erehom rakmahom, i 3 TaKHMH 3HaMeHHTHMH OC06aMH llk B,ll.OKCÎH q,oh rypmyjakî Ta reoprih it>oh BaCHJlbKO Bi.nnpaBHJlaCb.11.0 imneparnpa <I>paHQa HoCHq,a y 0JlbMJOTU. PoJMOBa Mana ycnix. liykobhha BBiHUJna.no KoHCTHTYl..li"i 1848 p. 111< camoctihhhh KOpOHHHH Kpaii 3 nepetbopehhjim KOpOHHOro KpalO l>ykobhhh Ha repuorcrno rpoma)j.rhll Kpaio 3Morm1 otphmath TOH o6'rkt i.netttmf>ikauii', RKHH cnphrb po3bhtky periohajlbho"i CBÎ.ll.OMOCTi Ta.neMOHCTPYBaB nollyttr TOTO)((HOCTÎ, IUO BÎ.ll.llYBafTbCJI nebhoio MipolO me " Cboro.u.Hi. qlf 1..1eH cjlakt He e UJaHCOM,ll.JIJI npoueitahhll liykoblfhh B Mai16yTHbOMy, mo 6y.11.e KOpHCHlll\I JIK,ll.JIJI YKpa"im1, TaK i )J.Jlll PyMyttii'?

125 DIE STĂDTEBAULICHE ENTWICKLUNG VON CZERNOWITZ HUGO WECZERKA I. Anliegen der Stădteforschung Ober Czernowitz wird hllufiger geschrieben und hier und da auch im deutschen Femsehen etwas gezeigt. Dabei sprechen die Autoren allerdings weniger Uber die Anlage der Stadt und ihre Bauten als vielmehr vom geistigen Czemowitz, von dem multikulturellen Leben in der Stadt, den Sitten und Gebrăuchen der einzelnen nationalen und konfessionellen Gruppen, von der Universitllt und ihrer Ausstrahlung auf das gesellschaftliche Leben, von dem Musik- und Theater Leben, der Pressevielfalt, von der Spiegelung der Stadt und ihrer Atmosphăre in der Literatur. Aber "Czemowitz gibt es wirklich, nicht blep als Topos der literarischen Welt", wie Karl Schlogel schreibt (in: Bauwelt, 80.Jg., 1989, S.2158), allerdings geht SchlOgel wie andere, welche die Stadt beschreiben, von der fertigen, durch das Osterreichische Stădtewesen des sp En 19. und beginnender 20.Jhs. stark geprăgten Stadt aus. Der Gang der Entwicklung von Czemowitz wird hingegen kaum verfolgt, und zu dieser bisher noch wenig behandelten Thematik mochte ich einen kleinen Beitrag leisten. Dabei soli an Fragestellungen angeknupft werden, die seit Jahrzehnten von der SHldteforschung auf intemationaler Ebene untersucht werden. Im deutschsprachigen Raum bemiihen sich vor aliem zwei Einrichtungen um die Erforschung des Stădtewesens, in Deutschland das 1969 gegrundete "Institut fllr vergleichende Stădtegeschichte" in Milnster (Westfalen) und in Osterreich den im selbcn Jahr entstandene "Osterreichische Arbeitskreis flir Stădtgeschichtforschung", der auch an der Grilndung des "Ludwig Boltzmann-Instituts filr Stlldtgeschichtforschung'' (Linz, 1975) beteiligt war. Dieser Arbeitskreis hat auf der Grundlage einer ersten Veranstaltungsreihe in acht Bllnden zahlreiche, nach epocher gegliederte Beitrllge zum Stădtewesen Mitteleuropas publiziert. Leider ist die Bukowina dabei nicht vertreten: Czemowitz wird nur einmal als eine der 1906 in den Osterreichischen Kronlllndern bestehenden 33 Stădte mit eigenem Statut - als mit besonderer Verfassungsordnung - erwăhnt. Das deutsche "Institut ftlr vergleichende Stiidtegeschichte" hat unter anderem den deutschen Antei! dreier im Rahmen der "Commission lntemationale pour l'histoire des Analele Bucovinei. IV, J, p Bucureşti, 1997

126 652 Hugo Weczerka villes" vereinbarter Forschungsprojekte in Angriff genommen. Diese Projekte sind: I. eine Bibliographie zur Stadtgeschichtforschung, 2. die Edition von Quellen zur Stădtgeschichte und 3. ein Stădteatlas. Das zuletzt genannte Projekt, der "Deutsche Stădteatlas", von dem inzwischen vier Lieferungen mit insgesamt 45 reprăsentativ ausgewăhlten Stădten vorliegen, soli Ausgangspunkt fiir meine Betrachtungen Ober die stădtebauliche Entwicklung von Czemowitz bis 1900 sein, denn die in dem Atlas ftlr alle Stădte in gleicher Weise dargebotenen kartographischen und textlichen Elemente bilden gute Grundlagen zur Erfassung der topographischen, wirtschaftlichen, sozialen, herrscha.fl.lichen und kirchlichen Strukturen einer Stadt. Die Hauptkarte zeigt den ăltesten Katasterplan der Stadt - meist aus der I. Hălfte des 19.Jhs. - im Mapstab I :2500, also recht grop ergănzt durch Hohenlinien, Flur- und sonstigen Gelăndenamen, Gewăsser u.a.m. Zusătzlich werden eine Karte der Umgebung aus der selben Zeit (MaPstab I :25000) und eine Karte des Stadtgebietes aus cler Gegenwart (I :5000) geboten. Neben diese als Quellen zu wertenden zeitgenossischen Karten tritt die sich auf die historisch Forschung stiltzende "Wachstumsphasenkarte" (I :5000), die eine Rekonstruktion der Entstehung und der Wandlungen cler Stadt bietet. Dazu gehort ein erlautemder Text, femer k6nnen Sonderkarten auf die besondere Situation cler jeweiliger Stadt eingehen. li. Kartographische Vorlagen Wenden wir uns nun Czemowitz zu. Eingangs ist festzustellen, dap mein Beitrag nicht das Ergebnis abgeschlossener Untersuchungen darstellt, sondem lediglich - einen groben Oberblick Ober die stădtebauliche Entwicklung cler Stadt vor dem Hintergrund der politischen Geschichte von Land und Gemeinde bieten kann, wobei die wichtigsten eigenen Erkenntnisse vor aliem aus den von mir vorgelegten thematischen Karten zu entnehmen sind, - die Kenner cler Materie auffordem mochte, auf in Archiven und Bibliotheken vorhandene Quellen und seltene Literatur hinzuweisen. Abgesehen von einem allgemeinen lnteresse an \der Geschichte der Bukowiner Hauptstadt, reicht meine Beschaftigung mit cler hier vorgetragenen Fragestellung nicht weit zurock. Das bedeutet, dap ich aus Zeitnot erst einen kleinen Teii cler in Deutschland und Osterreich erreichbaren Quellen und Literatur herangezogen habe. Darilber hinaus milpten vor altern die am Ort befindlichen Materialie ausgewertet werden, insbesondere Katasterplane, GrundbUcher, statistische Unterlagen zu Demographie, Wirtschaft, Bildung u.a., sonstige Quellen zur Bauentwicklung und zur Gebăudenutzung im Stadtgebiet. Eine sehr wichtige schriftliche (wenn auch sekundăre) Quelle fiir die von mir gesammelten Daten ist die Geschichte von Czernowitz aus dem Jahre 1908, verfapt von dem Soim der Stadt Raimund Friedrich Kaindl ( ). Denn Kaindl hat nicht nur

127 Die stlldtebauliche Entwicklung von Czemowitz die lokalen Publikationen, sondem auch die unverlh'fentlichten Archivalien ausgewertet und daruber hinaus milndliche Auskilnfte eingeholt. An kartographischen Quellen habe ich drei Stadtplllne herangezogen, die in einem Abstand von etwa 50 Jahren entstanden sind: l. Der erste ist der Pitzellische Abgrenzungsplan von Czemowitz aus dem Jahre 1787, den Kaindl in seiner Geschichte von Czernowitz abgedruckt hat. Der osterreichische Rittmeister Pitzelli leitete eine Kommission, welche die (nach einem unzulllnglichen frilheren Versuch) erste zuverlllssige Aufnahme aller Grundstilcke von Czemowitz durchftlh1te. Das dazugeht\rige "Protokoll" bildete die Grundlage ftlr das neue "Grundbuch"; der Plan enthiilt alle - insgesamt 414 numerierten Parzellen. Die Erllluterungen von Daniel Werenka 1897 /98 veroffentlicht ( Urkundliche Nachrichten iiber die Stădte "Cecina" und "Tschernowitz" und deren Besitzverhiiltnisee im Jahre 1782, Sonderdrutk, 1898), lag mir nicht vor: aber Kaindl hat die "wichtigsten Objekte" des Plans bezeichnet, so dap eine Orientierung moglich ist. Die kartographische Wiedergabe entspricht nicht ganz der modemen Technik. Aber man kann den Plan in durchaus zuverlllssiger Weise das damalige Strapen- und Gewllssemetz und die Verteilung der in Form und Grope sehr unterschiedlichen Parzellen entnehmen. Aus der vorliegenden Kopie ist der Mapstab des Original nicht erschliepbar. 2. Der zweite alte Stadtplan stammt aus dem 60 Blătter umfassenden Kartenwerk "Administrativ-Karte von den Kt\nigreichen Galizien und Lodomerien mit dem GroPherzogthume Krakau und den Herzogthilmem Auschwitz, Zator und Bukowina" des k.k. Hauptmanns Carl Kummerer Ritter von Kummersberg aus dem Jahre 1855 (vorhanden: Herder-lnstitut, Marburg/Lahn). Er ist auperst akkurat gezeichnet, gibt die einzelnen Parzellen und die darauf stehenden Gebăude genau wieder, bezeichnet offentliche Bauten, Plătze und eine Anzahl von Strapen, und er weist die noch zahlreich vorhandenen Gărten, Wiese und Weiden aus. Der einzige Nachteil: der Plan hat einen verhllltnismapig kleinen MaPstab, ca. I: I Als dritt~ kartographische Grundlage sind Stadtplăne aus dem ersten Jahrzehnt unseres Jahrhunderts benutzt worden, welche die neueste Entwicklung der Stadt wiedergeben, in der topographischen Genauigkeit aber nicht die Qualităt des Stadtplans von 1855 erreichen und auch keine Parzellengrenzen enthalten. Bedauerlich ist, dap in keinen der verwendeten Plane Ht\henlinien eingezeichnet sind; angesichts des sehr hilgeligen Gell!ndes in und um Czemowitz wilrden diese manchen Strapenverlauf erklăren. III. Czernowitz am Ende der moldauischen Ăra Czemowitz verdankt seine Entstehung wohl der gilnstigen Furt durch den Pruthflup. Der Pruthilbergang wird schon im!lltesten gesicherten urkundlichen Beleg tur Czemowitz genannt, in dem Handelsprivileg des moldauischen Filrsten Alexander des

128 654 Hugo Weczerka Guten (Alexandru cel B1:1n) ftlr die Kaufleute von Lemberg (ukr. Lviv) von Czemowitz, im nordlichen Grenzgebiet der Moldau zu dem ehemaligen FUrstentum Halicz, seit der Mitte des 14. Jhs. die polnische "RotreuJ3en" (polo. Rus Czerwona), gelegen, war Zollstation an der intemationalen HandelsstraJ3e von Lemberg durch die Moldau zu den genuesischen Handelskolonien am Schwarzen Meer. Der Ort besaj3 mindestens seit dem spllten 16. Jh. eine nach deutschrechtlichem Vorbild gebildete Stadtbzw. Marktverfassung (mit "şoltuz şi pârgari" = Stadtrichter und Ratmannen an der Spitze) und war Sitz eines moldauischen Distrikthauptmanns (starost oder pârcălab). FUrst Dimitrie Cantemir zllhlt in seiner Beschreibung der Moldau (Descriptio Moldaviae, Descrierea Moldovei, um 1714) zu den filnfbedeutendsten Burgen des Landes, weshalb es auch zwei Distrikthauptleute babe. Czemowitz besaj3 jedoch gar keine Burg (weiter westlich gab es im Mittelalter die Burg Cecina/Ţeţina); die beiden "pârcălabi" ktinnten immerhin auf einen gewissen Reichtum des Distrikts (ţinut) hinweisen. Der Ort errang allerdings keine besondere Bedeutung. Kurz vor der Besetzung der Bukowina durch osterreichische Truppen besuchte 1762 der englische Gesandte Porter Czemowitz: sein Begleiter, der Jesuit Joseph Boscowich, beschreibt die auf dem Gipfel eines HUgels Ober dem PruthfluJ3 gelegene Stadt als Ort von etwa 200 Hllusem: wllhrend der Gesandte in einem groj3en Gasthof i.mterkommen konnte, muj3ten ftlr sein Gefolge Ptivathlluser gerăumt werden, auch judische; RegengUsse machten die Wege dermaj3en unbegehbar, daj3 die Besichtigung der Kirchen unterbleiben muj3te. Der Pitzellische Abgrenzungsplan von 1787 ermoglicht es uns, die topographische Situation von Czemowitz zu Beginn der osterreichischen Herrschaft einigermaj3en zu erfassen. Von innen bestimmen drei Punkte die Lage der Innenstadt, nllmlich die beiden orthodoxen Kirchen: die Paraskiwakirche im Slldwesten und die Mariă-Himmelfahrt Kirche im Slldosten beim spllteren Tilrkenbrunnen, sowie im Norden die jildische Betschule. Vielleicht standen die beiden 1940 in Czemowitz genannten Kirchen an denselben Stellen wie die im 18. Jh. vorhandenen. Die Paraskiwakirche stand in der Nllhe der Zollstătte und wurde daner auch "biserică vămească" = "Zollkirche" genannt, die Marill-Himmelfahrt-Kirche war im frilhen 18. Jh. von moldauischen Herrschem gestiftet und privilegiert worden und wurde daher auch als "biserică domnească" = "filrstliche Kirche" bezeichnet. Die jlldische Betschule war im russisch-tilrkischen Krieg 1770 zersttirt worden und sollte am selben Platz wiedeaufgebaut werden. DaJ3 sich innerhalb dieser Eckpunkte cler Kem der stlldtischen Ansiedlung befand, erkennt man auf dem Pitzelli-Plan auf den ersten Blick: dort sind nămlich die Parzellen klein oder gar winzig, insbesondere in der in der Mitte gelegenen "Judenstadt" mit dem "Alten Markt" als Mittelpunkt von dem nach Silden die wichtigste StraJ3e des Viertels ausging: die Judengasse, einst auch "Hauptgasse" oder "judische Hauptgasse" genannt. Es fiillt auf, daj3 in diesem Viertel einige StraJ3en nach Gewerben benannt waren, die dort vertreten gewesen sein werden: Tischler-, Uhrmacher- und Wechslergasse, zur Peripherie der Jnnenstadt hin Binder-, Seiler- und Gerbergasse. Von auj3en lăj3t sich die alte Innenstadt durch die E1wllhnung von wosten Grundstilcken, Wiesen, Hutweiden und Wăldem in der Nllhe, vor altern aber durch die

129 Die stadtebauliche Entwicklung von Czemowitz Standorte neuer, von der iisterreichischen Verwaltung eingerichteter lnstitutionen eingrenzen, die zeigen, dal3 in dieser Gegend unbebautes Gelănde zur Verfilgung stand. Das gilt fllr die verschiedenen BeMrdenbauten in der spllteren Hauptstraj3e rund um die splltere katholische Pfarrkirche, weiter Ostlich fllr die Nonnalschule und den ersten katholischen Friedhof in der Schulgasse, im Westen fllr die Brauhăuser an der spilteren BahnhofsstraJ3e und die militilrischen Einrichtungen sildlich und sildiistlich anschliej3end. Die alten Namen der spiiteren Stadtteile Ostlich und westlich der Kemstadt zeigen an, daj3 sie ursprilnglich nicht zur Stadt gemrten: im Osten "Selistie" (rum. "selişte"= Dorfstiltte) mit der angeblich 1607 durch den Starosten Strojescul erbauten orthodoxen Holzkirche St.Nikolaus (1992 ausgebrannt), im Westen "Mahala" - das bedeutet: 'Vorstadt' - mit der 1774 begonnenen, also wohl schon vor der osterreichischen Besitzergreifung geplanten Dreifaltigkeitskirche ( mthodox). Das alte Czemowitz lag am steilen SOdhang des Pruth (bis ca. 250m). Im Gegensatz zu den deutsch geprilgten Stădten des Mittelalters war es nicht Ober einem planmăj3igen Grundrij3 erbaut und auch nicht durch eine Stadtmauer in seiner Entfaltung eingeengt, sondem eine offen nach Bedarf nach auj3en wachsende Siedlung. Der beschriebene Kem bildete ein unregelmăj3iges Rechteck von etwa 525 bis 640 m în der West-Ost-Ausdehnung und 350 bis 400 m in der Nord-SUd-Ausdehnung. Dies ergibt eine Fl!iche von 18,5 bis 25,6 Hektar (Zum Vergleich: Hermannstadt/Sibiu bedeckte innerhalb der spătmittelalterlichen Befestigung 55 ha, Kronstadt 43 ha und- Bistritz 38 ha, nach Stoob). Gewis reichte eine lockere Bebâuung Ober diesen Kembereich hinaus. Diese Annahme legt nicht nur der weitaus groj3ere Umfang der Stadt im Jahre 1787 nahe, sondem auch die Uberlieferten Hlluser-, Familien- und Einwohnerzahlen, wobei wir davon ausgehen, daj3 in der Rege! ein Haus von einer Familie bewohnt wurde und eine Familie im Durchschnitt aus ftlnf Person~n bestand sollen in Czemowitz (einschliej31ich der westlichen Vorstadt Klokuczka) 290 Familien = ca Einwohner gelebt haben, darunter I 12 judische; in dem von mir als Stadtkem umgrenzten Bereich weist der Pitzelli-Plan von 1787 allerdings nur rund 150 Liegenschaften aus. Wenn wir von den Standorten der Gotteshlluser auf die Verteilung der dazugehl>rigen konfessionellen Gruppen Uber das Stadtgebiet schliej3en dilrfen, war die dichtest besiedelte Mitte vomehmlich von Juden bewohnt; dem etnspricht der Name der Hauptstraj3e. Die Christen - in den Quellen als "schismatische Griechen" oder "Moldauer" bezeichnet, worunter orthodoxe Rumllnen und Ruthenen (Ukrainen) zu verstehen sind - werden an den Rllndem undim angrenzenden Umland gewohnt haben. Aus dem Pitzellischen Plan ist in Verbindung mit schriftlichen Einzelnachrichten auch die Verkehrslage von Czemowitz ablesbar. Wer aus Richtung Lemberg bei Sniatyn in die Bukowina einreiste, Uberquerte oberhalb von Czernowitz mittels Fahre, seit 1775 auch mittels Schiffsbrilcke (seit 1835 holzeme fochbrucke) den Pruth und erreichte durch die Fluj3aue im Nord~esten die Stadtgrenze. Gleich dahinter teilte sich die Straj3e beim spllteren Springbrunnenplatz: links zog Ober den Alten Markt und an den Kirchen Mariă Himmelfahrt und St.Nikolaus vorbei der "Weg nach Horecza" (Horecea) ostwarts, rechts fllhrte der "Grope Weg" (Die spătere Hauptstraj3e) an der Zollstatte und der

130 656 Hugo Weczerka Paraskiwakirche vorbei und ging als "Kuczurer Gasse", d.h. auf Kuczurmare (Cuciur Mare) gerichteter Weg, sildwllrts. Das waren die durch Czemowitz filhrenden Femstraj3en: die alte von Lemberg Ober Kolomea kommende Handelsstraj3e, die sich einerseits tiber Kuczurmare und Sereth in die alte Filrstentumshauptstadt Suczawa (Suceava) - mit einem Seitenstrang Sereth-Radautz-Bistritz - fortsetzte, andererseits sildostwllrts zunăchst nach Horecza und weiter Uber Dorohoi und Botoşani in die damals aktuelle Haupstadt der Moldau, Jassy (Iaşi), ging. IV. Die Entwicklung der Stadt Czernowitz unter osterreichischer Herrschaft Mit der Beset~ung der nordwestlichen Grenzregion des Ftirstentums Moldau durch tlsterreichische Truppen am 31.August 1774 sollten sich dem Marktflecken bzw. der Kleinstadt Czemowitz ganz neue Entwicklungschancen ertlffnen. Zwar war Czemowitz nicht die einzige Stadt der Bukowina. Aber Suczawa, das bis 1563 als Hauptstadt der Moldau fungiert hatte, lag v61lig peripher an der neuen Grenze zur Moldau, und Sereth hatte seine einstige (mittelalterliche) Bedeutung schon lange verloren. So ztlgerten die neuen Herren des Landes nicht, ihre Militărverwaltung sofort - noch vor der offiziellen Abtretung der Bukowina durch den torkischen, Oberherm der Moldau (7.Mai 1775) - in Czemowitz einzurichten. Kaiser Joseph II. hatte die Annexion der Bukowina nach der Ersten Teilung Polens ( 1712) aus militllrisch-strategischen Grilnden betrieben, um eine Landbrilcke zwischen der Neuerwerbung Galizien und Siebenbilrgen zu gewinnen. Entsprechend diesem Anliegen blieb die Bukowina zun!lchst unter Militărverwaltung; deren Gesichtspunkte standen demgem!lj3 den Maj3nahmen zur Entwicklung des Landes im Vordergrund. Der Wunsch nach Vereinfachung der Landesverwaltung bewog dann wohl den Kaiser 1786, die Bukowina als eigenen Kreis an Galizien anzugliedem; Czemowitz wurde Sitz einer zivilen Kreisverwaltung. Die Zuordnung der Bukowina zu dem von Polen dominierten Galizien konnte trotz mancher Sonderregelungen, die auf die andersartigen gewachsenen Strukturen des Landes RUcksicht nahmen, groj3e Teile der Bevolkerung - insbesondere die Orthodoxen - nicht befriedigen. Die revolutionăre Bewegung der Jahre 1848/49 bot dann die gilnstige Gelegenheit, die Trennung der Bukowina von Galizien zu fordem und auch durchzusetzen: die Bukowina wurde selbstăndiges Kronland, Czemowitz Hauptstadt des Herzogtums Bukowina. Zwar blieben manch Bindungen an Galizien bis 1854 bestehen, und die Verfassungsschwierigkeiten in Osterreich liej3en erst 1861 die Wahl eines Landtags zu. Aber viele zukunftsweisende Entwicklungsansătze waren - trotz vieler Henmnisse und Unzul!lnglichkeiten in der Verwaltung - schon vorher in der Stadt vorhanden und konnten dann schnell zur vollen Entfaltung kommen. Die Erhebung zur Stadt mit eigenem Statut (1864) und die Errichtung einer Landesuniversităt ( 1875) waren beachtliche Hohepunkte in der Geschichte von Czemowitz.

131 Die stădtebauliche Entwicklung von Czemowitz Im Rahmen dieses Beitrags kann dieser erstaunliche Aufstieg von Czemowitz nur im Spiegel des Stădtebaus in den einzelnen Funktionsphasen knapp aufgezeigt werden. Zum Verstăndnis dessen sind die drei vorgelegten Plăne heranzuziehcn. IV.1. Unter Militărverwaltuog Als das osterreichische Militar sich.1774 in Czernowitz niejeriicp, fond es keine flir seinen Bedarf geeigneten Gebăude vor; es mupte teilweise Privathiiuser in A11spruch nehmen. Aber schon in den nltchsten zehn Jahren errichtete es eine Reihe steinerner Bauten. Das Zentrum entstand am sildlichen Rand der alten Kemsiedlung runc um die spătere katholische Pfarrkirche am Heiligenkreuzplatz, dort, wo das vom Pruth steil ansteigende Gelănde etwas abtlachte und die Judengasse platzartig in die von Galizien nach SUden filhrende Strape (um 1780 chaussiert) einmundete. Es wurden an der Ostseite das Platzes das "Haus des Generals", schrăg gegenuber das Oberstenhaus und das "Auditoriatsgebăude", die Hauptwache und die "Stockhauskaseme" errichtet, weitere militărische Einrichtungen westlich davon (Regimentskanzlei, Geftingnis) und VN allem im SOdwesten um den sp:tteren Platz vor dem neuen Theater (Elisabethplatz): Kasemen, Lebensmitteldepot, Militărhospital, Pulvennagazin. Dort gab es auch nichtmilitărische Anlagen wie Feuerltischschuppen, Holzstadel, Zimmerplatz und Milhle. Im kirchlichen Bereich fiillt in diese Jahre die Verlegung des Sitzes des einzigen griechisch-orientalischen Bischofs der Bukowina von Radautz (Rădăuţi) nach Czernowitz (1782); der Bischof baute seinen Wohnsitz auf dem Gelănde der sp1iteren erzbischtiflichen Residenz am Westrand der Stadt, als Bischofskirche diente die Dreifaltigkeitskirche, gelegentlich auch die Paraskiwakirche. - Mit dem Ausbau von Czernowitz zum politischen und wirtschaftlichen Mittelpunkt der Bukowina wurden auch nichtorthodoxe Christen am Oit ansăssig: deutsche unei polnische romische Katholiken, ruthenische Unierte (Griechisch-Katholische), deutsche Protestanten und Armenier armenisch-katholischen Ritus. Den r()misch-katholischen Glllubigen diente zunăchst der anlăplich der Huldingungsfeier 1777 vor dem Generalshaus errichtete Holzschuppen - umgebaut und mit einem Turm versehen - als Kapelle. - Erwăhnenswert ist, dap die Militărverwaltung 1784 hinter dem ~eneralhaus ein Haus flir die im Jahr zuvor gegrundete erste Czernowitzer Schule erwarb. Der Pitzelli-Plan von 1787 zeigt Czernowitz am Ende der Militărverwaltungszeit. GegenUber dem alten Kernbereich hat sich das Stadtgebiet vor altern parallel zum Pruthtlup, aber auch nach SUden und geringfilgig nach Norden in die Flupaue erweitert. Der Umrip der Stadt bildet eine unregelmăpige Ellipse mit einer in Nord-SUdost Richtung liegenden Hauptachse von ca m Liinge und einer halb so langen Nebenachse. Das ergibt eine Flllche von ca. 260 ha - mehr als das Zehnfache des alten Kernbereichs. Die Bebauung mup jedoch in den Aupenbezirken ăuperst locker gewesen sein, was noch auf dem Kummerer-Plan von 1855 deutlich zu erkennen ist.

132 658 Hugo Weczerka Das Stral3ennetz, unregelmăl3ig in Verlauf und Breite, scheint nicht geplant, sondem, allmăhlich gewachsen zu sein. Nur der stidlichen Durchgangsstra13e, der neuen Chaussee, sieht man die Regulierung an. Auffiillig ist auch, dal3 an ihr im Bereich der sp!iteren Rathausstral3e im Vergleich zu den sonst meist unregelmăl3igen Blocken ziemlich gleichmăl3ig mittelgrol3e GrundstUcke angeordnet sind; hier ist ein planerischer Ansatz zu erkennen. IV.2. Sitz eines galizischen Kreises ( ) Greifen wir nun nach dem Kummerer-Plan von 1855, so stellen wir fest, dal3 die Stadt in der Zeit ihrer Zugehorigkeit zum osterreichischen Kronland Galizien einen groj3en Sprung nach vom getan hat, zum einen in der răumlichen Ausweitung: vor aliem nach Silden, wo genug Platz vorhanden war, wăhrend in West und Ost schnell dic Grenzen zu den Vororten erreicht waren, der Klokuczka-Bach im Westen und der Rudabach im Osten; zum anderen und insbesondere zeigt sich ein Fo1tschritt in der planerischen Gestaltung des Grundrisses und in der Verdichtung der Bebauung. Die in der Legende des Plans von 1855 vorgenommene Unterscheidung von holzemen und steinemen Gebl:luden ist auf der Karte schwer nachzuvollziehen. Aber wir wissen, dal3 die GroJ3e und die Qualităt der Hăuser inzwischen gewaltig zugenomrnen hatte. Die Landesverwaltung fc>rderte den Bau von Steinhăusem durch dreil3igjăhrige Befreiung von allen landesherrlichen Steuern und zehnj!ihrige Befreiung vom stl:ldtischen Grundzins. Eindrucksvoll ist die Anlage von Stral3enachsen, welche der geregelten Erweiterung der Stadt die Richtung wiesen. Von besonderer Bedeutung war, dal3 Czernowitz mit cler Anlage des Ringplatzes einen topographischen Mittelpunkt erhielt, der mit cler Errichtung des Rathauses an ihm auch zum institutionellen Zentrum cler Bilrgerschaft wurde. Die Anlage des Ringplatzes soli schon Kaiser Joseph 11 bei einem Besuch in Czernowitz angeregt haben. Jedenfalls erhielt die Stadt schon 1787 eines der sieben (teilweise mit Hiltten besetzen) Grundstilcke, die fur den Platz notig waren, fllr diesen Zweck geschenkt, und um 1790 wurde dort schon Markt abgehalten. Kaiser Franz I., der Czernowitz zweimal besucht und seine Erlebnisse in seinen TagebUchem genau festgehalten hat, erw:thnt 1817 den "Hauptplatz" mit teils fertigen, teils noch im Bau befindlichen schonen Gebăuden, und sechs Jalire sp!iter notiert er: "Den 8. October. ln der FrUh spatzieren gefahren und zwar die Strapc gegen SiebenbUrgen. In der Stadt sind seit 1817 sowohl in cler Hauptgosse als auf dem Platz mehrere neue schone, auch grol3e mehr Stock hohe Hăuser entstanden". Planung erkennt man awch bei cler Anlage und Regulierung der auf den Ringplatz fllhrenden Stra13en. Die vom Ringplatz im rechten Winkel ostw!irts gehende Russische Gasse wun.le wegen cler 1820 erbauten griechisch-katolischen St.Peter- und Paul-Kirche angelegt und in den alten Weg nach Horecza Ubergeleitet. Die Bebauung des westlich Pedants - des "Weges zur bischoflichen Residenz", cler spliteren Bischofsgasse, in

133 Die stlldtebauliche Entwicklung vun Czcmowitz jungerer Zeit der Straj3enzug Tempelgasse-Universitlltsgasse-Residenzgasse - sollte schon 1793 gef6rdert werden. In derselben Gegend wurde die Franzensgasse als Kreuzachse zur Dreifaltigkeitsgasse gebaut; nach einem Bericht von 1844 war sie "noch vor Kurzem ein ausgesteckter leerer Raum, zwischen Gllrten hinlaufend, ist aber jetzt bereits mit mehreren wohlgebauten Hllusem geschmuckt" (Zitat nach Kaindl, S.173). Die ordnende Hand erkennt man noch stllrker sildostlich vom Ringplatz: die Herrengasse wurde bis zur Neueweltgasse durchgezogen, parallel dazu, abzweigend von der Kuczunnaregasse (Rathausgasse), im Zuge der neuen Chaussee die Siebenbllrgerstraj3e schnurgerade weit nach SUdosten gefllhrt. Das Dreieck zwischen der Kuczunnarerstraj3e und der Siebenb0rgerstraj3e sollte in der anschliej3enden Ausbauphase groj3e st!ldtebauliche Moglichkeiten bieten, insbesondere an der SiebenbUrgerstraj3e; den Anfang machte der 1830 angelegte Volksgarten mit dem Badehaus und dem anschliej3enden Schiitzenhaus (1832). Hinsichtlich der in der "galizischen" Periode entstandenen t\ffentlichen Bauten ist festzustellen, daj3 nunmehr die BedOrfnisse der BOrger im Vordergrund standen. Die neuen Kreisbehorden, welche die Militărverwaltung ablosten, Obemahmen einen Teii der Militllrgebllude um den Heiligkreuzplatz. Wichtig war, dap der Magistrat der Stadt nach vielen unzulllnglichen Provisorien mit dem Rathaus am Ringplatz 1847 eine seiner Funktion angemessene Heimslatt erhiell; Archilekt des Rathauses war Andreas Mikulicz, der Vater des beruhmten Chirurgen und Sauerbrnch-Lehrers Johannes von Mikulicz Radecki, untersttitzt vom Kreisingenieur Marin, der u.a. den Volksgarten angelegt hatte. Aber es entstanden in dieser Zeit auch mehrere - nicht orihodoxe - Gottesh!iuser sowie Schulen und Krankenhlluser. Dcn Auftrag zum Bau der ersten festen romisch-katolischen Kirche gegenober dem Generalshaus gab Kaiser Joseph li Die fast fettige Kirche sturzte jedoch zweimal ein, und so konnte sie erst 1814 vollendet Wld eingeweiht werden. Sie wurde zunllchst auch von der griechisch-katholischen (unierten) Gemeinde und den Katholiken annenischen Ritus benuntzt. Die. Unierten - Ruthenen aus Galizien, wo die Orthodoxie seit 1596 Rom unterstellt war (Un ion von Brest) - erhielten jedoch schon 1820/21 in der Russischen Gasse ihre eigene Kirche (St. Peter und Paul). Die Alte katholische I lolzkirche wurde von den Czernowitzer Protestanten gekauft und auf einem GrundstOck zwischen Ringplatz und bischoflicher Residenz aufgestellt und als Gotteshaus genutzt, bis sie /49 durch einen festen Bau an derselben Stelle ersetzt wurde. ln diese Zeit fălit wohl auch die re1tigstellung der schon 1820 begonnenen sog. Alten Synagoge im Judenviertel. Hir das Bildungswesen in der Bukowina war die GrUndung des ersten Gymnasiums im Jahre 1808 ein bedeutendes Ereignis. Nach provisorischer Unterbringung in der ehemaligen Regimentskanzlei (Steingasse) bezog es 1817 den Neubau westlich vom Rathaus. Auch die griechisch-orientalische Knabenschule erhielt 1827 ein neues Gebllude in der Schulgasse. Mit dem Bau des neuen Kriminalgerichts am spăteren Austria-Platz ( ) gritt die Anlage Mfentlicher Gebllude erstmalig Ober den Bereich des Pitzelli-Plans von

134 660 Hugo Weczerka 1787 hinaus. Es folgten dann die ersten Bauten im bereits genannten Dreieck zwischen Kuczurmarer- und Siebenbilrgerstrape, zwei Krankenhăuser am Nordrand des damaligen Sturmplatzes: das BUrgerspital 1832/33 und das neue Militllrspital Einige Jahre spiiter, 1854/55, entstand Ubrigens ein drittes Krankenhaus, das Israelitische Spital in der Niihe der Synagoge. Die Namen von Pliitzen konnen etwas Ober die Stiitten und die Vielfalt der wi1tschaftlichen Betlltigung einer Stadt aussagen. Der Czemowitzer Stadtplan von 1855 enthiilt noch einige solche Beispiele; spllter wurden die alten Namen den Ruhme der Dynastie geopfert. Neben dem Alten Markt im Judenviertel und dem Ringplatz gab es den Mehlplatz, den Getriedeplatz (auch Fruchtmarkt und Fischplatz genannt) und den Holzplatz. Daraus wurden spăter der Rudolfs-, Elisabeth-, Franz-Josephs- und Austriaplatz. IV.3. Hauptstadt des selbstăndigen 1849) Kronlandes Bukowina (seit Nach der Jahrhundertmitte entstehen in Czernowitz in rascher Folge viele Bauten, die der neuen Bedeutung der Stadt entsprachen und das kilnftige Stadtbild prăgten. Aber nur wenige von ihnen dienten auch direkt der neuen Funktion der Stadt: eigentlich nur der stattliche Bau der Landesregierung im Winkel zwischen Kuczurmarer- und SiebenbUrgerstrape (1873). Daneben sollte - gegenuber der Kathedrale - der Sitz des neuen Landtags: des Landesausschusse und anderer Landesbehorden errichtet werden; Plllne des Residenz-Architekten Josef Hlăvka lagen schon vor. Aber wegen der hohen Kosten mupte man sich entschliepen, das derzeit von Bischof Hacman und dem griechisch-orientalischen Konsistorium genutzte Haus des Barons Mustatza in der spliteren Landhausgasse zu kaufen und zum Landhaus auszubauen, was gerade rechtzeitig zur Hundertjahrfeier der Bukowina und zur UniversitlltsgrUndung (1875) geschafft wurde: beide Festveranstaltungen fanden hier start. Geldmangel filhrte manchmal auch zu besonders langen Bauzeiten. Die neue Paraskiwakirche auf dem Boden der alten in der Hauptstrape wurde 1844 begonnen und erst 1862 geweiht. Eine griechisch-orientalische Kathedrale war schon 1794 geplant. FUnzig Jahre spăter wurde der Grundstein filr den von Wiener Architekten entworfenen gropzugigen Bau gelegt, 1864 wurde er geweiht erhielt die kleine arrnenischkatholische Gemeinde ihre eigene, von Hlâvka im byzantisch-romanischen Stil entworfene zweitllrrnige Kirche; zwei Jahre sp!l.ter wurde der grope, von Julian Ritter von Zachariewicz in maurischem Stil erbaute israelitische Tempel unweit des Ringplatzes vollendet. Den SchluPpunkt im Kirchenbau bildet die 1891 /94 in die Mitte des ehemaligen Sturmplatzes gesegtzte grope romisch-katholische Herz-Jesu-Kirche; als Entlastung fllr die liingst zu kleine Pfarrkirche gedacht, wirkte sie mit ihrem klaren neugotischen Stil als Kontrapunkt zu den meist mit byzantinischer:.>d~r auch romanischen Stilelementen erbauten orthdoxen Kirchen.

135 Die stădtebauliche Entwicklung von Czemowitz Den kunstlerischen H6hepunkt der Czemowitzer - nicht nur der kirchlichen - Bauten stellte jedoch die erzbisch<hliche Residenz dar. Die alte Residenz war schon am Ende des 18. Jhs. bauflillig. Aber erst 1864 war Baubeginn fllr den von Josef Hlăvka geplanten Baukomplex mit bischoflicher Residenz, Synodalsaal, griechischorientalischem Seminar und Seminarkirche, Priesterhaus, Wirtschaftshofund Park - innen und aul3en prachtvoll im byzantinischen Stil ausgestattet, wohl schon in Erwartung der 1873 erfolgten Erhebung des Bischofs zum Erzbischof und Metropoliten der Bukowina und Dalmatiens. Die Einweihung fand 1882 statt. ln die siebziger und achtziger Jahre flillt die Errichtung zahlreicher Bauten fllr Bidungs- und Kultureinrichtungen. Erwăhnt seien hier nur die Gewerbeschule (1884), die neue Lehrerbildungsanstalt (1888), das alte Theater (1877), der Musikvereinssaal (1878) und das Gewerbemuseum ( 1895). Wie am Anfang der hier behandelten Periode spielten auch an ihrem Ende Militărbauten eine Rolle. ln den Jahren 1884 bis 1896 wurden am Rande der Stadt bzw. in der Vorstadt Rosch fllnf Kasemen erbaut. Ob dies mit ortlichen Umstrukturierungen zu tun hatte (die alten Anlagen am Getreidemarkt, die der Stadtentwicklung im Wege standen, wurden wenige Jahre spăter gerăumt) oder Ausflul3 einer neuen Militărkonzeption waren, ist unbekannt. Erwăhnt sei noch, dal3 Czemowitz 1866 Eist'.nbahnanschlul3 erhielt. Der stattliche Bahnhof am Rande der Ptuthaue im Nordwesten war Endstation der Strecke Lemberg Czemowitz wurde sie bis Suczawa verlăngert. Werfen wir zum Schlul3 noch einmal einen Blick auf die Bebauung der in der osterreichischen Zeit angelegten Ausfallstra13e nach Siiclosten, cler Siebenbiirgerstra13e, clie den enonnen stădtebaulichen Aufschwung von Czernowitz in der 2. Hălfte des 19. Jhs. besonclers deutlich sichtbar macht. Ausgehencl von ihrem Anfang in der lnnenstadt, beri.lhrt sie rechts clie Landesregierung, linkerhand liegen an ihr die Kathedrale, die griechisch-orientalische Oberrealschule (1870), die Knaben- und Mădchen-Volksschule an der Ecke Neueweltgasse (1877) (dahinter in der Neueweltgasse die Gewerbeschule von 1884), weiter - gegentiber dem Eingang zum Volksgarten - die Albrecht-Kaserne (1884), die Landeskrankenanstalt (1886) und die Kavalleriekaseme ( 1896), gegenuber von ihr das Siechenhaus ( 1888). V. Die Stadtbevolkerung Czernowitz zăhlte im Jahre 1900 in der lnnenstadt Einwohner, zusammen mit den Vorstădten Einwohner. Wenn wir davon ausgehen, clas clie Stadt um 1800 ca Einwohner hatte, so bedeutet clas eine Verzehnfachung cler Einwohnerzahl im 19. Jh. Von 18')9 bis 1900 hat sich die Einwohnerzahl verdoppelt. Kaindl weist darauf hin, dal3 der Bt volkerungszuwachs innerhalb der gesamten osterreichisch-ungarischen Monarchie zwischen 1869 und 1880 allein in Budapest geringftlgig h6her gewesen ist als in Czemowitz.

136 662 Hugo Weczerka Es ist hier nicht moglich, auf die soziale Zusammensetzung der Bevolkerung einzugehen. Ihre nationale und konfessionelle Verteilung sei jedoch kurz gestreift. Die stărkste nationale und zugleich konfessionelle Gruppe bildeten um 1900 die Juden mit gut 30%; um die Jahrhundertmitte hatten sie nur etwa 20% der Gesamteinwohnerschaft ausgemacht. Ruthenen und Deutsche waren mit je knapp 20% ziemlich gleich stark vertreten, wobei die Ruthenen ihren Anteil gegenuber 1857 leicht vergroj3ert, die Deutschen hingegen erhebliche EinbuJ3en erlitten hatten (von 1857: ca. 35% auf 1900: ca. 19%). ZurUckgegangen war auch der Anteil der Rum!inen von 22% im Jahre 1857 auf knapp 14% im Jahre Erstaunlich stark angestiegen ist dagegen die Zahl der Polen: von 81 O im Jahre 1857 auf 860 I im Jahre 1900: das bedeutet eine Verzehnfachung in 43 Jahren und ein Anstieg des Anteils an der Gesamtbevolkerung von knapp 4% aufbeinahe 13%. Unter den Konfessionen standen 1900 die lsraeliten mit Ober 30% an der Spitze. Es folgten die romisch-katholischen Christen mit knapp 28% (vomehmlich Deutsche und Polen) und die Orthodoxen (Rumănen und ein Teii der Ruthenen) mit 23%. Die Unierten (Ruthenen) machten 11,60% aus, die Protestanten (Uberwiegend Deutsche) 5,25%. Das war fihwahr eine multikulturelle und multikonfessionelle Biirgerschaft, deren năhere Untersuchung sehr lohnenswert wăre.

137 DEZVOLTAREA URBANISTICĂ A CERNĂUTIULUI, , HUGO WECZERKA I. Obiectivele cercetărilor de urbanistică De problemele istoriei dezvoltării oraşului Cernăuţi s-au preocupat puţini cercetători şi, din acest motiv, am dori să aducem o mică contribuţie în acest sens. Institutul gennan pentru istorie comparată a oraşelor s-a obligat să execute următoarele trei proiecte ale Comisiei internaţionale în problemele cercetării istoriei oraşelor: bibliografia cercetărilor istorici oraşelor, edi(ia izvoarelor ştiinţifice privind evoluţia oraşelor şi un atlas al oraşelor. Proiectul "Atlasul gennan al oraşelor'' a constituit punctul de plecare pentru cercetarea noastră asupra evolu(iei urbanistice a CemAutiului până la Harta principală reprezintă cel mai vechi plan cadastral al oraşului, din prima jumătate a secolului al XIX-iea (scara I :2500). Sunt incluse o hartă a împrejurimilor (I :25000), executată în aceeaşi perioadă, o hartă contemporană a Cernăuţi ului (I :5000) şi una privind aspectele de dezvoltare {I :5000). li. Izvoarele cartografice Comunicarea de faţă nu este rezultatul unor cercetări definitive. Ea propune o privire de ansamblu, cu ajutorul unor hărti tematice, asupra evoluţiei Cemăuţiului ţinând cont de istoria politică a tării, precum şi să atragă atenţia celor interesaţi asupra izvoarelor ştiinţifice şi a literaturii mai puţin cunoscute prezente în arhive şi biblioteci. Din izvoarele cartografice am ales trei planuri ale oraşului, realizate la un interval de aproximativ 50 de ani. Analele Bucovinei, IV, 3. p Bucureşti, 1997

138 664 Hugo Weczerka I. Primul este planul oraşului Cemăuti, realizat de Pitzelly în anul 1787, care a fost publicat de R.F.Kaindl în Istoria Cernăuţiului. Sub aspect cartografic, calitatea planului nu corespunde în întregime nivelului tehnic actual. Dar ne înfăţişează foarte bine reţeaua de străzi şi cea hidrografică din acea perioadă, precum şi împărţirea terenurilor, foarte variate după forma şi dimensiunile lor. 2. Al doilea plan al oraşului este inclus în "Harta administrativă a Regatului Galiţiei şi Lodomeriei cu Marele Ducat al Cracoviei şi Principatele Auschwitz, Zator şi Bucovina", executată, în anul 1855, de către Carl Kummerer Ritter von Kummersberg, care are 60 de file. Ea a fost executată în condiţii grafice deosebite, redă fidel mici terenuri cu clădirile amplasate, specifică edificiile obşteşti, pieţele, un mare număr de străzi, numeroase parcuri etc. 3. Al treilea izvor este reprezentat de planurile oraşului din primul deceniu al secolului al XX-iea, care restabilesc procesul evoluţiei modeme a Cemăuţiului. În ceea ce priveşte calitatea topografică, ele sunt mai proaste decât planul oraşului din anul III. Cernăuţii la sfârşitul epocii moldoveneşti Apariţia Cemăuţiului se datorează vadului favorabil de pe râul Prut. Principele Dimitrie Cantemir include în Descrierea Moldovei oraşul Cernăuţi printre cele cinci importante cetăţi ale ţării. În realitate, în Cernăuţi nu exista o cetate (puţin mai spre vest era situată cetatea Ţeţina), în schimb prezenţa pârcălabului dovedeşte o anumită bogăţie a pământului. Este adevărat că oraşul nu a avut o importanţă deosebită. Planul lui Pitzelly ne ajută să ne imaginăm situaţia topografică a Cemăuţiului la începutul dominaţiei austriece. Amplasarea centrului oraşului poate fi determinată după trei puncte: două biserici ortodoxe şi casa de rugăciuni evreiască. Prima - bisecica Sfânta Parascheva - era situată nu departe de vamă şi a primit denumirea de "biserica vămească", a doua - biserica Înălţarea Maicii Domnului - a apărut la începutul secolului al XVIIJ-lea pe spesele principilor moldoveni şi, din această cauză se numea "biserică domnească". Casa de rugăciuni evreiască a fost distrusă în timpul războiului ruso-turc, în anul 1770, şi trebuia să fi fost reconstruită pe locul vechi. Între aceste trei puncte se afla centrul oraşului - suprafeţele de teren sunt foarte mici, mai ales în "oraşul evreiesc" cu Piaţa veche în centru. Hotarul vechiului oraş poate fi stabilit cu ajutorul menţiunilor din documente privitoare la terenurile virane, precum şi după amplasarea noilor clădiri pentru serviciile austriece. Faptul din urmă demonstrează că piaţa în care ele erau construite a fost liberă. Vechile denumiri ale viitoarelor cartiere de la est şi sud-est de centru dovedesc că, iniţial, ele nu aparţineau Cemăuţiului: la est "Seliştea", cu biserica ortodoxă de lemn, construită în anul 1607 de către starostele Stroescul. La vest era "Mahalaua" unde, în anul 1774,

139 Dezvoltarea urbanistică a Cernăuţiului, încă înainte de instaurarea dominaţiei austriece, a început construirea bisericii ortodoxe Sfănta Treime. ' Vechiul oraş Cernăuţi era amplasat pe malul sudic al râului Prut, la o înălţime de până la 250 metri. În anul I 775, Cernăuţiul, inclusiv suburbia de la vest Clocucica, trebuia să fie locuit de 290 familii, adică aproximativ 1450 locuitori, dintre care 112 evrei. Dacă din amplasarea bisericilor poate fi trasă concluzia privind grupurile confesionale, se poate spune că centrul oraşului era locuit preponderent de către evrei. Despre acest fapt vorbeşte şi denumirea străzii principale - Evreiască. Creştinii, care sunt menţionaţi în izvoare ca "greci schismatici" sau "moldoveni", sub care se aveau în vedere românii şi ucrainenii ortodocşi, trăiau la marginea oraşului şi în zona apropiată. Pe lângă biserica Sfănta Parascheva trecea "Marele drum", vechea cale comercială de la Lvov prin Colomeea şi Siret spre vechea capitală Suceava. IV. Dezvoltarea oraşului Cernăuţi în timpul stăpânirii austriece Împăratul Iosif al II-iea a anexat Bucovina după prima împărţire a Poloniei (I 772) din considerente militaro-strategice, instituind, iniţial, o administraţie militară. Urmărind unificarea administraţiei locale, împăratul a. decis să alipească Bucovina la Galiţia ca un cerc administrativ separat. Cernăuţiul a devenit sediu al administraţiei cercuale civile. Însă majoritatea populaţiei, în special creştinii ortodocşi, era nemulţumită de alipirea Bucovinei la Galiţia, unde dominau polonezii. Mişcarea revoluţionară din anii I 849 a pregătit conditii favorabile pentru revendicarea şi realizarea separării Bucovinei de Galiţia. Bucovina a devenit Ducat, iar Cernăuţiul capitala lui, dar numai Constituţia austriacă din anul 186 I a permis efectuarea unor alegeri pentru dietă (parlamentul provinciei). Cele mai importante momente din istoria Cernăuţiului au fost obţinerea unui statut propriu (1864) şi întemeierea Universităţii (1875). IV.1. Cernăuţiul în timpul administraţiei militare În anul 1774, când la Cernăuţi s-a aşezat administraţia militară, nu s-au găsit clădiri care să poată satisface necesităţile acesteia. Deja în primul deceniu au fost construite clădiri de piatră. Centrul s-a dezvoltat la marginea sudică a vechii aşezări, în jurul pieţei Crucea Sfăntă. În pa1tea estică a pieţei a fost construită "Casa generalului", în partea opusă casa colonelului, biroul auditoriatului, arestul, cazarma şi alte edificii militare şi civile.

140 666 Hugo Weczerka Episcopul ortodox, care se strămută, în anul 1782, din Rădăuţi la Cernăuţi, şi-a construit o casă pe locul viitoarei reşedinte mitropolitane. Odată cu transformarea Cemăuţiului în centru politic şi economic al Bucovinei, aici s-au aşezat şi creştini neortodocşi: catolici germani şi polonezi, ucraineni uniţi, protestanţi germani şi catolici aimeni. Confo1111 planului Pitzelly, oraşul se extindea, comparativ cu centrul vechii aşezări, de-a lungul râului Prut, precum şi spre sud şi parţial spre nord, ocupând o suprafaţă de aproximativ 260 ha (de peste zece ori mai mare decât oraşul vechi). Reţeaua rutieră, haotică după direcţii şi lătime, se pare, nu era proiectată şi, cu excepţia "şoselei noi" (drumul sudic), se dezvolta de la sine. IV.2. Dezvoltarea În cadrele Galiţiei ( ) Analizând planul lui Krummerer, din anul 1855, se poate constata că în această perioadă oraşul Cernăuţi a ~cut un salt în evoluţia spaţială: mai întâi în directia sudică, unde era teren liber, în timp ce în direcţiile de est şi vest, oraşul a atins hotarele suburbiilor - pâraile Clocucica şi Ruda. Dimensiunile şi calitatea clădirilor au crescut considerabil. Pentru a stimula construirea edificiilor de piatră, administraţia locală a scutit pe proprietarii unor asemenea clădiri de impozite, pentru o perioadă de 30 de ani şi de impozit funciar, pentru o perioadă de zece ani. Un rol important a început să-l joace Ringplatze, gratie căreia Cemăuţiul a dobândit un centru topografic. După construirea primăriei, ea a devenit centrul instituţional pentru cetăţeni. Din anul 1790, aici a început o~ timctioneze piaţa. ln această perioadă are loc construirea planificată a oraşului, fapt mărturisit de amplasarea străzilor care duc spre Ringplatze (strada Rusească, strada Templului, strada "ranz, strada Domnească, strada Transilvaniei ş.a.). Analizând construcţiile civile, care au apărut în perioada galiţiană, se poate constata că pe primul loc erau situate interesele cetăţenilor. În 1847 a fost construită noua clădire a primăriei (arhitect Andreas Mikulicz). A fost întemeiată Grădina publică, multe biserici, şcoli şi spitale. În faţa "casei generalului" a fost construită biserica romanocatolică. Biserica, care era aproape gata, s-a dărâmat în două rânduri, dar a fost totuşi finalizată şi sfinţită în anul Ucrainenii uniţi au construit, în anii , pe strada Rusească, propria lor biserică, Sfinţii Petru şi Pavel. Protestanţii cernăuţeni au cumpărat vechea biserică de lemn catolică şi au mutat-o în zona dintre Ringplatze şi reşedinţa episcopală. În anii ea a fost înlocuită cu una de piatră. În cartierul evreiesc, aproximativ în aceeaşi perioadă, a fost finalizată construirea sinagogii vechi, a cărei piatră de temelie a fost pusă în anul Un rol foarte mare pentru dezvoltarea învăţământului bucovinean l-a avut inaugurarea gimnaziului, în anul 1808, care, în anul 1817, a trecut într-o nouă clădire.

141 Dezvoltarea urbanistică a Cemăuţiului, Pentru şcoala ortodoxă de băieţi a fost construită o nouă clădire în anul 1827, pe strada Şcolii. Mai târziu, au apărut spitalul civil ( ) şi noul spital militar ( 1849), precum şi spitalul evreiesc de lângă sinagogă ( ). IV.3. Capitala Ducatului autonom Bucovina (din anul 1849) În Cernăuţi, de la mijlocul secolului, în scurt timp, au apărut multe edificii care răspundeau noului statut al oraşului şi aveau să detennine imaginea lui pe viitor. Arhitectul Iosef Hlăvka a elaborat proiectul pentru clădirea în care urma să funcţioneze Dieta, comitetul funciar şi alte organe publice. Dar, din cauza unor cheltuieli mari, s-a hotărât cumpărarea şi reamenajarea casei baronului Mustaţă. Una dintre cele mai impozante clădiri ale oraşului Cernăuţi este reşedinţa Mitropolitului Bucovinei, construită între anii În anii '70-'80, au fost construite numeroase institutii de învăţământ şi de cultură: şcoala de meserii ( 1884 ), seminarul de învăţători (1888), teatrul vechi (1877), sala Societăţii de muzică (1878) şi muzeul meseriilor ( 1895). În anul 1866 Cernăuţiul a fost conectat la reţeaua feroviară. Gara mare, de pe valea Cemăuţiului, în partea de nord-vest a oraşului era staţia tenninală a liniei Lvov Cemăuţi. În anul 1869 calea ferată a fost prelungită până la Suceava. În fine, am dori să atragem atenţia asupra construcţiilor de pe strada Transilvaniei. La începutul străzii se află clădirea guvernului, spre stânga - catedrala, gimnaziul ortodox (1870), două şcoli la intersecţia cu strada Lumii Noi (1877), după dânsele - şcoala de meserii ( 1884), mai încolo, în faţa grădinii publice, cazanna lui Albrecht ( 1884), spitalul orăşenesc şi cazanna de cavalerie ( 1896). V. Populaţia oraşului La 1900, Cernăuţiul număra locuitori, împreună cu suburbiile Pornind de la faptul că, în anul 1800, oraşul era locuit de 5000 persoane, se poate spune că, în secolul al XIX-iea populaţia lui s-a mărit de zece ori. Între anii , numărul populaţiei a crescut de două ori. Sub aspect naţional şi confesional, în jurul anului 1900, grupul cel mai numeros îl constituiau evreii (peste 30%). Gennanii şi ucrainenii numărau, fiecare, aproximativ 20%. Este adevărat că, în comparaţie cu anul 1857, numărul ucrainenilor s-a mărit puţin, iar germanii au cunoscut importante pierderi (35%, în anul 1857, şi 19%, în 1900). Populaţia românească s-a micşorat de la 22%, în anul 1857, până la aproape 14%, în anul În

142 668 Hugo Weczerka mod ciudat, a crescut numărul polonezilor - de la 810 oameni, în anul 1857, până la 860 I, în anul Între confesii, pe primul loc se situau iudeii (peste 30%). După aceştia urmau creştinii romano-catolici (aproape 28%) şi cei ortodocşi - românii şi o parte a ucrainenilor - (23%). Biserica unită număra 11,6% ucraineni, cea protestantă - 5,25%, în principal germani. Aceasta era cu adevărat o societate multiculturală şi rnulticonfesională care merită să fie cercetată.

143 POJBMTOK MICT A qephiblj,1, XYro BE1-IEPKA I. MeTa LJ.OCJJiuiKeHHH MÎCT Ilpo6JieMaMH ictopii" po3bhtky MiCTa qephibl..li 3ai1Mam101.u,y)({e.11,0CJii.llHHKiB i TOMY HaM XOTiJIOCll BHeCHI MaJieHbKHH BHeCOK B l..lbomy HanpllMKy. MaJIO IHCTHTYT nopibhlljibho"i icrnpi"i MicT (HiMelflflrna) JronocHBCll BHKOHarn 1Ţ>H 0 HaCTynHi npornn1 Mi)({Hapo.u,Hoi KOMHCi"i 3 mnahb.11,0cjii.u,)({ehhll ictopri MiCT: 6i6niorpalj>ill.llOCJli.ll)KeHHll icrnpi'i MiCT, BHnycK HayKOBHX.11,)({epen Ll.10.llO ictopi"i MiCT i arnac MiCT. 3a,llOnOMOfOIO OCTallHbOro npornty "HiMCl..lbKHH arnac MiCT", li i p03nolfhy.u,onobi.llb npo p03bhtok qephibl..lib.11, p. fojiobha Kap'ra nokajyf HaiîcrnpiHw11ii rrnah MiCTa - nepwo i nonoe1rn11 XIX CT. (Macwrn6 I :2500), ij 3a'JHa 1e1mllM JeMeJibHHX ylfactkib, cijibckorocno,llapcbk0 i Kopirno"i njioll..li, JeJieHHX Haca.u}l(eHb, BO.UOHM, TOLl..IO;.uo He"i.uo.u,anbCll KapTa OKOJIHl..li, 3po6neHa y TOH camhh lfac (I :25000), Ta cylfarna Kaprn (I :5000). KpiM JaJHalfeHHHX KapT L1..1e "Kaprn acnektib p03bhtky" (I :5000), Ll.10 BHHHKna Ha OCHOBi ictophlfhhx.uocni.u>kehb i Ja.uonOMOfOIO llkoi" MO>KHa pekohctpy1oearn BHHHKHeHHll Ta nepe6y.u,oayaahhll Micrn. r Ha nolfatky Tpe6a Jayaa>KHTH, Ll..IO.nonoBi.Ub He r pe3ynbtatom 3aeepwem1x.uocni.u>KeHb. BoHa nponohyf orm1.u pojbhtky qephie1..1ie J ypaxyeahhllm nonithlfhoi ictopi"i Kpa"i111t Ja.u,onoMoroIO TeMaTltlfHHX KapT, a TaKO)({ xo 1e Jeep11yn1 yeary Jttaeuie MaTepi"i Ha 11a11eHi e apxieax i 6i6nioTeKax 11ayKoei,U)({epena rn pi.nkichy nitepatypy. 3 KaprnrpacpilfHHX.u,>Kepen li BH6paa TpH nna11n MiCTa, 3po6ne11i J ihtepeanom npn6.rmjho B n 1 11T.u,ec11T pokie: Analele Buco rinei, I V. 3, p , Bucureşti. I 997

144 670 I. I1epw11Î Î - nnah l-jep11ia11is, 3po6Hem1ii flin1em1i B 1787 p., HKHH 6ys HanpyK0BaH11iî P.<l>.KaiîHJJ.JieM B iîoro Jcmopii" l/ep11i«1fitj. 5lKiCTb miahy J KapTorpacpi 1 1Hoi" T0 1 1Kl1 3opy He JOBciM BillllOBiJ].af pibhio cy11arno"i TeXHiKll. 0.LJ.HaK eo11a.uac norntb no6pe yj1sne11hh npo sym111hy rn pi 1 my rinporpaq1i1111y Mepe)l(y TOro 1 iacy. a TaKO)K p03110,lliji Je~teJJbHHX BeJlH'IHHOIO. 3 HaBe,lleHoi" KOflii" 11e nijijihok, JlY)l(f pi'jhllx 1a 1popMOIO Ta MO»<Ha 1po61nn BllCllOBOK npo Macwrn6 opmihany. 2. )lpyrnlî crnpulî nnah MiCTa lloxo)j.lltb 3 "A;IMiHiCTpaTiBH0 i KapTll ra!jllubkofo Ta BoJillllCbKOfO KmniBCTB 3 BeJillKIIM repuorctbom KpaKiB Ta KH111iecrnaMH OcseHUllM, 3aTop Ta EyKoemrn", w:o 11ani4yf wictb,llecn m1crnie i 6yna 1po6J1e11a B 1855 p. KapnoM KyMepepoM JIHLlapeM lfioh KyMepc6epr. Berna HaKpeCJieHa JlY)f(f oxai'u10. T04HO nepenac OKpeMi MaJieHbKi,lliJlHHKll JCMJli 3 pojmiw:ehllmh Ha HHX 6y,llHHKax, llojha'laf r poma,llcbki cnopym1, fljioiuh, BCJiiKy KiJibKicn. eyn11ub, 411cne1rni ca.uo4kh, JIYKH. E'.uumtH 11en:oniK - nnah Maf nopiswrno MaJJHÎÎ Macwrn6, np116111nho I: I TpeTTC.U)f(Cpeno crn110bjihtb rrna1111 MiCTa J nepworo.ueon11pi 1 111J1 XX CT., JIKÎ BÎ,llTBOp!OIOTb npouec HOBiTHbOfO p03bhtky 1..J:epHÎBl..IÎB. 0,lltlaK W:O,llO Tonorpalj>i4HO i T04HOCTi, BOHH ripwi 1a nnah MiCTa BÎ,ll 1855 p. Ha )f<ajib, Ha )KOJ].HOMY 3 BHKOpHCTa1111x fl.tiahîb He fl03ha 1 1eni roph30htajiî. III. qepuieu.i nanpmduu.i MO.TJ,llaecb1mi enoxn 0 llephîbuî JaB.UJl'IYIOTb CBOi M DIHHIKHfHllJIM 1py4HOMY 6po.uy 1 1epe1 flpyt. Kwnb,ll)1M1npm: Ka1neMip y ceoiiî xponiui 01111c llfo.t/oa«ii" (6mnbKO 1714 p.) npupaxoeyr 1..J:ep11ie1..1i tto n'j1t11 HaţiJHa11uiumx 1..J:epHiB'-IRX 11e 6y110 lţ>op1e1ti cpop1e1..1b Kpa"i1111. B ttihrnocti B (nani Ha 1axin y cepe.uhbobi'f'li iehyoa..ria.popteuh l{euhh), npote IHll!BllicTb IJÎHCbKOBOfO crnpocth CBi,ll411Tb npo neene 6araTCTBO JeMni. U{onpaBJJ.a MiCTo He '3.Uo6yno oco6mreoro 31rn 1 1eHHJ1. HnaH IliTuen11i, 1po6ne11Hi1 e 1787 p., nonomaraf nictarn 6inbw-MeHbW TO'IHÎ YJIBJ!CHHll npo Tonorpa<f>i4HY CHTya11i10 ljephîbuib Ha flo'lati<y abctpiilcbckoro nahybahhji. IloJIO)f(eHHH ue111pa MiCTa MO)f(Ha BllJHa'fHTH 1a.UOllOMOrOIO TpbOX TO'IOK:,llBOX npasocnabhllx 11epKOB (Ha nib,llchhomy Jaxoni Ta nie.nehhomy CXOJJ.Î nopy 1 1 JÎ JBCJJ.flflfHM nijhime TypeUbKllM <l)ohtallom) i rnpeficbkoro Mone6noro.uoMy. Ilepwa - uepkea Ceno"i JlapacKee11 CTOHna He,llaneKO BÎ,ll MllTHHLIÎ, ljepej LUO OTp11MaJ1a Ha1ey 11 MHTH0 i uepkbh 11, npyra - YcneHCbKa L1epKea BllHHKJia Ha no11atky XVIII ct. Ha rpowi MOJI)laBcbK11x KHJIJÎB i TOMY 1-1a111ea11acb 11 KllJ1)f{OIO uepkoom". E:epeiicbKHli Mo11e61111iî.ui M 6yo 3pyiiHOBaH11iî ni.u 11ac pociiîcbko-typcubkoi" Biiî p. i Ma( 6yrn ei.u6y.uoeam1h na crnpomy Micui. Mi)!( M11 TpboMa T04KaM11 111axo)l.HBCH ue11tp MÎCTa - JeMCJlbllÎ JliJlJIHKll TaM.llY)l(C MaJ1eHbKÎ, oco6mtbo 8 "rnpeiicbkomy Mini" Ji crnpnm pllhkom n ocepe,tj.11 Hi.

145 Po3BHTOK Micrn qephieui, oeHiWHIO Me)l{y CTaporo MiCTa MO>KHa BCTaHOBHTll 38.D.OnOMOrolO 3fa,IJ,OK y nhcemhllx ;::i;okymehtax npo cnopo:khini 3eMenbHÎ,!1,Îm!HKH, ramrnmrn, nykh, nic11,.llki OTO'llOBanH MÎCTO, Ta HacaMnepe,!1, 3a Mic1.1enonO)l(CHIUIM HOBllX 6y,LJ,HHKiB,!l,n.11 aectpihcbkhx CJiy>K6. OcTaHHC CBÎ,!1,'lHTb npo Te, 1110 nno111a, Ha jikhî BOHH 6y.L1.yean11cb 6yna eijibhoio. Crnpi HaJBH Mati6yrnix paiiohie MiCTa Ha cxo;::i;i Ta nie;::i;ehhomy cxo.n.i Bi.LI. uehtpy CBÎ,11,'laTb npo Te, u~o cno rntky BOHll He HaJie>KaJIH.LI.O qepttieuie: Ha cxo,!l,i - "Cen11wTe 11 ("selişte" e nepekna.l1.i 3 PYMYHCbKoi - cinbcbke nocenehh.11) 3 no6y.l1.0bah010 B 1607 p. 3a piwehh.llm crnpocth CTpoecKy.L1.epee'.11Ho10 npaeocjiabhoio uepkboio. Ha 3axo.L1.i 6yna pojtawoeaha "l\farajia", u~o 3Ha IHTb nepe.ll.mîct.11,,!l,e e 1774 p., To6rn 111e.LI.O aectpîhcbkoro nahyeahh.11, pojno'lajiocb 6y;::i;ieHHUTBO 3annaHoeaHoi npaeocnaehoî Tpo"iUbKO"i uepkbh. Crnpe MiCTo 1 1epHieui 6yJTo pojtmuoeahe Ha nieaehhhx Kpy'lax flpy'ry (Ha BHCOTi,!1,0 250 M.). y 1775 p. l.jephieui (BKfllO'lalO'llf 3aXÎ.l{He nepe.umict.11 KnoKy'lKY) Mami HaceJI.llTH 290 po.ll.hh, T06TO np116mnho 1450 MeWKaHuie, cepe.u HllX 112 repei"e. 51Klll0 3a MÎCUC3HaXO.L1.>KCHH.llM uepkob MO>KHa po611rn BllCHOBKll U po3no.n.iny ei.n.nobh,11,hllx KOHcpeciHHHX rpyn, TO MO>KHa CKaJaTH, 1110 l..{chlj> MÎCTa 6ye 3aceneH1tH nepeea>kho cepe.11m11. flpo ue cei,11, 1 111Tb i 11a3ea ronoeho i eymnu. XpncTH.llHH,.11Ki e n1tcem1rnx,11,>kepenax 3ra.L1.y10Tbc.11.llK "rpekh-cx1nmath 11 a6o "Mon.n.aeatte",.n.e MaJOTbC.11 Ha yeaji npaeocnaehi pym)hh Ta ykpa"ihlti, >KHmt Ha OKOJIHUi MiCTa i B npttnerniiî MicUeBOCTi. TioeJ uepkbll Ce.11To i flapackebh Ta MllTHHUi npoxo,11,110 "BemtKllH wn.11x" - crnp11i1 rnproeejibhhh UJJI.llX ei.n. Jlbeoea 1.JepeJ KonoMHIO Ta CepeT.LI.O Cy 1aen, crnpo.n.abhboî KH.113ÎBCbKO"i CTOJlltl..{i. IV. Po1e1noK Mic Ta qepnieu.i e nepio.lj: aectpiiiclkoro nauyeauuh Kaihep H03ecjl li anekcyeae liykobhhy nicn.11 nepworo pojno.n.iny flojib111i ( 1772 p.) 3 BiHCbKOBO-CTpaTeri'lHlfX MipKyBaHb, 3anpoeamtBWlt cno'latky BIHCbKOBY a,llmihictpauiio,.llka i BH'3Ha'IHna pojblltok Kpa'iHH. lia>kalo'ih yhicphkyearn Mic1.1eey 3.llMÎHÎCTpaui10, KaH3ep BllpÎWHB npllf,11,hath liykobhhy.li.o ranh'ihhh OKpCMllM a;::i;mîhîctpatiibhhm OKpyroM. l.jephîbuî CTaJIH MÎCUCM noctllthoro nepe6yeahh.ll OKpy>KH0 i UHBÎJlbH0 i a,llmihlctpaui'i. flphc.uhahh.11 liykobhhh.li.o fajih'ihhlf,.ae.ll.omîhybajih noji.llklf, 3a.TJHWHJIO HCB,11,0BOJICHOIO 6iJibWÎCTb 11aceneHH.11, oco6n11eo npaeornae1111x xpncrn.11h. Peeon10uiii1111i1 pyx pp. ni,11,roty1rne cnp1111tmrni YMOBH.Ll.Jl.11 BHMara Ta 3.lliiiCHCHH.11 BÎ,11,0KpeM.'ICHH.ll fiykobihih BÎ.ll fa.tjlf'fhhii. l>ykobitha CTaJia OKpCMltM repuorctbom, a qep11ieui - ftoro nonuueio, ane TiJibKH aectpihcbka KOHCTHTyui p.,!l,ojbomrna npoeecth e116op11.li.o 11a11.L(rnry (nap11amehty Kpaio ). Hai16iJibW llomîthllmh BÎXUMH B icrnpi'i qephieuie 6yJIH OTpttMaHH.11 B 1864 p. BJiaCHOro CTaTYTY Ta JacHyBaHH!I B 1875 p. yuieepctnety.

146 672 Xyro Be 1epKa IV.1. qepuieu.i 1a qacie eiiiclkoeoi ajlminictpau.ii Kon11 e 1774 p. y l.fephieu11x pojmicthjiach eihchkoea a.umihictpauij1, He JHaiiwnocb 6y.uieenh, 11Ki Morn11 Ja.uosonhHHTlf i"i n0tpeo11. Ane B)l(e s HacTynHi.llCCJITb pokib 6ym1 3Be.ue11i KaM'llHi 6y.uisni. U:eHTp BHHHK Ha nib.uchhih OKOJllfUÎ crnporo nocene11h11, HasKono nijhiwe J6y.uoaaHo"i KaTOJTHLJ,hKOÎ u,epkah Ha nnoll\i CaJ1Toro xpecrn. Ha cxi.uhomy 6ou,i njioll\î 6ys no6y.uoaatt11i1 "rehepanhckhh.uim", HaaKiC Ha nponrne)l(hifi CTOpOHi - nojikobhhll,bkhh JJ.ÎM, nphhmajthhji, rayntbaxta, 6arnTononepXOBIIH 6y.umwK K<napMH, Bi.!l HHX TpOXH Ha 1axi.n - ihwi BiHCbKOai cnopy.!ih (nojikoba KaHue1111pi11, B 0 Jl'lHHUll). Y uap1111i uepkblf e JaJHa'leHHi1 nepio.!l TaKO)I( ai.u6ym1cj1 JMÎHH. E:mrnnii mi EyK9anHi npaeocnaattfi rnnckon nepei.)l(.ll)l(ac s 1782 p. J Pa.uayu,.!IO 4epuiau,is. Bitt 6y.uyc cam 6ymrnoK Ha Micu,i Matt6yTHb0 i pe3h.uettu,"ii MHTpOnOJlHTa. 3 nepetbopehhjim lj:ephiau,ie Ha nojiîth4hhit Ta CKOHOMH4HHH u,etttp EyKOaHHH TaM ocen11m1cj1 i uenpaaornaaui xphcthjihh: HÎMLJ,Î Ta nonhkh, 11\0 nane)l(am1.uo phmcbko-katojlhlj,bko"i u,epkah, ykpai"hu,i, 11\0 HaJlC)l(aJIH JJ.O yhiatcbk0 i u,epkah, HÎMeU,bKÎ npotectahth Ta aipmehcbkî KaTOJlHKH. 3ri.nHo nnahy IliTu,enni, MicTo p03pocrnnoch, aî.!ihocho uehtpy crnporo nocenehhji, aj.uoa)i( pi'-ikh IlpyT, a TaKO)I( Ha nîb.!lehb i '-lactkobo Ha nîbhî4, Jai1Mal04H njloll\y np116j111jho 260 ra (y JJ.eCJITb pa3ia 6iJlhW HÎ)I( fijloll\a CTaporo MiCTa). Bym1'1Ha Mepe)l(a, xaoth'iha Ja HanpaeneHHllM Ta ump1rnoio, J,llaaanocb, He nnahyaanacb, a po1a11aanacb cama co6oio. IV.2. PolBHTOK y CKJia}li rajih'lhhh ( ) 3a nnahom KyMepepa ( 1885 p.) MO)l(Ha acrn11oa11rn, 11\0 y nepiojj. HaJIC)l(HOCTi EyKoaHHl1 JJ.O aacrpihcbkoî JeMJIÎ ram1 1HHII M.lJ:epHÎBLJ,Î 3po6HJ10 phbok y. npoctopobomy po3ahtky: nepw Ja ace y nia.!ichhomy HanpHMKy, lle 6yno 6araTO MÎCLJ,JI, B TOi-i 'lac JIK y JaXÎ)J,HOMY Ta CXÎJJ.HOMY HanpJIMK3X MÎCTO JJ.OCJlrJIO JOBHÎWHÎX Me)I( nepe.umictji - pi4ok KnoKyYKa Ha JaXO.!li rn Py.ua Ha cxo.ui. PoJMipH Ta HKiCTh 6ym1HKie JHa rno 3pocm1. Micueea anmihictpau,iji JaÎJibHHna aono.!lapie KaM'J1H11x 6y.!1ÎBCJib Ha 30 pokia ai.a no.!latkîb Ta Ha JO pokib BÎ.!l cnjiath MichKo"i JeMCJlbH0 i pehtll, 'lllm JaJlY'Jana.uo 6y.uieH11u,Taa KaM'1111nx cnopy.u. Ba)l(JIHae JHa'-leHHJI Mano a1rn11khchhj1 Kpyrnoi" nnm.u.i, JaB.!lllKH "IOMY 4epttisu,i 0TpHMan11 Tonorpa<fii"lm1i1 UCHTp. Ilicm1 Jse.ueHHJI Ha IlbOMY patywi, aoha CTana ihcthtyuihhhm u,ehtpom rpoma.ullll p. Ha Ll,bOMY Micu,i B)l(e.UiJla phhok. Ilpo nnattoey Ja6y.!loay MicTa CBÎ.!l'IHTb i p03mîl1\chhji aynhu,b, JIKÎ ac.!lytb.!10 Kpyrno"i nnoll\i.

147 PoJBHTOK MiCTa qephieui, ,[{ocni.rVKYI04H rpoma)j;cbki cnopy.nh, 11..{0 3 1 RBHJIHCb y "rajhtl..{bkhh nepio.n", MO)l{Ha BHJHa mth, ll.io Ha nepwe Micue BHcysa.rrttcb ihtepec11 rpoma.n»h. B 1847 p. 6yno no6y.u.oeaho HOBY 6y.u.iemo Mrpff {apxitektop AH.npeac MiKYJIH4). liya JaKna.u.eHHH rpoma,!l;cbkih napk, 3 1 RBHJIOCR 6araTO npaaocnabhhx uepkob, w~i.jj Ta nikapehb. Ilepwa noctihha phmcbko-katojihubka uepkea 6yna J6y.u.oeaHa HaenpoTH rehepa.rrbcbkoro.nomy. Mai1)f{e rotoea uep1<ea.nei11i 3am:1J110ea.rracb, a.rre 6)".na 36y.noeaHa i ocb»'leha.e 1814 p. Yttiarn-yKpa ihuî 3 fa.rrtt'ihhh no6y.noea.rrh y pp. Ha PycbKiH ey;mui enachy uepkby (CB»THX IleTpa i Ilaena). qephibeubki npotectahth KynHJJH CTapy KaTOJJHUbKY.u.epes'»Hy uepkby Ta nepehecnh i"i Ha Micue Mi)!( KpyrnoJO nno1.i.1ejo Ta pe3h.u.ehuirro rnhckona. Y pp. i"i 3aMiHHJJH KaM'HHOIO. Ilp116JJH3HO e Toi1 camhh 11ac 6yno 3aKi1t'leHe 6y.u.ieHHUTBO Crnpoî CHHarorn B spei1cbkomy KBaprnni, 3aKna.neHoî B 1820 p.,[{nr po3bhtky OCBÎTH liykobhhh BCJJH4e3He 3Ha4eHHR Ma.JIO BÎ.U.KpHTTR rimha3i"i B 1808 p. IlicJrn rnm11acosoro po3mill.lehh» e nonkosih KaHuen»p"ii Ha KaM'»HiH aynttui eoha nepeîxa.rra B 1817 p. y HOBHH 6y.U.HHOK. fpeko-npaaornaeha JOHal..{bKa lljkojja TaKO)f{ OTpHMaJia HOBe nphmîl.l.ichhji B 1827 p. Ha lllkijjbhîh eyn11ui. Ili3Hiwe BHHHKJJH UHBÎJJbHHH wnhta.jib ( pp.), HOBHH BiHCbKOBHH wnhta.jib (1849 p.) Ta rnpettcbkhh wnhtajib 6iJJJI CHHarorn ( pp.). IV.3. CTonuu.a camoctiiiuoro repu.orctea liykoeuua ( p.) 3 cepe.u.hhh CTOJJÎTTJI B qephibujix 3a KOpOTI<Hfî '!ac 3 1 JIBHJJOCb 6araTO 6yJJ.iBeJJb JIKi ei.nnoei.u.a.rrh HOBOMY 3Hal!eHHIO MiCTa i 8H3Hal!HJIH 8 Mai16yTHbOMY i:foro BHfJIJIJI.. ApxiTeKTop H03e<f> rnaeka po3po6ue ei.nnoei.nhi nnahh.ll.jiji 6y.U.HHKY B HKOMY MaJJH p03micththch JJaHJJ.Taf, 3eMeJibHHH KOMiTeT Ta ihwi oprahh Micueoo"i ena.u.n. Ane qepe3 oenhki BHTJ>aTH BHpiwHJJH BHKynHTH 6y.u.HHOK 6apoHa MycTaua. BiHUeM 11epHiBeUbKOro 6y.u.ieHHUTBa, i He TÎJJbKH uepkobhofo, ( pe3h,!l;ehuih 6yKOBHllCbKOfO MHTJ>OnOJJHTa, no6y.n;oeaha y pp. y 70-x Ta 80-x pokax 6yn11 no6y.noeahi 'IHCneHHi yq6ooi Ta KYJibTYPHi 3aKna.n;H: pemichh' le y11hjih1.i.1e ( 1884 p.), ne.narori'ihhh ihcnnyt ( 1888 p.), CTapHif Tea'Tp (1877 p.), 3a.JI MY3H'IHOro rnoaphctea ( 1878 p.) Ta My3ei1 pemecen (1895 p.). Y 1866 p. qephisui 6ynH ni.u.kn1011ehi.no 3a11i3HH'IHOÎ Mepe)f{i. BenHKHH BOK33JI Ha 3aKpyTi Ilpyrn B niohi4h0-3axi.nttih 'lacthhi MiCTa 6ys KiHuesoJO crnhuie10 JJ.ÎJJbHHUÎ Jlbeie-qepHieui. Y 1869 p. 3aJIÎ3HHUIO npojj.ob)f(hjjh no Cy'laBH. Ha 3aKiH'leHHJI xo'letbcji JeepHyT11 yeary Ha 3a6y.nosy TpaHciJJbBaHCbKOÎ aymu.r,i. Ha nol!ati<y ey1111ui 3Haxo.n;11TbCJ1 6yJJ.HHOK ypj1.n;y, nieopyl! Bi.li. Hboro - Ka<f>e.npanbHHif co6op, rpeko-npaaocnaaha rîmhajiji (1870 p.).nei WKOJIH Ha poji BYJIHUi Hoeoro CBiTy (1877 p.), 3a HHMH - pemichh'le Y'IHJlllll.le (1884 p.),.nani, HaanpoTH Hapo.n;Horo napky - KaJapMa Anb6pexrn ( 1884 p. ). M icbkhh nikyaanbhhh JaKna.n ( 1886 p.) i 1<aaa.rrepiHcbKa KaJapMa ( 1896 p.).

148 674 Xyro Be'lepxa V. MicLKe uacejiehhh Y 1900 p. 1.J:epHiBLIÎ Hapaxosysa1rn MewKamlis, pa30m 3 nepe.nmicum R:Kll.10 BHXO.ll;HTH 3 TOro, ll.10 y 1800 p. MiCTO Hacemurn 5000 'IOnosiK. TO MO)l{Ha ck~l3ath, mo s XIX CT. floro HaceneHHJI J6inbw11no~b y.nechtb pa3is. Mi)I{ pp. 'IHcenbHicTb HaceneHHJI 1pocna s.nsi'li. 3 TO'IKH 3opy ttauiohanbhofo Ta KOHlflecittHOro CKna.ny, 6im p. Hai1'111cenbHiwy rpyny CKna.nan11 rspei - 6inbwe 30%. HiMui ra ykpa'im1i Hani'lysan11 np116m1jho o.n11akosy KiJJbKicTb - 20%, monpas.na, nopishjiho J 1857 p., KinbKiCTb ykpa"ihl~ib TpOXH 36iJJbWHJJaCb, a HiMui JaJHaJIH 3Ha'IHHX srpat (35% y 1857 p. Ta 19% y 1900 p.). PyMyttcbKe HaceneHHJI TaKO)I{ 3MeHw11nocb J 22% y 1857 p..no MaH)l{e 14% y 1900 p. Hanpoqy.n c11nbho Jpocno '!Hcno non11kib - si.n 81 O 'lonosik y 1857 p..no 860 I y 1900 p. Cepe.n KOH!fleciH y 1900 p. Ha nepwomy Micui 6yn11 iy.nei" (6inbwe Hi)f( 30%). )],ani iiwn11 p11mcbko-karnn11ubki xpucrnhhh (MaH)f(e 28%),.ne nepesa)l{hy 6is1bwicTb crnttos11n11 HiMui J nonj1kam11, i npasocnashi - pymyhh Ta 'lacrntta ykpa"i11uis - (23%). Y11iaTCbKa uepksa 11apaxosysana 11,6% ykpai"huis, nporectahtcbka - 5,25%, fojjobhhm 'IHHOM HiMuis. l.j,e 6yno cnpab)f(hf MYJibTHKynbryp11e Ta MYJibTHK0111fieciiiHe cycnijibctbo, JIKC sapto.nocni.nhth.

149 DIE REVOLUTION VON 1848 UND IHRE FOLGEN FUR DIE ENTWICKLUNG DER BUKOWINA VLADIMIR ILIESCU Das 19. Jahrhundert, in dessen Verlauf der Liberalismus und Nationalismus - gegen den Willen der sozialen und politischen Filhrungskrăfte der europliischen Staaten - sozusagen tonangebend wurde, hatte leider mit der groben Restauration des Wiener Kongresses von 1815 begonnen. Dabei sollte das von der Franzilsischen Revolution angerichtete "Unheil" wieder gut gemacht werden. Nach einer 30.jărhrigen "Stagnation" kam trotzdem der sogenannte "Friihling der V51ker", bzw. die Revolution von 1848/1849, welche die lăngst flilligen politischen, sozialen, wirtschaftlichen und kulturellen Verlinderungen in Gang setzte. Auch tur die Bukowina, welche ebenfalls ihre - wenn auch unblutige - Revolution durchlebte, wurden die Ereignisse der Jahre 1848/1849 zum wegweisenden Meilenstein in die Zukunft und zum Ausgangspunkt einer einzigartigen Entwicklung auf allen Gebieten, die letzten Endes - am Vorabend des Ersten Weltkrieges - zu einem wahren "Volkerparadies" gefilhrt hat. Es mub aber besonders hervorgehoben werden, dab allein der Trend des 19. Jahrunderts sowie das Streben der Buchenllinder - angefllhrt von ihren adeligen Grol3grundbesitzem, unter welchen die Familie der Brilder Hurmuzaki eine besondere Rolle gespielt hat - nicht genilgt hătte, jenen Geist von Toleranz zu erwecken, der heute, nach der totalitliren Intoleranz des 20 Jahrhunderts von rechts und links, mit ihren erschreckenden, blutigen Folgen, fast wie ein Wunder wirkt. Aber die Reformrnoglichkeit des entscheidenden Faktors der Osterreichischen Monarchie und die Reformfeudikeit einsichtger (Staats- ) Manner haben das alles ermilglicht. In den folgenden sechzig Jahren hat sich nicht nur die Zahl der BevOlkerung auf verdoppelt, sondem man gelangte auch zu dem so oft geruhrnten und "beneideten" nationalen Ausgleich von 1909/ 191 O, dessen GroBartickeit darin bestand, dab im ganzen politischen Leben des Landes eine ausgeglichene Vertretung der dortigen "Volksstlimme" zugrunde gelegt wurde. Wien war neben Paris und Berlin eines der drei Zentren, in denen Bedeutendes gestaltet wurde. Und das nicht nur in der Kunst und in der Literatur, sondem auch in der A11alele Bucovinei. IV. 3. p , Bucureşti, 1997

150 676 Vladimir Iliescu reinen Wissenschaft, sowie in der Wirtschaft auch, in der Politik im weitesten Sinne des Wortes. EVie Aufzlihlung aller Personlichkeiten und ihrer Leistungen wtirde unsere ganze Zeit in Anspruch nehmen. Eine andere Voraussetzung war eben Wiens Verflechtung în die mannigfaltige, verzwickte ost- und sildostliche Problematik wodurch es schon frtih die Grenzen des Machbaren erkannte und die Kunst des Ausgleichs erlemte. Ein Sinnbild der Wiener Toleranz im eigenen Geistesleben - um nur zwei Beispiele anzufilhren - war die Tatsache dall hier die meisten Universitlitsprofessoren tschechischer Abstammung, die meisten Ărzte Juden waren. Auch wenn die drei nationalen Ausgleiche - bekanntlich ging dem Bukowiner ein Mlihrischer voraus und, was weniger bekannt ist, auch ein Galizien folgte einer im Juli 1914, der aber vom ausbrechenden Ersten Weltkrieg tibertont und nicht mehr umgesetzt werden konnte - keine theoretische vollkomrnenen Losung abgaben, die jedoch durchaus tragbar waren. Und man darf nicht vergessen, dal3 die Reformbewegung - grob oder klein - mit oder ohne dem Thronfolger Franz Ferdinand - erst durch den milit!lrischen Zusammenbruch des Reiches endete. Wie es dann auch zu dem hohen Stellenwert der osterreichischen Reformen kam, sieht man aus dem Vergleich mit anderen Mehr - oder Vielvolkerstaaten. Um nur den extremen Fall harauszugreifen, weder das alte Ru131and,. noch die angeblich fortschrittliche Sowjetunion, konnten ihre Minderheitenprobleme losen und auch die Nachfolgestaaten krănkeln heute noch daran. Was aber geschah in der Bukowina, wie wurde es zum autonomen Herzogtum und welches waren die einzelnen Folgen. Die Ereignisse der Monate Mărz und April 1848 in Wien fanden starken Wiederhall auch in Czemowitz, wo sich sogleich eine Volkswehr, grobtenteils aus GymnasialschUlem bestehend, bildete. Inzwischen hatte der Kaiser durch sein Patent vom 17.April den Frondienst und die Abga~en der Bauem aus Galizien und Lodomerien - hiermit auch aus der Bukowina - abgeschafft und die Entsch!ldigungsfom1en filr die GroBgrundbesitzer waren selber zu bestimmen. Am 15.April 1848 wurde die Verfassungsurkunde des osterreichischen "Kaiserstaates" erlassen, welche vorsach, dab allen Volksstămmen die "Unverletzlichkeit ihrer Nationalit!lt und Sprache gewăhrleistet sei". Dem folgte am 18.August ein "Entwurf' Uber die allgemeinen Menschenrechte în 30 Paragraphen, dessen 20.Artikel dem Schutz der Nationalit!lt und Sprachen gewidmet war, der von einer Dreiergruppe des Verfassungsausschusses in Wien ausgearbeitet worden war. Darin war die Rede von der "gerechten BerUcksichtigung der Landessprache bei der Errichtung der Schulen und hoheren Lehranstalten". Am 20.Mai 1848 versammelten sich in Czemowitz Vertreter der Kirche, des Adels, der Bauem und der Deutschen Minderheit, die ein 12-Punkte-Wunschprogramm erarbeiteten, dessen wichtigste Forderungen in den ersten sechs Punkten zusammengefabt waren und zwar: l. Die Lostrennung der Bukowina von Galizien als autonomes Kronland; 2. Die Erhaltung des rum!lnischen Volkstums und die Errichtung von Landesschulen; 3. Die Neuordnung der Verwaltung auf der Grundlage der Landesautnnomie; 4. Einfilhrung eines Grundbuches und GrUndung einer Kreditanstalt; 5. Dic Befh.:ii.u.g der Bauem durch

151 Die Revolution von l 848 und ihre Folgen ftlr die Entwicklung der Bukowina 677 Abschaffung des Frondienstes und der Abgaben; 6. Die Gewahrung der Religionsfreiheit und die Gleichstellung aller Konfessionen. Eine Abordnung, angefilhrt von Erzbischof Eugen Hackman, reiste nach 6lm0tz zu Kaiser Franz I., der aber bald abdankte, so dab am 2.Dezember I 848 der junge Franz Joseph den Thron bestieg. Das Memorandum der Bukowiner Landesdeputation hatte Erfolg. Die Deputation berief sich auf den Grundsatz der Gleichberechtigung aller VOlkerstlimme, welche als zukunftige Richtschnur von beiden Kaisem bereits anerkannt wurde. Auch sprachen die Deputierten von einer Neuordnung des Reiches auf sprachlichethnischer Grundlage. Sie verlangten eine Konstituierung der "romanischen Nation" mit eigenen Organen. Vorgeschlagen wurde ein nationales Oberhaupt, das vom Nationalkongre13 gewlihlt und vom Kaiser bestlitigt werden sollte, sowie einen "romanischen Senat" mit Verwaltungsbefugnissen und Vertretungsrecht der Rumlinen beim Osterreichischen Reichsministerium. Hiermit wird die nationale Verwaltung vom Territorium losgelost, ausgehend von der spezifischen Tatsache, dab die Rumlinen in mehreren Lăndem lebten und die schwierigen Rechtslagen innerhalb einzelner Lănder, nach dem Muster "der kirchlichen Organization filr die Bekenner verschiedenr Konfessionen (...) sich um einen eigenen, gegenober den Obrigen Nationen selbststăndigen Mittelpunkt zu gruppieren (...) Auf diese Art allein wird die Gleichberechtigung aller V81kerstlimme zur Wahrheit, wird MiJ3trauen, Neid und HaB zwischen den Nationen vernichtet, wird jeder Veranlassung zu Reibung und Oberhaupt jedem Samen der Zwietracht vorgebeugt, wird jede Beftlrchtung der Hegemonie einer Nation Ober die anderen gehoben". Mit diesen Gedankengăngen wurden wichtige Elemente der Theorie Karl Renners Ober die "Personalautonomie" vorweggenommen. Am 7.Mllrz 1849 wurden zwei wichtige, kaiserliche Patente veroffentlicht, eines Ober die politischen Rechte, welche die konstitutionelle Staatsform gewlihrleistet, und das andere Uber "die Reichsverfassung ftlr das Kaisertum Osterreich", dab heibt, die sogenannten Mllrz-Verfassung. Diese brachte auch ftlr die Bukowina die bedeutendste Verănderung und zugleich die Hauptvoraussetzung der konftigen Entwicklung zu einem autonomen Kfonland, bzw. zum Herzogtum, implizie1te also die Lostrennung des Buchenlandes vom KOnigreich Galizien und Lodomerien. Die Regierung Schwarzenberg hat die Mărzverfassung in den năchsten eineinhalb Jahren durch weitere Verfassungsdokumente und Gesetze erganzt und ausgebaut. Und so bekam auch die Bukowina durch das Patent vom 29. September 1850 ihre Landesverfassung. In dieser stand: "Die im Lande wohnenden Volksstlimme sind gleichberechtigt und haben ein unverletzliches Recht auf Wahrung und Pflege ihrer Nationalitat und Sprache". Nach der neuen Landesordnung lag die gesetzgebende Gewalt beim Landtag, der aus den 30 Vertretern der drei Kurien - der Gro13grundbesitzer einschlieblich des Religionsfonds. der Stădte und der Kleinbauem - bestand, die alle auf vier Jahre gewăhlt wurden. Die<.e wăhlten dann einen VierkOpfigen Landesausschul3 mit einem Prăsidenten, dcm sogenannten Landeshauptrnann. Dieser Vertrat die Ortlichen BehOrden, wăhrend die

152 678 Vladimir Iliescu Reichsregierung aus Wien vom Landespr!lsidenten, dem die Bezirksvorsleher unterstanden, vertreten war. Das alles aber konnte erst nach einem vollen Jahrzehnt verwirklicht werden und zwar erst nach der neuen Verfassung vom 26. Februar 1861, am Anfang der "Ăra Schmerling" w!lhrend in der Zwischenzeit der Grundsatz der Gleichberechtigung in den Hintergrund geriet, da durch das "Silvesterpatent" vom 31. Dezember 1851 eine zeitweilige, mibgliickte Phase des Neo-Absolutismus sich zu etablieren versuchte. W!lhrend dieser Zeit kam es durch den Erlal3 vom 22. April 1860 sogar zur formellen Ausgliederung an Galizien. Doch dagegen wandte sich der Emanzipationsruf der Bukowina, eine Denkschrift, die von 250 Ve1tretem aller buchenlăndischen sozialen Schichten unterschreiben worden war. Das "Rad der Geschichte" konnte aber nicht mehr zurllckgedreht werden, und es mubte zu einem neuen Ausgleich kommen. Der wurde endgultig durch die sieben Gesetze der neuen Dezember-Verfassung des Jahres 1861 erreicht. Das wichtigste daran waren tur die Bukowiner die drei Abslitze des Artikels 19 liber die allgemeinen Rechte der StaatsbUrger. Der so errungene Durchbruch des Autonomismus kann zurecht als der wahre Vorlăufer der heutigen ldealvorstellungen Ober ein Europa der Regionen betrachtet werden.

153 REVOLUTIA DE LA 1848 ŞI URMĂRILE El ' PENTRU DEZVOLTAREA BUCOVINEI VLADIMIR ILIESCU Secolul al XIX-iea, în cursul căruia liberalismul şi nationalismul au devenit factorii care au dat tonul ridicării împotriva forţelor sociale şi politice conducătoare din ţările europene, a început, din păcate, cu Restauratia impusă de Congresul de la Viena. Dar, după o "stagnare" de 30 de ani, a venit aşa-zisa "primăvară a popoarelor", care a impus schimbările politice, sociale, economice şi culturale de mult cerute. Pentru Bucovina, care şi-a trăit propria revolutie, chiar dacă neînsângerată, evenimentele anilor au fost determinanle pentru viitor şi au devenit un punct de plecare pentru o dezvoltare originală în toate domeniile. Aceasta din urmă a condus la transformarea ţinutului, în ajunul primului război mondial, într-un adevărat "paradis al popoarelor". În cei 60 de ani care au um1at revoluţiei, nu numai că s-a dublat numărul populatiei (800000), ci s-a ajuns la acel acord na\ional - Ausgleich -, din 1909/191 O, atât de des invocat şi "invidiat", în baza căruia s-a produs o reprezentare echilibrată a grupurilor etnice în Bucovina. Viena a fost, pe lângă Paris şi Berlin, unul din cele trei centre în care s-au realizat lucruri importante, nu numai în attă şi literatură, ci şi în ştiinţă, economie şi politică, în sensul larg al cuvântului. O altă premiză a fost implicarea Vienei în complicata problematică estică şi sud-estică, prin care se recunoşteau deja graniţele vecinilor şi se învăţa arta compromisului. Un simbol al toleranţei vieneze - pentru a prezenta doar două exemple - era faptul că aici cei mai mulţi profesori universitari erau de origine cehă iar cei mai mulţi medici erau evrei. Chiar dacă cele trei compromisuri naţionale - cel bucovinean fusese precedat de unul în Moravia şi urmat de altul, mai puţin cunoscut, în Galiţia, în iulie 1914, - n-au fost soluţii teoretice perfecte, ele au fost, negreşit, fertile. În Bucovina, evenimentele lunilor martie şi aprilie ale anului 1848 au avut un puternic ecou, la Cernăuţi formându-se o gardă naţională. La 20 mai 1848, la Cernăuţi, s au adunat reprezentanti ai Bisericii, nobilimii, tărănimii şi ai minorităţii germane, care au elaborat o moţiune ce cuprindea 12 puncte. Petiţia Ţării a fost prezentată forurilor vieneze şi a stat la baza deciziilor Curţii de la Viena în problema Bucovinei. Analele Bucovinei, IV, 3, p , Bucureşti, 1997

154 680 Vladimir Iliescu Totodată, parlamentarii au dezbătut chestiunea privind reorganizarea imperiului pe baze lingvistico-etnice. S-a cerut şi constituirea "naţiunii române" cu organisme proprii. Constituţia austriacă din 4 martie 1849 a prevăzut constituirea Bucovinei într-un ducat autonom. Guvernul Schwarzenberg a completat constituţia cu alte documente şi legi. Astfel, prin decretul din 29 septembrie 1850, Bucovina a obţinut o constituţie proprie. Însă statutul de provincie autonomă a fost dobândit abia prin legea din 26 februarie Autonomismul ob~nut de Bucovina poate fi socotit, pe drept, adevăratul predecesor al imaginii ideale a unei Europe a regiunilor.

155 PEBOJIIOUUI 1848 POKY TA ri HACJil)J.Kll,LJ;JIR P03BHTKY l>ykobmhm BJIA,LI,Il\1IP IJIIECKY XIX ctopi 1 111J1, Ha npotui HKoro ni6epajiijm i HauioHaJliJM crnm1 cfiaktopamh, HKi JaJJ,aBaJIH TOH nijj,hecehhio 6opoTb6H nporn KepiBHHX couiajibhhx Ta nonitm4hhx CHJI eaponei1cbkhx Kpa"iH, no4aacj1, ua )l{ajlb, 3 Pecrnapaui"i, npttmtcatto"i BiJJ.eHCbKHM KOHrpecoM. Ane, nicm1 TPHJJ.LIHHpi4HOro "3acT010", nphhwjia TaK 3BaHa "aecha HapoJJ.iB", HKa BHKJIHKUJla JJ,OBfO)l{JJ,aHi nonith4hi, couiajlbhi, ekohomh4hi i KYJibTypHi JMÎHH.,[{JIH oykobllhh, JIKa nepe)l{hjia CBOIO BJiaCHY pebojiiollilo, X04a i1 6e3KpOBHy, nojj.i"i pp. 6ym1 BH3HUlfaJibHHMH }J,JIH i"i Mai16yTHbOfO i CTaJIH TOlfKOIO aijj.npaanehhh }J,JIJI opurittajihhoro po3bhtky a ycix.nijihhkax. OcrnHHiH nphbib JJ.O TOro, IUO KpaH CTaB HanepeJJ.OJJ.Hi nepuw"i CBÎTOBO"i BiHHH cnpab)l{him "pacm HapoJJ.iB". Y HacTynHi nirnr peao iî 60 pokib tte TiJibKH no.uaolnach KiJibKÎCTb HaceneHHJI (800000), ajie i1 6yna peani3oaaha Ta MÎ)l{Hau,ioHaJibHa yro.na - Ausgleich - B 1909/191 o pp., JIKa CTiJibKH pa3ib 6yna npou,htobaha Ta JIKa BHKJIHKaJla CTÎJibKH "3a3,npocTi", i Ha 6a3i JIK0 l BiJJ.6ynocH ypibhoba)l{ehhji npe11.crnbhjflitba en1ilfhhx rpyn IiyKOBHHH. BiJJ,eHb 6ya pa30m 3 naph)l{em i EepniHOM OJJ,HHM 3 TpbOX u.eh-rpib.ne 6ymt peajiî30bahi 3H34Hi JJ,OCJlrHeHHJI He TÎJibKll B JIÎTepaTypi i MHCTeL{TBi, ane H B rany3i HayKH, ekohomîkh i nonîthkh. IHWOIO nepe,nymoeolo 6yno etpy1.jahhj1 Bi.nm1 a CXiJJ.HY i nia.uehho-cxî.uhio npo6jiemathky, B xo.ui JIKOro B)l(e BH3HUBa.Jll1CJI rpahhu,i cyci,nia Ta po3bhbajjocr MHCTeU,TBO KOMnpoM1crn. CHMBOJIOM ai,nehcbkoî TOJiepaHTHOCTi - MH HaBe,UeMO JIHWe.uaa nphkjia}j,a - 6yno X04a 611 Te, IUO 6iJibWiCTb yhibepchtficbkhx npo<f>ecopib 6yJIH 1 1eCbKOro noxo}j,)l{ehhh, a 6iJibWÎCTb MeJJ.MKiB 6ynn rnpehmh. Xo4a aci TPH Ha1.1io11a11bHi KoMnpoMica - 6yKOBHHCbKOMY nepejj.ybab MOpaBCbKHH i Hacni.uyaaB B JIHnHi 1914 p. MeHW BH.llOMHH rajihl{bkllh - Analele Bucovinei, IV, 3, p Bucureşti. 1997

156 682 BnaJJ.iMip lniecky He 6yJ1H 6e3)].0raHHHMH TeopeTilfHHMH piwehhjimh, BOHH 6yJIH, 6eJyMOBHO, njiijj.tllfmh. IloJJ.i"i 6epe3Hll Ta KBiTHll 1848 poky MaJlH BCJlHKHH BiJJ.ryK B qephibullx, JJ.e 6yna CTBOpeHa HauioHaJibHa raapjj.ill. 20 TpaBHJI 1848 p. B qephibllllx Ji6pamICJI npe).j.ctabhhkh uepkblf, aphctokpatri i HÎMCUbKO"i MCHllJHHH, HKi po3po611m1 pejomouiio 3 12 nyhktib. flemwfir Kpmo 6yna npejj.crnsneha BiJJ.eHCbKHM ihctahuîhm i CTaJla 6a30IO )J.Jlll piwehb BiJJ.eHCbKOro JJ.Bopy y npo6jlemax liykobhhh. B Toiî camhh qac J].enyrnrn pojrnllhyjlh i npo6nemy peoprattijauii" imnepi"i Ha en1iqhq-mobhhx Jaca)J.ax. fiyna BHCyHeHa H BHMOra lllojj.o CTaHOBJlCHHll "pymyhcbkoî Hauff" 3 BJlaCHHMH CTpyKTypa~m. AaCTpiHcbKa KoucrnTyuiH BiJJ. 4 6epe3HH 1849 poky nepejj.6aqana nepernopehhh liykobhhh B abtohomhe repuorcrno. YpllJJ. lllaapt..leh6epra.nonobhhb KOHCTHTYl.\ilO ihwhmh JaKoHaMH i aktamh. TaK, 29 sepechh 1850 p. l>ykobhha JJJ.o6yna snachy KOHCTHTYl.\ilO. Ane crntyc abtohomho"i nposiuuff 6ys 3JJ.06yrnit JIHWe 3aKOHOM BiA 4 JlJOTOfO 1861 poky. ABTOHOMill l>ykobhhlf MO)f(e 6yrn no npas.ni Ol.\iHeHa RK cnpab)f(hih nonepe.n;hhk i,neajibhoro 06pa1y Espon11 periohib.

157 DAS DEUTSCHE THEATER VON CZERNOWITZ IM VIELSPRACHIGEN UMFELD. UND GEGENEINANDER VON KUL TUREINRICHTUNGEN HORST FASSEL I. PROLEGOMENA Im Jahre 1922 wurde in Hennannstadt ein Kulturamt der Deutschen Grol3rumăniens gegrundet, das bis zu seiner AuflOsung im Jahre 1932 von Dr. Richard Csaki geleitet wurde. Im Jahre 1923 erhielt dieses Kulturamt die Lizenz, die gesamte Tlltigkeit deutscher Bernfstheater in Rumanien zu initiiren und zu koordinieren. Aufgrund verschiedener Gesetzesnovellen, die die Kulti.Jrtătigkeit der Minderheiten betrăchtlich behinderten, wurde auch der Arbeitsradius des Kulturamtes eingeschr!inkt. Private Agenturen (Klingsor in Kronsfadt, Carmen Sylva in Czemowitz) machten Dr. Csaki Konkurrenz. Aus diesem Neben- und Gegeneinander ergaben sich Spannungen, die an einem Beispiel erlăute1t werden konnen. Der Wiener Theaterunternehmer Paul Sundt, der von 1924 bis 1927 Opern- und Operettengastspiele nach SUdosteuropa - selbstverstăndlich auch nach Rumanien - untemahm, schrieb am 19. September 1927 an Dr. Csaki nach Hennannstadt: "Nun zu jenem (Vorwurt), dall ich die mir von Herrn Abg. Dr. Roth 1 im Vorjahre beschaffi:e Conzession nur filr Czemowitz beniitzt habe. Es ist richtig, dall fortwâhrende Tenninverschiebungen Konstantinpoels, aufwelches die Toumee doch schlielllich aufgebaut war, mich lange zwangen, die getroffenen Dispositionen immer wieder umzustol3en. Um endlich in Rumanien zu beginnen, wăhlte ich schlielllich Czemowitz als erste Stadt, da das Ensemble bereits in der Cechoslowakei war und daher dorthin die Reisekosten am Geringsten waren. Als sich endlich w!l.hrend meines Czemowitzer Aufenthaltes der Tem1in fur Konstantinopel endgiltig entschied, demnach ich noch den ganzen Mllrz und Hlllfte April filr Rumanien zur Verfilgung gehabt haben worde, telegrafierte ich sofort an Herm Simonis nach Hennannstadt und Klingsor nach Kronstadt, ob die Theater im Mllrz filr mein Gastspiel 1 Der Siebenbllrger Sachse Dr. Hans Otto Rolh war der Spitzenpoliliker der sogenannten Deutschen Partei in Rumănien in den zwanziger und den frllhen dreioiger Jahren. Im Jahre 1940 war er in der Regierung Gigurtu (4. Juli bis 4. September 1940) Minister fllr Minderheitcn ("ministru pentru minorită(i"). Siehe dazu: Scurtu. Ioan: Mocanu, Constantin: Smârcea, Doina. Documente privind istoria României (ntre anii I 9 I 8- I 944, Bucureşti, 1995, S Analele Bucovinei, IV, 3. p Bucureşti, 1997

158 684 Horst Fassel frei wăren. Herr Simonis depeschierte zurock: «Theater absolut besetzt», und auch Ongyerth telegrafierte, daf3 der Saal nicht frei sei. Unter solchen Umstănden blieb mir doch nichts Ubrig, als das Gastspiel in Rumănien abzubrechen und wieder nach der Cechoslowakei zurtlckzugehen. DaB ich dies nur unter dem Zwang der angeftlhrten Umstănde tat, geht doch allein daraus hervor, das ich 4 Wochen spăter neuerlich die ganze Reise durch Rumanien zurilcklegen mubte, um nach Konstanza zu gelangen, somit zumindest ein grobes StUck Geld erspart haben wilrde, wiire mir SiebenbUrgen nicht verschlossen geblieben" 2. Auch die Einschatzung der Entwicklungsperspektive ftir deutsche Theatertatigkeit in Rumănien entnehmen wir Sundts Schreiben: "Dal3 es so und leider noch weit ărger kommen wird und mub, wenn unausgesetzt neue Spielbewilligungen ausgegeben, (wie in den letzten Tagen wieder an einen Herrn GrUnau, dem Neffen des Kollosseumbesitzers Wartenberg in Czemowitz filr ganz Rumanien!) neue, darunter recht fragwilrdige Unternehmer auftauchen, weif3 ich, der ich doch die Verhaltnisse genau kenne, nur zu gut" 3. Die beiden Zitate lassen auf - objektive wie subjektive - Schwierigkeiten von Theatereinrichtungen schlieben, die auf Toumeen angewiesen waren. Das waren nach 1923 alle deutschen Theater, die in Rumănien tătig sein wollten. DaB dies eine Rilckkehr zu Voraussetzungen waren, unter denen im 18. und 19. Jahrhundert deutsches Theater in Şildosteuropa, hiermit auch in Rumănien, funktioniert hat, ist bemerkenswert. Nimmt man hinzu, daf3 die beiden heute in Rumanien tatigen deutschen Theatereinrichtungen in Hermannstadt und Temeswar nach dem Modus von improvisierflihigen Wandetruppen des 18. Jahrhunderts funktionieren (die Hintergrilnde - Abwanderung, Publikums- und Kilnstlermangel - sind andere als in der Zwischenkriegszeit), lăbt zyklische Bewegungen erkennen, die eine regionale Besonderheit zu sein scheinen. DaB nicht nur das deutsche Theater, sondem generell Minderheitentheater in Sildosteuropa unter diesen regelmăbig wiederkehrenden, nie endgilltig ilberwundenen Schwierigkeiten zu leiden haben, wird anhand cler beiden groben Etappen festgestellt werden, die sich von 1848 bis 1918 und von 1918 bis 1940 abzeichnen. li. ENTWICKLUNGSZUSAMMENHĂNGE VON 1848 BIS Bisher sind - unabhangig voneinander - nur zwei der moglichen Theatereinrichtungen in Oberblicksdarstellungen erfabt worden. Das deutsche Theater verdankt vor aliem den Arbeiten des Schriftstellers Georg Drozdowski, des Minitiators der Kammerspiele Czemowitz im Jahre 1930, seinen bisherigen Wissensstand 4 Ober das rumănische Theater hat Ioan Massoff in seiner siebenbăndigen Theatergeschichte berichtet 5. Keine zusammenhăngende Darstellung liegt tur clas judische Uiddische) Theater vor, weil Israel Bercovici in seiner Zusammenfassung Hundert Jahre jiidisches ~ Siche: Staatsarchiv Hennannstadt. fonds Deutsches Kulturamt, Nr. 111/ ibidem. 4 Siehe Drozdowski, Georg, Zur Geschichte des Theaters in der Bukowina. in Buchenland. Hundertfiinftig Jahre Deutschtum in der Bukowina, Milnchen, Siehe Massoff. Ion, Teatrul românesc. Privire istorică. Bucureşti, 1972, Bd. IV, VI, VII.

159 Das deutsche Theater von Czernowitz im vielsprachigen Umfcld 685 Theater in Rumanien 6 sich daraufbeschrankt, fast ausschlieblich die Bukarester judischen Theaterereignisse zu kommentieren. Ober ukrainische und polnische Theater, die in der Bukowina tătig waren, fehlen bislang erwllhnenswerte lnformationen. Wir werden demnach vor aliem drei Theatereinrichtungen zu beachten haben, cleren Zielgruppe nach eigenen Angaben oft clie eigene elhnische Gruppe (Deutsche, Rumănen, Juden) war. Eine Ausnahme ist clas deutsche Theater, das sich bis 1918 an alle Stadtbewohner Czemowitz wandte, die meist die deutsche Amts- und Umgangssprache beherrschten; ebenso das rumănische Theater, das nach 1918 bestrebt war, die Ethnien Uberwinclende Funktion des deutschen Theaters zu ilbernehmen Das Czernowitzer Theater von 1848 bis 1918 Das Revolutionsjahr filhrte auch in cler Bukowina zu einer Ziisur: einerseits behauptete sich im Kronlancl nach 1848 das deutsche Theater als feste kommunale Einrichtung uncl filcherte sein Angebot immer mehr auf. Andererseits gelang es den Rumanen, die nach 1865 Uber einen sehr aktiven Leseverein verfllgten, sich durch Gastspiele aus dem rumănischen Altreich eine flir ihre kulturelle Selbstdarstellung notwendige Theaterkultur zu sichern. a. Das deutsche Theater Seine Anfilnge reichen ins spate 1 & Jahrhundert zuruck 7. Vor 1846 waren es vomehmlich Theater aus Lemberg oder Odessa, die kurze Aufenthalte in Czemowitz einplanten. Seit 1846 war der Theaterbetrieb in Czernowitz kontinuierlicher. Vor Ort wurden Theatergesellschaften tătig, die es zwei bis vier Jahre in der Hauptstadt der Bukowina aushielten. lnclizien filr eine zunehmende Akzeptanz im Kulturalltag der Stadt sincl: BemUhumgen, ein eigenes Theatergebaude zu errichten. Nach Versuchen, die durch Brănde nach kurzer Zeit scheiterten, kam es im Jahre 1877 zum Bau des "Alten Theaters" durch BauratJosefGregor, das bis 1904 im Betrieb blieb; Das Auftreten von Schauspielern und Schauspielerinnen aus Czernowitz und der Bukowina, die in ihrer Geburtsheimat oder im deutschen Sprachraum Erfolge e1nngen 8. Das Prestige der BUhnenkUnstler, ebenso auch der Dramatiker, nahm in der zweiten Halfte des 19. Jahrhunderts zu, so dab die fruhere Duldung von Wanderschauspielern durch eine neue soziale Reputation ersetzt wurde. Die Verpflichtung von bekannten Direktoren und von bekannten BUhnenkUnstlem aus Wien und aus der osterreichischen Provinz nach Czemowitz. 6 Siehe Bercovici, lsrail, O sută de ani de teatru evreiesc în România (Hundert Jahre jiidisches Theater in R11111iinien). Bucureşti: Kriterion, 1982, 364 S. 7 Siehe auch Fassel. Horst, Das Czernowit=er Deutsc/1e Theater: Statio11e11 einer Entwick/1111g, "Siidostdeutsches Archiv", XXXVI/XXXVII. 1993/94, S Dort auch weiţere Literaturangaben. 8 Ibidem.

160 686 Horst Fassel Wir verweisen auf unsere Periodisierung der Entwicklung des deutschen Theaters in Czemowitz von 1803 bis 1940, begnogen uns hier aber damit, innerhalb der Periode von 1848 bis 1918 zwei Entwicklungsetappen kurz zu charakterisieren, die sich vor und nach 1905 abzeichnen. Von 1848 bis 1905 Eine gewisse Entwicklungsverztlgerung im Vergleich zu anderen deutschen Theatern in SiidosteW'opa ist fiir Czemowitz feststellbar. Der Theaterverbund, der seit dem 18. Jahrhundert eine Notwendigkeit in den kleinen und mittelgrollen Stădten des Konigreichs Ungarn, Rumăniens, Serbiens darstellte, funktionierte in Czernowitz nicht. Das hat mit dessen Randlage zu tun. Ostlich von Czernowitz fehlten Stiidte mit einer nennenswerten deutschen Bevolkerung, nordtistlich lag Lemberg eigentlich schon recht weit, die Zipser SUidte waren nicht viei nliher, die siebenb!lrgischen Theaterzentren Hermannstadt und Kronstadt waren keinesfalls leicht zu erreichen. Versuche, mit Odessa, mit Jassy, mit Bukarest zu kooperieren, waren schon deshalb zum Scheitem verurteilt, weil in allen diesen Stădten nur selten ein deutsches Theater auftreten konnte. Die Tendenz, die auf einen qualitativen Aufschwung des deutschen Theaters im Osten und S!ldosten Europas hinwies, und die damit zusammenhing, Theaterdirektoren, die in diesen Gebieten erfolgreich geweseu waren, nach Wien oder an renommierte Theater in Osterreich und Deutschland zu verpflichten, galt filr Czernowitz nicht. Es gibt am Jahrhundertende eine einzige Ausnahme von rege!: Albert Ranzenhofer, der von 1893 bis 1895 die Geschicke des deutschen Theaters in Czernowitz leitete, war danach in Wien erfolgreich. Nach 1905 kehrte er - wieder nur tur kurze Zeit - nach Czemowitz zurock und war gleichzeitig auch in Wien tiitig. ln allen librigen Fiillen kamen die Theaterleiter erst am Ende ihrer Laufbahn nach Czernowitz, man darf vennuten dann, wenn sie anderswo nicht mehr mit Erfolgen zu rechnen hatten. Auch bei Personlichkeiten, die sich in anderen slidosteuropaischen Stadten durch Erfolge ausgezeichnet haben, wie Carl Friese, der in Kaschau, in Lugosch, in Kronstadt bekannt gewesen war, wie Friedrich Dom, der von FUnfkirchen, Essegg bis nach Arad, Temeswar, Hermannstadt und Kronstadt gereist war, blieb Czernowitz nur ei.ne kurze Episode, die keine erkennbaren Neuerungen oder Leistungen zeitigte. Wir konnen fiir diese Entwicklungsperiode, als Czernowitz zu den bekannten und regelmăj3ig bespielten Theaterstandorten zăhlte, folgende Charakteristika festhalten: I. Ziel der Theatertătigkeit war es, ein je zahlreicheres Publikum anzusprechen. Wie dies gelang, ist aus den bisher vorgelegten Arbeiten nicht ersichtlich. Mittelbar kann man vermuten, dall der erkennbare, zunehmende Reprăsentationsaufwand (Geb!iude, Prlisenz in der Lokalpresse), daf3 die ununterbrochene Abfolge von Spielzeiten, dall der Bekanntheitsgrad des Stadttheaters, das renommierte Wiener Găste aufsuchten, tur ein positives Echo auf das deutsche Stadttheater plădieren. 2. Die inhaltliche Ausgestalung der Spielangebote entspricht der auf kilnstlerischem Prestige und kommerziellen Oberlegungen beruhenden Selektion. Regionale Besonderheiten konnen dabei nicht festgestellt werden, was allerdings auch damit zusammenh!lngen mag, dal3 die bisherigen lnfonnationsquellen (Theateralmannche, -prograrnme, -plakate und zeitwilig Theaterkritiken) zu wenige Differenzierungen und

161 Das deutsche Theater von Czemowitz im vielsprachigen Umfeld 687 Hintergrundinfomiationen zulassen 9. Wichtiger ist, dab die Modelle gr5btenteils aus der Theaterstadt Wien Ubemommen wurden. Die Mode der anspruchslosen VolksstUcke (auch Vaudevilles, Possen, Schw!inke) wurde kopiert (dabei waren lokale Adaptierungen m5glich), ebenso die Vorliebe ftlr die Operette seit den sechziger Jahren und schlief3iich die Ambition, durch Opemaufflihrungen die Kunstsymbtose zu erreichen und damit h5chsten AnsprUchen zu genugen. 3. Angestrebt war eine je umfassendere Totalităt des Verschiedenartigen, das insgesamt seine Wirkung auf die Zuschauer nicht verfehlen sollte. In dieser Gesamtheit fehlen allerdings die Beitr!ige der "kleineren" Dramaturgien. Die Spitzenleistungen der internationalen, westlichen Literatur fanden Berilcksichtigung. Anfângen, Versuchen wurde - nur auf der Ebene der Konsumliteratur, die kurzlebig blieb - eine Chance gegonnt. 4. Der sutndige Wechsel (von Darstellem, Direktoren, StUcken) gehtlr1 mit zu den Negativerscheinungen dieses Zeitraumes. Der Einzeldarsteller, nicht der Spielleiter, stand dadurch im Mittelpunkt des allgemeinen lnteresses. Bei dem schnellen Wechsel der Ensemblemitglieder flillt es schwer, von einer Kontinuitat und einer erkennbaren Bildungsintention zu sprechen. Von 1905 bis 1918 Die gefestigte Organisationsfonn wirkte sich in dieser Zeit sehr gunstig aus. Das im Oktober 1905 eroftnete reprăsentative Theatergeb!lude bot die besten Voraussetzungen fur lăngerfristige Planungen. Es ist keineswegs Zufall, dal3 Adolf Ranzenhofer jetzt von Wien nach Czernowitz zurilckkehrte. Ebenso hăngt es mit der kommunalen Bedeutung des Theaters zusammen, dab erstmals eine Subvention der Landesregierung zugebilligt wurde 10 und auch die Kontakte zu binnendeutschen Theatern waren jetzt hăufiger. Bedauerlich an der neuen Entwicklungsetappe war nur, dab sie zeitlich zu kurz bemessen war und angesichts der bevorstehnden europăischen Katastrophe stattfand, so daf3 alle positiven Resultate durch die kriegsbedingte Einstellung des Theaterbetriebes in den Jahren 1915 bis 1918 zunichte gemacht wurden. Von besonderer Bedeutung filr das deutsche Theater war es: I. Daf3 Czernowitz zum ersten Mal in Theaterverbănde integriert werden konnte. Direktor Martin Klein (von 1907 bis 1912) koordinierte die Theatertătigkeit von Czernowitz, Braunschweig und Breslau. Eine Folge war, daf3 zahlreiche darstellende KUnstler in allen diesen Stădten auftraten utid dal3 ein vergleichbares Bildungsangebot in Czernowitz und in Deutschland vorhanden war. 2. ~m Gegensatz zu friiher, als Czernowitz nur Modelle Ubernahm, gestaltete es jetzt - gleichberechtigt - mit. Das!luf3ert sich auch darin, dab Stllcke în der Bukowina uraufgetuhrt wurden, die erst spater în Wien und Bţ:rlin zu sehen waren (Beispiele: am 5. 9 Wo der Gliicksfall gegebcn ist, das kompleltt>!\rchiv einer Gcsellschall - Ueispielfall Eduard Reimann. dcr von in Temeswar und llermannsladl auftral (siehe dazu Fassel, Horst:) - vorzufinden. kann ermittelt werdcn, dab bei der Spielplangestaltung auf die Wlinsche der verschiedensprachigen Puolikumsgruppen Rlicksicht genommen wurdc bewilligh: der Bukowiner Landtag I 0000 Gulden fiir das Stadtlhealer.

162 688 Horst Fassel Mll.rz 1911 wurde Lutterotey I Nikograf~ "Das vierblll.ttrige Kleeblatt" im Stadttheater Cz~mowitz dargeboten, am 5. Mll.rz 1912 Kottow I Dills Schauspiel "Frau Hediwg Kriiger"). Zu den Erstaufftihrungen gehorten auch Werke einheimischer Dramatiker. 3. Bei den Beitrll.gen landeseigener oder regionaler Autoren wurden deutsche, rumănische unei' judische Kiinstler gleichermal3en beriicksichtigt. Wir erwăhnen blol3 die Oper von Cosmovici/Schneider "Mărioara" nach einem Libretto der rumănischen Konigin Carmen Sylva am 28. Dezember 1912 oder des Czemowitzer jiidischen Dramatikers Konrad Pekelmanns Schauspiel "Vom Baume der Erkenntnis", das 1907 uraufgeflihrt wurde. Die lokale Thematik und Dramatik wurde vennutlich berucksichtigt, um das vielsprachige Publikum zufriedenzustellen. 4. Neben den neuesten Produktionen regionaler Autoren wurden die bekanntesten deutschen Bilhnenschriftsteller, die Vertreter der Modeme, in Czemowitz erstaufgefilhrt. Auch in diesem Falie beschrănken wir uns auf wenige Beispiele, deren Bedeutung auch darin besteht, dal3 sie nach 1918 wieder - und intensiver - in allen Sprachen in Czemowitz rezipiert wurden, so dal3 die lnszenierungen von 1905 bis 1915 Modellcharakter besal3eri bzw. Traditionslinien begannen. Schon in den Jahren 1906 und 1907 nahm Ranzenhofer Amo Holz und seinen "Traumulus", Hauptmanns "Elga" ins Programm auf, und auch Hof-mannsthals "Elektra" wurde in Czemowitz prll.sentiert kam es zur ersten Wedekind-Auffilhrung ("Friihlings Erwachen"), und Oscar Wildes "Salome" wurde in Szene gesetzt. 5. Die Hierarchie: Oper-Drama-Operette!lnderte sich, weil die Stilcke der Modeme oft den Opem vorgezogen wurden. b. Das rumanische Theater Seine - nichtfolkloristischen - Antănge sind zu Beginn des 19. Jahrhunderts belegt. Eine Kotzebue-Auffiihrung in Kronstadt, die von der dotiigen deutschen Theatertruppe von Johann Gerger 1815 in rumănischer Sprach dargeboten wurde, steht dabei, nach dem bisherigen Wissensstand, weit vome kam es in Jassy zur Griindung eines rumănischen Nationaltheaters, etwas spater verfligte auch Bukarest liber ein solches Theater, in der zweiten Hălfte des 19. Jahrhunderts auch Craiova. Bisher sind Gastspiele dieser rumănischen Theater erst filr die zweite Hălfte des 19. Jahrhunderts nachgewiesen worden. Diese Feststellung gilt auch ftlr die Bukowina und tur Czemowitz. Die Truppe von Fani Tardini kam in den Jahren 1864 und 1867 nach Czemowitz. Sie spielte vor aliem Stiicke von Vasile Alecsandri, aber auch solche von Costache Negruzzi und Matei Millo. Nichtrumănische Schauspiele standen nicht auf dem Programm. Ăhnlich selektiv waren die Gastspiele, die rumanische Ensembles in Siebenbtirgen und im Banat darboten, wo nach 1867 vor aliem der Bukarester Mihail Pascaly Erfolge erzielte. Von 1864 bis 1905 Flir die Kontinuităt rumănischer Theaterbesuche în Czemowitz verkorpert das Jahr 1905 keine absolute Zăsur. Flir sie ist von Bedeutung gewesen:

163 Das deutsche Theater von Czernowitz im vielsprachigen Umfeld 689 I. Dal3 sie sich zunllchst darauf beschrllnkten, ausschlie131ich rumănische Stilcke darbzubieten. Dadurch sollte der rumllnischen Bevlllkenmg in der Bukowina -!lhnlich wie derjenigen im Konigreich Ungaro - eine nationalrumănische Haltung vennittelt und das BewuJ3tsein einer eigenstăndigen rumllnischen Kultur nahegelegt werden. Der Nachhol-bedarf der rumllnischen Dramatik war verstăndlich, ebenso das BedUrfnis der rumllnischen Kulturpolitik, wenigstens den rumllnischen Landsleuten rumllnische Kunst zu bieten. Die Zielgruppe war deshalb in erster Linie die rumănische Scadtbevlllkerung von Czernowitz. 2. Aus politischen und finanziellen GrUnden fanden die rumllnischen Gastspiele nicht regelmăl3ig statt. Nllhere Untersuchungen zu den Hintergrilnden von Toumeen und den vorhandenen Behinderungen stehen noch aus. Eîne homogene Vorstellung von rumllnischer Dramatik konnte sich nur abzeichnen, wenn ein beschrllnktes Repertoire unaufhllrlich wiederholt wurde. Das war bei den einzelnen Gastspielen der Fall, spielte aber auch în der Kulturpolitik Rumllniens nach 1918 eine Rolle. 3. Die kllnstlerische Qualitllt des Dargcbotenen war von sekundarer Bedeutung. Wichtiger war die gemeinschaftsbildende Kraft des kollektiven Mit- und Nacherlebens durch ein Publikum, das sonst selten die Gelegenheit fand, sich als Gruppe zur Kenntnis zu nehmen und zu bringen. Von 1905 bis 1918 Die Gelegenheit, im neuen Stadttheater aufzutreten und damit die Zielgruppe zu erweitern, wollten sich die rumllnischen Theatergesellschaften nicht entgehen lassen. So war es jetzt mllglich, dal3 die Auftritte von Aghata Bârsescu, die zum ersten Mal im Jahre 1885 in Czernowitz zu sehen war, und die Grillparzer und Hebbel in deutscher und rumllnischer Sprache darbot, keine Ausnahrnen blieben. Alexandru Olăreanu-Cosinschi aus Craiova kam im Jahre 1908 mit einem Stllck von Richard Voss nach Czernowitz. Kennzeichnend ftlr die neue Entwicklungsperiode war: 1. Die Offitung der rumănischen Truppen, die immer mehr westeuropllische und deutsche Dramatik in ihren Spielplan aufuahmen. Zu einem zahlenmlll3igen Oberwiegen dîeser Stllcke, wie dies am Ende des 19. Jahrhunderts în Ungam der Fall war, wo serbische und ungarische Ensembles mit Ubersetzten deutschen Operetten und Possen das deutsche Publikum ftlr sich gewînnen wollten, als man în Werschetz oder Temeswar, în Arad oder Grol3betschkerek das deutsche Theater ausmerzen wollte, kam es în der Bukowina nicht. 2. Die seltenen Auftritte der Berufstheater sollten durch rumănische Laienaufftlhrungen kompensiert werden. Der 1882 in Czemowitz gegrundete rumllnische Gesangverein "Annonia" fie I - schon nach 190 I - durch anspruchsvolle Einstudierungen rumllnischer Dramatiker auf. 3. Wllhrend des Krieges kam es zu einem Gastspielstopp, weil die Belangerungen von Czemowitz und der Eintritt Rumliniens in den Krieg gegen die Mittelmăchte Kontakte unmllglich machten.

164 690 Horst Fas&el c. Das jiidische Theater Erst im Jahre 1876 grilndete Abraham Goldfaden in Jassy das erste feste judische Theater in SUdosteuropa. Goldfaden initiierte auch im zaristischen RuBland jiddische Darbietungen und war voh 1883 bis 1886 in Moskau tlltig. Im Jahre 1886 wurden judische Theaterauffllhrungen im Zarenreich verboten. Wandertruppen entstanden, und im Jahre I 908 wird erstmals ein Aufenthalt der Truppe von Axelrod in Czemowitz erwllhnt. Ein Mitglied des Ensembles, Moses Siegler, grilndete kurz danach eine "JOdische BUhne", die in Prag und Czemowitz gastierte. Wllhrend des Ersten Weltkrieges gab es einen betrllchtlichen Aufschwung des jodischen Theaterschaffens. In Wilna wurde die bis I 927 tătige Truppe gegrilndet, in Bukarest subventionierte die deutsche Heeresverwaltung von 1916 bis 1918 mehrere jodische Bllhnen, vor allem die im Jigniţa-Garten. ln hebr!lischer Sprache fanden in Warschau Auffilhrungen des Ensembles von Ester Rahel Kaminska statt. Erkl!lrlich sind diese Initiativen und Neugrilndungen dadurch, dall die Mittelmllchte zu beweisen suchten, dall sie nicht nur Kriegshelden sondem auch Kulturffirderer waren 11 Die Aufzllhlung lllllt schon erkennen, dall Czemowitz in der Toumeenplanung judischer Theater vor 19 I 8 eine geringe Rolle spielte. Wenn allerdings Gastspiele stattfanden, standen nicht allein typisch j iddische Dramatiker auf dem Prograrnm, sondem ebenso gut Sudermann, Strindberg, Schnitzler, die durch die deutschen Aufflihrungen schon eingeftlhrt waren Das Czernowitzer Theater von 1918 bis 1940 Die Buchenlanddeutschen waren auch vor 1918 im eigenen Land eine Minderheit gewesen. Zusammen mit den meist zweisprachigen und zum deutschen Kulturkreis geh6renden Juden und als Vertreter der deutschen Staatssprache waren sie auch im Kulturleben richtungsbestimmend. Das llnderte sich, als die Bukowina rumllnische Provinz wurde. Die relative rumllnische Mehrheit în der Bukowina wurde nach 19 I 8 unterstutzt durch das rumllnische Staatsvolk, das von Anfang an bestrebt war, seine FUhrungsrolle zu verdeutlichen und auszubauen. Verdrllngt wurde in erster Linie die deutsche Schule, was von oben herab begann, als die Franz-Joseph-Universitllt im Jahre 1920 aus einer deutschen in eine rumllnische Universităt umgewandelt wurde. Noch fiilher verschwand verstllndlicherweise Deutsch als Verwaltungssprache, aber noch im Jahre 1921 ist das von Calistrat Şotropa herausgegebene rumllnisch-deutsche Wărterbuch der rumanischen Amtssprache 12 ein Indiz daftlr, dall man bemuht war, die Tradition deutscher Sachbegriffe durch rumllnische zu ersetzen. Keine Erfolge waren im Pressewesen zu verzeichnen, în welchem bis I 940, als die letzten bedeutenden Verbote gegen die jodische und sonstige Minderheitenpresse erlassen 11 Auf diese Zusammenhlinge geht Israil Bercovici (siehe: op. cit.) selbstverstlindlich nicht ein. 1 ~ Cernăuţi, 1921, 268 S.

165 Das deutsche Theater von Czemowitz im vielsprachigen Umfeld 691 wurden, die deutschsprachigen Zeitungen und Zeitschriften zahlreicher blieben als die regionalen rumllnischen Periodika. Etwas sp!lter kam es auch zur Obemahme des Stadttheaters durch rumllnische Theatergesellschaften. Die nach 1921 gegrundeten judischen Theater gerieten ihrerseits zunehmend unter Druck und konnten sich in Czemowitz nur bis zur Weltwirtschaftskrise behaupten. Ukrainisches Theater, ebenso polnisches war entweder durch Laienauffilhrungen oder durch Gastspiele recht selten wahrzunehmen. Nach den 1919 begonnenen zahlreichen rumlinischen Gastspielen kam es im Jahre 1924 zur GrOndung eines Rumllnischen Nationaltheaters in Czemowitz. Damit war dies die vierte rumllnische Stadt, in welcher es die st"aatlich subventionierte und privilegierte Form eines Nationaltheaters gab. Ebenso wie das Nationaltheater von Craiova konnte sich das von Czemowitz in den dreibiger Jahren nicht behaupten. Damit entfiel hier die Kontinuităt eines festen rumănischen Stadttheaters: Die Gastspieltlltigkeit der - oft vorzilglichen - Bukarester Ensembles war jedoch eine Gewăhr daftlr, dab man auch in Czemowitz sowohl die neuesten rumănischen Btihnenwerke als auch die Leistungen der Einzeldarsteller und der Regisseure kannte. a. Das deutsche Theater Das deutsche Theater von Czemowitz war das einzige in Rum!lnien, das eine kontinuierliche Aufwlirtsentwicklung bis 1914 aufzuweisen hatte gab es auch in Hermannstadt ein deutsches Theater (seit 1899 eines der wenigen deutschen Theater in Ungam), dessen Existenz jedoch im Konigreich Ungam immer bedroht war und dessen Direktor Leo Bauer, trotz unleugbarer Verdienste, altersbedingt nicht mehr in der Lage war, auf die neuen Umstande zu reagieren. Seit 1918 hatte das Bauersche Ensemble begonnen, sich in Kleingruppen aufzulosen, die bis Ende 1921 ihr GIUck als Wandertheater versuchten. Keine dieser Truppen ilberlebte. Von 1918 bis 1923 Nach dem Weltkrieg waren zwei Theaterdirektoren in Czemowitz: Paul Guttmann (1918) und Wilhelm Popp ( ). Guttmann ist - aus personlichen Grilnden - vom Herausgeber der Zeitschrift "Der Nerv" ( 1919), von Albert MaurUber, vorgeworfen worden, dab seine Saisonplanung katastrophal, die AuflUhrungen unter jeder Kritik gewesen seien. Fest steht, dal3 Guttmann vor aliem Konsumliteratur anbot; sicher ist aber auch, dab sein Ensemble nicht schlecht gewesen sein mub: a. weil es die Schwierigkeiten der Nachkriegszeit gut Uberstand; b. weil die Mitglieder der Truppe nach Berlin, Wien und sogar New York verpflichtet wurden. Wilhelm Popp, eine erfolgreicher Theatermann, der schon im Jahre 1914 nach Czemowitz engagiert worden war, setzte hier zunăchst fort, was er in Măhrisch-Ostrau (Ostrava) begonnen hatte: die lnszenierung neuester Erfolgsautoren (Georg Kaiser, Carl Stemheim), die Neueinstudierung klassischer StUcke von Goethe, Schiller, Hebbel u.a

166 692 Horst Fassel die Auffllhrung von Opern, die ihm als Gesamtkunstwerke wichtig waren. Popp hat auch daran angeknilpft, rumlinische Autoren zu berilcksichtigen. Von Eftimiu wurde das Schauspiel "Akim" ins Programm aufgenommen. Die kilnstlerischen Leistungen des Ensembles, die durch Gastspiele Wiener GrOJ3en erganzt wurden, waren so anerkennenswert, dall man in He1mannstadt und Kronstadt hoffie, Popp werde die dort unterbrochene Tradition deutschen Theaters fortsetzen. Zwei Spielzeiten war das Ensemble Popp (das Opernensemble unter der Leitung des von Popp verpflichteten Willy Stadler) in Hennannstadt und Kronstadt (aus diesem Anlall wurde von Ernst Jekelius die Zeitschrift "Die Bilhne", I , publiziert). In Czernowitz selbst begann die Demontage des deutschen Theaters, die mit dem zunehmenden Antisemitismus gekoppelt war (das jildische Wohlstandsbilrgertum war das bestăndigste Publikum deutscher Auffilhrungen). Eine "Răuber"-Auffilhrung mit dem Stargast Moissi, der vorher în Bukarest und Jassy bewundert worden war, wurde am 29. Dezember I 921 durch eine "Studentendemonstration" unterbrochen. Danach durfte nach Iangdauernden Unruhen das deutsche Theater nicht mehr im Fellner & Helmer Gebăude auftreten. Anfang Dezember 1922 kam es zu năchsten Eklat: nachdem die vertraglich ausgehandelte rumănische Spielzeit von September bis Dezember zu Ende gegangen war, untersagte der Prăfekt das Auftreten des deutschen Theaters. Eine Hetzkampagne gegen Popp wurde angezettelt. Zuletzt war der Theaterdirektor gezwungen, im Frilhjahr 1923 Rumănien zu verlassen. Seine Truppe spielte im Musikvereinssaal bis Anfang Mai weiter. Es war die letzte Spielzeit eines deutschen Berufstheaters in Czernowitz. Von 1923 bis 1940 Von 1923 bis 1927 koordinierte Dr. Csaki die Gastspieltlitigkeit deutscher Ensembles. Jăhrlich kam ein Wiener Operettentheater (Lietung Paul Sundt) und ein Berliner Sprechtheater (Leitung Werner Lenz) nach Rumlinien. Zahlreiche kilrzere Tourneen (vor allem des Bauerntheaters aus Tegernsee) kamen hinzu. Nach 1927 waren i:lie Behinderungen fiir Gastspiele so grofi, dab nur noch einzelne Agenturen ihr Gliick versuchten. In Czernowitz gelang es der Carmen-Sylva-Agentur, Truppen des Wiener Burgtheaters und des Raimund-Theaters ftlr Kurzauftritte 1927 und 1930 zu verpflichten. Im Jahre 1933 wurde in Hennannstadt das Deutsche Landestheater gegrilndet. AuBer in Hennannstadt, Kronstadt und Temeswar wurden weitere Aufenthalte in der von deutschen bewohnten Provinz eingeplant. Auch Czernowitz stand bis I 940 in der Planung des Landestheaters. Zwei der dort tătigen Schauspieler (Marianne Vincent, Theodor Nastasi) stammten aus Czernowitz. Die deutschen Gastspieltheater berilcksichtigten rumănische oder regionale buchenlăndische Schauspiele nicht. Das Deutsche Landestheater zeigte Stilcke von Ion Sân-Giorgiu, Voctor Ion Popa und von siebenbilrgischen Autoren (Oschanitzky, Franchy, Wagner-Regeny). Im Zeitraum, als seltene Gastspiele stattfanden, wurden Schulauffiihrungen und die Initiativen der Kammerspiele ( ) wichtig. Georg Dro7.dowski waren viele Auffilhrungen der Kammerspiele zu danken, die - wie bei LaiC:enJarstellern Ublich - Lustspiele bevozugten, aber auch bekannte Dramaturgen (Leonhard Frank, Tschechow)

167 Das deutsche Theater von Czemowitz im vielsprachigen Umfeld 693 auf die Bilhne brachten. An eine regelmăbige Tlltigkeit eines deutschen Theaters war bis 1940 nicht mehr zu denken. b. Das rumănische Theater Seine Tlltigkeit begann im Jahre 1919 mit Gastspielen Bukarester Truppen. Zu den ersten gehorte das Ensemble Excelsior, das Ion Manolescu leitete. Aber auch Petre Sturza, Mărioara Voiculescu, die Operettengesellschaft Leonard und Maximilian karnen nach Czemowitz. Schon im Jahre 1921 wurde ein rumănisches Nationaltheater gefordert wurde dieses gegri.indet und - wie die i.ibrigen analogen Einrichtungen in Bukarest, Jassy, Klausenburg und Craiova - vom Staat subventioniert. Es trat in Czemowitz an die Stelle des ehemaligen Stadttheaters. Vom Angebot her und von der kiinstlerischen Leistung unterschieden sich sowohl die Gastensemble als auch das Nationaltheater Czemowitz von friiheren Toumeen. Das Repertoire war nicht national einseitig, sondern es umfabte Stilcke der deutschen und europăischen Modeme, Unterhaltungsstilcke (ftanzosische und Wiener Vaudevilles, Possen und Schwănke), aber auch selbstverstăndlich ăltere und neuere rumiinische Werke. Das Nationaltheater verzichtete auf regionale Versuche. Ein Austausch zwischen diesen rumănischen Truppen und den buchenlanddeutschen Einrichtungen und Autoren fand nicht statt. ln den dreibiger Jahren nahm der Zuspruch filr das Rumănische Nationaltheater immer mehr ab. Genauso wie das Nationaltheater în Craiova mubte es zwischenzeitlich seine Tiitigkeit einstellen. c. Das jildische Theater Die Zahl ji.idischer Auffuhrungen (meist in jiddischer Sprache) nahm zu. Aus Wilna, Warschau und Bukarest gab es Gastspiele. Die Wilnaer zeigten z.b. von 1923 bis Stilcke, darunter - neben den judischen Autoren - auch Sti.icke von Gutzkow, Fu Ida und Sudermann. Rumiinischc Dramatiker standen nicht auf dem Programm. Czemowitzer Autoren wurden vom judischen Pavillontheater berilcksichtigt, das unter der Leitung seines Direktors Reisch Erfolge erzielte. Ursprilnglich war es ein Revuetheater, in welchem Sketche und Szenetten in mehreren Sprachen zu sehen waren. Spiiter nahm auch bekannte Autoren der jildischen, deutschen und rumiinischen BUhnenliteratur ins Programm auf. Nach seinem zehnjllhrigen Jubilllum im Jahre 1931 ging die Tătigkeit des Pavillontheaters zuri.ick. III. VORLĂUFIGE FESTSTELLUNGEN ln Czernowitz gab es vor und nach 1918 'jeweils ein Theater, das domin ierte. Vor 1918 war es - im tisteffeichischen Kaiserstaat - das deutsche Theater, nach in Grol3rumănien - das rumanische. Vor 1918 war das deutsche Theater darauf bedacht, Modelle aus dem deutschen Sprachraurn (bevorzugt aus Wien) zu vermitteln. Ethnische Kriterien standen bei der

168 694 Horst Fassel Wahl des Spielplans nicht zur Diskussion. Angestrebt wurde (auch aufgrund kommerzieller Oberlegungen) eine je gr5bere Vielfalt des Angebots. Wie in Wien herrschte phasenweise die Operette vor, zum Jahrhundertende nahm das lnteresse an Opem zu. ln jeder Spielzeit wurde das Sprechtheater mit Unterhaltungsangeboten ausgestattet. Eine besondere Vorliebe fllr Klassiker ist nicht feststellbar, jedoch nach eine Hinwendung zur deutschsprachigen Modeme. Nach 1905 wurden auch rumlinische StUcke gespielt und einheimische deutsche Literaten hatten die Chance, aufgeflllut zu werden. Diese Tendenz ist bemerkenswert, weil sie eine Eigenstandigkeit und eine teilweise Unabhăngigkeit vom Modellgeber Wien bedeutet. Die rumlinischen undjudischen Auffilhrungen unt~rscheiden sich voneinander. Die rumănischen waren zunăchst auf die Zielgruppe rumănische Minderheit ausgerichtet. Nach 1905 kann eine Berilcksichtigung der WUnsche des deutschsprachigen Publikums (es wurden deutsche Dramatiker gespielt) erkannt werden. Die judischen Truppen waren bei der StUckewahl zunăchst ebenfalls nur auf Gruppenstabilitlit und auf die eigenen Landsleute bedacht. Auch hier erfolgte nach 1905 eine Umstellung: man inszenierte deutsche BUhnenwerke. Von einem ursprunglich fast ausschlie131ichen Vennittler des mitteleuropăischen Zentrums wird Czernowitz ein Spielort, in welchem die multiethnischen Besonderheiten zu einem Dialog zwischen deutschen, rumănischen, judischen BUhnenwerken ausgebaut wurden. Nach 1918 Ubernahm das rumănische Theater die Leitfunktion. Es konnte sich in Czemowitz nie so stabilisieren wie in einer anderen "neuen" Provinz (Klausenburg in Siebenbilrgen). Die rumănischen Truppen gaben sich allerdings die Milhe, das deutsche Publikum zu erreichen und spielten auch darum deutsche Autoren. Ebenso versuchten die deutschen BUhneneinrichtungen, die Leistungen ihrer rumănischen Nachbarn zu popularisieren. Die judischen Theater beschrănkten sich - wie vor darauf, deutsches BUhnenschrifttum zu beachten. Der politische Druck, die Folgen der Zentralisierung in Grol3rumllnien (die regionalen Besonderheiten wurden - nicht nur in der Bukowina - mibachtet) hatte eine schlimme Konsequeriz: das pll>tzliche Ende einer deutschen Theatertradition und den Riickgang des jiidischen Berufstheaters. Dal3 die Kiinstler selbst Verstăndnis ftireinander aufbrachten, dal3 das Publikum lnteresse an allen Vorfllhrungen bewies (durch die Mehrsprachigkeit stellten Sprachunterschiede keine unuberwindlichen Barrieren dar), konnte die politischen Mal3nahmen und die - stellenweise betrlichtliche - idcologische Zuspitzung und Konfrontation leider nicht verhindern. Heute ist vor aliem festzuhalten, dal3 es Moglichkeiten zu einem Dialog immer gegeben hat, dab diese manchmal genutzt wurden. Wie personalspezifische, buhnentechnische, konzeptionelle und repertoireabhăngige Wechselwirkungen auftraten, mubte im Einzelnen untersucht werden. Das Interesse an einer solchen Fragestellung zu wecken, war die Absicht dieses Beitrags.

169 ŞI AMBIANTA PLURILINGVĂ ' V TEATRUL GERMAN DIN CERN~UŢI. COLABORARE ŞI CONCURENŢA ÎNTRE INSTITUTU CULTURALE ' HORST F ASSEL I. Teatrul german din Cernăufi Cultura gennană din Bucovina s-a dezvoltat, cu precădere, după anul 1775 şi până în 1940, când majoritatea populaţiei germane a fost decolonizată în urma tratatului Ribbentrop-Molotov şi dusă în Germania. Există deci un ciclu evolutiv delimitat în timp, cu ascensiune continuă şi cu un sfărşit brusc, fără nici o pregătire prealabilă. Tot astfel, istoricul teatrului de limbă germană se desfăşoară într-un cadru bine stabilit, începutului de an 1803 unnându-i o ascensiune oscilantă până în deceniul cinci al secolului, o dezvoltare continuă până în anul 1914, un reviriment în anii şi, după o dispariţie forţată în 1923, o tentativă de refacere a vieţii teatrale până în Aceste patru etape parcurse de teatrul german din Cernăuţi prezintă o serie de elemente comune, dar, în acelaşi timp, se şi deosebesc prin trăsături specifice pe care le vom rezuma pe scurt În aceşti ani ştirile despre activitatea unor trupe ambulante germane - începând cu prezenţa, în anul 1803, a lui Philipp Bernt în Bucovina - sunt destul de rare. Nu există o continuitate a fenomenului teatral, un vizibil interes pentru aceşti oaspeţi, deseori nepoftiţi. De cele mai multe ori, trupele aflate în turneu provin din alte oraşe, în care teatrul de limbă germană se impusese deja: din Lvov, din Arad, din Braşov. Repertoriul este, în bună parte, necunoscut. Trecerile efemere prin Cernăuţi au avut, totuşi, o consecinţă: spectacolele teatrale au stârnit interesul publicului cunoscător de limbă germană, iar din 1846 există o trupă autohtonă - primul exemplu dându-l Paul Trost - care beneficiază de o sală special amenajată şi prezintă un repertoriu asemănător cu cel al teatrelor din Austria, Prusia şi din alte state germane. Analele Bucovinei, IV, 3, p , Bucureşti, 1997

170 696 Horst Fassel Se constată o permanenţă a stagiunilor de limbă germană, sesizabile mai ales în almanahurile teatrale. Trupele şi directorii lor se perindă cu repeziciune, nici unul dintre responsabilii teatrului nerămânând mai mult de doi până la patru ani în Cernăuţi. În sistemul teatrelor est- şi sud-est europene, fonnaţia de la Cernăuţi se remarcă prin faptul că nu poate realiza - din cauza situării oraşului la periferia prezenţei germane în spaţiul sud-est european - o asociaţie cu alte oraşe, pecesară pentru şupravieţuirea trupelor ambulante încă din secolul al XVIII-iea. Totuşi, n-au lipsit tentativele de coordonare între mai multe localităţi sau turnee din Cernăuţi în alte localităţi din Bucovina. Pe lângă inexistenţa unor relaţii strânse cu alte oraşe, teatrul din Cernăuţi prezenta o altă caracteristică: cei mai mulţi dintre directori au migrat dinspre vest spre est, dinspre centru spre periferie, acest parcurs indicând, în acelaşi timp, o involuţie a lor, Cemăuţiul însemnând, deseori, un deznodământ, un capăt de drum. Totodată, însă, teatrul german a devenit un factor tradiţional în viaţa culturală a oraşului. A crescut numărul actorilor şi actriţelor provenind din Cernăuţi sau din Bucovina, care au obţinut succese pe scenele din Europa Occidentală. Au început să apară autori dramatici în Cernăuţi, care au reuşit, în parte, să obţină montarea pieselor lor în spaţiul lingvistic german. Un indiciu în plus pentru amploarea fenomenului teatral din Cernăuţi este construirea aşa-zisului "Teatru vechi", sediul teatrului comunal până în anul La 3 octombrie 1905 s-a inaugurat noua clădire a Teatrului Orăşenesc. Piesa aleasă pentru inaugurare are o semnificaţie evidentă pentru acea vreme: Maria Theresia, de Franz Schl)nthan. Prestigiul unanim recunoscut al teatrului se întrevede prin acordarea, pentru prima prin prezenţa oară, de către guvernul bucovinean, a unei subvenţii de de galbeni şi, tot mai numeroasă a vedetelor vieneze la Cernăuţi. Pentru întâia oară, teatrul german din Cernăuţi a stabilit relaţii de colaborare strânsă cu alte centre teatrale din Germania. Fiind, până în anul 1905, mij tocitorul modelelor vieneze sau berlineze, Cernăuţi ul a reuşit, după acea dată, să prezinte piese în premieră absolută, care abia ulterior au ajuns pe scenele centrelor de renume ca Viena, Berlin, Dresda. Un aspect negativ al acestei perioade a fost durata ei extrem de redusă. În unna izbucnirii primului război mondial, Cernăuţiul a ajuns loc de desfăşurare al disputelor militare, activităţile teatrului întrerupându-se în momentul în care cunoscutul artist Wilhelm Popp, director până atwlci la Ostrava, acceptase un contract de şase ani la Cernăuţi După terminarea luptelor, teatrul gennan din Cernăuţi şi-a reluat activitatea. Popularitatea spectacolelor se poate verifica şi prin intennediul ecoului lor în presă. Bunăoară,

171 Ambianţă plurilingvă şi teatrul german din Cernăuţi 697 revista "Der Nerv" ( 1919), editată de anarhistul Albert MaurUber - care, între anii , a scos cea mai reuşită revistă de cultură şi literatură din Bucovina, "Die Gemeinschaft" - s-a ocupat mereu de direcţiunea lui Paul Guttmann, criticând-o din cauza repertoriului lipsit de autori clasici, de drame istorice sau psihologice, aservit fiind comediilor şi farselor facile. Dar Guttmann şi o parte a personalului angajat de el au luat drumul Occidentului. Directoratul a fost preluat de Willielm Popp. Pentru serii de spectacole, la Cernăuţi, s au prezentat cei mai cunoscuţi actori vienezi: Albert Heine, Ida Roland, Max Pallenberg sau Alexander Moissi. S-a ajuns la montări remarcabile ale unor piese din repertoriul clasic german şi internaţional. Cu toate acestea, activitatea lui Popp a fost periclitată de două ori (1921, 1922) şi apoi CIJJ'!11ată din raţiuni politice. Willielm Popp a ajuns victima unei campanii de presă, fiind obligat să părăsească Cernăuţiul. Trupa sa a continuat spectacolele în sala Asociaţiei de muzică până la sfărşitul stagiunii. După plecarea lui Popp, teatrul de limbă germană nu a mai avut acces în teatrul comunal şi şi-a încheiat existenţa de mai bine de un secol Din anul 1923 şi până în anul 1927 au avut loc, în toată România, doar turnee de scurtă durată cu trupe din Viena (operete, operă) sau Berlin (teatru). Taxele cerute teatrelor particulare (cele germane sau minoritare au intrat toate în această categorie), interdicţia, din anul 1926, pentru turnee depăşind două săptllmâni ale trupelor din exterior sau pentru actori străini au avut drept consecinţă reducerea serioasă a turneelor, coordonate de "Deutsches Kulturamt" din Sibiu, pentru toată România, începând din anul Agenţii particulare s-au străduit să aducă actori şi trupe de renume în ţară. Astfel au venit la Cernăuţi ansambluri ale lui Max R~inhardt, ale "Burgtheater"-ului din Viena sau actori de cinema, cum erau Conrad Veidt sau Harry Liedtke. Dar aceste iniţiative particulare nu aveau sorţi de izbândă în perioada crizei economice mondiale. De aceea, în cele din urmă, s-a găsit o nouă soluţie: Asociaţiile pentru teatrul german, iar în anul 1933, Gust Ongyerth a înjghebat "Deutsches Landestheater" la Sibiu, destinat să propage teatrul de limba germană în toate provinciile României. La Cernăuţi, însă, nu a mai existat un teatru german permanent. Din 1940, "Deutsches Landestheater" a fost subvenţionat de către Grupul etnic german respectiv şi a obţinut sprijinul Berlinului. Consecinţa a fost că nu a mai avut probleme financiare, dar a şi fost obligat să se transforme, periodic, în teatru de campanie, fiind constrâns să susţină spectacole în spatele frontului, în zona Odesei, în Bosnia şi în Serbia. După zece ani de activitate, trupa s-a autodizolvat după 23 august II. Locul teatrului german în cadrul multicultural al oraşului Cernăuţi În Bucovina a existat, din totdeauna, deci şi în perioada austriacă, o bogată cultură multilingvă: românească, ruteană (ucraineană), evreiască. Vom urmări succint situaţia teatrului de limbă română şi a celui evreiesc, fără să abordăm tematica lor largă.

172 698 Horst Fassel A. Teatrul românesc Abia în aceasă perioadă se înregistrează primele spectacole în limba română. Un factor intern (înfiinţarea Societăţii pentru lectura română, 1862) şi altul extern (politica culturală a Principatelor Unite) au favorizat turneele trupelor de teatru bucureştene în provinciile austro-ungare, deci şi în Bucovina. Prima prezenţă a unui teatru profesionist român la Cernăuţi a avut Joc în anul 1864, când Fani Tardini a venit aici cu trupa ei (a mai revenit în anul 1867). În 1870 a fost rândul lui Mihail Pascaly. Agatha Bârsescu a vizitat Cernăuţiul în repetate rânduri, începând cu , 1897, Factorul dominant al acestor turnee a fost răspândirea literaturii şi culturii româneşti. Publicul dorit era cel român, căruia vizitatorii doreau să-i pună la dispoziţie elemente de cultură românească, întărindu-i conştiinţa naţională prin piesele româneşti jucate Şi în această perioadă Cernăuţiul a apelat la turnee ale trupelor de teatru din România. După deschiderea teatrului, în 1905, trupele româneşti includ în programul lor şi piese sau operete datorate autorilor germani şi compozitorilor austrieci. Piesele româneşti de rezistenţă, mai ales operele lui Vasile Alecsandri, au fost mereu repetate, putând să popularizeze, în această nouă perspectivă (public român, german, evreu etc.), literatura română la toţi locuitorii urbei. Repertoriul exclusiv românesc a rămas patrimoniul artiştilor amatori. De exemplu: în cadrul Societăţii de cântări "Armonia" (înfiinţată în anul 1882), după 1905, s-au prezentat bune montări de piese şi operete româneşti Din anul 1919, în Bucovina românească, au'început turnee numeroase ale ansamblurilor româneşti. Primul care a venit şi care a continuat să se prezinte la Cernăuţi a fost Ion Manolescu cu ansamblul Excelsior. După încetarea activităţii teatrului german s-au înmulţit strădaniile pentru înfiinţarea unui teatru naţional românesc. Debutul a avut loc în anul Teatrul Naţional cernăuţean nu s-a deosebit, prin repertoriul său, de celelate naţionaluri. S-a avut în vedere dramaturgia clasică şi modernă românească şi oarecum autorii de prestigiu din dramaturgia universală. Dintre autorii gernlbni au fost puşi în scenă Schiller, Goethe, Gerhard Hauptmann, Hermann Sudermann. Literatura germană din Bucovina nu a intrat în atenţia teatrului românesc.

173 Ambianţă plurilingvă şi teatrul german din Cernăuţi 699 B. Teatrul evreiesc Un teatru evreiesc pern1anent în limba idiş a apărut, pentru prima dată, la laşi, în anul 1876, cînd Avram Goldfaden a deschis teatrul "La pomul verde". La Cernăuţi, în secolul al XIX-iea, nu a fost semnalată, până în prezent, o activitate teatrală în limba idiş În anul 1908, la Cernăuţi a poposit trupa lui Axelrod. De ea s-a desprins actorul Moses Siegler, ce a înfiinţat un teatru evreiesc cu care a susţinut stagiuni în staţiunile balneare de la Marienbad, Franzensbad, de asemenea, la Praga şi la Cernăuţi În această perioadă au avut loc n_umeroase turnee ale unor trupe evreieşti de la Vilna, Varşovia, Bucureşti. După anul 1921 a poposit la Cernăuţi trupa vieneză "Freie idische Volksbine", denumită ulterior Ansamblul Baratoff. În Cernăuţi s-a fomrnt, în anul 1921, un teatru de sine stătător, aşa-zisul "Pavilliontheater". La conducerea acestui teatru s-a aflat directorul Reisch, care a preferat, mai ales, piese de factură nepretenţioasă. Activitatea acestei instituţii nu a fost cercetată până acum. C. Legăturile dintre teatrele din Cernăuţi Din cele spuse, s-a putut vedea că în oraşul Cernăuţi s-au perindat teatre de limbă germană, română, idiş. O ipoteză uşor de formulat a fost aceea că teatrul profesionist german, având o longevitate mai mare, ar fi influen(at celelalte mişcări teatrale. Deşi nu se poate contesta o înrâurire a culturii de limbă germană asupra celorlalte grupuri etnice, cert este că influenţele nu au avut o traiectorie unilaterală În această perioadă teatrul german a devenit teatru comunal şi, prin stagiunea sa, a concretizat concepţia artistică caracteristică momentului. Pe baza informaţiilor existente se poate constata interesul, aproape exclusiv, al directorilor de teatru german spre mijlocirea unor modele central-europene. Impulsurile date au venit dinspre centru, din Viena, şi tot ce se considera bun acolo a fost acceptat şi în provincie.. Un specific local, o atenţie pentru culturile diverse existente în Bucovina nu se poate constata deocamdată. La acest dezinteres pentru creaţia dramatică autohtonă, observat la trupele germane, celelalte ansambluri, de exemplu cele româneşti, au reacţionat la fel: au prezentat doar piese din repertoriul lor naţional, centrul lor de interes aflându-se la Bucureşti sau laşi. Raportul diverselor teatre era

174 700 Horst Fassel cel al unei existenţe concomitente, paralele. În timp ce teatrul german, prezentând o gamă largă de piese preluate de la Viena, nu a dat importanţă aspectului naţional, teatrele româneşti, dimpotrivă, au pus accent pe o tematică naţională, încercând să impună dramaturgia naţională mai cu seamă atenţiei publicului românesc Accentul stagiunilor germane, în acest interval, a fost pus pe realizarea unor spectacole cu un conţinut artistic superior. Pentru prima oară trupele germane au arătat interes şi pentru dramatrugia autohtonă (Carmen Sylva), pentru o tematică regională (istorie rusă, tematică orientală, subiecte româneşti). Această optică nouă - elemente regionale, accentuarea valorilor estetice - s-a manifestat şi la celelalte ansambluri dramatice: teatrele româneşti, ca şi cel evreiesc, au inclus în programul lor dramaturgia germană şi austriacă Centralizarea - şi a politicii culturale.- a avut consecinţe pentru toate teatrele. Cele româneşti au urmat liniile directoare stabilite la Bucureşti, cele minoritare s-au străduit săşi asigure existenţa. Teatrele Naţionale, fiind subvenţionate de stat, au avut diverse avantaje. Stagiunile lor au avut în vedere prezentarea unui repertoriu naţional şi universal; preocuparea de dramaturgia regională de orice fel nu era posibilă. Teatrele minoritare, la rândul lor, au căutat să prezinte un repertoriu variat, în care dramaturgia românească a jucat un rol aparte. Wilhelm Popp a preluat în repertoriul său - ca şi teatrele maghiare din Transilvania - piese de Victor Eftimiu (receptat şi la Viena). O preocupare de dramaturgie regională lipseşte şi în cazul teatrelor germane. La nivelul literaturilor naţionale s-a efectuat un schimb prodigios: teatrele româneşti au prezentat aceiaşi autori germani moderni ca şi trupele germane sau cele evreieşti. Ansamblurile germane au avut în vedere pe autorii clasici români şi autorii de succes dintre evreii de limbă germană. Aceşti autori erau prezenţi şi în repertoriul trupelor româneşti şi evreieşti. Politica culturală a avut în vedere impunerea unei culturi monolingve şi marginalizarea diverselor culturi regionale. Acest lucru a reuşit, în parte, în domeniul teatrului. A eşuat în domeniul presei, unde diversitatea de limbă şi de concepţie a atins un apogeu în perioada interbelică. În domeniul şcolar s-a putut depăşi criza, deşi şcolile minoritare din Bucovina (nu numai cele rutene) au avut o situaţie mult deosebită faţă de cele din Transilvania şi Banat, unde, de exemplu, şcolile gennane s-au dezvoltat foarte bine. Trecerea de la modelul vienez la cel bucureştean a avut consecinţe nedorite pentru ansamblul bogăţiei culturale regionale din Bucovina. Un aspect pozitiv a fost faptul că sugestiile de la centru nu au fost preluate întocmai, dinamismul bunei convieţuiri ajutând, totuşi, culturile regionale. Publicul cemăuţean a participat la toate manifestările culturale, indiferent de limba folosită, iar entuziasmul iubitorilor de artă a apreciat valoarea în sine şi nu intenţia ideologică a pieselor prezentate.

175 MY JlhTMJIIHrBMCTMqHE OTQqEHHR I HIMEQhKMM TEA TP Y qephibqrx. CIIIBilPAQR TA KOHKYPEHQIR MIJI\ KYJihTYPHMMM IHCTMTYQIRMM. XOPCT <I> ACCEJlh I. qepniee1tbkhh nimellbkhh TeaTp HiMel..lbKa KYJibrypa Ha EyKoBttHi po3ettaanacll nepeaa)trno nicm p. ii.n:o 1940 p KOJIH 6iJibWiCTb HiMeUbKOro HaceJieHHll 6yna,n:eKOJIOHiJOBaHa Jri.zi;Ho.n:oroaopy Pi66ettrpona-Monoroaa ra nepeceneha y HiMe'ILtttHy. TaKHM l!hhom, ÎCHye nebhhh eeomouihhhh LlHKJI.n:eniMiroeaHHH y 'Iaci, 3 6e3nepepBHHM ni,n:homom i Hecno;:i:ieaHHM KiHl..leM 6e3 6y,n:b-.RKOi' ni.zi;rotobkh. TaK camo, icropi.r HiMeUbKOro rearpy po3ropranbcll e.n:o6pe JaJHaLteHHX pamkax: cno'latky y 1803 p. ei.n:6yeabc.r qljiykryauihhhh ni,n:hom.n:o copokobhx pokib CTOJiiTI.R, 6e3nepepBHHH p03bhtok.n:o 1914 p ei.n:po.ll:)f{ehhll B pp. ra, nicji.r nphmycoboro 3HHKHeHHll B 1923 p HaMaraHHll ei;:i:6y;:i:oen rearpa.nbhoro )l(hti.r.ll:o 1940 p. LU 'IOTHPH eranh po3bhtky HiMel..lbKoro rearpy e qephibl..lllx MaJOTb cepi10 cnijibhhx enemehrie ra, e roii camhh 'lac, ei;:i:phhlllotbcll cneuilf>h'ihhmh OJHaKaMH.RKi ni.n:cymyemo HH)l('le pp. B ui pokh JeicTKH npo,n:illjibhictb llkhx-he6y,n:b nepecy&hhx HiMCl..lbKHX rpyn - no'ihhatol!h 3 nepe6yeahh.r Ha EyKOBHHi y 1803 p. <l>inina EepHra -.n:y)l(e pi.zi;ki. Bi.n:cyrni 6eJnepepBHicrb rearpajibhoro lf>ehomehy, BH.ll:HMHH ihrepec.n:o uux rocrdi, Ltacro ttenpowehhx. B 6i11bwocri rpynu,.rki nepe6yea11u y ryptte noxo,n:hjih 3 ihwhx Micr, e llkhx HiMel..lbKOMOBHHH rearp B)l(C yraep,n:hbc.r: Ji Jlbeiea, Apa.zi;a, Epawoaa. Penepryap JaJIHlllHBCll, e JHaLtHiH Mipi, HeBiJJ.OMHM. EcpeMepHi Analele Bucovinei, IV, 3, p , Bucureşti, 1997

176 702 XopcT <l>accenb nepe6yeahhji B qephiblvix MaJIH, ece TaKH, ei.nryk: TearpanbHi BHnoeHma J6ynHJIH ihtepec ny6jiikh, JIKa po3ymijia HiMCl\bKY MOBy, a y 1846 p. JaCHYBaJiaCJI aetoxtohha rpyna (neplllhh nphknan 6ye nahhh IlayneM TpocToM) RKa Mana cneuianbhy Jany i npenctaenrna peneptyap noni6hhh no Toro, RKHH MaJIH TearpH AecTpi"i, Ilpycii' Ta ihlllhx HiMeQbKHX Kpai H pp. KoHCTaTyCTbCR noctihhictb TearpanbHHX cejohie Ha HiMeQbKiH Moei. Tpym1 Ta îx nhpektoph MiHRIOTbCR ny)j(e lllbhnko. Hi onhh 3 einnoeinanbhhx Tearpy He JaJIH1Uaec11 6inblll Hi)J( ein.u.eox no qornpbox pokie e qephieuu. B chctemi cxinhoeeponeiicbkhx Ta nienehho-cxinho-eeponeiicbkhx Tearpie, qephieeqbka «t>opmauir BHninRCTbCJI THM, mo He MO)J(C peanhyeath - 3 nph'ihhh JHaXOJl)KCHHJI MiCTa Ha neph«t>epi'i HiMeQbKOÎ nphcythocti B nienehho-cxinho-eeponehcbkomy npocrnpi - acouiauiio J ihlllhmh MiCTaMH Heo6xinHy M11 BH)J(HBaHH11 nepecyehhx rpyn XVIII CTOpi'l'IJI. Bce TaKH, 6yJIH cnpo6h Koop.rurnaui'i Mi)!{ pi3hhmh MicTaMH a6o TypHe 3 l.j:ephieuie B ÎHlllÎ HaceneHi nyhkth liykobhhh. KpiM eincythocti TÎCHHX JB 1 1IJKiB J ihlllhmh MÎCTaMH, qephibeqbkomy Tearpy 6yna nphtamahha ihlua OJHaKa: 6iJibllliCTb nhpektopib MirpyeaJIH 3 Jaxony Ha cxin, 3 uehtpy no neph4>epiî; ueif llljirx BKaJyeae Ha 'ixmo ihbojiiouîio. l.j:ephieui npenctabji11jih tacto p03b 1 JIJKy, KiHel.(b Kap'cpH. B TOH camhh qac, HiMeUbKHH Tearp ctae rpanhuihhhm «t>aktopom e KYJibTYPHOMY )l{htti MicTa. 3pocna KiJibKicTb aktopie Ta akrphc, 11Ki ncixonhnh 3 qephieuie a6o 3 IiyKoBHHH, 11Ki Jno6ynH ycnix Ha cuehax 3axinHo'i Eepom1. B qephîbu11x no'lajih 3 1 1IBJI11THCJI npamath'ihi abtoph, 11Ki 3MOrJIH qactkobo no6h THC11, ll.{06 ix n'cch 6yJIH noctabjichi B HiMCQbKOMY JI ihrbîcth'ihomy npoctopi. IUe onhhm nok3)1{'1hkom p03maxy TearpanbHOro «t>ehomehy B l.j:ephibqjix c no6ynoea TaK JBaHoro "Crnporo Tearpy", nphmîll.{chhji MÎCbKOro Tearpy no 1904 p pp. 3 )1{0BTH p. ein6ynacji ihayrypauir HOBoro nphmîll.{chhji MÎCbKOro TeaTpy. Il'cca, 11Ka 6yna eini6paha 3 uici HaronH Mana RBHY eary MR Toro qacy: "Mapi11 TepeJiR" <l>pahua lllohrnha. 3aranbHOBHJHaHttii npecth)i{ TeaTpy MO)l{Ha no6a mth J Toro, mo enepllle 6yKOBHHCbKHii yprn BH.llÎJIHB cy6ch.lliio B pojmipi JOJIOTHX Ta 3 ece 6iJiblll 'IHCJieHttoro nepe6yeahhr einettcbkhx JipoK -11 qephîburx. Bnepllle HÎMeQbKHH Tearp 3 l.j:ephîbuîb BCTaHOBHB TicHe cniepo6ithhutbo 3 ihlllhmh TearpaJibHHMH uehrpamh

177 HiMe'PIHHH. R1n.1.10,!l,O 1905 p. llephieui 6ynH nocepe,!1,hhkamh ei,!l,ehhchkhx a6o 6epniHChKHX MO,!l,eneii, nicm1 uid,!l,ath BOHH 3MOrnH npe,!1,ctabhth n'cch B a6comothîh npem'cpi i JIKi TiJihKH nicjiji l..lhofo,!1,îhwml,!1,0 TaKHX Bi,!1,0MHX cueh, JIK Bi,!1,eHh, liepnih, )lpe3,!l,eh. HerarnBHHM acnektom l..lhoro nepio.ny 6yna iioro.ny)l(e KopoTKa TpHeanicTh. B pe3yjihtatî BHHHKHeHHR nepwo"i CBÎTOB0 i BÎHHH, llephibl..iî CTanH cueholo BÎHChKOBHX.niH i.nijijihhicth TeaTpy nepepeanacji y TOH camhh MOMCHT, KOJIH 3HaHHH apthct BinhreJihM Ilonn,,!1,HpeKTop,!l,O Toro B OCTpaei, noro,!l,hbcji Ha wecthpi'ihhh KOHTpaKT y tj:ephîbl..ijix pp. IlicJIJI 3aKiH'leHHJI BÎHCbKOBHX,!l,iH, HÎMel..lhKHH TeaTP B qephibl..ijix Bi,!1,HOBHB CBOlO.niJIJihHÎCTh. IlonynJ1pHÎCTh cnektakjiîb MO)l(Ha nepeeiphth TaKO)I( 3a,!1,0noMorow BÎ,!1,ryKiB y npeci. TaK HanpHKJia,!l,, )l(yp1rn11 "Der Nerv" (l 919), BH,!l,aBaHHii ahapxictom Anh6epTOM Maypw6epoM, JIKHH BH,!1,aeae e pp. ttai1kpa1.1.1hi1 KYJihTYPHHH Ta nhepatyphhh )l(yphan Ha liykobhhi: "Die Gemeinschaft" 3aiiMaBCJ1 6eJnepecTaHHO,!1,HpeK1..1icw IlaynB fyttmahha, KpHntKYlO'IH i"i y 3B'Jl3Ky 3 BÎ,!1,CYTHÎCTIO B peneptyapi KJ13CH'IHHX n'cc, ictopli'ihhx a6o nrnxonori'ihhx,!1,pam Ta iioro npmctpacti,!l,o KOMe,!l,iH Ta 11erKHX <f>apcie. Ane fyttmahh i 'lacthha iioro nepcohany emirpyeam1 Ha Jaxi,!l,. )1,HpeKL1ÎJ1 nepe,!1,aha y pykh BinhreJihMa Ilonna. B llephîbl..li np116y11tt,!l,jlji 6y11a uino"i cepi"i cnektakjiîb BH,!1,0Mi ei,!l,ehchki aktoptt: Anh6epT feiihe, 1,!J,a PonaH,!l,, MaKc IlaJ1.JieH6epr, AneKcaH,!1,ep Moi1ci. )lihwno,!l,o Bli3Ha'IHHX noctahobok,!l,ejikmx n'cc 3 KJlaCH'IHOfO HÎMel..lhKOfO Ta MÎ)l(Hapo.nHoro eeneptyapy. Bce TaKH,.UÎJIJlhHÎCTh Ilonna 6y11a nepepeaha,!l,bi'li (1921, 1922 pp.) rn, nijhiwe, npttnhheha 3 nonitm4hlix MOTMBÎB. Bi11hre11hM Ilonn crne )l(eptboio KaMnaHi"i po3rophyto"i npecoio, 6y.ny'IH 3MyweHHM noklihyth llephie1..1i. )lo KÎHl.111 ce30hy i1oro Tpyna CTaBHJia 1.1.1e cnektakjiî y Jani My3H'IHO"i aco1..1ia1..1i"i. Ilic11J1 ei.nrij.ny Ilonna, HÎMel..lbKOMOBHHH TeaTP He MaB 6inhwe,!1,0CTyny y nphmil.l.lehhll MÎCbKOfO TeaTpy Ta nplinhhhb CBO~ 6inhW HÎ)I( CTopi4He ichyeahhji pp no 1927 pokh no BCÎH PyMyHii" BÎ,!1,6ynHCJI KOpOTKO'IaCHi TypHe Tea TPaJihHHX Tpyn 3 Bi,!1,Hll (oneperra, onepa) a6o EiepniHy (TeaTP). Ilo,!1,aTKH,

178 704 XopcT <l>accejib HaKna.n.eHi Ha nptteathi TeaTpH (HiMel..lbKi a6o MiHopttTapHi TeaTpH BBiiiWJIH B UK> Ka.TeropiK> ), 3a6op0Ha, J1Ka 6y na eee.n.eha e I 926 p. Ha TypHe 6inhw Hi)f( Ha.n.ea TH)f(Hi.IJ.JIJI Tpyn 330BHi a6o ihojemhhx aktopie, MaJUI HacJiiJJ.KOM cepiiojhe ckopo'lehhji, no'ltthak>'ih 3 I 923 p. y eciii PyMyHi'i, TypHe Koop.n.ttHOBaHHX "Deutsches Kulturamt" 3 Ci6iy. IlpttBaTHi arehctba CHJIKYBaJIHCJI JanpocHTH y Kpai'Hy BiJJ.OMHX aktopib Ta Tpynn. TaK, e ljephie1..111x no6yeantt <f>opmaui'i MaKca PaiiHxapma, ei.n.ehbcbkoro MiCbKOro TeaTpy, a6o aktoph KiHO, TaKi JIK KoHpa.u. <l>aii.u.t a6o rapi Jli.U.TKe. A.ne B nepio.n. ceitoeo'i ekoh0mi 1 rno'i Kptt31f ui nptteathi ihi1..1iarne11 He MaJIH ycnixy. ToMy, B KiHUi KiHUiB, 3HaHWJIOCJI HOBe piwehhji: JaCHyBaHHJI Acouiaui"i HiMeUb-KOfO TeaTpy, a B Ci6iy B 1933 p. ryct 0HripT 3aCHyBaB "Deutsches Landestheater", JIKHH MaB Ja MeTy nponaryeahhji ttimel..lbkomobhoro TeaTpy e ycix npoeihl1ij1x PyMytti'i. IlpoTe B ljephîbl..ijix 6inhw He 6yno noctiiittoro HiMel..lbKoro TeaTpy p. "Deutsches Landestheater" 6ye cy6eeh1..1iiioeahhh HiMel..lbKOK> ethi'ihok> rpynok> i 3.n.o6ya ni,rnphmky EepniHy. BiH He MaB 6inbwe <IJiHaHcoettx npo6jiem, ane 6yB 3060B 1 JIJaHHH nepiojj.h'iho nepe<ijopmobybathcji B noxi.n.hhh TeaTp Ta JMyweHHH.n.aeaTH cnektakjii B THJIY <j>pohta, B 30Hi 0.n.ectt, y liochi'i Ta Cep6i'i. IlicJIJI.n.ec11rn pokie.n.ihjibhocti Tpyna camopo3nycnmacj1 nicjiji 23 cepnhh 1944 p. II. Micne uimelllkoro TeaTpy o MY JILTHKY JIL TypuoMy cepe)j.oeuw.y MicTa qepuieni Ha nykobhhi JaB)f(JJ.H icttybana, JHa'IHTb i B abctpiiicbkhh nepio.u., 6araTa MYJibTHJiiHrnicrn'IHa KYJibTypa: pymyhcbka, pytehcbka (ykpaihcbka), eepettcbka. PoJrn11HeMo KopoTKO CHTyauiK> pymyttomobhoro Ta rnpeiichkoro TeaTpiB. A. PyMyucLKHii TeaTp pp. TiJibKH e ueii nepio.n. peectpyk>tbcji nepwi cnektakjii PYMYHCbKOK> MOBOto. BHyTpiwHiw cjjaktop (ctbopehhji ToaapHcTea pymyhcbko i KYJibTypH, 1862 p.) Ta JOBHiwHiii (KYJihTyptta nonirnka 06'e.n.ttaHitx KHHJiBcTB) cnph11m1 J.LJ.iHCHeHHIO TypHe 6yxapeCTCbKH~ TeaTpaJibHHX Tpyn B abctpo-yropbckhx npobihl..iîjix, JHa'IHTb " Ha nyi<obhhi. Ilepwa BHCTaBa PYMYHCbKOro npo<f>eciiihoro TeaTpy B ljephibl..ijix Mana Miel.le y 1864 p., KOJIH CIO)].H nphixana Ji CBO('.IO TpynoIO <l>atti Tap.n.iHi (J!Ka noaephynacji JHOB y 1867 p.). B 1870 p. Hacrnna 'lepra M11xaiina IlacKaJii. Aram fo1pcecky ei.n.ei.n.yeana ljephieui 6araTo pajie, e , 1897 Ta 1899 pp.,llomittyk>tthm lj>a1<topom uux TypHe 6yno pojnoecto.ij.)l(ehhji PYMYHCbKO'i I<YJibTYPH

179 MyJibTHJiiHrBHCTH'IHe OTO'ICHHJI i HiMCl..lbKHH TeaTp y qephibl..ijix 705 Ta JiiTepaTypn. CnparnoIO ny6jiikoio 6yJia pymyhcbka, JIKiH rocti BOJiim1 JJ.aTH y pojnopj1jj.)l(chhj1 enemehth pymyhcbkoi" KYJibTypH, JMil.IHIOIO'IH HauioHaJibHY cbijj.omictb Ja JJ.onoMoroIO PYMYHCbKHX n' c pp. B ueit nepiojj. qephibl..li TaKO)I( aneniobajih JJ.O TypHe TeaTpa.1bHHX Tpyn 3 PyMyHii". flicn11 BiJJ.KpHTTll TeaTpy B 1905 p. pymyhcbki Tpynn BKJIIO'laIOTb B CBOIO nporpamy i n' CH a6o onepeth HiMCl..lbKHX abtopib Ta abctpihcbkhx KOMnOJHTOpiB. HaH6inbW BiJJ.oMi pymyhcbki n'rcw, oco6nweo rnopn Bac11n11 AneKcaHJJ.pi. CTaBHJIHCJI 6araTO pa3ib, BiJJ.KpHB3IO'lH MO)l(JIHBiCTb nonyn11pila1..1ii" - 3 uid" HOBOi" nepcnekthbh (pymyttcbka, HiMel.l&Ka, rnpehc&ka Ta ittwa ny6nika) - pymyhc&koi JiiTepaTypH cepejj. Bcix )KHTeniB MicTa. BHKJIIO'IHO PYMYHCbKHH peneptyap JIHWHBCll natphmohicm aktopie amatopib. HanpHKJiaJJ., e pamkax MyJH'IHoro ToeapHcTea "ApMOHiJ1 11 (33CHOB3HC B 1882 p.), 6ynH npejj.ctabjiehi nicjiji 1905 p. JJ.06poTHi noctahobkh pymyttcbkhx n' c Ta oneperr pp p. B PYMYHCbKiif l>ykobhhi no'lajihcji 6araTO'IHCJietti TypHe pymyttc& KHX 3HCaM6JiiB. TiepWHH XTO nph6yb y qephieui i npojj.ob)f<yeae BÎJJ.BiJJ.yBaTH MiCTO 6ye loh MaHonecKy 3 ahcam6nem "Excelsior". Tiicn11 nphnhhehhji JJ.ÎllJibHOCTi HiMel.lbKoro TeaTpy nomho)khjihcji JYCHJIJIJI JacHyeaTH PYMYHCbKHif HauioHanbHHH TeaTp.,[{e6IOT M3B. Miel.le B 1924 p. qephibel.lbkhh ttauiohajibhhh TeaTp He BiJJ.pÎ3HJIBCJI Ja ceoi"m peneptyapom BiJJ. ihwhx npoeijj.hhx TeaTpiB. AxueHT CTaBHBCJI Ha pymyhci.ky KJiaCH'IHY Ta HOBiTHIO JJ.paMaTypriio i JJ.eJIKOIO Mipoio Ha npecth)l(hhx aernpib BCCCBiTHbOi" JJ.paMaTyprii". 3 HiMel.lbKHX aernpie 6yJIH npej].ctabjiehî IlliJIJiep, fete, fepxapjj. rayntmahh, repmahh 3yJJ.epMaHH. HiMel.lbKa nitepatypa l>ykobhhh He npnbepttyna yeary pymyttci.koro TeaTpy. li. epeiîclkhh TeaTp IlOC'TiHHHH rnpettcbkhh TeaTp Ha IJ].IW BHHHK enepwe B 51ccax y 1876 p., KOJIH AepaM fojijj.cjlajj.eh JaCHyeae TeaTp "l>in11 JeJieHoro JJ.epeea".,[{o c&orojj.hîwhix

180 706 XopcT <l>accen& JJ.HiB LUe HeMac nahhx npo TeaTpaJibHY JJ.iJIJibHicTb Ha inimi B qephis1.v1x XIX CTOpi l'ui pp. B uei:f nepion MaJIH Micue 6araTO'IHcenbHi TypHe cepeucbkhx TPY" J BiJihHO, BaprnaeH, liyxapecta. Ilicm1 I 92 I p. e qephibujix JaJIHlllHJiacJI BiJJ.eHCbKa Tpyna "Freie idische VolksbOhne", HaJBaHa nijhirne ahcam6jiem EapaTOea. B 1921 p. y qephibujix 6ye JaCHOB3HHH HeJaJie)l(HHH TeaTP, T. JB. "Pavilliontheater". Kepyeae HHM n11pektop Patirn, JIKiH BiMaBaB nepesary rojiobhhm 'IHHOM n'ccam H3Bn6arnHBOro xapaktepy. )lijijibhictb uid yctahobh ll(e He JJ.OCJiiJl)KeHa. B. 3e 'HlKH Mi* 11epuieenLKHMH TeaTpaMH. 3 emueckajahoro MO)l(Ha no6a'ihth, LUO B qephibujix 'lepryeanhcji TeaTPH J HiMeUbKOJO, PYMYHCbKOJO Ta inirn MoBaMH. )ly>ke npocto MO>KHa 6yno 6H ccllopmyjijobath rinotejy npo Te, 11(0 npo!jieciiihhh HÎMeQbKHH TeaTP, M3JO'IH 6iJiblll TPHBany nihjihhicn, ennhhye Ha ihwi TeaTPaJibHi pyxh. Xo'la He MO>KHa BiJJ.KHHYTH enmte HiMeUbKOMOBHoi" KYJlbTYPH Ha ihllli ethi'ihi rpynh, JICHO LUO ennhbh He M3JIH TÎJlbKH O.lJ.HOCTOpOHHIO TpaCKTOpÎIO pp. B ueii nepion HiMeubKHii TeaTP ctab MÎCbKHM TeaTPOM. Ha ochoei ichyjo'ihx ih!jiopmauiii MO>KHa KOHCT3TYBaTH ihtepec, npakth'iho BHHJITKOBHH, JJ.HpeKTopiB HiMeUbKOro TeaTPY.li.O nocepejj.hhutba uehtpajibho-ebponeiicbkhx Monenen. lmnynbch lirnnh sin uehtpy, J BiJJ.HH, i sce LUO TaM paxysanh Ja no6pe 6yno cnphhhjito i e npobihuii Mic1.1eea cne1.1h!jiika, yeara no pijhhx ichyjo'ihx Ha liykobhhi Kyn&Typ He 6ynH einmi'lehi. BinHoctto uid eincyrnocti ihtepecy JJ.O abtoxtohhoro npamath'ihoro TBopeHHH, xapaktepholo.lj.jih HiMeubKHX TPY" ihrni ahcam6ni, HanpnKnan pymyhcbki, pearyeanh o.zi.hakoeo: BOHH npencrasnhnh TÎnhKH n'cch J ceoro Ha1.1iot1aJibHoro peneptyapy, a uehtp "ix ihnpecie JHaXOJl.HBCJI B Eyxapecri a6o Rccax. BJarMHHH Mi)!( pijhhmh TeaTPaMH 6ynH iji.zi.hornehhhmh OJJ.HO'lacHoro, napanenbhoro ichyeahhji. B TOH 'lac, KOJIH HiMeQbKHii TeaTP, npencrnenrjo'ih rnhpoky ramy n'cc nojh'lehhx y Bi.li.Hi, He nasae HaJIC)l(HOÎ ysarn HauioHaJihHOMY acnekty, pymyhchki TeaTPH HasnaKH CKOHUeHTPYBaJIHCJI Ha

181 MyJibTHJiiHrBHCTH'rne OTO'leHH" i HiMeUbKHH TeaTP y 11epHieun 707 HauioHaJibHiif TeMaTHUi, npo6ylo'ih ytbep.uhth HaUÎOHaJibHY.upaMaTypriio B KOJiax PYMYHCbKoi ny6nixu pp. B 1..1eif nepio.u ~aronoc HiMeQbKHX TeaTJ)aJibHHX cejohib 6ye nocrnejiehhh Ha peanija1..1iî cnexrnxnie J BHCOKHM MHCTeQbKHM JMicTOM. Bnepwe HiMeQbKi TPY"" npo"bhjih ihtepec i.uo abtoxtohhoi'.upamatypriî (KapMeH Cinbea), JJ.O periohajibho"i TeMaTHKH (pycbka icrnpi", cxi.uha TeMaTHKa, PYMYHCbKi CIO>KeTH). u" HOBa onthka - periohajibhi ejiemehth, HaroJIOC Ha ecteth'ihi l..lihhocti - npo"8hnac" i e ÎHWHX.ll,paMaTH'IHHX ahcam6ji"x: PYMYHCbKi TeaTJ>H, "K i rnpeifcbkhif, BKJIIO'IHJIH B CBOÎ nporpamh HÎMeQbKY Ta abctj>ihcbky.ll,pamatypriio pp. UeHTJ>aJiiJaui" (i nojiithkh e rajipi xynhtyp") MaJia Hacni.UKH.un" ecix TeaTJ>ÎB. PyMyHcbKÎ, cni.ll.yeanh exajibkam liyxapecn, MiHopinpHi, c:npajihcji Ja6eJne'IHTH cuor i'chyeahh". Ha1..1ioHanbHÎ TeaTJ>H, 6y.ll.y'IH cy6chjj.obahi.uep>kaeoio, MaJIH pijhi nepeearn. i'x TeaTJ)aJibHÎ cejohh MaJIH Ha yeaji npe.ll.ctaenehh" Ha1..1ioHaJibHoro Ta yhieepcanbhoro. peneptyapy; JaxonneHicTb 6y.Ub-j(KOIO periohajibhoio.upamatypricio 6yna HeMO)l(JIHBa. MiHopiTapHi TeaTJ>H, B CBOIO qepry, HanoJIUaJIH Ha npe.uctabjiehhi pijhomahithoro peneptyapy, e "KOMY pymyhcbxa.upamatypri" noei.nana oco6nhee Mici.le. BinbrenbM Ilona BKJIIO'IHB.li.O CBOr'i nporpamh TaK camo " yropcbkî TeaTJ>H TpaHcinbeaHiî - n'rch Bixrnpa ElfniMiy (cnphhhhthh i y Bi.uHi). 3axonneHÎCTb periohajibhoio JJ.paMaTyprirlO ei.ucythj( " y BHna.uxy HÎMeUbKHX TeaTJ>iB. Ha pieui Ha1..1ioHaJibHHX nitepatyp JJ1.iiicHioeaec" nni.ll.hhh o6mih: pymyhchki TeaTJ>H npe.uctabhjih THX camhx HOBiTHiX HiMeQbKHX abtopib, j(ki 6yJJH npe.ucnenehi HÎMeQbKHMH a6o repeiicbkhmh TJ)ynaMH. HiMeQbKi ahcam6ni JeepHyJIH yeary Ha pymyhcbkhx xnarnxie Ta Ha nonyn"phhx cepeifcbkhx HiMeQbKOMOBHHX aetopie. Ui abtoph 6ynH npe.ll,ctaenehi TaKO>K y peneptyapi PYMYHCbKHX rn rnpeiicbkhx TPY" TioniTHKa B ranpi KYJibTYP" MaJia MeTOIO HaB 1 j(jybahhji O,UHOMOBHOÎ KYJibTYP" Ta JHeBa>KeHHj( pî3hhx perioh3jlbhhx xynbtyp u" MeTa 6yJia JJ.OCUHYTa 'lactxoeo e ranyji TeaTpy. BoHa notepnina nopajky e npeci,.ue pijhomahithictb MOD Ta KOHUenuiH.uocuna anorelo B MÎ>KBO(HHHH nepio.u. B OCBiTHiH c<l>epi B.UaJIOCj( OMHHYTH KpHJy, XO'la WKOJIH Me.HWHH Ha liykobhhî (He TÎJibKH yxpaîhcbki) JHaXOJJ.HJIHC" B.uy>Ke BÎJJ.MÎHHiif CHTya1..1iî Hi>K y TpaHcinbeaHiî. i liahati JJ.e,

182 708 XopcT <l>accenb HanpnKna.u., HÎMeQbKÎ wkonn pojenhynnch.u.ylke.u.o6pe. Ilepexi.u. ei.u. ei.u.ehcbkoî.u.o 6yxapeCTCbKOÎ MO)l.eni MaB He6alKaHi Hacni)l.KH )l.nji cykynhictî periohajibhoro KynbTypHoro 6araTCTBa l>ykobhhh. IloJHTHBHHM acnektom 6yno Te, 1.'-10 cyrectff QeHTPa He 6ynn JaCBOfHÎ nobhîctio, )l.hhamî'ihîctb.u.o6poro cnîblkhttll cnpn11na TaKn periohajibhhm KynbrypaM. qephieeqbka ny6nika 6paJia yqactb e ycix KynbTYPHHX no.u.ihx, HeJaJielKHO BÎ.ll. MOBH, JIKa BlKHBaJiaCJI, a ehtyjiajm ni06htenîb MHCTeQTBa OQÎHIOBaB JHa'IHMÎCTb npe.u.ctaenehhx n'rc, a He îx i.u.eonori'ihhh JMÎCT.

183 ClllbCbKE rocno.qapctbo 6YKOBMHM B OCTAHHIM 4BEPTI XVIII CT. (3A KA.QACTPOBMMM onmcamm 80-X POKIB XVIII CT.) IO. MAKAP, M. CAHKO 0.uHioo J ro110b1mx npo6nem, mo BHHHKatoTb ni.u 'lac BHB'leHHJI ictopi"i EyKOBHHH.upyro"i nonobhhh XVIII CT., r Bl1JHa4eHHJI ctynehto pojbhtky cijibcbkoro rocno.uapctba Hanepe.uo.uHi rn B nepwi pokh nicnji "ii np11r.uhahhr.uo ABCTpi"i. CTocoBHO uir"i npo611emh B icrnpiorpalf>ii" irnyc.uekijibka pijh11x, 'lacto.uiametpajibho npothjie>khhx T0 1 10K Jopy, JIKÎ MO>KHa 3eecn1.li.O.li.BOX OCHOBHHX. I..[(o np11r.uhahhll liykobllhh.uo AaCTpi"i ce11j1hh 6ym1 BiJibHHMH opeh.uapu.rn JeMJJi i m1we Ja abctpihcbkoro ynpabjjîhhji BCTaHOBJieHO nahiuhhho-kpinochhubky CHCTeMy, l!ka CTaJia 11i6HTO KpOKOM 11a3a.u y couiajjbllo-ekohomî'lllomy po3bhtky Kp310. CTpoBecrn.ueTaJJbHHH aha.'lij icrnpiorpacjli"i J UbOro n11rnhhll e HeBeJittKiH.uonoBi.ui HeMo>K.irnso, JayBa>KHMO m1we, mo Bnepwe TaKa TO'IKa Jopy 6y11a nocrri.uobho BHKJiaJJ.eHa B po6ori "CTpo noxoli./kehhji i p03bhtok nimahcbkhx BiJJ.HOCHH Ha EyKoBrrni" 11eBi.UoMoro abtopa, JJKa BHiiwna 1848 p. [I]. 2. EyKoe1111a Ha MOMeHT np11rnhahhj1.uo AsCTpi"i - ue si.ucrn1111ii B nopibhjihhi 3 cyci)j.hîmh JeMJISIMll perioh, B lll<omy nahybajih apxa"itihi. xapaktephi.ll.jlj( cepejj.hbobî44r BÎ.D.Hoc1m11. CTiCJ1ll np1trl1.hahhll.n.o ABcTpi"i liykobhha ttaj.n.orattre cyci.u11i JeMJii Ja piehem ceoro ek0110mi'ihoro pojbhtky i JpiBHtofTbCSI J HHMH. UH D.YMKa npoxo;rntb y po6otax icrnpttkîb KÎHL\SI XIX - no'latky XX ctojiitb, cepe.u RKHX rni.n. BÎ.D.JHa4HTH P.KattH.D.JIR [2] rn I.Jly mqbkoro [3] TaKa poj6i)f(hictb y nornsin:ax o6ymobjieha JIK cy6'rkthbhhmh 'IHHHHKaM11: nojjîth'ihhmii Ta 11auio11a.'lbH11MH np11ctpactllmh abtopib, 1 ak i o6'ektl1bhhml1 np11'111ttam11, ronobhojo J RKHX r 11e.n.oCTaTHR.!1.)f(epe11btta 6aJa. Kop11cTyto'll1Cb n11we,llokymeht3ml1 MOJ1Jl3BCbKOro nepio.n:y, HeMO)l.;JIHBO,[J.OCTaTHbO nobho BHCBÎTJIHTH Bei acnekth IJOCTaBJJeHo"i 11po6J1eM11. 1Jepy 1 m JIO ysar11 nebhy KOHcepsaTHBHÎCTb arpapttoro 11any' MH Ma CM O npaso Jl0110BHHTl1 MOJl)J,aBCbKÎ JJ.OKyMeHTH abctpîhcbkhmh. THM 6iJibWC, IUO B pokh BOCHHO"i okynaui"i ( pp.) aectpiiîui He p03nonnon:)l(yban11 cem: 1rpapHe JaKOHOJJ.aBcTeo Ha EyKoB1111y. Ana iele R11covi11ei, IV,~. p B;1cureşti. 1997

184 710 IO.l\.1aKap,l\.1.CanKo Cepe.u. abctpîhcbkhx.n;okymehtib cni.u. Bi.!J.JHa'IHTH MaTepianH nojemejibhoro Ka.u.acTpy, npoee.u.ehoro asctpihcbkoio a.u.mihictpauie pp. [4]. 3a pejyjibtatamh Ka.u.acTpy 6yJIH BHrOTOBJICHi Ka,!J.aCTpOBi OOHCH ciji 6yKOBHHH. IJ,e KapTH JCMCJibHHX yri.!j.b OKpCMHX ciji 3 OORCHIOBaJibHOIO JaOHCKOIO, B RKÎH Bi.UJffaqeHi BH.!J.H 3CMCJibHHX yri,nb (Jiic, nacobhcbko, ciholkatb, pijijir) i Ja3Haqena îx nphhajiclkhictb (.!J.OMeHiaJibHa, rpoma,!j.cbka, ih.!j.hbi.!j.yajibha, CeJIRHCbKa). Ili.u.cyMKOBi.n;aHi Ka,naCTpOBHX OUHCiB BMill.lCHi B Ta6JIHllRX, nphkjia,!j.chhx.!j.0.n;anoi'.nonoei.ni. Ilp11q0My OKpeMO p03rjir,ll;aiotbcr.n;ahi no TpbOX nphpo.!j.hborocno.n;apcbkhx periohax: Ilpyrn-)1.HicTpOBCbKOMy MilKpi'l'IIO (n6ji. I), Ilpaeo6epe)l()l(JO Ilpyn (ra6n.ll) i ripcbkomy PycbKOMy KHMnonyHry (n6n.iii). Bcboro Haee.neHi Ka,!J.aCTpOBi OOHCH 66 ciji. )1.o po3,nijiy ")1.0MeHi3.JlbHi yri.!j.,!j.r" Bi.!J.HCCeHi.u.aHi npo Ti 3CMJii, RKÎ nepe6yea.nh y <l>akthqffomy KOpHCTYBaHHi OOMilllHKa. )1.aHi npo JIÎCH BHHCCCHi B OKpeMHH poj.!j.iji TOMy, 11.lO OCHOBHa 'lacthha llhx yri.!j.b JHaxO,!J.HJiaCb y cnijibhomy Kop11cryeaHHi.noMiHi'i Ta rpoma.u.h. I cejuihh, i nomilllhkh 3arOTOBJIRJIH e nici.u.poea i 6y.niseJibHi MaTepia.nH, snnacann xy.no6y, TOll.lO. luo CTOCYfTbCR CCJIRHCbKHX JCMCJib, TO BJia,!J.a OOMilllHKa Ha,!J. HHMH BHRBJIRJiaCR, JBH'laHHO, B cnjiati nobhhhoctch, RKY 6yJIH 3060B 1 R3aHi BHOCHTH (KOJICKTHBHO a6o ih.!j.hbi,nyanbho) lkhtejii, 11.lO KOpHCTYBaJIHCR HCIO. CeJIRHCbKi yri.!j..!j.r CKJia.nanncR 3 rpoma,ncbkhx Ta ih.nnsi.n;yajibhhx sono.n;ihb. )1.o rpoma.!j.cbkhx JCMCJlb y cenax IlpyTo-)1.HiCTpOBCbKOro MbKpi'l'IR i Ilpaso6epe)l()l(R Ilpyn Bi.!J.HOCHJIHCR pijijir, ciho>kati Ta nacoehcbka. B oco6uctiii BJiaCHOCTi CCJIRHHHa nepe6yea.nh JIHWC xata, ropo.u. i TaK 3BaHi "nojirhh 11 - JIÎCOBÎ ni.u.cikh. BoHH ctsop10san11cr CHJiaMH okpemo'i cejirhcbkoi cim"i, i TOMY rpoma.!j.cbka pernamchtallîr Ha I.li JCMJii He p03uobcio.!j.)l(ybajiacr. B ripcbkhx panohax y cnijihhomy Kop11cTysaHHR 'IJieHis rpoma.ij.h 6yno n11we nacosncbko. KolKHa cim'r sono.nina npnca.u.116ho10.ninrhkoio Ta.n;eKinhKOMa ni.ncikamh. JIK BH,ll;HO 3 Ta6n. I, 3 28 cin IlpyT0-)1.HicTpOBCbKOro MÎ)l(pi'l'lll, JIKi HaBeJ].eHi e n6nhl.lî, B 21 6ys nomilllhllbkhh.nomeh i nahcbka pinn11. IlpoTe, n11we e 12 cenax (1,2,4,9, 15, 18, 19,20,23,25, 26) 'ii polmiph JHa'IHO nepee11myeanh cepejj.hih cenhhcbkhn Ha.nin. B 10 cenax (I, 2, 4, 6, 9, 14, 15, 16, 21, 26) Ja nomîlllhkamh paxyba.nhcll JHa'IHi nnomi nacobhcbka Ta cihokocib. AJie 6 cin (4, 14, 15, 16, 21, 25) HaJIC)l(aJIH.neKinbKOM rocno.napllm KO)l(HC i JeMenbHÎ BOno.niHHll 6ynH MÎ)I( HHMH no.ninehi [5, apk ]. 3 Hase,neHHX.naHHX BH.!J.HO, mo 3 28 npoahanijoeannx cin IlpyTo-)1.HicTpOBCbKoro MÎ)l(pÎ'l'lll n11we s 9 6yn11 YMOBH.nn11 ee,nehhll sen11koro JeMnepo6cbKOro ToeapHoro rocno.napctba <l>inbeapkoboro 'IH <l>epmepcbkoro nmy i B qothpbox - eenhkoro TBapHHHHllbKOro rocno.n;apctba cin Ilpaso6epe)l()l(R IlpyTa nomilllhllbkhh.!j.omch 6ye B CCMH cenax, i B ycix 6yna nahcbka pinnr. AJie n11we s o,nhomy (4) nnoma pinni JHa'IHO nepebhll.lybana cepe.nhih cenrhcbkhh Ha.u.in, y TpbOX (4, 6, I 7) 6yna JHa'IHa nnoma ciho)l(aten. TaKHM 'IJ.1HOM, nhwe B Tpbox cenax 3 29 po3rn11hythx MO)l(nHBe 6yno ee.n;ehhll eenhkoro 3CMnepo6CbKOro a6o eenhkoro TBapHHHHllbKOro rocno.u.apctba. Y ropax Hi nahcbkoro.nomehy, Hi nahcbkoi pinni He 6yno.

185 CinbCbKe rocnojj.apcteo EyKOBHHH e octahhih tteepti XVIII CT. 71 I Y HaeeJJ.eHHX rn6nm..{rx JaMill.leHi JJ.aHi nnwe no 'lacthhi cin EyKOBHHH. TipHHQHn nijj.6opy cnpae 6ye npocthm: BHKOpHCTaHi Ti KaJ].aCTPOBi onncn, RKi 3fiepernncR B qephibeqbkomy apxiei, eiphiwe - Ti 3 HHX, J].aTyeaHHR RKHX He enknnkano cymhieie. BnnaJJ.KoeiCTb nijj.6opy JJ.aE: nijj.ctaen JJ.nR Toro, mo6 po3paxoeyeath, ll.10 JJ.aHi BHKOpHCTaHHX onncie 6yJJ.yTb 6inbW-MeHW BiJJ.6neaTH CTaHoenme no ecui EyKoenHi. KpiM Toro, e Hac e MoxmneiCTb nepeeipntn JJ.aHi CTOCOBHO ecid EyKOBHHH, KOpHCTYJO'IHCb BiJJ.OMOCTRMH npo node 3epHOBHX la.1787 p. no ecix cenax EyKoenHn (6. apk ). BoHn nijj.tbep)j)kyjotb JJ.aHi KaJ].aCTPOBHX onncie CTOCOBHO pinni i TOMY BHCHOBOK, 3po6neHHH Ha OCHOBÎ KaJJ.aCTpoenx onncie, MO)({Ha po3noec10jj.ht1t Ha ec!o EyKoentty. BiJJ.CYTHiCTb rocnoj].cbkoro JJ.OMeHy i nahcbko i pinni B 'lacthhi cin KpaJO Ta "ix He3Ha'IHi p03mipn B ihwhx He J].03BOnRE: eecth MOBY npo nahyeahhr B Kpa"i TOBapHoro rocnoj],apctea (fiinbeapkoeoro 'IH <t>epmepcbkoro Tnnie. 3 KaJ],aCTpOBHX onncie BHJJ.HO, ll.10 nepeea)({ha ttacthha cinbcbkorocno.napcbkhx yrijj.b BBa)({anacR rpomaj].cbkoio..llo CKnaJJ.y rpomaj].cbkhx 3eMenb y cenax IlpyTO-,llHÎCTPOBCbKOro Mi~i'l'IR i Ilpaeo6epe)({)({R IlpyTa BXOJ].Hna pinnr, ciho)({ati H nacobhcbka. rpomaj].<.:bkî yrijj.jj.r noj].inrnhcr Ha J],eKinh-Ka nonie. YcR QR JeMnR nepe6yeana o JaranbHOMY KOpHcTyeaHHi ecix )((HTenie cena i B)({e notim po3nojj.inrnacr Mi)(( OKpeMHMH rocnojj.aprmh. Ko)({HOMY ttnetty rpoma-jj.h Hane)({ana CBOR ttactka. ToMy B 6inbWOCTi BHna,nKiB nomill.ihk Mae cnpaey He 3 0 OKpeMHM cenrhhhom RK KOpncTyBa'leM nahcbkoi 3eMni, a 3 ycie:io rpoma)j,oio, RKa <t>akth'iho BOno.nina BCÎE:IO cykynhictio BiJJ.J].aHHX "iif yrijj.b. 3 ihwhx J],)((epen BÎJJ.OMO, ll.10 nepejj.in 3eMenb i po3nojj.in "ix Mi)(( cenrhamh npobojj.hnhcb, 3BH'laHHO, a6o rpomaj],cbkhm cyjj.om, a6o cinbcbkhm CTapoCTOIO 3a y'lactio JJ.~neraTiB BÎJJ. ycid rpomajj.h i 3aT8ep)J)KyeaecR cijjbcbkhm CXOJJ.OM, noehonpabhhm 'lnehom RKOro Mir 6yTn nhwe enachhk )((epe6kobo"i JJ.iJJRHKH. y 6inbWOCTi BHn3J].KÎB JJ.O po3nojj.ijjy JeMenb nomill.ihk B)({e He BTPY'laecR. IlpaeaMH Ha HaJJ.in cenrhcbko i 3eMni KopncTyeaecR KO)({eH JJ.OpocnHH cenrhhh, RKHH Mir 3aBCCŢH CBOE: rocnojj.apctbo. Ane.ninR HKH He 6ynn OJ].HaKOBi JJ.J]R ecix rocnojj.apie: "ix p03mip BH3Ha'laBCR 'IHCCJJbHHM cknajj.om.naho i cim"i, KiJJbKÎCTIO xyjj.ofih, RKY eoha Mana. 3eMni nepiojj.httho nepepo3no.ninrnhcr Ta 06po6nRJIHCb B)((e ihjj.hbijj.yanbho. Hl:)JJ.in eijj. HaJJ.in-y eijj.jj.inrbcr 3BH'laHHOIO Me)({CIO, RKa MaH)((e 3HHKana mopa3y, KOnH none BiJJ.BOJJ.HJJOCR nijj. nacoehcbko. KopHcTyeaHHR QHMH JJ.inRHKaMn 6yno He noctihhnm, a THM'lacoenM, JJ.inRHKH nepexojj.hnh eijj. OJJ.Horo rocno,11.apr JJ.O ihworo. HaeiTb TOJJ.i, KOJJH JeMnR nepe6yeana nijj. o6po6itkom, Mir eijj.6yeathcr HOBHH nepejj.in, HanpHKnaJJ., y BHnaJJ.KY CMepTi rocnojj.apr a6o iioro BHCeneHHR 'IH po30pehhr. Ko)({Ha cenrhcbka pojj.hha Mana JJ.inRHKH e JJ.eKiJJbKOX nom1x. llinrxom p03cirhhr napuen JJ.yManH 3piBHRTH wahch ecix 'IJJeHiB rpom3jj.h; ue J],aeano MO)((J]HBÎCTb.KO)({HOMY )({HTCJJIO BHKOpHCTaTH pi3hi rpyhth i THM JJ.Cll.10 3aXHCTHTH ce6e eijj. Heepo)({alO. EeJnocepeJJ.HR rocnojj.apcbka JJ.iRnbHiCTb cenrh cnprmoeyeanacr cinbcbkoio rpomajj.oio. BoT'IHHHe rocnojj.apctbo 3fiepiranocR nhwe y ehrnrjj.i OKpeMHX ahknaeie y CKnaJJ.i cena, i BOHO He cnpomo)({he 6yno BHCTynaTH oprahijyio'ioio OCHOBOIO cinbcbkorocnojj.apcbkoro BHp06HHUTBa. 3eMnR, RKa nepe6yeana e 6eJnocepeJJ.HbOMY KopHcTyeaHHi nomill.ihka eea)({anacr

186 712 IO.fvlaKap, fvl.cahko.llomehîa.tlbhoio, JIBnJIJla co6oio, JIK i JeMJiff cejijihcbka, p11.n CMyr, p03kh.llahhx no Bcix nojijix rpoma.uh snepemiwky 3Î CMyraMH, ffki BXO.UHJIH.no CKJia.ny cejijihcbkhx.llîjillhok 'IJieHiB rpoma.ntt i HapiBHi 3 HHMH nobhhhi 6ynH 9i.nnopll.llKOBYB3THCll rpoma.ucbkhm npabhjlam JeMJieI<OpHCTyBaHHJI i cnîjibmomy rpoma.ucbkomy o6po6itxy. ToMy BOT'IHHHHK cam no cyti 6ys 'IJieHoM rpoma.ntt, i"i nattobhkom. Ue BH.llHO 3 TOro, ll.10 nicom BiH KOpHCTyBaBCJI Ha Jafa.TibHllX 3 ceji11hamh Jaca.nax. Bi.ncyTHicTb KOMnaI<THHX JeMeJibHHX Macttsis JMywyc BHJHaTH Ma.TIOHMOBÎpHHM lj>yhkuiohybahhji nomill.ihubkoro rocno.napctba ni.nnp1tcm HltUbKOro nmy HaBÎTb y THX cenax,.ne nomill.ihkh BOJIO.llÎJlH JHa'IHOIO KÎJlbKÎCTIO JeMJii. HaJ1s11icTb TaKoro cnoco6y rocno.uapiosahhll BHKJII04aJio TaKO)I( MO)l(JIH BÎCTb ljlyhkuiohybahhji.npi6horo ljlepmepcbkoro 'llf cejijihcbkoro rocno.uapctba ni.d.nphcmhhubkoro Tttny. Botto He Morno iettysath B ymosax, Kom1 nepesa)l(ha '13CTHHa JeMJJi HaJie>KaJJa rpoma.ni i He JHaXO)lHJiaCb B ih.llhbi.nyajibhomy BOJIO.lliHHi cenrh. Ta ii BJarani, iettysahhll rpoma.nu, ochobhoio <t>yhkuiclo lli<oi" 6yno Ja6eJne11eHHll Blf>KHBaHHJI i nph6jih3ho pibhoro )l(httll BCiM CB0 ÎM 4JieHaM, 6yno HecyMicHe 3 ni.unphcmhhubkllm cejirhcbkhm rocno.napctbom. Ka.naCTJ)OBi onhch.ll3iotb 6aranti1 MaTepiru1.!lJUI BHB'leHHll CHCTeMH JeMJJeKOpllCTYB3HHJI B 6yKOBHHCbKOMY ceni. )1.iJillHKH pinni p03kh.ll3hi B pijhhx MÎCUllX i He CKJl3)J.3Jllt cyuijibhofo MaCHsy; 'lacto 3YCTJJÎ 1 JalOTbCll BHpa3H "pijijill B ciho>kati", "ciho)l(atb y pinni". 3 BÎ)J.OMOCTCH npo nocib 3CpHOBHX Ja 1787 p. BÎ.!lOMO, ll.10 B.llOMeHiaJibHOMY rocno.napctbi BHciBaJIOCll.D.y>Ke Mano 03HM0 Î nwehhui Ta 0111Moro >KHTa, a cejij1ham11 rnki KYJibTypaMH He s11pou1ysamtcll [6, apk ]. Ue ni.ntbep.ll)l{yc.llymky 6araTbOX ictophkîb, ll.10 B CÎJibCbKOMY rocno.d.apctbi EiyKOBllHH nahysana nepenorosa cuctema JeMnepo6cTBa, siphiwe O.llHH J "ii sapiahtib - TBapHHHHUbKO-JeMnepo6cbKa u11kni11ha cnctema. CyTb i"i non.rrana s ToMy, nimrnKa JCMJii BHKOp1tCTOBYBaJI3Cll nocjii.llobho llk pimrn, ciho>k3tb i nacobhcbko, a notim UHKJl nobtoplob3bcji. 3eMJIJI, BHCHa)l(eHa ni.n pijijjcio, Bi.llHOBJIIOBaJia po.d.io'ihctb B CTa.ni'i ciho>kati Ta nacobhcbka 33 paxyhok Bi)J.nO'lltHKY i npttpo.llhboro yrnornhll ni.n 11ac a11nacy xy.no611. Tp1rnanicTb crn.nrn a uhkjii Ja.Tie)l(ana Bi.li. ffkocti JeMni. ToMy B IlpyTo-)1.HicT}JOBCbKOMY MÎ)l(pi1111i,.D.e JCMJIH 6yna Kpamoi' JIKOCTi, pijijiji 3ai1Mana BÎ.D.HOCHO 6iJibWY njioll.iy B CKJia.ni cinbcbkorocno.napcbkhx yri.nb, HÎ)I( Ha Ilpaao6epe)l(>KÎ Ilpyrn, mo H 1a<PixcoaaHo B K3.ll3CT]JOBHX njiahax. ll,r CHCTeMa 6yna.llOCHTb 1py11HOIO.llJlll rocno.naplobahhji B YMOBax BHJbK0 Î ll.iîjlbhocti HaceneHHJI i JaljliKCOBaHa Ha EiyKOBHHÎ ll.ic B Ill-IV CT. [7, c ], ane.lljiji XVIll CT. BOHa B'lKe 6yna 3HaXpOHÎ3MOM. )1.o nphxo.lly 3BCT]JÎHUiB He 6yJIO.nicsttx CTHMynia.llJIJI nepexo.ny Ha 6inbw Tpy.noMiCTKe TpHniJIJIJI 1111 ihtchchbhiwhx CHCTCM JeMnepo6cTBa..no ihwhx B pamkax.natto"i c11ctem11, np11po.nnbo,.nochtb JHa'IHOIO 6yna npo.ny1<ui11 TBapHHHHuTsa. Ane cy11achhkh Bi.UJHa11a10Tb, ll.io pojse.nehhr xy.no611 senoch Tp3.llHUÎHHHM ekctehcltbhhm MeTO.llOM, 6e3 BHKOpHCTaHHJI TO)J.ÎWHÎX.llOCJlrHCHb y KYJibTypi TBapHHHHUTBa. ToMy nepeaa>khe 1aHJ1TTJ1 Micueaoro HaceneHHJI TBapHHHHUTBOM He Ma.TIO HÎ40ro cnîjjbhofo 3 JIKHMOCb cneuiani3osahhm TBapHHHHUbKHM rocno.napctbom, a BHKJIHKaJIOCJI nepesa>kahhjim nacobhcbk i

187 CinbCbKe rocno.n.apcteo liykobhhh e octahhih tteepti XVIII CT CÎHO)l(aTeH B JaranbHOMY 6anaHci CÎJlbCbKOrono.n.apCbKHX yrîjj.b B Me)l(aX ichyjottoî CHCTeMH JeMneKopHcTyBaHH.11. TaKHM tthhom, cijibcbke rocno.n.apcrno liykobhhh Hanepe.n.o.n.tti nphe.u.hahh.11.no AecTPii' Ta B nepwi pokh aectpihcbkoro ynpa8nihh.11 nepe)l(tteano nepio.n. ctarna1..1ii'. B po3rji.11hythh nepio.n. i cen.11hcbke, i nomiiuhl..lbke rono.n.apcrna ManH CflO)l(HBal..lbKHH xapaktep, 6aJyeanHC.11 Ha ekctehchbhih CHCTeMi JeMnepo6crna, mo He Ja6eJnettyeano p03whpehoro BÎ,IJ,TBOpeHH.11 npo.n.ykthbhhx CHJI. mcn.11 nph(,ij,hahh.11.no AecTpiî 6ynH CTBOpeHi YMOBH,IJ,Jl.11 p03bhtky ni.n.nph MHHl..lbKOro rocno.n.apcrna <f>onbeapkoeoro THny, mo np1rneno.no noettnehh.11 ekcnnyata1..1iî nphpo.u.hhx pecypcie, rocno.n.apcbkoro OCBO HH.11 HOBHX JeMeJib, JaranbHo'i ihtehctt<f>ika1..1i'i rocno.n.apctea. Ue npttckopttno ekohomitthhh p03bhtok l>ykobhhh i cytt(bo 3MeHllJHJlO BÎ,IJ,CTaBaHH.11 i"i ei.n. cyci.n.uix 3eMeJib. 3po3yMino, B HOBHX YMOBax 36iJ1bllJHJIHC.11 ei.n.po6itkobi flobhhhocti cen.11h no ei.n.howehhjo.no nomiiuhkib. Ane, no-nepwe, e 36inbWeHH.11 BiA6yeanoc». 3Ha'IHOIO MipOIO 3a paxyhok 3MeHWeHHH.n.ep)l(aBHHX no,!l,atkîb, HKi pahiwe BHJlY'laJIHC.11 3 Kpaio; no-,!1,pyre, - fl0,!1,06a TbC.11 HaM "" Hi, ane B )l.oih)l.yctpiajlbhy enoxy MaTepianbHHH nporpec Mir 6yTH,IJ,OCRrHYTHH, rojiobhhm 'IHHOM, 3a paxyhok ihtehch<f>ika1..1i"i JllO)l.CbKOi" npa1..1i. To)!{ Hatt6inbW 6nH3bKOIO,!l,O icthhh y BH3HatteHi CTaHy po3bhtky CÎJibCbKoro rocno,!1,apctba Ha liykobhhi e octahhih tteepti XVIII CT. 6yna, Ha Haw norm1a, TOttKa Jopy P. <l>. KattH.11.J1» rn I. JlyttHl..lbKoro. JliTepaTypa: 1. Ober den Ursprung und die Entwicklung des Unterthansverhiiltnisses in der Bukovina, Czernowitz, Kaindl R. F., Das Unterthanswesen in der Bukowina. Ein Beitrag zur Geschichte des Bauernstandes und seiner Beji eiung, Wien, JlyttHLIKHH ll Kpecm&a11e u Kpecm&RHCKOJI peqwpma 6 Bocmo111101I Â6cmpuu. - OrrncK H3 )l{yphana "K11eecKa.11 crnpttha" - K., [{ep)l{aBHHH apxie qephibel..lbko'i o6nacti (,!1,ani.[{A l.10), <J>oH,!l, 979, om1c I, cnpaett 1, 2, 4, 5, 7, 8, 9, I O, 11, 12, 13, 15, 18,21,22,24,25,26,27,28,30, 31, 32,34,35,36,37,38,39,40,42,43,44,46,48,51,53,55,57,62,67, [{A 1IO, <f>oh)l. 29, onttc I, cnpaea 8, apk [{A 1IO, <f>oh.n. 1, onttc 1, cnpaea 27, apk TOM COMO. 8. BottHapoecKHH B. H Cai1Ko M. H. Pb11101< 6 cucme,we X03Rllcl1l606aHUR 11ace,w1111R Ce6ep1101I EyKOBUHbi 6 I 111blC. 11. J. li Tpai>uquu 11 UHH060lţllU 6 Mamepual/bHOU K)'J/b11l}'pe ijpe61/ux 061l(eCm6.' JfJ6p. OOIC1. 6CeC0/01HOU KOH</J. Mo!IOOblX y11e11b1x, Moc1<6a, anpe.w 1990? M 1990, c CnneHi fa6piejib <f>oh. Onuc.5yK06llllU, qephie1..1i, Pyrn, _1995, c. 29.

188 -...I ~ Ta6nm.1,J1 I. CmpyKmypa 1eMJ1eBoJ1oiiiH.HR 6 Mamvcax Ja KaiiacmpoBUMU OIUICaMu 80-x pokis XVIII cm llpymo-j(hicmpobc&ke MiJ1Cpi11'111 (Ilrroma BK3.3atta B rejctapax) N ni n -1- I ara B TOMV 'ihcjii HaJsa JlbHa CeJIJIHCbKÎ lli.ruut rpoma.n;h rum- Jlic f PQM3LICbKi BOJJOJiiHHJI hm. Pa.JOM llomehiajjbhi vrililj.ll ma PiJJrul Citto- naco- IHUJÎ BOJJOJl. Pinm1 Citto- naco- IHrni Je- JKaTh BHCbKO vrij:l JKaTh BHCbKO vriu. MeJJb fa % ra % ra % fa % ra % ra % ra 0/ 10 ra 0 /o ra % ra % fa% a6HH OOllHH I Eipi.uOK I - Bep6iBui I BITTHJJieKa li I li [{o6phhibui I 3a.ny6piBKa KHceJiie I Kil.IMaHb I li Ka.uy6ieui I KyJiieui I MaMaisui lo I I Mammmui Mamtii I Ky'lypie Bcboro ra % I I li ~ 11:1 :o; 11:1? ~ (Î 11:1 ::c :o; o

189 ~ MycopieKa :o: (1) 16. HenonoKieui I 8 I I , o (") 17. Oeyr ::r 18. BixHo I o J:;i ~ 19. OwHXIri6H ;!I 'O (") 20. fiphjihn'le I j 21. n'lwuciew I = 6 3 I o 22. CaMywHH I Xnismue I li 24. l!ophhh I fiotik 25. Wy6paHeUb I li = 26. WepiBui I I , o rop. 27. WepiBui llon 28. IOJKHHCL[b I Ili.ApaxoeaHo 3a: 4, cnp. 1,4,5,8, I O, 18,21,24,27,2832,34,37,39,40,42,43,44,46,48,51,62,67,68. I' \.) ~ a"' (") g- Ci '< :o: o = 11:S:: :c :s:: -; ~ :c :c ::;.c =.a ::l. ><..., ~ :-l -..I -VI

190 -..) ' T a6nm Cmp ykm ypa 1e. wjre6o:iooilth.r 6 Maf711Kax 10. Kaoacmp06UMu onucamu 80-x poki6 X VIII cm. IlpaB06epeJ1CJ1CR. Ilpyma (Ilrroma BKa:mHa B rektapax) N n/n HaJsa rpoma.j,h !. liarnu 2. 6arpHHiBKa 3. livoneh 4. Be11. KY'IYPÎD 5. Btt11ae'le 6. Bauncieui 7. BonoKa 8. BoJIOKa Ha l.!eo. 9. BIDKHHWI 10. fidihhwi 11. roo6oee 12. )amoctii 13. Kapan'IÎB r.' IOO I I II I46 I I 166 I IOO I I I I I 58 I I II5 li I I 88I Il I I82 II I a- B TOMV meni rajlb- Ce.JUiHCbt<i yrimui Ha Jlic f ~OMa.rICbt<i BOJlO.aiHHJI [H,ll. BO- PaJOM.LJ.oMeHiam.Hi mnrui nno- PiJUIJI Ci Ho- IlaCOBH- [Huri JIO.[I. Pi.Juui CiHo- naco hfllli ma JKaTu CbKO yri.n. JKaTb BHCb- yri11. 3e- KO Me.Jlb fa % fa '% fa % fa % ra % fa % fa % fa x, fa% fa% fa% I I Bcboro fa % IO I a:: I» I» :o " ~ (J I» ::s:c o "

191 Ka6eurrn Kooosi I 16. 3crieHiB Kocnrnui KaJrnHeW t 19. Ka'wnuca li JlYKaBellb Minie se I 22. PeeHa CKHieui I Benx. 24. CHHiBui li HIDK. 25. Cra.t1isui li li Benx. 26. Cra.Hisui HmK. 27. T eoe6rre'!a '-Iarno '-lophoryjh Ili.npaxoeruto 1a: 4, cnp. 2,5,7,9,l l,12,13,l5,22,25,26,30,31,35,36,38,53,55, IO I n s C" (') C" :>: n.., o (') :i o ~ 'O (') -I tll o Ci '<: :>: o tll = tll o (') -I ~ = =<..c tll.g :t ;;..:: < (') :-l -...J -...J

192 ~ oe Ta6JIHUJI 3. CmpyKmypa JeMJ1e60J10oiHHR e MaETrU<ax Ja KaOaCmpOllUMU onucamu 80-x pokilj XVI/I cm. I'ipc&Ki pailohu (Dnoma BKllJaHa a rektapax) I B TOMY 'IHC.Hi HaJaa 3araJib- CeruiHCbKi yri,lmr rpoma,uh na Jlic rmoma fpoma,jlcbki humsi.jlyajibni aono.jlinnli BOJIO;IiHHJI JeMeJib DaCOBHCbKO CTOJIJIHH fopo,llh Cinor.rri ra % ra % ra O/o ra % HewHnrr I DJIOCKa mmaxapli'li PonoKH CemrrnH Cre6ni YCTu-Dynrna Bcboro,ll,oMeHiaJibHi yri.lwl ra o;o ra % HeMae HeMae HeMae HeMae HeMae HeMae HeMae 9 ~!:>) ~ y ~ n!:>) ::c :>: o ni.npaxoaano :ia: 4, cnp. 50,56,58,59. B Jl)l(epeJiaX rtahi nphbe.aeni B Ka,JlaC'l'pOBHX uoxax i KBa,llpaTHl1X C3JKHJIX. 1 KaJl3CTpOBHH uox = 1600 KB. cajk. = 0,57546 ra.

193 AGRICULTURA BUCOVINEI ÎN ULTIMUL PĂTRAR AL SECOLULUI AL XVIII-LEA (După cadastrele din anii '80 ai secolului al XVIII-iea) JURII MAKAR, MIHAILO SAIKO În istoriografie există câteva puncte de vedere diferite, deseori diametral opuse, privind nivelul de dezvoltare a agriculturii în ajunul şi în primii ani de după alipirea Bucovinei Ia Austria. S-a susţinut, că până la alipire, ţăranii erau arendaşi liberi ai pământului şi numai în timpul stăpânirii austriece a fost introdus sistemul de iobăgie, care a ajuns să fie, chipurile, un pas înapoi în dezvoltarea social-economică a provinciei. Într-o mică comunicare, este imposibil de realizat o analiză detaliată a istoriografiei problemei date. Vom menţiona doar faptul că, pentru prima dată, un asemenea punct de vedere a fost expus logic în lucrarea Despre originea şi dezvoltarea relaţiilor de supuşenie in Bucovina, a unui autor necunoscut, care a fost tipărită în anu~ S-a mai afirmat că, în momentul alipirii la Austria, Bucovina era, în comparaţie cu pământurile vecine, o regiune înapoiată, în care domneau relaţii arhaice, caracteristice epocii medievale. După alipirea la Austria, Bucovina ajunge să-şi egaleze nivelul dezvoltării sale economice cu pământurile vecine. Această opinie este prezentă în lucrările istoricilor de Ia sfărşitul secolului al XIX-iea, printre care trebuie să le menţionăm pe cele ale lui R.F.Kaindl şi l.luciţkii. Utilizând numai documentele perioadei moldoveneşti este imposibil de a releva suficient de obiectiv toate aspectele problemei abordate. Ţinând cont de un anumit caracter conservativ al orânduirii agrare, avem dreptul să completăm documentele moldoveneşti cu cele austriece, cu atât mai mult cu cât în anii ocupaţiei militare ( ) austriecii nu au aplicat în Bucovina legislatia lor agrară. Analele Bucovinei, IV, 3, p , Bucureşti, 1997

194 720 Iurii Makar, Mihailo Saiko Dintre documentele austriece trebuie să menţionăm materialele cadastrului funciar, realizat de administraţia austrică în anii I 786- I 788. Bilanţul datelor cadastrului esle inserat în tabelele anexate la sfărşitul acestei comunicări. Totodată, sunt examinate separat, datele pentru trei raioane economico-naturale: regiunea dintre Prut şi Nistru (tab.i), regiunea din dreapta Prutului (tab.li) şi cea montană a Câmpulungului Rusesc (tab.iii). În total sunt prezentate cadastrele pentru 66 de sate. În capitolul "Terenurile domeniale" sunt cumulate datele despre pământurile care se aflau în utiliz.area efectivă a boierului. Datele referitoare la păduri sunt incluse într-un capitol aparte fiindcă marea parte a acestor terenuri se afla în folosirea comună a domeniului şi comunei. Şi ţăranii, şi boierii se aprovizionau din păduri cu lemne şi material de construcţie, păşteau animalele etc.. În ceea ce priveşte terenurile ţărăneşti, autoritatea boierilor asupra acestora se manifesta, evident, în îndeplinirea obligaţiilor ce trebuiau prestate (în mod colectiv sau individual) de către locuitorii care se foloseau de aceste pământuri. Terenurile ţărăneşti se compuneau din posesiuni comunale şi individuale. Pământurile comunale în satele regiunii dintre Prut şi Nistru erau fonnate din arătură, fânaţ şi păşune. În proprietatea individuală a ţăranului se aflau numai casa, grădina şi aşa numitele "poiene" - curături. Ele erau realiz.ate prin forţele unei familii ţărăneşti aparte şi, din această cauză, regulamentul comunal nu se extindea asupra acestor pământuri. În raionale montane, în utiliz.area comună a locuitorilor comunei erau numai păşunile. Fiecare familie era posesoarea unui lot de lângă casă şi a câtorva curături. După cum se observă din tabelul I, din 28 de sate din regiunea dintre Prut şi Nistru, în 21 exista domeniu boieresc şi în 15 era arătură boierească. Din datele prezentate se vede că, numai în nouă sate existau condiţii pentru organizarea unor mari gospodării agricole de piaţă de tip domenial sau de fermă şi în patru sate pentru mari gospodării de creştere a animalelor. Din 29 de sate din partea dreaptă a Prutului, domeniul boieresc exista în şapte sale şi în toate era arătură boierească, dar numai în unul (4) suprafaţa arăturii depăşea considerabil lotul ţărănesc mediu, iar în alte trei sate ( 4, 6, 17) existau suprafeţe însemnate de fănaţuri. Putem conchide că numai în trei sate din cele 29 examinate se putea organiz.a mari gospodării agricole sau de creştere a animalelor. În munţi nu exista nici domeni boieresc, nici arătură boierească. În tabelele anexate au fost incluse datele numai pentm o parte din satele Bucovinei. Avem însă posibilitatea să verificăm datele referitoare Ia întreaga Bucovină folosindu-ne de infonnaţiile privitoare la semănăturile de cereale efectuate în anul 1787 în toate satele Bucovinei. Acestea confinnă datele cadastrelor funciare cu privire la arătură şi, din acest motiv, concluzia trasă în baz.a cadastrului funciar poate fi extinsă asupra întregii Bucovine. Lipsa domeniul şi a arăturii boiereşti într-un şir de sate şi dimensiunile

195 Agricultura Bucovinei în ultimul pătrar al secolului al XVIII-iea 721 lor neînsemnate în celelalte localităţi, nu ne permit să vorbim despre dominarea în provincie a gospodăriei de piaţă de tip domenial sau de fermă. Lipsa unor întinse terenuri compacte ne sileşte să apreciem ca puţin probabilă funcţionarea gospodăriilor boiereşti de tip întreprinziltor chiar şi în acele sate în care boierii posedau însemnate suprafeţe de pământ. Existenţa acestui mod de gospodărie excludea, de asemenea, posibilitatea funcţionării unor gospodării de tip fermă mică sau ţărăneşti de tip întreprinzător. Acestea nu puteau exista în condiţiiie în care partea preponderentă a pământului aparţinea comunei şi nu se afla în proprictateti individuală a ţăranilor. În general, existenţa comunei, a cărei funcţie principală era asigurarea supravieţuirii şi a unui nivel de viaţă aproximativ egal pentru toţi membrii săi, era incompatibilă cu gospodăria ţărănească de tip întreprinzător. Cadastrele funciare pun la dispoziţie un material bogat pentru studierea sistemului de utilizare a pământului în satele bucovinene. Loturile de arătură erau dispersate şi nu formau un masiv unitar - deseori sunt întâlnite expresiile "arătură în tănaţ", "fănaţ în arătură". D~n situaţia referitoare la semănăturile de cereale din anul 1787~ reiese că în gospodăriile domeniale era semănat foarte puţin grâu de toamnă şi secară de toamnă, iar ţăranii nu cultivau deloc aceste culturi. Această realitate confirmă opinia multor istorici că, în agricultura Bucovinei, domina sistemul agricol de pârloagă, mai precis una din variantele lui - sistemul ciclic agricol animalier. Esenţa lui consta în utilizarea succesivă a lotului de pământ ca arătură, flinaţ şi păşune, apoi ciclul era repetat. Pământul, secătuit sub arătură, îşi restabilea calităţile în stadiul de fănaţ şi de păşune pe contul odihnei şi a gunoirii naturale în timpul păscutului animalelor. Din această cauză, în regiunea dintre Prut şi Nistru, unde pământul era de o calitate mai bună, arătura ocupa, în structura terenurilor agricole o suprafaţă relativ mai mare decât în regiunea din dreapta Prutului, fapt consemnat în cadastrele funciare. În cadrul acestui sistem era, firesc, destul de însemnată producţia animalieră. Creşterea vitelor, după cum remarcau contemporanii, se flicea în tradiţionala metodă extensivă, fliră utilizarea realizărilor de atunci din domeniul creşterii animalelor. Astfel, agricultura Bucovinei, înainte de alipirea la Austria şi în primii ani ai administraţiei austriece, se afla într-o stare de stagnare. În perioada examinată, atât gospodăria ţărănească cât şi cea boierească aveau un caracter de consum, se bazau pe sistemul extensiv de utilizare a pământului, ceea ce nu asigura o reproducere lărgită a forţelor de producţie. După alipirea la Austria, au fost create condiţii pentru dezvoltarea gospodăriilor mari de tip întreprinzător, fapt ce a condus la intensificarea exploatării resurselor naturale, la exploatarea raţională a noilor pământuri, la o intensificare generală a economiei. Aceste realităţi au accelerat dezvoltarea economică a Bucovinei şi au micşorat în mod substanţial înapoierea ei faţă de zonele limitrofe. Se înţelege că, în noile condiţii, s-au majorat considerabil obligaţiile de dijmă ale ţăranilor faţă de boieri. În primul rând, această majorare se realiza, în mare parte, pe contul micşorării rmpozitelor

196 722 lurii Makar, Mihailo Saiko de stat care, mai înainte, erau scoase din ţinut; în al doilea rând, ne place sau nu, în epoca preindustrială, progresul material putea fi atins, în general, prin intensificarea muncii omeneşti. Deci, mai aproape de adevăr.în privinţa determinării stării de dezvoltarea a agriculturii din Bucovina în ultimul pătrar al secolului al XVlll-lea a fost, în opinia noastră, punctul de vedere exprimat de R.F.Kaindl şi l.luciţkii.

197 UBER DAS ENTWICKLUNGSNIVEAU DER LANDWIRTSCHAFT IN DER BUKOWINA IM LETZTEN VIERTEL DES XVIII. JAHRHUNDERTS JURII MAKAR,. MIHAILO SAIKO In der Geschichtsschreibung gibt es e1mge verschiedene Standpunkte, oft diametral unterschiedlic~e, die das Niveau der Entwicklung der Landwirtschaft knapp bevor und wăhrend der ersten Jahre nach der Annexion an Osterreich betreffen. Bis zur Annexion waren die Bauem freie Păchter des Bodens und erst zur Zeit der 6sterreichischen Herrschaft wurde da System der Leibeigenschaft eingefllhrt, von dem gesagt wird, dass es einen RUckschritt in der sozial-okonomischen Entwicklung der Provinz darstellte. ln einem kurzen Vortrag ist es nicht moglich eine ausflihrliche Analyse der diesbezuglichen Geschichtsschreibung zu prăsentieren. Wir werden nur die Tatsache erwăhnen, dass ein solcher Standpunkt zum ersten Mal in der Arbeit Ober den Ursprung und die Entwicklung des Unterthansverhaltnisses in der Bukowina eines unbekannten Verfassers logisch dargestellt wurde und im Jahre I 848 gedruckt wurde. Zur Zeit der Annexion durch Osterreich war die Bukowina im Vergleich mit den benachbarten Territorien ein ruckstăndiges Gebiet, in dem mittelalterliche, archaische Bedingungen galten. Nach der Annexion an Osterreich gelang es der Bukowina dasselbe Niveau der 6konomischen Entwicklung zu erreichen, wie es die Nachbargebiete aufwiesen. Diese Meinung findet man in den Arbeiten der Historiker vom Ende des XIX. Jahrhunderts, unter denen wir jene von R.F.Kaindl und l.l.luczickii erw!lhnen mussen. Benutzt man ausschlie131ich die Dokumente der moldauischen Zeitspanne, so ist es unmoglich alle Aspekte des aufgeworfenen Problems in genugendem Ausma13e zu erfahren. Zieht man einen gewissen konservativen Zug der landwirtschaftlichen Ordnung în Betracht, so fllhlen wir uns berechtigt die moldauischen Dokumente mit 6sterreichischen zu ergănzen, und dies umso mehr, als die Osterreicher wăhrend der militărischen Besetzung (1774- I 786) ihre eigene Gesetzgebung in der Bukowin~ nicht angewandt haben. Unter den osterreichischen Dokumenten mtissen wir die Materialien der GrundbUcher (Kataster) erwahnen, die die osterreichische Verwaltung in den Jahren I 786 bis 1788 verwirklicht hat. Das Endergebnis der Katastraldaten ist im Anhang zu diesem Vortrag in die Tabellen eingetragen. Zugleich werden die Daten dreier naturgemăb okonomischer Kreise: das Gebiet zwischen Pruth und Dnjester (Tabelle I), das Gebiet Analele Bucovinei, IV, 3, p , Bucureşti, 1997

198 724 Jurii Makar, Mihailo Saiko rechts des Pruths (Tabelle 2) und das gebirgige des Russischen Kimpolung (Tabelle 3) gesondert untersucht. Im Ganzen sînd die Kataster von 66 D6rfern wiedergegeben. Im Kapitel "Gutsgebiete" befinden sich dîe Daten, dîe den Grund und Boden betreffen, der tatsiichlich vom Bojaren genutzt wurde. Die die Wălder betreffenden Daten sînd în eînem gesonderten Kapitel enthalten, da dîe meîsten dîeser Gebîete gemeinsam vom Gutsherrn und von der Gemeinde genutzt wurden. Sowohl dîe Bauem, als auch die Bojaren Versorgten sich aus den Wlildem mit Holz und Baumaterial, weideten ihr Vieh, USW. Was den Boden der Bauern betriffi, liul3ert sich die Autorîtăt der Bojaren selbstverstlindlîch darin, dass die Bewohner, die diese Grtinde benutzen, gemeinsam oder eînzeln îhre Verpflichtungen erfilllen mussten. Die GrOnde der Bauern bestanden aus gemeinschaftlichen und indivîduellen. In den zwîschen Pruth und Dnjester befindlichen Dt>rfern gehorten zu den gemeinschaftlichen Ăcker, Wiesen und Weiden, zum individuellen bliuerlichen Besitz gehorten nur das Haus, der Garten und dîe sogenannten "Poieni" und "Waldtrift". Diese waren durch die Krăfte einer bestîmmtem Bauemfamilie geschaffen worden und dîe Regelungen der Gemeinde dehnten sîch deshalb nicht auf sie aus. ln gebîrgîgen Gegenden waren nur die Weîden gemeînschaftlîch v.on den Einwohnern der Gemeinden benutzt. Jede Familie besal3 ein GrundstOck neben dem Haus und einîge "Waldtrîften". Wie aus der Tabelle I folgt, gab es în 21 der 28 D6rfer des Gebîetes zwîschen Pruth und Dnjester je ein Gutsgebîet und în 15 geh6rten die Ăcker dem Bojaren. Aus den vorgelegten Daten geht hervor, dass nur in neun Dorfern die Bedingungen ftir die Einrichtung eînes landwîrtschaftlichen Unternehmens von der Art eînes ilir den Markt bestîmmten Gutsgebîetes oder eîner Farm ertullt waren und in vier D6rfem jene fllr eîne der Vîehzucht gewidmete Grol3wirtschaft. Unter den 29 rechts vom Pruth gelegenen D6rfern gab es în sieben Gutsgebiete der Bojaren und în allen Ăcker der Bojaren; doch nur in eînem (4) Uberschrîtt desen Flliche merklich jene eînes mîttleren băuerlîchen Grundst!lcks und în dreî anderen Dorfem (4, 6, 17) bestanden betrăchtliche Wiesenfliichen. Man kann ~araus den Schluss ziehen, dass nur in drei der untersuchten 29 DHrfer landwirtschaftlîche oder ftir die Viehzucht bestimmte Grol3wirtschaften organisiert werden konnten. Im Gebirge gab es weder BojarengOter, noch Bojarenlicker. ln den im Anhang befindlichen Tabellen wurden nur die Daten filr einen Teii der Bukowiner Dorfer eingetragen. Wir haben jedoch die Moglichkeit, die die ganze Bukowîna betreffenden Daten nachzuprtifen, indem wîr uns der Information bedîenen, die dîe im Jahre 1787 stattgefundene Aussaat von Getreide in allen DHrfem der Bukowîna betreflen. Dîese bestiitigen die Daten der Grundbilcher în Bezug auf die Ăcker, und aus diesem Grunde konnen die aus den Grundbtichem gezogenen SchlUsse auf die ganze Bukowîna erweite11 werden. Das Fehlen von Gutsgebieten und Ăckern der Bojaren în einer Reihe von D0rfern und ihre gerîngen Ausdehnungen în den anderen Ortschaften

199 Der Landwirtschaft in der Bukowina 725 erlauben uns nicht iiber eine Vorherrschaft einer Marktwirtschaft von der Art von Gutsgebieten oder Farrnen in der Provinz zu reden. Das Fehlen von ausgedehnten, kompakten Grundstilcken zwingt uns zum Schluss, dass auch in jenen Dorfem, in denen Bojaren bedeutende Grundflăchen besaben, das Bestehen von Bojarenwirtschaften von der Art eines Untemehmens wenig wahrscheinlich war. Dies schloss auch das Bestehen untemehmensartiger kleiner oder blluerlicher kleiner Fannen aus. Diese konnten unter den Bedingungen, unter denen der vorhen-schende Teii des Bodens der Gerneinde geho1te, sich nicht im individuellen Besitz der Bauem befinden. Im Allgemeinen war das Bestehen der Gemeinschaft, deren wichtigste Funktion es war, das Uberleben und ein etwa gleiches Lebensniveau aller seiner Mftglieder zu sichern, mit einer Bauemwirtschaft vom Typ eines Untemehmens unvereinbar. Die GrundbUcher stellen ein reiches Material zur Verftlgung jener, die die Art der Nutzung des Bodens in den Bukowiner Dorfem studieren wollen. Die Ackerparzellen waren zerstreut und bildeten keine gleichartige Masse - man findet die AusdrUcke "Acker in der Wiese" und "Wiese im Acker". Aus den Daten liber die Getreidesaaten im Jahre 1787 erfllhrt man, dass in den Gutswirtschaften wenig Winterweizen und Winterroggen gesăt wurde und dass die Bauern diese Kulturen ilberhaupt nicht anbauen. Diese Tatsache bestiitigt die Meinung vieler Historiker, dass in der Bukowiner Landwirtschaft das System des Brachlandes vorherrschte, oder genauer eines seiner Varianten, und zwar jene der Vieh-Acker-Zyklen. Diese bestand wesentlich aus der Nutzung des Bodens in der Reihenfolge Acker-Wiese-Weide, wonach der Zyklus wiederholt wurde. Durch das Ackern verarmt, stellte der Boden seine Qualităt dadurch wieder her, das er sich ausruhte und beim Weiden des Viehs der Bodcn auf naturliche Weise gedungt wurde. Deshalb bildeten die Ackerflăchen im Gebiet zwischen Pruth und Dnjester, wo der Boden von besserer Qualităt war, den relativ grol3eren Teii in der Struktur des zur Agrikultur geeigneten Bodens, als im Gebiet rechts vom Pruth, was auch aus den Eintragungen der Grundbiicher hervorgeht. Im Rahmen dieses Systems war auch dic tierische Produktion ziemlich bedeutend. Wie die Zeitgenossen betonen, verfuhr die Viehzucht nach der traditionellen, extensiven Methode, ohne die damaligen Fort&chritte der Viehzucht zu benutzen. Daher befand sic:h vor dem Anschluss an ()sterreich und in den ersten Jahren der osterreichischen Verwaltung die Agrikultur in der Bukowina in Stockung begriffen. ln der hier untersuchten Zeilspanne hatten sowohl die băuerlichen, als auch die Wirtschaften der Bojaren den Charakter einer Konsum\~ i11s<:hatl, die auf die extensive Nutzung des Bodens beruhte, das keine weite Verbreitung des produktionskrăfte hervorrie_f. Narh dem Anschluss an Oste1Teich wurden giinstige Bedingungen ftlr die Entwicklung groj3er unternehmungsartiger Wirtscl1aften geschaffen; dies flihrte zur Verstărkung de, Ausbeunmg von naturlichen Ressourcen, zur rationellen Ausbeutung neuer Bodenrnid1en. zu einer allgemeinen lntensivierung der Wirtschaft. Diese Tatsachen beschleunigten die okonomischi.: Entwicklung der Bukowina und vennindertcn bctrăchtlich d( rcn Riickst<1nd gege1uber den benachbarten Zonen. Selbstverstăndlich

200 726 Jurii Makar, Mihailo Saiko erhohte sich unter diesen Bedingungen der den Bojaren gebiihrte Zehnt der Bauern. In erster Reihe ging diese Erhohung gro/3en Teils auf Kosten der Verringerung der StaatsgebOhren, die vorher dem Gebiet entzogen wurden; zweitens. ob es uns geflillt oder nicht, der materielle fortschritt konnte in der vorindustriellen Epoche im Allgemeinen nur durch die Intensivierung der menschlichen Arbeit erreicht werden. Somit n!ihert sich unserer Meinung nach der Standpunkt von R.F.Kaindl und I.Luczickii betreffend die Entwicklung der Agrikultur in der Bukowina im letzten Viertel des XVIII. Jahrhunde11s der Wahrheit.

201 WJlJIXlll cnojly~ehhji 6YKOBlllHlll (KIHEUb XVIII - nepwa nojloblllha XIX CT.) îkajiol>a I.B., BQEHIOK <l».c. 0 Ha 11ac BXO,U)f(eHHJI EyKOBHHH.uo CKna.uy ra6c6yp3bkoi MOHapxff CTaH KoMyHiKauiH B Kpai 6ys Ha.U3BH'lattHo norahhh. 3 cepejj.hbobi'ihhx JJ.)f(epen 6yno si.uomo, 1110 EyKoBHHOIO caoro 11acy npo11j1ra1111 Ba)f(JIHBi Mi)f(Hapo.uHi rpyhtobi, a Ha nibhî'ihiil OKpa"iHi Kpaio )l;hîctpom i 80,!J,HHH, WJIJIXH. npote Ha KÎHCQb XVIII CT. npo ue 3aJIHWaJIHCJI TÎJlbKH 3raJJ,KH, a TOpfOBeJlbHHH pyx WJIJIXaMH npakth'iho nphnhhhbcji. norahhh CTaH WJIJIXiB cnony'ichhji He 6yB 'IHMOCb HaJJ,3BH'laHHHM JJ,JIJI cepejj.hbobî'ihoi" sponn. CKopiwe HasnaKH. I EyKOBHHa, RK CKna.uosa 11acTHHa MoJIJJ,aBCbKoro KHJl3iBCTBa He 6yna BHKJIJO'leHHJIM i3 Uhoro npas1111a. 0.uHaK, came 3 XVIII CT. y se.uy1111x Kpa"IHax spom1 HaMiTHBCJI RBHHH nporpec y uhi Ba)f(JIHBiil c<f>epi rocno.uapctba. Ha EyKoBHHi )f( HasnaKH, cnoctepiranbcji BTPaTa HaBiTb THX 3JJ.o6yTKiB, RKi 6y1111 TYT.uo XVIlcT. Ha Haw nornrjj., BH3Ha'lanbHHM cjlaktopom TaKoro CTaHY pe11eil 6ys nonith'ihhh. nporpecyjo'ihh 3aHena.u OcMaHCbK0 i imnepff, y BaCaJlbHÎH 3aJle)f(HOCTi si.u JIKOi" pa30m 3 Mon.uascbKHM KHuiecTBOM p. 3Haxo.u1111acJ1 EyKoBHHa, He cnphrjih no)f(babjlehhio rocno.uapcbko"i Ta ToproBeJlbHOi )f(htitjj,îjijlbhocti. 0KpiM Toro, no11it1111ha Hecrn6inbHÎCTb periohy, 11acTi siilcbkobi cyth'ikh, RKi 3a11ina1111 EyKOBHHY 6e3nocepe,nHbO TaKO>K.uonoaHioaann 3ara11bHY Hecnp11J1rn11ay KapTHHy. He AHBHO, 1110 Ha KiHeUb XVIII ct. rpyhtobi.noporn Kpaio 6y1111 6e3 TBep.uoro nokphttji i ni.u 11ac.uo111is, oco61111bo y ropax Ta 6011orncTiil MicuesocTi ctabanh npakth'iho HenpoxiJJ.HHMH. Pi'IKH B 6iJ1hllJOcTi BHna.uKiB nepexo.u111111cj1 s6pi.u, TaK JIK Mano 6yno MOCTÎB, oco6jihbo y JIÎCHHX pailohax. )];o TOro )f( MOCTH YTPHMysa1111cJ1 y norahomy ctahi. l.(e nph3bojj,hjio JJ.O lfacthx JaTPHMOK KyneQbKHX KapaBaHÎB, "tak JIK ni.u 'lac JJ.Oll.liB Ta BeCHHHHX nobeheh JJ.080,!J,HJIOCH O'liKyBaTH 3HH>KCHHH 80,!J,H, nepenpabhthcji 11epe3 pilfky [ 15, c.12-13; 30, c.13]. CyARlfH 3.lVKepen He ichysano TaKo>K HKorocb perynhphoro Toproso TpaHcnopTHoro pyxy il BOAHHMH llijihxamh EyKoBHHH, He rosoprlfh B)f(e npo 6y,nb HKi po60th 3 ix BJJ.OCKOHaneHHJI. BKJllOlfeHHJI EyKOBHHH JJ,0 CKna.uy it.mepff ra6c6yprib nph3bejio JJ.0 3MÎHH no11it1111horo nahybahhh, BCTaHosneHHH MHPY Ha 6yKoBHHCbKÎH JeMni Ta.uonylfeHHJI TaKHM 'IHHOM KpalO.no 3araJibHOEBponeilcbKOro UHBinhauiHHoro npouecy. BiH )f(e nonuas, JOKpeMa, y noctynosomy nomithomy JpocTaHHi BHYTPiWHboi" Ta 30BHiWHbOi TOprisni. npnpo.nho, 1110 ichyioqa Ha KiHeQb XVIII CT..uopO)f(HJI citka He Morna JaJJ,OBÎJlbHHTH TOBapHe rocno.uapctbo, HKe p03bhbajioch. l.(e 6yno OJJ.HiEJO 3 np1111hh noc1111ehoro.uopo)f(hboro 6y.uiBHHUTBa Ha EyKoBHHi. B.nocKOHaJIIOJO'IH llijihxh cno11y11ehhh, asctpiilcbka ana.na CTBopiosana - ninwi YMOBH )J,JIJI p03bhtky TOproBO-eKOHOMÎlfHOi" JJ.iJIJlbHOCTi B Kpai i, Bi.unoBiJJ.HO, Analele Bucovinei, IV, 3, p , Bucureşti, 1997

202 728 illjuixh CnOJIJ'leHHJI liykobhhh BHKOpHcTaHHJI Horo pecypcib. TaKHM 'IH~OM, y HaH6JIH)l{lfOMy 11aci MO)l{Ha 6yno OTJlHMaTH MaKCHMaJibHY BiMalfy Bi.ZJ; HOBOnpH,n6aHOÎ TCpHTOpi'i, HaMaralOlfHCb JIKOMOra MÎUHiwe BKJIIO'IHTH i"i B JaraJibHOÎMnepcbKY CHCTeMy rocno.u.apiobahhji [6, c ; 7, c.98]. TyT BÎAlfYTHHM 6yB TaKO)I{ i JaranbHo.nep)J(aBHHH HanpHMOK,niH Bi.u.e~cbKOro YPH.llY CTOCOBHO WJIHXÎB cnonylfehhji. Ha BÎ.llMÎHY Bi.li. AHrni'i Ta HiMelfl.fHHH, HKÎ JaBAHKH CBOEMY reorpacf>i rnomy ponawybahhk>, MOrnH CKOpHCTaTHCJI.u.eweBHMH Ta 3PY1.fHHMH Bi.u.noBi.ZJ;HO MOpCbKHMH Ta pit!kobhmh WJrnxaMH, ABcTpiH 1.1epe3 nepeba)l{ho ripcbkhh xapaktep TepHTopii' He Mana TaKoi' MO)l{JTHBOCTi. B pejynbtati B Kim.d XVIII ct. AJTH Hei' cknanach ea)j(ka rntyauih, TaK JIK 1.1epe3 norahhh CTaH WJTJIXÎB cnony'lehhji BHBe3eHHJI 6araTbOX TOBapiB 6yno yhemo)j(jihbjiehe: BHTJlaTH Ha nepebejehhh Toeapie.u.o Kop.u.oHy JHa'IHO nepeemuybajth i'x BapTiCTb. ToMy B ueii nepio.u. y fa6c6yp3bkih imnepi'i ece 6inbwe nph.u.îjijllotb yearn B.llOCKOHaJieHHIO CBOd'.u.opO)l{Hb0 i citkh [5, c.2; 20, c. l 9-20]. IlpoTe nepwono'latkobo CTOCOBHO liykobhhh Ba)l{JIHBÎWlfM 6ys C'I'paTeri'lHHH MOMCHT. KpaH CTBOplOBaB MO)J(JIHBicTb 6eJnocepe,D;HbOro 3B'Jl3KY Mi)I{.u.eoMa ihwhmh asctpihcbkhmh gpoeihuihmh: fajih'ihhoio Ta CeMHropOMHM. Ha ocrnhhjo o6crnehhy BKaJyeae lfocmt> II, KOTJlHH y ceocmy JIHCTi si.u. 19 'lepehh 1773 p. Mapi'i-TepeJi'i nhcab: "Ue nph.u.6ahhh (rn6rn liykobhhh - UK.) nonerwhtb He TiJibKH Hawy TOpriBJIIO Ta 3B'J130K, ane H AJIJI BiHCbK, Ha BHna.u.oK BiHHH, CTBOpHTb BHXÎ.ll Î3 O.U.Hid' npobîhuîî B ÎHwy, B TOH qac, KOJIH 3apa3 BOHH AJIJI ceoro 3'c,nHaHHJ1 JMyweHi po6hth )J(aXJIHBHH o6xi,n" [30, c.8].,l{o Toro )I{ H came ponawysahhji KpalO CTOCOBHO PociHCbKoi' imnepiî Ta JlyHaHCbKHX KHJ13ÎBCTB po6hjih Horo Ba)l{JIHBHM y CTJlaTeri'lHOMY si,nhowehhi. TaKHM 'lhhom, BiHCbKOBo-noniTH'IHi Ta Toproeo-eKottoMi'IHi nphlfhhh ii BH3Ha'lHJIH Te B,ZJ;OCKOHaJieHHJI WJIJIXÎB cnonyqehhji liykobhhh, JIKC 6yno po3no'late Hanp11KiHui XVIII ct. lllhpoki nnahh.u.opo)j(hboro 6y.u.iBHHUTBa B Kpa'i abctjlihcbkoio BJTa,ZJ;OIO BHpo6J1HJIHCJ1 1.11e.uo Horo okynaui'i. Y 1773 p. AJTH 3fo1paHHJ1 cei.u11ehb npo liyko BHHy, JaxonneHHJI JIKOÎ rotybajiocji, 6yB HanpaBJieHHH nojikobhhk 6apoH <f>oh EHueH6epr 3 OAHHM ocf>iuepom i.uboma YHTep-ocf>iuepaMH. 3i6paHi cbi.u 1eHHJ1 no BHHHi 6yJIH )l3tll ei.unobi)lb Ha 5 nyhktib, nepw111î 3 JIKHX CTocyeaBCJI MO)l{JIHBOCTi npo1<na.uahhj1 xopowoî npoî)j(jl)l{o.i.uoporn 3 CeM11ropoMJ1 B fajih'lhhy. Uelî acnekt 6ye O)lHHM 3 rojtobhhx i B p03wykax ihwhx ocf>iuepib, JIKi nbhiwe no6yeam1 Ha liykobhhi y C'KJia)li BOEHHO-TOnorpa<f>i'IHHX ekcne.u.m.dh [22, c.12-15]. Ili.u.roTOBJICHa JaB'laCHO okynauiji liykobhhh abctpiifcbkhmh eiiicbkamlf 6yna JJliHCHCHa y 1774 p. BiHcbKOBY a.umihictpauiio Kpaio 011omrn rehepan CnneHi. 3a lfac HOfO npabjiihhji p. no 1778 p. Ha liykobhhi 6yno cnopy.u)l{eho 70 MOCTiB [32, c.36]. U11M Manoc11 Ha ysaji Ja6eJne 1 IHTH MaHeepyeaHHH abctjlihcbkhm eihcbkam, HKi okynybajih KpaH. Y 1778 p. rehepana CnneHi JMiHHB emue Jra.u.yeaHHH 6apoH cf>oh EHueH6epr. 3a iloro KepiBHHUTBa eihcbkoba a.umihic'i'pauih enphtyji JaHHJIJT3CJI nhtahhjim npokj13)lahhji.uopir. y pokax i 1783 p. 6yn11 no6y.n,oeahi.li.bi.n,oporn Ha TepHTOpi'i Ilie.n,eHHoi' liykobhhh: BÎ)l,l{opHH.li.O Po.uHH rn ei.n, Ilo11Ha-CrnMni.n,o liopro [24, c. 69]. 0.uHolfacHo, y 3acrnBHi, Ky'lyp Mape (HHHi c. BenHKHH Ky'lypiB Crnpo)l{HHeUbKOro p-hy), Crnplfe, fpahh'icwth, BaMi i Iloirna-CrnMni 6ynH BÎ.ll.KPHTi 3a'i)l{.ll,)f(Î.llBOpH 3 KOHIOWHJIMH i capahmh, JIKÎ MaJIH no.n.eihhy MeTy: TIO)l{BaBHTH TOpriBJIIO Ta TOproBHH pyx KpaEM, a TaKO)f( 6yTH nphctahobhl.llcm AJTJI BÎHCbK, JIKÎ npoxo.ll.hthmytb [30, c.42]. BJarani )I{, B nepio.11. abc'i'pihcbkoro nahybahhji B Kpa'i 6yna CTBOpeHa WHpoKa citka.uep)l{abhhx (KaJeHHHX), noeitobhx Ta rpoma)lcbkhx.uopir. Oco6nHea

203 )J(ano6a I.B.,.HQeHIOK <l>.c. 729 yeara cepe.n HHX np11,nijjhjjach.nep)f(abhhm.noporam, HK TaKHM, KO'Tpi MaJlH Ba)f(nH Be Toproeo-noniTH'IHC Ta CTpaTeri'IHe 3Ha'ICHHH.nn».nep')l(aBH. y 3B'H3KY 3 QHM îx cnopyjl')l(ehhh Ta YTPHMaHHH ei.n6yeanoch 3a paxyhok.nep)f(abhoî KalHH [8, c.496]..[{o nepio.ny npaenihhh BiHCbKOBoi" a.nmihic'tpauii" Bi.UHOCHTbCH noi.jatok 6y.niBHHQTBa.li.BOX Ba')l{JJHBillIHX Ka3eHHHX.nopir nykobhhh. Ue ronobha KOMyHiKa UiHHa a KapnaTCbKa Ta BiHcbKOBa 3aKpHTa.nopora. 7-a KapnaTCbKa.nep)f(aBHa.nopora 6yna npo.noslkehhhm.noporn 3 Mopaeiî, HKa iiwna 3 Tewetta 11epe3 D(JJy, h.ne6hhk, r.noe, 3aKny'IHH,.Hcno, MelKQH, IIepeMHWJJb, rpo.neh y JlbeiB,.nani '1epe3 PoraTHH, ran1111, ropo,nehky.no CHHTHHa, i npojij1rana ei.n CttJITHHa 11epe3 qepttiuui, CepeT, Cy11auy, KnMnonyttr.no Kop.nottiB CeMHrpa.ZJ..ZJ.H. Botta nepethhana KpaH" Ha npoth3i 248,3 KM i 3'E,nHyeanacH 3 CeMHropo,ncbKOIO KOMepuiHHoJO.nopormo, mo Bena Ha nie,nehb,.no qopttoro MOpH [I. - <l> On. I. - Cnp ApK B.; I O, c.34; 31, c.186]. UiH.!!,Opo3i Ha,naBaJJOCH,nylKe BalKJJHBe TOproBe Ta CTpaTeri'IHe 3Ha'ICHHH, TOMY B yka3i HocHCpa II npo i"i cnopy,n')l{ehhh ttaronowyeanoc», lllo wnhx Heo6xi.ntto "petejjhho YTJll1MYBaT11" [24, c.69]. l)e3nocepe,nh( KepiBHHUTBO i"i 6y,niBHHUTBOM 3,niHCHIOBaB BiHCbKOBHH ih')l{ettep rettepanwrn6crayntmah lllepu, ei.nomhh Ha TOH 11ac cnopy.lllkehhhm B')l{e 3ra.nysaHHX.nopir IIie,neHHoi l>ykobhhh. IIicnH 3ano11aTKyBaHHH y 1786 p. Ha nykobhhi UHBÎJJbHoro ynpaenihhh i a.nmihic'tpathbhoro ni.nnop».nkybahhh 'ii Cxi,nHiH ranh'ihhi 6y,niBHHUTBO 7-i' KapnaTCbKOÎ.noporn 6yno 3aBepweHO y 1814 p..nopo')l{hbo6y.nieejjbhhm a.n'johktom KicTe. Ha 11ecTb npaenh11oro Ha TOH 'lac KaH3epa <l>pattua I.nopora 6yna Ha3BaHa "wnhxom <l>pattua" [I. - <l> On. l. - Cnp.6. - ApK.5, ; 14, c. 80; 18, c. 264]. O.ntto11actto 3 no11atkom cnopy,n)f(ehhh 7-"i KapnaTCbKoi'.noporn 3a BKa3ÎBKOJO lfoch«pa II 6yno po3ropttyto 6y.ni»HHQTBO i BiHchKOBOi. 3aKpHTOÎ.noporn 3aranbHOJO npothlkhîctjo y 113,4 KM. Botta 6pana ceili no'latok ei.n.noporn <l>patt1..1a 6inH )l.y6ieuie i '1epe3 CTOpOlKHHeUb, BiKOB, ConKy npoxomma.no fypafymoph,.ne 3HOBY 3'E,nHyeanacH 3 7-M. KapnaTCbKHM WJJHXOM, a TaKOlK 3 CeMHropo.ncbJ<HM KOMepuiHHHM TJlaKTOM. Ilop».n 3 npokna,nahhhm nonorna Botta, 0 HK i WJJHX <l>pahl{a, o6nawtobybajiach 3ai')1{Jl)l(HMH.neopaMH 3 Heo6xi,nHHMH 6y,niBJJHMH. Ilpae.na, Ha Bi.nMiHy Bi.n fojiobhoî KOMyHiKaUiHHoi'.noporn Ha BiHchKOBOMY wn»xy, HKHH nepethhab Mano BciM He3aceneHi MicuesocTi rnxi nyhkth 6y.nyeanttcH 3 p03paxyhkom Ha Maii6yTHE BHHHKHeHHH TYT nocenehb [30, c.43]. Cnopy,n')l(eHHH Uboro 'TpaKTy 6yno 3aeepweHo y 1809 p. qacto iioro Ha3HBaJIH TaKO')I{ BiKOBCbKHM WJIHXOM 'IH. fopcbkhm (3a HMeHHHM nepworo KepiBHHKa 6y.niBHllUTBOM BiHCbKOBOro ihlkehepa KaniTaHa fopa ) [24, c.69]. Ben11xoro Toproeo-rocno.napcbxoro 3Ha'leHHH.nn» KpalO UH.nopora He Mana i ei.nnoei,nhhm 6yB TaKoro po.ny HelO pyx. fojjobhhm lke nph3ha'lehhhm 'ii 6yno 3a6e3ne'leHHH, y BHna.n.Ky Heo6xi.llHOCTi, MaHeepy BiHCbK fa6c6yp3bkoî MOHapxiî y ' Mtt 6epeMo.nani.uoe>K1m11 Jlep>KaBHHX mm1xia 11a Ki11eub XIX no'latok XX CT KO.TJH 'ix 11anpAMOK 6ya OCT3TO'IHO BH3H34eHHM i YCTaJieHHM.,ll,o Toro )I( liacy OKpeMi Billpi3KH.uopir MOLTJll 3MiHIOB3Tll ceii1 HanpAMOK - J6iJiblllYIO'lll 411 3MeHillYI04H Tl1M C3MIIM îx Jaram.ny lloblklmy. ljacto ii camy 7-y KapnaTCbKY.ueplKaa11y.uopory a lllkepenax 11a3naa10Tb CeMHropo.ucbKOIO, TaK AK eo11a eej1a llo KOpllottie CeMnropOJlllA. 3asepm11e lkc cnopyll>kehha TpaKTY unaijlbhlltt imke11cp Ky4epa [ 18, c.264].

204 730 illnjixh cnony<ichhji liykobhhh QbOMY periohi [2. - <l>.146. On. I. - Cnp ApK.35-36; 31, c.40; Aug.] p. no 1855 p. 6yntt no6y.11.oeahi me.11.ea.11.ep)l(abhi TpaKrn ttH J HHX, CttHOYl..lbKHH, npon11rae TepttTopiqo Ilie.11.eHHoi' liykobhhh, J'E:.11.HYJO'IH M. CepeT 'lepej CttHieui J MoJl.!laBÎE:JO. IHWHH )l(c, mo Mae HaJey Ilo.11.inbCbKoro ('IH TapHononbcbKoro), J1BnJ1BCJ1 BÎ.11.I'any)l(eHHJIM ei.11. wnj1xy <l>pahi-1a 6inR MaMarnuie.no 3anill.{HKÎB. BiH nob'j13yeae 7-My KapnaTCbKY.nopory 3 ronobhoio nibhî'ihoio.noporoio, JIKa J1Bn11nacJ1 npo.noe)l(ehhrm IlpycbKo-Cine3bKO'i i npoxo.nttna ei.n lipecnaenr 'lepe3 OninnR i liepyhb, o6oma 6eperaMH Bicntt Ha KpaKiB, Bentt'IKy, HenonoMÎl..IH, lioxmo, TapHoe, PRwoe, Pa.n;ttM,.Heopoe Ha Jlbeie, a 3Bi.nrn 'lepe3 TapHononb, qoptkob aniIUHKÎB. 3aranbHa.noB)l(HHa CttHOYl..lbKoro Ta Ilo.ninbCbKOrO TpaKTÎB CKna,nana 45,6 KM 'IH ei.nnoei,nho 7,6 KM Ta 38 KM [I O, c.34; 18, c.248; 28, c.521). <l>ihahcobi 3aTpant CTOCOBHO.nep)l(aBHHX wnrxib, JIK B)l(C BKaJyeanocJI, 6pa.rra Ha ce6e.11.ep>t<aea. IlpoTe 3 MeToio xo11a 6 11acTKOBo'i KOMneHcauii' JaTpaT Ka3HH 3 'ix cnopy.n)l(ehhr B)l(e 3 KÎHl..IJI XVIII ct. Ha liykobhhi eeo.nttnc11.nopo)l(hi Ta MOCTOBÎ MHTHHLIÎ [29, c.70]. 36ip MHT Ha HHX 3.ll.ÎHCJOBaBCJI He.nep)l(aBHHMH 'IHHOB HHKaMH, a BÎMaBaBCJI Ha BÎ,nKyn opeh,nap11m.,uo3ein Ha opeh.ny BH,naBaBCJI Ha KOH KypcHiH OCHOBi cno11atky Ha pik, a Ha.nani Ha TpH pokh [3. - <I>. I. - On. l. - Cnp ApK.53-54). 0KpiM rnro, Ha pi'ikax,.ne 6yntt ei.ncythîmh noctihhi Moc TH nphbathi ni.nnphe:ml.iî MOrnH Ja nnaty 3a BHJHatteHHMH Tapml>aMH 3aHMaTHCJI nepeeejehhjim eahta)l(îb Ta naca)l(hpie. KoHTpOnb 3a.ni11nbHÎCTIO opeh.napie 3.ll.ÎHCHIOBanH nonîthko-a,nmihictpathbhi oprahh ena.nh Ta a.nmihictpaqîji.11.oporn. IUo ctocynbcr <f>ijh'ihhx po6it, TaK 6e3nocepe,nHE 6y.nieHHLITBO Ta Hau6inbw Tpy.noMiCTKi npol1ech 3 ytphmahhji.nopir B3arani BHKoHyeanttcR 6yKOBHHCbKHMH cemrnamh. 3 QÎE:IO MCTOIO aectpîhcbkhmh enactjimh eeo.nttnacr B Kpa'i.11.opO)l(HJI nobhhhictb. 3ri.nHo 3 natehtom ei.n 13 11epBHJI 1787 p. )l(hteni HaceneHHHX nyhktib, pojtawoeahhx Ha BiMa.JIÎ y 3 MHni' ei.n.noporn nobhhhi, 3Î CBOi'M pemahehtom i TRrnOIO CHnOIO, nphhmath y'lactb y po6otax 3 'ix 3aKna.neHHJI, cnopy,n)l(ehhji Ta ytpttmahhji. IlpH QbOMY )l(hteni HaceneHHHX nyhktib, eimanehhx Ha I MHnio ei.n.noporn, nobhhhi 6ynH npauioearn Ha HiH mopittho ;1ie. A )l(hteni nocenehb, BÎ.ll..11.a.JICHHX Ha 2 MHni - 3.ll.Hi [29, c.62).. 06oe'R3KH cenrh CTOCOBHO.nep)l(aBHHX rnoce He o6me)l(ybanhcji TÎJibKH 'ix cnopymehhrm i nepio.ntttrnhm 3a.rrytteHHJ1M.no po6it 3 ytphmahhjt nonotha. 3ri.n HO 3.neKpeTOM Ha.neopHo'i KaHQCJIJtpi'i ei.n 26 eepechji 1835 p ei.npijkh.nep>kabhhx wn11xie, mo nepethhalotb HaceneHHi nyhkth, noetthhi ytpttmyeathcji rpoma,noio.nahoro nocenehhji.,uep)l(aea JIHWe noeeptana 'im cepe.nhio eaptictb ytpttmahhji.nahoro woce 3a MC)l(aMH HaceneHoro nyhkty (33, c ). TaKHM 'IHHOM, Ha rpoma.ny JIJlraJIH Bei.no.naTKOBi BHTpaTH, nob'j13ahi Î3 cnopy.ll.)l(ehhrm Heo6xi,nHHX.nopornx BH.ll.iB KOHCTpYKLIÎH QHX ei.npi3kîb, JIK-OT MOIUCHHJI, KaHanÎJal(ii' TOIUO, Po3BHTOK.nopo)l(HbO'i CÎTKH Kpaio cynpoeo.ll.)l(yeaecr i 3MiHOIO u a.nmîhîctpathbhhx CTpyKTyp. y nepio.n BÎHCbKOBOro npabjiîhhji Ha liykobhhî cnoctepe)l(chhji 3a MOCTaMH i nepenpaeamh, a TaKO)I( 3a npabhjlbhhm CTRfHCHHJIM MHT 3.ll.ÎHCHJOBaB canephhh JICHTeHaHT. y 6y.nieeJibHOMY BÎMÎJii 6yno TaKO>K no 0.ll.HOMY.11.CCJITHHKY KaMCHHpie Ta TCCJIÎB [25, c.86). 3 nepe.na11e10 BJia,!l;H QHBÎnbHÎH a.nmihictpa1.d'i.nopo)l(hjt cnpaea y KÎHLli XVIII CT. 3Haxo.nHnacJt y ei.nahhi okpy>khoro ih>kehepy. Y neprnih nonoehhi XIX CT. KiJibKicTb a.u,mihictpathbhoro nepcohany, JIKHH 3aHMaBCJI.nopO)l(HÎMH cnpaeamh BHpocna i y 1847 p. B 1<pai' HapaxoeyBaJIOCJI 2 I MIUIR = 7, KM.

205 )l{ano6a l.b.,.huehiok <I>.C. 731 ÎH:lKeHepa, 2 6y.nieeJibHi npakthkahth, 2.nopo:lKHÎX KOMÎCapH, 10.nopO:lKHÎX Maucrpie, 28.nopO:lKHÎX HarJUIJJ.alla, 3 MOCTOBHX CTOpO:lKa Ta 2 ljobhrpa. Bei ui noca)j.h YTPHMyerurncR Ha Ka3eHHHH paxyhok [14, c.42]. OKpiM JJ.ep:lKaBHHX WJIJIXÎB, BOHH 3.D.iHCHIOBaJIH KOHTPOJib TaKO:lK i ihwhx.nopir, RKÎ 6y.nyeaJIHCJI i YTPHMYBaJIHCR 3YCHJ1J1JIMH rpomajj. Ta JJ.OMÎHiH.. TaKHM l!hhom, ei.nehcbkhh ypr.n.ifwoe Ha 3HatJHi BHTPaTH 3 cnopyjj.:lkehhr, YTPHMaHHJI Ta o6cnyroeyeahhji.nep:lkabhhx wnnie liykobhhh. TaKa yeara yprjj.y.no.nep:lkabhhx WJIJIXÎB nojichiobajiacji ix B:lKe 3ra.nyeaHHM BÎifcbKOBO-crpaTeritJHHM Ta TOproeo-noJiiTHlJHHM 3HatJeHHJIM )J.JlJI ÎMnepii". y KOH«f>JIÎKTHHX CHryauiRx, J!Ki BHHHK3.J1H y Tiie.neHHo-CxiJJ.HÎH E:eponi, aecrpihcbkhh ypr.n WJIJIXOM WBHJJ.KO"i KOHL{CHTPauii' KpynHHX KOHTHHrCHTÎB ceo"ix BÎHCbK Ha KOpJJ.OHax PociikbKO"i ÎMnepii' Ta )l:yhahcbkhx KHJ13ÎBCTB HaMaraBCJI 3JJ.iHCHIOBaTl1 Ha HHX THCK. TaK 6yno, HanpHKJia)J., ni.n qac pocihcbko-typci..lbkhx BiHH , pokîb, a TaKO)I( KpHMCbKOÎ BÎHHH. Y 1849 p. qepe3 HoooceJIHUIO CeMHropoJJ.CbKHM Ta BiHcbKOBHM 3aKpHrnM WJIJ!XaMH nepecyb3.j1hcji i pocihcbkî BiHCbKa, J!Ka HanpaBJIJIJIHCll )J.JlJI Ha)J.aHHJI.nonoMorn fa6c6ypram y nphjj.yliiehhi yropcbkoî peoomouii" [21, c.48-51]. ToMy 3a JII06Hx o6ctabhh Ka3eHHÎ WJIJIXH nobhhhî 6yn11 Ha.IJ.iHHo 3a6e3netJHTH nepecyeahhji ycix po.nie BiHCbK Ta camhx Ba:lKKHX o6o3ib. 0.nHotJacHo, 3 KiHI..IR XVIII CT. aectpihcbkî enacti np11ctyn11jih.no WHpOKOro BHKOpHCTaHHJI CTBOplOB8HHX Ha liykobhhî JJ.Opir i )J.JlJI "ii ekohomîl!horo ni.n.hecehhji 3 MeTOIO OTPHM8HHJI no MO)l(JIHBOCTÎ 0 WBHJJ.KOÎ BÎJJ.JJ.alli BÎJJ. HOBonpH.n6aHOÎ TepHTOpii'. 3 OJJ.HOro 6oKy MiponpHEMCTBa einehcbkoro JJ.BOpy, a ~ ihworo ectahobjichhji Mnpy Ha 6yKoB11Hcb1<iH 3eMJii - cnphrjih UbOMY npouecoei. )l:o BJiawTyBaHHJI noctihhhx JJ.Opir MaHnpiBHHKH, a TaKO)I( Kynui, JIKÎ nepeb03hjih TOBapH nepecyoajihcji liykobhhoio nepeea:lkho eepxh Ha KOHJIX [32, c.105]. Tenep >Ke 3'RennacR MO)((JIHBiCTb MaHnpyoarn "3 ycima no)((ittkamh Ha ekina>ki i 6yJJ.b-JIKHMH BaHTa:lKaMH Ha 3anpR>KCHHX KOHllX" [30, c.12]. y p03noprjj.>kehhî Kynel{bKHX KapaeaHÎB 6yJIH 3a'i>KJJ.)((i JJ.BOpH 3 KOHIOWHllMH Ta caparmh. TaKHM l!hhom, 3JJ.ÎMCHIOBaBcR ii ÎHWHH nnah abctpîhcbkoro yprjj.y - 3aJiytJHTH Toproonif pyx, RKHM llepe3 HecnpHRTJIHBÎ ymobh 3JJ.ÎHCHIOBaBcR 3 Typel!lJHHH Ha YKpa"iHy Ta nonijijij! qepe3.hccn. Tenep :lke BÎH nanpbjijibcji qepe3 liyxapect, KpoHWTaJJ.T (lipa"inio), lihctphuio, tjephioui Ta CHRTHH [28, c.118]. CTBopeHHJI noctihhhx.nopir cnpnrtjihbo ei.n611nocj1 i Ha ehytpiwhborocno.napcbkomy po3bhtky Kparo. Ta1<, 3 1<iHUJ1 XVIII ct. Ha WJIRXY <I>paHua l!h no6mny HbOro BHHHKaE p11.n npom11cnoenx ni.nnpnrmctb. Ue, HanpHKJiaJJ., 33.J1Î3HHH PYJJ.HHK y.hko6ehax, cpi6hhh Ta cenhueenit PYJJ.HHKH y Knpn116a6i, Mi.nennaBHJibHe ni.nnpnrmctbo y Tio:lKopHTi, a TaKO:lK prjj. ÎHWHX npomhcjiobhx o6'ektîb y BaMi, BaTPa-Mon.naenui, liykwohi Ta CTyJibnttKaHax. Bei BOHH 3 ycnixom 1<opncTyeaJIHCJ1 7-M KapnaTCbKHM wnrxom nn11 6e3nepe6iHHoro 36yTy CBOE: i npojj.yl<uii' JIK BCepeJJ.HHÎ KpalO, Tal< Î 3a Horo Me)((aMH [TaM :lkc, C.519). Y TOH :lke qac, 3a ceintjehhjim JibBÎBCbKoro cynepihtehnahta lipe.neubkoro y JJ.HÎCTpOBCbKiH JJ.OJIHHÎ HaenpoTH 33..JlÎl.J..(HKÎB Ha camomy no'latky XIX CT. npau1003.j10 6iJIR 15 BOJJ.JIHHX MJIHHÎB. BoHn 3a6e3netJyB3.J1H MYKOIO npakth'lho yc10 niehillhy qacrnhy liykobhhh.no tjephibci..lb i CepeTy (35]. TaKHM 'IHHOM, y KÎHUi XVIII - nepwiif nonosnhi XIX CT. 6ys cnopy.n:lkehhh prjj..nep)((abhhx TPaKTiB, 111<i nepernhalo'lh Kpaif 3a6e3ne4yea.irn BiHCbKOBHH B3aEM03B'J130K JJ.BOX abctpîhcbkhx npobîhl{îh - fajih'lhhh Ta CeM11ropOJJ.JJ.J1, a TaKO>K enphtyji 'IH 6e3nocepeJJ.HbO ni.nxo.nhjih.no Kop.noniB

206 732 lii1rnx11 cnony'lehhji EyKoBHHH Pociiic&Ko'i imnepi'i Ta L{yHaiic&KHX KHJIJiBCTB. Y TOH )l(e '!ac BOHH cnp11j11111 ui.n.hoenehhio JHa'!HO np113yn11hehoro Toprouoro pyxy EyKOBHHOIO. 3.upyroro 6oKy, JaJIHlllalO'IHCb.uo.upyro'i nonobhhh XIX ct. f.llhhhmh YpaHCMariCTpaJibHHMH llljijixamh,.uep)l(abhi TpaKTH JB'uyuarm EyKoBHHY y.uep)l(abho-nojiîth'ihomy Ta ekohomi'ihomy Bi.UHOllleHHi 3 uehypom imnepi'i, a TaKO)(( 6y1111 Jaco6oM y JB'uKax AecYpi'i Ta YropmHHH Ji Cxo.uoM. y me 6iJiblllÎH Mipi nochjihth BCi ui npouech IlOBHHHO 6yno 6y.uiBHHUTBO HeKaJeHHHX.uopir, J1Ki MaJIH nepeba)((ho Kparue JHa11eHHJ1..llo no'latky XIX ct. BOHH ÎCHYBaJIH npocto JIK rpyhtobi HaKaTaHi KOJii'i i 3HaXO)l.HJIHCJI, JIK npabhjio, y norahomy CTaHi. TaKe ctahobhll.le He.uep)((aBHHX llljij1xie BHJHa'la11ocJ1 THM, mo Heo6xi.u HiCTh y HOBHX.uoporax y KiHui XVIII - neplllih qeepti XIX ct. He 6yna nokjihkaha notpe6am11 ekohomi'ihoro )((HlTJI Kpa!O. CnycTollleHHJI, 3ano.uiJ1Hi eihhamh XVIII CT., 6paK JllO,llCbKHX Ta MaTepianbHHX pecypcie, cna)]. ToproBO-YpaHJHTHOro pyxy EyKoBHHOIO He JJ.HKTyBanH rocypoi" Heo6xiJJ.HOCTi y JHa'IHHX KoMyttiKauiJIX. ToMy JJ.Oporn ct>pahua i f opa uinkom un11cyuan11c11 y TOH rocno.n.apcbkhh oprahîjm Kpa!O, JIKHH ichybab y HbOMY JJ.O 20-x pokib XIX CT. 0.ZJ.HaK pict npojj.ykthbhhx c1111, HaceneHHJI EyKoBHHH, CTHMYJIIOBaHHJI auctpihcbkhm yp11jj.om u11x npoueciu HeJa6apoM Kap.u11HaJI&HHM '!HHOM JMiHHJIH crnhoe11me. PaHilll Bi.ll.llaneHi i Mano HaceneHi MicueBOCTi, JIKi eejih JaMKHYTHH HaTypMbHHH o6pa3 )l(j11tji i MaJIH cnopa,llh'ihi 3B'JI3KH 3 uehypom, Tenep BCe 6iJibllle i 6iJibllle BTJlrylOTbCJI y TOBapoo6MiH. 3i CBOro 6oKy 36iJibllleHHJI mijibhocti HaceJieHHJI B ryctohacenehhx paiio Hax Kpa!O, llkîche nij].hllltll TOBapHo-rpOlllOBHX BiJJ.HOCHH i 3B'Jl3aHe 3 UHM no.uop0)((1lahhji )((J11TJI CTHMYJIIOBaJIH ece 6iJiblll TiCHi TOBap11i CTOCYHKH UHX pahohîb 3 OKpa'iHHHMH. 3ei.UTH BOHH OTpHMYBăJIH tteo6xi.utti i JIK npabhjio 6iJiblll.llCllleBi cupoemrni npo.uykth i MaTepian11. CnpH ubomy npouecoui i JOBHilllHi 06crne11- HH. A.u)l{e e neplllih no11oe11hi XIX CT HCJJ.HBJIJI'IHCb Ha nahyjo'ihh nonith'ihhtt pe)l{11m MeTTepHixa, rnprie1111 npoeihuih MÎ)I( co6010, TopriBJill 3 Japy6i)l(HHMH Kpa'iHaMH Ha611pae.llJlJI AeCTpiHcbKo'i imnepi'i He6yeanoro nepe11 uhm JHa'leHHJI. Impa1tTHJI&Ha )(( citka lllji11xie He ei.unoui.uana B)l{e HOBHM noype6am qacy. Tm1y 3 cepe.uhhh 20-x pokib XIX ct. Ha EyKoBHHi po3no'ihhan&c11 6ypXJ11JBHH nepio.n 6y.nieHHl.\TBa He.n.ep)l{aBHHX WJIJIXÎB, llkhh npo,llob)l{ybabcll.ll.0 cepe.ij.hhh 50-x pokie XIX CT. Po6on1 eejihcll npakth'iho Ha yciiî TepHTopi'i Kpa10, Ja BHKJIJO'leHHllM TiJibKH rnyx11x ripc&khx paiîohib KapnaT. Heo6xi.LI,HO np11 u&omy Bi.ll.llarn HaJie)l{He i eheprii1hii1.uilljibhocti okpy)l(horo ÎH)l(eHepa MapiHa. 3ae.ullKH woro HeBTOMHiH oprahijauihhih po6oti, Ja cnphllhhll 0Kpy)l(1111x ei.no~ctb, e.li,anocll JHa'ltiOIO MipoJO nepetbophth KOMyHiKauiHHy citky EyKOBHHH. Cnin&Ha nocm1eha po6orn Ji cnopy.ij.)kehhji llljijixîb Mana xopomnh pe3yji&tat. Y 1860 p..n:opo)l(hji citka EyKoBHHH Hapaxonyearra 6inJ KM,llOB)l{HHll. 3 HHX TiJlbKH 408 KM 6yn11.uep)l{aBHHMH, im11i )I{ HeKaJeHHHMH [28, c ]. CYpyKTypa He.uep)l{aBHHX IIl.'Illxie y nepmih nonoe11hi XIX ct. He Mana ll\c rnro 1iTKoro no.uiny Ha noeitoei i rpoma.lj.c&ki (ui.u rpoma.ua, rmhha, 06m11Ha - l.)f{.) llljijixh, llki eoha Ha.u6ana y.upyrih nonoenhi XIX ct. B TOH iac po1pijhj110tb TaKi KaTeropi'i.uopir, JIK COJIJIHi, MHTHÎ, Kparni (OKpy)l{Hi) Ta rpoma.llcbkî (Micueei). Conl!Ha (9,5 KM).nopora 6yna O.li.Ha i nponl!fa.rra ei.u Ka'IHKH '1epe3.lliany Ko)((0Ky11yi1.uo BiKonc&Koro.uep>Kanuoro llljrnxy. BttXO.llJl'IH B)l{e 3 HaJBH 1p03YMÎJTO, 1110 'li rojtobhhm nph1ha 1 1eHHJIM 6yno Tpa11cnopTyBaHHJI eoni ei.u coneeaphi Kapna JllO.llOBHKa e Ka'lttui.uo llljillxy fopa. OcrnHHÎM ci11& now11pioea.rracj1 y Kpa'i i 1a ii oro Me)l{aMH. B ytpnmahhi con li Horo llljillxy, nopll.ll 3

207 )l{a.rto6a l.b.,.huehiok <I>.C. 733 np1rnerm1mh rpoma.namh Ta MaCTKaMH, nphilma.rta y rnctb i Ka'IHKCbKa coneeaphr Kapna Jiro.noettKa [18, c.211, 249]. MHTHHX llljjjlxie Ha 1860 p. Ha EyKoBHHi 6yno rnictb JaranbHOIO npotjl)f(hictio 70,3 KM. Ue EoRHCbKa Ta UypeHCbKÎ.noporn: neprna ei.n qephîbeub.no HoeoceJJHUÎ Ha Kop.noHi 3 Eeccapa6icro; )l.pyra )l.o QypeHR Ha KOp)l.oni 3 Mon.naeicro..D.a.rti EoccaH'ICbKa,l],opora ei.n Cy11aeH.no HeMeptt 1eHb; TernoyUbKa, J!Ka 3'r)l.Hyeana EoccaH'ICbKY.nopory 6e3nocepe,nHbO 3 Mon.naeicro; KopHony11cbKa 'IH EaRrnecTCbKa, ei.n EepKHrnernrn.no MOJJ)l.aBCbKOro KOp)l.OHY nporn ninpy; i, HaKÎHeUb, fypaherpîhcbka )l.opora BÎ)l..D.opHH )l,0 MOJJ)J,aBCbKOro KOp)l.OHY [TaM camo, c.249]. 3ri)l,HO abctpîhcbkoro 3aKOHO,l],aBCTBa MHTHHMH oronowyeajjhcji TÎ rpyhtobî i BO)l.HÎ llljjjixh, JIKHMH 3)1.iikmoeaecJI BXÎ)l, i BHXÎ.D. TOBapie 11epe3 MHTHY nini10. ToMy npoee3ehhji npo)l.yktie i ToeapHHX TPaHcnopTie y 6y)l.b-JIKOMY ihrnomy Micui, HÎ)f( cneuianbho BH3Ha'leHoMy Kapa.rtOCJI. TaKHM 'IHHOM, UR KaTeropi11.nopir. JIK i )l.ep)f(aehi, BBO)l.HJJacJ1 ypr)l.om, a 11acrnHa nptt6ytkib, 3i6paHHX Ha npllkop)l.ohhllx MHTHllUJIX Ta 33CTaBax, H3.llXO)l,HJJa Ha notpe6h MHTHHX llljjjixîb [2. - <I> On.68. Cnp ApK.34-35]. Mi)f( KpaceHMH (okpy)f(hhmh) Ta rpoma.d.cbkhmh WJJJIXaMH He ÎCHyea.rto e.nahhh 'lac nphhl(hnobhx Bi)l.MÎHHOCTeH, TOMY 'lacto B,D.)f(epenax BOHH He no)l.îjjjllotbcji, a no)l.alotbcji pa3om. Ha 1860 p. ix 3araJJbHa )l.ob)f(hha CKJJa)l,aJJa a Kpai" 1195,2 KM [28, c ]. Yci BHl.J.leHaee.neHi KaTeropii".nopir nponj1ran11, JIK npae11no, TPa)l.HUÎifHo BHKOpHCTOByBaHHMH i Ba)f(JJHBHMH y Toproao-rocno.a;apcbKOMY BÎ)l.HO!lleHHÎ CTapHMH rnnrxamh. IloCTynoae Ha.rtaro.u.)f(eHHJI 1111 ei.npo)l.)f(ehhji rocno)l.apcbkhx Ta ToproBHX 38' Jl3KÎB nph3bo)l,hjjo )l,0 TO ro, BH.D.ÎJJJllOTbCJI llljjjixh Ta naceneni nyhkth, 11epe3 JIKÎ 3)1.ÎilCHIOC'TbCJI JIK MÎ)f(Hapo)l.HHH TaK i BHYTPÎlllHbOKparnHil pyx. Y CBOJO l.fepry, npokjja)l.ybahi L(HMH HanpJIMKaMH, 33 ycima npabjijjamh llljijixobofo MHCTel(TBa, )l.oporn CTBOplOBaJIH YMOBH )J,JJJI p03bhtky B)f(e HaJIBHOro 'IH TaKoro, ano11aTKOByBaBCJI TOBapoo6MiHy..D.oporn YTPHMyeam1cJ1 lijjijixom 3aKJJ1011et1HJ1 nebhhx KOHKypeHTHHX 3o6oe 'J13aHb Ja i"x,l],ofjjjl)l,om. 0.nttaK 3aKOHO)J,aB'IÎ noctahobh He BCTHfaJIH 3a CÎTKOIO.nopir, 1.J.10 lijbh)l,ko lf>opmyeanacji. lllnjixobe rocno.napctbo, 1.J.10 yckj13jj.hiobajiocji BHMarano 6iJiblll 1 1iTKHX BH3Ha'leHb ceoro CTaTycy.,llo TOro )f( e«t>ekthbhîctb CHC TeMll B3acMOBÎ)l.HOCHH, J!Ka ichyeana TaKO)f( He Bi)l.noei)l.aJia l.facoai. Cnpaaa y TO My, pi3hî MicueaocTi 4epe3 pi3homahîthîctb ymoe xapaktephcthkh rpyhty, 3a6e3ne11eHOCTÎ Heo6xiJI.HHMH 6y)l.ÎBeJJbHHMH MaTepia.rtaMH 6yJJH noctabjiehi y HepÎBHi ymobh. TaM, )l.e ichyea.rth cnphrtjihbi ymobh, 6y)l.iBHHUTBO npocyea.rtocji lllbhji.ko i JI.ellleeo. B ÎHlllHX )f(e BHnaJI.Kax, KOJJH notpi6ho 6yno )J,JJJI )f(httreo ea)f( mteoî aptepiî nattoî MicueaocTi 1111 e3arani Kparo TPaHcnopTyearn 3JI.a.rteKy 1.11e6iH KY Ta KaM'RHÎ MaTepianH, nic, JBO.D.HTH rpe6ni, ocywyeath 6onorn TepMÎH 6y.u.ie HHUTBa Ta iioro eaptîctb 3Ha'IHO 3pocTam1..li.o Toro X< Ja nono)f(ehhllm, J!Ke ichyeano,uo lllm1xoeo"i nobhhhoctî Morn11 3any11aT11cJ1 naceneni nyhkth pojtawoeani He )l,ajiî 'IHM Ha 3 MHJJÎ BÎ)l. )l.oporn. IlpHpO)l.HbO, ue CTaBHJJO y HepÎBHe CTaHOBH-l.J.le HaceneHHJI JIK y neplllomy TaK i OCTaHHbOMY BHnaJI,Kax. ToMy, TaM JI.e KOpHCTb )J,JJJI 6y)l.ÎBHHUTBa noporn i i"i YTPHMaHHJI 6e3nocepe.11.nho JI.JJJI rnx, XTO "ii noarrneh 6ya o6cnyroeyeath, 6yna BÎ.D.CYTHbOIO 'III ne.noctathboio, Ha,D.3BH43HHO ea)f(ko 6y-no 3any'IHTH )l.omîhii" Ta rpoma no 3aKJJIO'leHHJI KOHKypeHTHo"i yro)l.h. TaK, HanpnKna.n, 6yKoa1111cbKHH okpy)f(llhh ÎH)f(eHep MapiH y caocmy ei.nryui ei)l. 3 CÎ'l-HJI 1844 p., HanpaeJieHoMy y JlhBÎBCbKY 6y.nieeJJbHY.nnpeKUÎIO,.nalOl.fH xapaktephc THKY CHHOYUhKOMY Ta HoaocenHUbKOMY MHTHOMY rnnrxam, nncaa: "Ui )l.bî KOMYhttp://cimec.ro /

208 734 llljuixh cnonyqehhr EyKOBHHH HiKauii" cny)l(atb 6inbwe.li.IUi TopriBni 3 JaKop.u.oHHRM, qhm.u.nr BHYTPiWHboro pyxy. ToMy Hi.u.oMiHii', Hi rpoma.u.h He xoqytb.u.arn olj>epty.u.n" 'ix npo.u.ob)l(ehhr" (T06To JaBepweHH" 6y.u.iBHHQTBa, RKe 6yno pojnoqate pahiwe - I. )IC) [2.- <l> On Cnp ApK. 285]. Y rnx )l(e BHnaJJ.Kax, KOnH 3 nphmycy MicueBo'i Bna.u.H yro.u.a 3aKmoqa.nacR, elj>ekthbhictb po6it, BenHcR qepe3 He3auiKaBneHiCTb cen"h Ta snachhkib 6yna HH3bKOIO. Oco6nHBO roctpo m1tahh" npo wnrxobe 3aKoHo.u.ascTBO ctano y cepejj.hhi XIX CT. IlicnR Bi.U.MiHH lj>eo.u.a.nbhhx nobhhhoctch i Ha.u.aHH" nesttoi' camoctihhocti rpoma.u.am Ta nositobhm npe.u.crabhhkam, B ymobax si.u.cythocti si.u.nobi.u.horo 3aKoHy crocosho He.u.ep)l(aBHHX wnxxis,.u.opm!ch" citka KpaIO nocrynoso JaHena.u.ana. fpoma.u.h Bi.U.MOBnRnHC" npaqiobath Ha.u.oporax, a.u.omîhii' - HaJJ.aBaTH notpi6hhh 6y.u.isenbHHH MaTepian Ta rotibkobi KOWTH. BHXOJJ.HnO, 1.J..10 BC" nonepe.u.hji po6ota 3BO.U.HnaCJI HaHiBeQb. 3 ihworo 6oKy, JanymeHHR.u.opir Ba)l(KO BÎ.U.6HBaJIOC" i Ha rocno.u.apcbkomy )l(htti 1<paio. Ha ue Heo.u.Hopa3oso BKaJyBa.na KpacBoMy ynpabnîhhio 6yKOBHHCbKa ToproBo-peMicHHqa nanarn y CBOi'X no.u.ahh"x BÎ.U. 1858, 1859, 1862, 1863, 1865, 1868, 1869, 1870 pp., a TaKO)I( 3a 6y.U.b-"Koi' cnphrtnhboi' Haro.u.H [3. - <l>.3.- On Cnp ApK.3 JB. - 6]. Heo6xiJJ.Ho 6yno CTBOpHTH TaKY CHCTeMy, J1Ka 6 CTHMymoBana 6y.u.iBHHLITBO.u.opir Ta i'x YTPHMaHHR, a TaKO)I( y 6inbWÎH Mipi oxonniobana HaceneHH" KpalO wn"xoboio nobhhhîctio Ta no.u.atkom. Ilop".ll. 3 rpyhtobhmh wnrxamh y nepwih nonobhhi XIX CT. Ha EyKoBHHi 6ynH npe.u.crabnehi TaKO)I( i BO.U.Hi wnrxh. EKcnnyarnuiR BO.U.HHX wnrxib.u.nr TOproBO-TPaHcnopTHHX uineh BHnpaB.U.OByBana ce6e 3Ha'IHO MeHWHMH JaTPaTaMH qacy i Jaco-6iB Ha.U.OCTaBKY TOBapiB i BaHTa)l(ÎB y nopibh"hhi 3 rpyhtobhmh..llo Toro )I(, "Kll.IO cy-xonythi.u.oporn BHMaranH nebhhx po6it 3 i'x npokna.u.ahh" Ta YTPHMaHH", TO BoJJ.Hi, oco6nneo Ha pahhix crau.i"x crahobnehhji cycninbctb, RBnRnn co6010 B)l(C wnrxh, "Ki npnpo.u.ho cknannc". Cni.u. nijj.kpecnnth me, mo 110 BHHHKHeHH" cyqachhx BH.U.ÎB TPaHc-nopTy, BOllHi wnrxh 6ynn TaKO)I( (JlHHHMH, "KHMH MO)l(Ha 6yno TPaHcnoprysaTH senn-ki BaHTa)l(i Ha JHaqHi BiMani. ToMy y sci qacn BOJJ.HHMH wnrxamh 3JJ.ÎHCHIOBaBC" 3Haq-HHH Toproso-TPaHcnopTHHH pyx. CTocoBHO EyKoBHHH ue npo"ennoc" y MO)l(nHBOCTÎ si.u.npaenrth Ha JOBHÎWHiii pnhok KpynHi naptii' nicy - ronobhoro 6araTCTBa KpaIO. CaMa cne1..1nlj>ika TPaHcnopTyeaHH" nicy BO.U.HHMH wnrxamh B ymobax Bi.u.cyrnocTi 6inbw cyqachhx BH.U.iB TPaHcnopTy JJ.OJBOnRna.U.OCTaBnJITH 3HaqHy KinbKÎCTb nicomate-pianib Ha BenHKi Bi.u.nani npn MiHiManbHHX JaTPaTax. THM 6inbwe, Konn 6ynH ei.u.cyt-himh me JHaqHi HarpOMaJJ.)l(CHHJI KaniTaniB, pikh "BnRnH.co6010 B)l(e nphpojj.hî aptepii'.u.n" BHXOJJ.Y niconpo.u.ykuii' Ha 30BHiWHiH phhok i nepwonoqatkobo He BHMarann 3Haq-HHX KOWTÎB Ha 'ix KoperysaHH". Bce Ja.Jie)l(ano si.u. noro.u.hnx ymob, so.u.horo pe)l(hmy piqkh i si.u.cyrnocti Ha HÎH 3HaqHHX npnpo.u.hix nepewkojj., a TaKO)I( nonnty Ha nic. CyKynHÎCTb 1..1nx lj>aktopis i BHJHaqnna akthbhe BKnIOqeHH" BO.U.HHX KoMyHiKauiH B cncremy nichoro rocno.u.apctba KpaIO B)l(e Ha pahhix etanax itoro ctahosnehhr..slk nncanh abctj>îhcbki KpanHaB1..1i KoJaK K. Ta <l>iwep E., DO.li.Hi wn"xh EyKOBHHH 6ynH "nepwhmh i cnoqatky Matt)l(C C.U.HHHMH wnxxamh, RKHMH niconpo.u.ykth J 6araTnx nicom qacthh KpaIO itwnn Ha ekcnopt" [26, c.42]. 0KpiM.U.HÎCTJ>OBCbKOfO BO.U.HOfO wnrxy, nykobhha sono.u.ina TaKO)I( ÎHWHMH BO.U.HHMH KOMYHÎKaQÎJIMH RK-OT IlpyT, 3onoTa DHCTPHLIR, Cyqaea, CepCT Ta 'ix qhcneh-hhmh nphtokamh. Ane "Kl.J..IO.l].HiCTep 6ys cy.u.honnabhhm, TO yci ihwi aptepii' KpaIO qepcj ceoi' nphpojj.hî ymoen 6ynn TÎnbKH cnnabhhmh. TaKHM qnhom, i'x ronobhhm nphjhaqehh"m 6ys cnnab nicy "K JJ.nR cno)l(hbahh" ecepcjj.hhî KpalO, TaK i ue 6yno BHJHaqanbHHM lj>aktopom -.u.n" si.u.npabkh Ha ekcnopt. UboMy cnpnrno reorpalj>iqhe nono)l(chhr pik. EepyqH CBiit noqatok B OCHOBHHX JIÎCOBHX KnaJJ.OBHX

209 )l(a.rro6a l.b.,.»qehjok <l>.c. 735 liykobhhh, BOHH.na.rri HK i.[{hicrep a6o nepethha.jih Marronicucri pahohh Eeccapa6ff (IlpyT), a6o JaB,!J,llKH Cepery Ta.[{yHaJO OTPHMyeanu euxi.d..li.o 1 fophoro MOpH (DHCTpHQH). nepwi cnpo6u HaJiaro,!J)KeHHJI nicocnjiabib pikamh EyKOBHHH HaJie)l{HTb me.no qacib, KOJIH Kpai1 y CKJia,ll,i Mon.naBCbKOro KHH3iBCTBa HaXO,llHBCJI y sacajibhih JaJie)l{HOCTi ei.n TypeQbKoi imnepi"i. TaK, y JBiTi KaMepa.rrbHOro ynpaenihhh KHMnonyHry Bi.li p. roeopunoch npo Te, mo "s)l{e 3 HeJanaM'HTHHX qacis TypeQbKi nicotoprieqi.noctabjihjih cy.nho6y.nieejibhhh nic lihctphqelo Ta CepeTOM s ranaq Ta KinilO" [I I, c.22). AecTpiHCbKHH Mai1op <l>pi}:).pix cj>oh Mir, HKHH eueqae Ha noqatky 70-x pokib XVIII ct. y CKJia.ni eihcbkobo-tonorpacj>iqhnx ekcne,llhqih liykobhhy 3a3Ha qae, lllo y pocihcbko-typeqbky BÎHHY pp. KOMaH.D.yBaHHJI pocii1cbko"i apmri, HKa JHaxo.n1macJ1 Ha liykobhhi, oprahijysano nicopo3po6ky Ta cnnas 6yKOBHHCbKOro nicy. PiKaMH 3onoTa lihctphqh Ta CepeT ctoe6ypn.nepee p03mipom 6iJIH 90 CM y.niamctpi Ta 25 M y,llob)l{hhy cnnabjijijihcji y.[{yhah,ll,jiji cyj.j.ho6y.d.îbhhqtba [27, c.12-13]. 3 BKJIJOqeHHJIM EyKOBHHH y CKJia,ll ra6c6yp3bko"i MOHapxi"i QbOMY nhtahhio 6yna npu.nineha JHaqHa yeara. Ocj>iQÎHHHH npe.d.ctabhhk AscTpii' JlayTepep y ceoi'h pejihqi'i ei.n 1782 p. onucyr.[{yhahcbkhh pai1oh Ta HosopociJO. Ilpn QbOMY sih JynnHHfTbCH Ha Toprosnx ymosax npntokh.[{yhalo CepeTi, "ii cy.nhonnabhhx MO)l{JIHBOCTHX i ronoshhm quhom,,ll,jih cnnasy nicy [ 16, c.39]. Be.nyThcJI nowyxn, JIK npo Qe nncana "Wiener Zeitung" I 6epe3HH 1783 p. "ekcnoprno-tpahjhthoi' TOprisni 3 ycid repmahiy.no XepcoHy qepe3.[{yhaif, a TaKO'lK 3 ranuqnhh IlpyTOM Ta.[{HicTPOM, a si.n XepcoHy ssepx.[{hinpom y BHYTpÎWHIO Pociio, Ha Mornnie Ta Mocxey" [UnT. Ja: 16, c.84]. Ilpe.ncTaBHHK JibBÎBCbKoi' a.nmihic'rpaqi i Ai1JHep, HKHH y 1787 p. no6yeae Ha liykobhhi, ei.nmitne, mo EttCTPttQeio Ta CepeTOM cnjiabjijlftbcji JIÎC i JanponoHyBaB BHB'IHTH CTaH cnpab Ta nposecth npo6hi oprahijosahi cnnasn [ 11, c.22]. A.ne y KÎHLIÎ XVIII- Ha noqatky XIX CT. cnnabh pikamh oykobhhh HOCHJIH cnopa.nnqhni1 xapaktep. TaKe CTaHosnme cnpas o6ymoenioeanoch nonitnqhoio HeCTa6iJibHÎCTIO y MoJI,llasi"i rn Banaxi'i, HKa ctaeana Ha Jasa.ni Hanaro,!J)KeHHIO Toproenx ctocyhxie. Oco6nneo si.nqythhm Qe 6yno y Ilis.neHHiH fiykobtthi, pixn J1Koi' suxo.nunu Ha TepuTopi10 Banaxri i s HKiH npakth'iho.li.o cepe,!1,hhh XIX ct. JMyrneHi 6ynu o6me)l{ybathcji MiCQCBHMH cnnabamh i pi.d.khmh cnnasamh Ha ekcnopt. IliBHiqHa qacthha Kpaio BHJIBHJiaCJI y 6iJiblll cnphhtjihbomy CTaHOBHlllÎ, TaK HK nic J6ysascH y Eeccapa6iio, npnr.nhahy Ja EyxapecTCbKHM MHpHHM.norosopoM 1812 p..no PociHCbKO"i imnepi"i. TyT nepwictb HaJie)l{aJia p. IlpyT,.npyrii1 Ja eejih'ihhoio (nicjiji.[{hictpa) piqqi EyKoBHHH. IlpH xapaktephcthqî Ilpyrn, JaB)l{,ll,H ni.nkpecjijobajih, mo BÎH "3MCHWCHa KoniJI.[{HiCTpa, TÎJibKH 3 6iJibW THnOBO i pî3ko BHpa)l{CHHMH pucamh ripcbkoi' pi'ikh" [4, c.15]. Y JB'HJKY 3 MÎJIKOBO,ll,,!J,llM s Me)l{ax liykobhhh,ll,jih cy.d.honnasctba BÎH He BHKOpHCTOByBaBCJI. 0.nHaK 3a nobhobojj.ij)i, JIKe Ha IlpyTi 6year BCCHOJO i ocittttio, BÎH y JHaqHux po3mipax ekcnnyatysascj1,ll,jiji nicocnnaeie [3. - <l>.3. - On.2. - Cnp ApK.11 JB. - 12]. 3 Qirio MeTOIO Ha HbOMY Ta i1oro npinoxax eenucji tteo6xi.ntti oquctti Ta Koperyeanbtti po60th Tomo. Y KÎHQÎ XYIII - Ha noqatky XIX ct. JYCHJIJIH 6ynu cnphmobahi Ha ycyttetttth nepernko.ll.lljih nicocnnaeis na llepemowi. UH piqka o.una 3 ttai16ijibwhx.nonnusie IlpyTy ytbopioetbch WJIHXOM JJIHTTJI Einoro Ta llopttoro llepemowy 6iJIJ1 c. CTe6HH. Bn6ip came qepemorny,ll,jiji nepwux po6it 3 peryjirqiî Ta O'IHlllCHHJI pycna pi'ikh He 6ys euna.nkobhm. CaMe y pai1ohi llcpemowy KOHQCHTPYBaJIHCJI

210 736 lll.juixh cnonyqehhji liykobhhh ochobhi nicoei MaCHBH rip PycbKoro KttMnonyHry. Ha HbOMY J 1790 p. no 1812 p. ranhqîhcbkhm KaMepanbHHM eono.nihhrm KyT Ta 6yKOBHHCbKHMH JeMJieBJiaCHHKaMH BeJIHCJI po60th 3 oqml.lehhji Ta perymoeahhji pycna piqkh. y 1812 p. ycyhehhji pijhhx nepelllkoa Ha qepemollli 3AiHCHIOBaJIOCJI ni.n KepiBHHQTBOM crnpllloro nichhqoro <t>oh <I>enb3anca [ 17, c.259; 18, c.175]. Ha noqatky XIX CT. pojnoqati 6ynH po6orn ii Ha camomy IlpyTi p..no 1825 p. eenhcji po6orn 31 3MÎQHeHHJI 6eperis Ta noqacrn oqhmehhji piqkh [ 2. - <I> On Cnp.69. -ApK.34-36]. Y 50-x pokax XIX CT. 6inJ1 qephibeqb 6ynH snallltobahi llltyqhi ri.npotexhîqhî cnopy.nh [I O, c.17]. )J;pyrolO 3HaqHolO y rocno.napcbkomy ei,nholllehhi JJ)IJI Kpa!O piqkoio 6yna 3onorn bhct)jhlir 3 nphtokamh.[(opha, Ko rna Ta TeqHa y Ilie.neHHiH liykobhhi. Ilpo Te, mo 3onoTa lihct)jhlir u~e Ja qacie exo,lvkehhr liykobhhh y ckjia.n MoMaBcbKoro KHR3iBCTBa BHKOpHCTOBYBaJiaCJI JJ)IJI cnjiaby 6yKOBHHCbKOro JIÎCY B)Ke 3ra,nyBaJIOCJI ettme. TaKO>K i Ha noqatky XIX CT. po6hnttcr cnpo6h nicoekcnopty uif10 piqkolo. Y pp. TecnR I. llltanep cnnabjirb cy.nho6y.nisenbhhn nic lihct)jttuelo y.[(yhan. Ane HeHa,niHHÎCTb crahobhl.lla y MoMaBii", npasoea Hesi.nperynboeaHiCTb cnnaeie 3 liykobhhh, a TaKO>K ymobh camoi" piqkh He np1rnecnh oqikyeahoro ycnixy [12, c.56-71]. Cnpo6H a 30-x pokax, KOJIH no 1837 pp. TypeUbKÎ ni.nnphem'-li MaroMeT.Hciqtt (Jasiczy) rn.hhaki JlaKep.nonono cnnabjijijih cy,nho6y.nisenbhhh nic.no qophoro MopR [13, c.69] Te>K He nphjbenh.no 6a>KaHoro pe3ynhrnty. I JIHllle 3 noqatkom 40-x pokib, KOJIH y pp. npohllljih nepllli ycnîlllhî cnnabh MÎC'-leBHX ni.nnphemliîb, 6yna JanoqaTKOBaHa perynrphîctb y nicocnnaeax 3onoToJO bhct)jh'-lelo. B 1..1en qac KaMepanb-HHH MaH,11,aTOp n. llit]jomanep p03rophyb eneprihhy,nirjibhictb 3 oqhlll<'!hhji 1..1ki piqkh Ta i"i nphtokib pa30m 3 Hanaro,LVKeHHJIM HHMH oprahijosahhx cnnasis. Y 1843 p. 43 nnota, a y 1844 p. 120 nnotib cy.nno6y.nisenhhoro nicy 3 oxoponolo 6yntt cnnasnehi.no rana1..1y. TaM BOHH 6yntt npo.nahi 3a BJffi,nHy 1..1iHy i si.nnpaenehi y KoHCTaHTHHononb. ABCT]JiHChKi.ninosi Kona, a J HHMH li abct]jihcbka icropiorpa<f>ir, BBa>KanH mo 1..1i.nsa cnnaett ii noknantt noqatok oprahîjobahomy perynrphomy nicoekcnopty liykobhhh [ 19, c ]. Ane JJ)IJI p03bhtky li 36ÎJibllleHHJI KiJibKOCTÎ cnjiabjijobahoro nicy Heo6xi;::i,HO 6yno secrn po6oth 3 ycyhehhji npttpo,nhix nepelllko.n Ha.naHiH so.nhih aptepii". Y pp. Ha lihct)jhqi, a TaKO>K ri nphtokax.[(o_phi, KoqHi Ta TeqHi ni.n KepiBHH'-ITBOM KaMepa.nbHOro 6y.nisenbHoro MaiicT)Ja EllliHrepa Ja akthbhoro cnphrhhji n. llit]jomai:fepa ycyeajotbcji nepelllko,nh JJ)IJI nicocnnabib. Po60TH '-li npo.nob>kyiotbcji i y 50-x pokax ni.n KepiBHH'-ITBOM nobitoboro.nttpektopa <l>ihahcîb lllayjijibi: se.nytbcji KOperyBVIbHÎ 3axo.nH, 3MÎLIHIOI01:bCll 6epern, oqhll(aetbcji...pycno piqkh rnmo [TaM camo, c.176; 3. - <I>.3. - On.4. - Cnp ApK.6; 18, c , 267]. CTocoeHo BHKOpttcTaHHR MR 6yKoBHHChKoro nicocnnaey y KÎH'-li XYIII - Ha noqatky XIX CT. Han6iJiblllOi" pi'ikh liykobhhh -.[(HiCTpa, TO Bpaxoey10 1 1H noro BÎMaJieHicTb BÎA OCHOBHHX JIÎCOBHX KJia,llOBHX Kpa!O.llO no6y.nobh noctîi1hhx rpyhtobhx.nopir, l!ki 3B'l!3aJIH.nonHHH CepeTy i 1IepeMOlllY 3.[(HiCT]JOM, BOHO 6yno cnopa.nttqhjfm Ta HeperynRpHHM. Ilporpec y uih clj>epi HaMiTHBCR TÎJibKH 3 30-x pokîb XIX CT. [.[(etajibhîllle.nhe.: 9, c ]. TaKHM qhhom, y KÎHLIÎ XVIII - neplllih nonobhhi XIX ct. Ha liykobhhi 6yno 3aKna.ueHo ochosy noctihho.ni10qoi" CÎTKH lllji11xis cnonyqehhll. B no.uajiblllomy BOHa TÎJibKH Bll.OCKOHaJIIOBaJiaCJI Ta.uonOBHIOBaJiaCJI KÎJibKiCHO, q!f JIKÎCHO, JIK-TO 3aJiiJHH'-IJIMH.

211 )f{ano6a l.b., ~QeHiciK cl>.c. 737 BHKOPHCTAHI _n)f{epejia TA JIITEPATYPA: I. PociHCbKHH.uep)f<ae1mii eihcbkobo-ictoph'ihhh apxie (M.MocKea). 2. UeHTp8JlbHHil.uep)f<aBHHH icroph'ihhh apxie YKpaîHH y Jlbeoei. 3. Jlep)f<8BHHif apxie llepttieeubkoî 0611acri. 4. 5eccapa6uH. I'eozpa<fm11ecKuii, ucmopu11eckuii, cmamucmu'leckuii, 3KOHOMu11ecKUii, 3mHozpa</Ju'lecKl/lt, J/lll11epamyp11blU u cnpa80'lhblu c6oph11k I no)l pe.u. n.a. KpyweeaHa. - M., c. 5. reoprnebckhh n.h., lfcmopu'leckult O'lepKpa18um1111 nymeu coo6u{:'hijr 8 XIX 8eKe. - Cn6., c. 6. Kicb fl.n., flpo.~111cj10bicmb JlbBOBa y 11epioo </Jeooa.11i11o1y (XIII - XIX cm.). - Jlbeie: 811.u-ao Jlbaie. ytt-ry, c. 7. Koaa.!Jb'l3K r.r., EKOHOMi'IHUU p016ul110k 1axiOHO)'KpaiHCbKllX JeMeJ/b. - K.: HayK..!lYMK8, C. 8. )f{ano6a 1.8.,,l!ep:J1Ca8Hi (KaJeHHi) UJJIRXU liykobuhu KiHllR XVIII - no'lamky XX cm. li 370 pokib Xomu11cbKoi" Bil/1111: TeJ Mi:J1C11apoo. 11ayK. KoH</J., l/ephib11i aepechr /99 J p. - lfephibl~i, 199 f. - C )f{ano6a 1.8., Mi:J1C11apoo110-eK0110Mi'lHi acnekmu.~ic11oi" mopzibjli,l!11icmpom 11anp11Ki1111i xym - nepiuift lloj/0611hi XI X cm. li flpo6j1ejofu icmoptt MÎ:JICHOpOOHUX BiOHOCUH." 36 11ayK. cm. - llephieui, C. I O. llime.uec K., I'eozpa</Ju'lecKoe 11 cmamucm11'leckoe 0601pe11ue I'OJ1uquu u liyk0811hbl. - Cn6., c. I 1. Anhauch J., Forstwirtschafl und Holzindustrie in der Bukowina. - Berlin, S. 12. Bericht ueb~r die V ordentl. General-Versammlung der Forstsection des Landescultur-Vereines des Herzogthums Bukowina am 20., 21. und 22 September 1886 in Czernowitz. - Czemowitz, S. 13. Beniitzung der k. k. Kimpolunger Fonds-Forste und die Fliissung des Schiffbauholzes nach Konstantinopel li Mitthei/ungen des Vereines fiir Landescultur un</ landeskunde im Herzogthume Bukowina. - Czemowitz; I. Bd Heft. - S iderrnann H.J., Die Bukowina unter Osterreichischer Verwaltung: Lemberg, S. 15. Cwik W Bukowina. Wzmianka ojej przeszlosci i zabytkach. - Czemiowce, k. 16. Halm H., Habsburgisclzer Osthandel im 18. Ja!irhundert. Osterreich und Neurussland (li): Donauhandel und -schiffart MUnchen, S Haupt-Bericht der Handels- und Gewerbekammer far das Herzogthum Bukowina an das hohe k. k. Ministerium far Handel, Gewerbe und ojfentliche Bau ten iiber die Verhiiltnisse des Handels, der Industrie und Verkehrsmittel, im Zusammenhange mit der Handels- und Gewerbestaiistik des Kammerbezirkes far das Jahr Czemowitz, S. 18. Hauptbericht der Handels- und Gewerbekammer far das Herzogthum Bukovina nebst der topographisch-statistischen Darstellung des Kammerbezirkes' mit Schluss des Jahres Czernowitz, S. 19. Hauptbericht und Statistik iiber das Herzogtlmm Bukowina far die Periode vom Jahre Lemberg, S. 20. Hudeczek K., Osterreichische Handelspolitik im Vormărz Wien, s. 2 I. Kaindl R.-F., Die Bukowina in den Jahren 1848 und Wien S. 22. Kaindl R.-F., Die En11erbung der Bukowina durch Oesterreich. - CzernO\\ itz,

212 738 llln.rxh cnony'lehhll liykobhhh 26 s. 23. Kaindl R.-F., Geschichte der Bukowina. Vo11 der Begriindung des Fiirstentums Moldau bis zur Okkupation der Bukowinu durch Osterreich ( ). - Czemowitz, s. 24. Kaindl R.-F., Geschichte von Czernowitz von den iiltesten Zeiten bis zur Gegenwart.. - Czemowitz, S. 25. Kaindl R.-F., Geschichte der Bukowina. Die Bukowina unter der Herrschafl des osterreichischen Kaiserhaus (seit 1774). - Czemowitz, S. 26. Kozak C., Fischer E., Heimats/amde der Bukowina. - Czemowitz, S. 27. Mieg F., Topographische Beschreibung der Bukowina mit militărischen Anmerkungen. - Czemowitz, S. 28. Die osterreichisch-ungarische Monarchie in Wort und Bild. Bukowina. - Wien, s. 29. Polek J., Die Bukowina zu Anfang des Jahres 1801 in alphabetischer Darstellung. - Czemowitz, S. 30. Polek J., Josep's li. Reisen nach Galizien und der Bukowina und ihre Bedeutung fiir letztere Provinz. - Czemowitz, S. 31. Prasch V., Handbuch der Statistik des oesterreichischen Kaiserstaates. - BrUnn, s. 32. Romstorfer C Wiglitzky H., Vergleichende graphische Statistik in ihrer Anwendung au/ das Herzogthum Bukowina und. das oesterreichische Staatsgebiel (die im Reichsrathe vertretenen Konigreiche und LtJnder). - Wien, S. 33. Ulbrich J., Lehrbuch des Oesterreichischen Staatsrecht. Berlin, S. 34. Zachar A., Die Strassen der Bukowina, "Czemowitzer Zeitung" Zaleszcziki in Ostga/izien. (Aus dem Reise-Tagebuche des Hrn. Superintendenten Bredeczki in Lemberg), Vaterlllndische Bllltter filr den Osterreichischen Kaiserstaat" Nr. IX. - S

213 CĂILE DE COMUNICATIE ÎN BUCOVINA (SFÂRŞITUL SECOLULUI ĂL XVIII-LEA PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA) IHOR V. JALOBA, TADEI S. IAŢENIUK La momentul intrării Bucovinei în componenta Monarhiei Habsburgice starea comunicaţiilor în ţinut era deosebit de precară. Starea proastă a căilor de comunicaţie nu era ceva ieşit din comun în Europa medievală. Dimpotrivă. În special în secolul al XVIIIiea, în ţările de frupte ale Europei s-a reliefat un progres evident în această ramură importantă a economiei. În Bucovina însă se observa pierderea chiar şi a acelor realizări care au fost dobândite până în secolul al XVll-lea. În opinia noastră, factorul determinant al acestei stări de lucruri a fost cel politic. Declinul progresiv al Imperiului Otoman, în a cărui dependenţă vasală se afla de la 1538 Bucovina împreună cu Ţara Moldovei, n-a favorizat înviorarea activităţii economice şi comerciale. În plus, instabilitatea politică în regiune, desele ciocniri militare care au atins în mod direct Bucovina, completau la rândul lor tabloul general nefavorabil. Includerea Bucovinei în componenţa Imperiului Habsburgic a condus la schimbarea stăpânirii politice, la instaurarea păcii pe pământul bucovinean şi includerea, pe această cale, a provinciei, în procesul de civilizare general-european. Stăpânirea austriacă, prin perfecţionarea căilor de comunicaţie, a creat condiţii mai bune pentru dezvoltarea în provincie a activităţii comercial-economice şi, respectiv, pentru utilizarea resurselor ei. Astfel, în cel mai scurt timp se putea obţine o eficienţă maximă în teritoriul recent achiziţionat, tinzând spre o includere cât mai puternică a acestuia în sistemul economic al întregului imperiu. Iniţial, pentru Bucovina a fost mai important momentul strategic. Ţinutul făcea posibilă o legătură directă între alte două provincii austriece: Galiţia şi Transilvania. Dar şi aşezarea ţinutului faţă de Imperiul Rus şi Principatele Dunărene îl făceau important din punct de vedere strategic. În timpul administraţiei generalului Spleny, de la 1774 până la 1778, în Bucovina au fost construite 70 de poduri. Se avea în vedere ca, pe această cale, să se asigure capacitatea de manevrare a trupelor austriece care ocupau ţinutul. În. timpul guvernării lui K.Enzenberg, administraţia militară s-a ocupat nemijlocit de problema construcţiilor rutiere. În anii şi 1783, pe teritoriul Bucovinei de Sud au fost construite două drumuri: de la Doma la Rodna şi de la Poiana Stampei la Borca. Concomitent, în Analele Bucovinei, IV, 3, p , Bucureşti, 1997

214 740 Ihor V. Jaloba, Tadei S. lateniuk Zastavna, Cuciurul Mare (astăzi Velîkîi Kuciuriv, raionul Storojinet), Stârcea, Grăniceşti, Vama şi Poiana Stampei au fost ridicate hanuri cu grajduri de cai şi, magazii, cu un scop dublu: înviorarea comerţului şi a circulaţiei comerciale în ţinut şi folosirea lor ca adăposturi pentru trupele care vor trece pe acolo. De perioada adminstraţiei militare în Bucovina este legat începutul construirii a două drumuri de stat, cele mai importante din Bucovina. Acestea sunt: Drumul Principal de comunicaţie sau al 7-lea Carpatic şi Drumul Militar închis. Drumul al 7-lea Carpatic era o continuare a drumului din Moravia, care ducea din Teszen prin Bela, Izdebnik, Gdov, Zaklucin, Jaslo, Mejczi, Peremyslj, Groden la Lvov, mai departe prin Rohatin, Galici, Horodenka la Sniatin şi se întindea de la Sniatin prin Cernăuţi, Siret, Suceava, Câmpulung până la hotarele Transilvaniei. El străbătea tinutul pe o distanţă de 248,3 km şi se unea cu Drumul Comercial transilvănean, care ducea spre sud, spre Marea Neagră. Simultan cu începutul construirii Drumului al 7-Iea Carpatic, începea şi construirea Drumului Militar închis, cu o lungime totală de 113,4 km. El începea de la calea lui Franz, de lângă Dubăuţi, trecea prin Storojineţ, Vicov, Solca la Gura Humorului, unde se unea din nou cu Drumul al 7-lea Carpatic, precum şi cu Drumul Comercial transilvănean. Paralel cu construirea căii rutiere, acesta, ca şi calea lui Franz, erau amenajate cu hanuri şi edificii necesare. Din anul I 824 până în anul 1855 au fost construite încă două drumuri de stat. Unul din ele, al Sinăuţilor, trecea pe teritoriul Bucovinei de Sud, unind oraşul Siret, prin Sinăuţi, cu Moldova. Al doilea, ce purta denumirea de Podolian (sau Tarnopolian), reprezenta o ramificaţie de la calea lui Franz de lângă Mamaieşti până la Zaleşciki. În ceea ce priveşte muncile fizice, construirea nemijlocită şi procesele de întreţinere a drumurilor, care necesitau un mare volum de muncă, acestea erau executate de către ţăranii bucovineni. Potrivit patentei din 13 iunie 1787, locuitorii din localităţile situate la o distanţă de trei mile de drum erau obligaţi să participe, cu unelte şi animale de tracţiune proprii la lucrările legate de întemeierea, construirea şi întreţinerea lor. De asemenea, locuitorii din satele situate la o distanţă de o milă de drum trebuiau să-lucreze anual 5 zile, iar cei din aşezările depărtate la o distanţă de două mile - trei zile. Crearea unor drumuri de stat permanente s-a răsfrânt într-un mod pozitiv şi asupra dezvoltării economice interne a ţinutului. Starea proastă a drumurilor de provincie era determinată de faptul că, la sfârşitul secolului al XVIII-iea - primul sfert al secolului al XIX-iea, necesitatea de a construi noi drumuri nu era generată de necesităţile vieţii economice ale ţinutului. Devastările, provocate de războaiele din secolul al XVIII-iea, lipsa resurselor materiale şi omeneşti, declinul circulaţiei de tranzit de mărfuri prin Bucovina, nu impuneau o necesitate acută în dezvoltarea unor sisteme de comunicaţii însemnate. Din aceste motiv, drumurile lui Franz şi Hohr se integrau annonios în organismul ţinutului, care exista aici până în anii '20 ai secolului al XIX-iea. Creşterea forţelor de producţie, a populaţiei Bucovinei, stimularea acestor procese de către guvernul austriac au modificat în scurt timp, într-un mod cardinal, situaţia. Din aceste cauze, de la mijlocul anilor '20 ai secolului al XIX-iea, în Bucovina demarează o perioadă impetuoasă de construire a drumurilor nonstatale, perioadă care a

215 Căile de comunicaţie din Bucovina 741 continuat până la mijlocul anilor '50. Lucrările se realizau practic pe întreg teritoriul ţinutului, excepţie făcând numai raionale montane depărtate ale Carpaţilor. În anul 1860, reţeaua rutieră a Bucovinei avea circa 1683 km lungime. Din aceştia, numai 408 km erau de stat, ceilalţi - drumuri nonstatale. fntre drumurile provinciale (cercuale) şi cele comunale nu existau, în acel timp, deosebiri importante şi, din această cauză, în izvoare ele nu sunt deosebite ci sunt pr:ezentate împreună. Problema referitoarea la legislaţia rutieră a devenit destul de acută Ia mijlocul secolului al XIX-iea. După desfiinţarea obligaţiilor feudale şi acordarea unei.anumite suveranităţi comunelor şi reprezentanţilor judeţeni, în condiţiile inexistenţei legii respective referitoare Ia drumurile nonstatale, reţeaua rutieră a provinciei decădea treptat. Comunele refuzau să lucreze la drumuri, iar domeniile să acorde materialul de construcţie necesar şi banii gheaţă. Trebuia creat, astfel, un sistem care ar fi stimulat construcţia drumurilor şi întreţinerea lor, care ar cuprinde, într-o măsură mai mare, populaţia ţinutului cu obligaţia şi impozitul rutiere. Pe lângă drumurile terestre, în Bucovina, în prima jumătate a secolului al XIX-iea erau prezente, d~ asemenea, şi căile fluviale. Exploatarea acestora, în scopuri comerciale şi de transport, era justificată de mult mai mici cheltuieli de timp şi mijloace pentru fumizarea mărfurilor şi a încărcăturilor, în comparaţie cu căile terestre. Potrivit afirmaţiilor etnografilor austrieci, E.Kozak şi E.Fischer, căile fluviale din Bucovina au fost "prin1ele şi, de la început, practic singurele drumuri, pe care produsele lemnoase din părţile bogate în pădure ale provinciei mergeau la export". La sfârşitul secoh.1lui al XVIII-iea şi la începutul celui următor, plutăritul pe râurile Bucovinei avea un caracter sporadic. În această vreme eforturile au fost canalizate spre înlăturarea obstacolelor pentru plu~ărit pe Ceremuş. De la 1790 şi până la 1820, domeniul cameral giiliţian Kutî şi proprietarii bucovineni au efectuat lucrări de curăţire şi reglare a cursului apei. La începutul secolului al XIX-iea au fo~t demarate lucrări şi pc râul Prut. Între anii au fost e[ectuate operaţiuni de întărire a maluri lor şi, partial, de curăţire a albiei. Ungă Cernăuţi, în anii '50 ai secolului al XIX-iea, au fost ridicate construcţii hidrotehnice a11ificiale. Un alt râu important pentru economia ţinutului a fost Bistrita de Aur, cu afluenţii Doma, Coşna şi Teşna din Bucovina de Sud. În anii , dulgherul l.schteier transporta pe Bistriţa la Dunăre lemnul pentru construcţii navale. Lipsa de siguranţă a situaţiei din Moldova, lipsa reglării juridice a plutăritului în Bucovina precum şi conditiile râului propriu-zis n-nu condus la succesul aşteptat. Numai în anii au avut loc primele transporturi cu plutele, soldate cu succes. Pe Bistr iţa, în anii t , precum şi pe allucn\ii ei. Doma, Coşna şi Teşna au fost indepăr1ate toate piedicile rentr~ plute, lucrări care nu continuat şi în anii '50. in ceea ce priveşte utilizarea cdui mai mare râu al Bucovinei - Nistru - pentru transpo11area lemnelor 1. u pluta la sfârşitul secolului al XYll l-lea şi începutul s~colului al XIX-iea, ţinând cont de îndepărtarea lui de principalele zone forestiere ale ţinutului, până

216 742 Ihor V. Jaloba, Tadei S. Iaţeniuk la construirea unor drumuri teresb e permanente care au legat văile Siretului şi Ceremuşului cu Nistru!, aceasta era. sporadică şi neregulată. Progresul în acest domeniu s a schiţat numai în anii '30 al secolului al XIX-iea. Astfel, la sfârşitul secolului al XVIII-iea şi în prima jumătate a secolului al XIXiea, în Bucovina au fost puse bazele unui sistem de căi de comunicaţii care funcţiona permanent. În continuare, el a fost numai perfecţionat şi completat cantitativ sau calitativ (căile ferate).

217 DIE VERKEHRSWEGE IN DER BUKOWINA AM ENDE DES XVIII. JAHRHUNDERTS UND IN DER ERSTEN HĂLFTE DES XIX. JAHRHUNDERTS IGOR JALOBA, T ADEI IATSENIUK Als die Bukowina ein Bestandteil der habsburghischen Monarchie wurde, war der Zustand des bestehenden Verkehrs im Gebiet besonders prekllr. Der schlechte Zustand der Verkehrswege war im mittelalterichen Europa nichts ungewohnliches. Eher galt das Gegenteil. Doch zeichnete sich insbesondere im XVIII. Jahrhundert in den bedeutenden Utndem Europas in diesem wichtigen Zweig der Okonomie ein offensichtlicher Fortschritt ab. In der Bukowina war die Lage entgegengesetzt; man konnte sogar einen Verlust der bis zum XVII. Jahrhundert erzielten Errungenschaften bemerken. Unserer Meinung nach war diese Situation duech einen politischen Faktor bestimmt. Der Verfall des Ottomanischen Reiches, in dessen feudaler Abhăngigkeit sich die Bukowina zusammen mit dem Lande Moldau seit 1538 befand, hat keine Belebung des wirtschaftlichen und kommerziellen Lebens erfahren. Noch mehr, die politische lnstabilităt im Gebiet, die hăufigen militărischen ZusammenstoBe, die die Bukowina direkt beruhrten, vervollstandigten ihrerseits das im Allgemeinen nachteilige Bild. Der Einschluss der Bukowina in die Zusammensetzung des habsburghischen Kaiserreiches flihrtc 1ur Ănderung der politischen Herrschaft, zur Herbeiflihrung des Friedens auf Bukowiner B," 11?11 und auf diesem Wege zur Einfllhrung der Provinz in den gemeineuropăischen Zivilisierungsprozess. Durch die Verbesserung der Verkehrswege hal die oslerreichische Herrschaft bessere Bedingungen fi.ir die Entwicklung der kommerziell-okonomischen Betătigung der Provinz, sowie die Nutzung ihrer Ressourcen geschaffen. So konnte in kurzester Zeit im neuerworbenen Territorium ein ăuberst hoher Wirkungsgrad in Richtung auf dessen moglichst glinzlichen Einbau in das wirtschaftliche System des ganzen Reiches erzielt werden. Anflinglich waren strategische Betrachtungen ft1r die Bukowina von grobter Bedeutung. Das Gebiet ermoglichte die Herstellung einer direkten Verbindung zwischen zwei anderen Provinzen: Galizien und Siebenbiirgen. Aber auch ihre Lage relativ zum russischen Reiche und den Donauftlrstentllmem verlieh ihr strategischen W ert. Analele Bucovinei, IV, 3, p , Bucureşti, 1997

218 744 Igor Jaloba, Tadei Jatseniuk Wăhrend der Verwaltung durch General Spleny, zwischen 1774 und I 778, wurden in der Bukowina 70 Brilcken gebaut. Auf diese- Art wollte man die Manovrirfllhigkeit der osterreichischen Besatzungstruppen sichem. W!lhrend der Verwaltung von K. Enzenberg beschllftigte sich die militllrische Verwaltung unmittelbar mit dem Problem des StraBenbaus. Wăhrend der Jahre und 1783 wurden auf dem Boden des SUdens der Bukowina zwei Wege angelegt: von Doma bis Rodna und von Poiana Stampei bis Borca. Zugleich wurden in Zastawna, in Kuczurmare, (heute Welykyi Kuczuru, im Rayon Storozinetz), in Styrcza, Graniczesti, Vama und Poiana Stampei Pferdest!llle und Lagerrăume errichtet, und zwar mit doppeltem Zweck: uin den Handel und den Handelsverkehr im Gebiet zu beleben und um die durchziehenden Truppen zu beherbergen. Die Zeilspanne der Milit!lrverwaltung der Bukowina ist mit dem Anfang der Anlegung der zwei staatlichen StraBen, und zwar der HauptstraBe oder der 7. KarpatenstraBe und der geschlossenen MilitlirstraBe verbunden. Die 7. KarpatenstraBe war eine Fortsetzung der aus Mahren kommenden StraBe, die von Teschen durch Bielitz, lsdebnik, Gdow, Zakluczin, Jaslo, Mejczi, Premysl, Grodek bis Lemberg, und weiter durch Rohatyn, Halicz bis Sniatyn ging und sich dann von Sniatyn durch Czemowitz, Sereth, Suczawa, Kimpolung bis zur Grenze Siebenbilrgens fortsetzte. Die Straf3e durchlief das Gebiet l!lngs einer Strecke von 248,3 km und verband sich sodann mit der SiebenbUrger Handelsstraf3e, die nach SUden, zum Schwarzen Meer ftlhrt. Gleichzeitig mit dem Anfang der Anlegung der 7. Karpatenstraf3e begann auch der Bau der geschlossenen MilitlirstraBe, von einer totalen Ulnge von 113,4 km. Sie begann vom Franzensweg neben Dubautz, durchliefstorozinetz, Wikow, Solka bis Gura Humora, wo sie sich aufs Neue mit der neuen 7. KarpatenstraBe und mit der SiebenbUrger HandelsstraBe verband. Zugleich mit dem Bau der Straf3e, wurde diese, ebenso wie der' Franzensweg, mit Herbergen und mit den notigen Gebăuden -versehen. Von 1824 bis 1855 wurden noch zwei Staatsstraf3en gebaut. Eine von ihnen, die Sinautzerstraf3e lief durch den SOden der Bukowina und verband die Stadt Sereth Ober Sinautz mit der Moldau. Die zweite, die podolische (oder die Tamopoler) genannt, bildete eine Verzweigung des Franzensweges von neben Mamajesti bis Zaleszczyki. Was die physischen Arbeiten, den unmittelbaren Bau und die Betreuung der Straf3en anbelangt, die eine grobe Menge an Arbeit beanspruchten, so wurde diese von den Bukowiner Bauem geleistet. GemăB dem Patente vom 13.Juni 1787, waren die Bewohner der Ortschaften, die bis zu einem Abstand von drei Meilen von der StraBe lagen, verpflichtet mit eigenen Werkzeugen und Zugtieren an den Arbeiten filr ihre Anlegung, am Bau und an ihrer Betreuung teilzunehmen. Die Bewohner der in einem Abstand von einer Meile von der Straf3e liegenden Dorfer hatten jăhrlich 5 Tage, jene der Ortschaften, die in einem Abstand von zwei Meilen lagen, 3 Tage lang zu arbeiten. Die Anlage von st!lndigen StaatsstraBen wirkte sich ebenfalls positiv auf die innere Entwicklung des Gebietes aus. Der schlechte Zustand der Straf3en in der Provinz war dadurch bedingt, dass am Ende des XVIII. bis zum ersten Viertel des XIX. Jahrhunderts das Bedtlrfnis an neuen StraBen durch die Notwendigkeiten des wirtschaftlichen Lebens

219 Die Verkehrswege in der Bukowina 745 des Gebietes nicht entstanden war. Die von den Kriegen des XVIII. Jahrhunderts verursachten ZerstOrungen, der Mangel an materiellen und menschlichen Ressourcen, die Abnahme des Durchzugs von Waren durch die Bukowina, verursachten keine dringende Not an einem bedeutsamen Verkehr. Deshalb passten die Franzens - und Horrwege harmonisch in die Organisation des Gebietes, die hier bis in die zwanziger Jahre des XIX.Jahrhunderts existierte. Das Anwachsen der Produktionskrăfte, der BevtHkerung der Bukowina, die Anregung dieser Prozesse seitens der 6sterreichischen Regierung haben die Lage in kurzer Zeit grundlegend gellndert. Aus diesen Grtinden startete în der Bukowina Mitte der zwanziger Jahre des XIX.Jahrhunderts eine Periode sturmischen Baus nichtstaatlicher Wege, eine Periode, die bis in die Mitte der 50-ger Jaflre fortdauerte. Die Arbeiten verliefen praktisch auf dem ganzen Territorium des Gebietes, mit der einzigen Ausnahme des entfemten Rayons der Karpaten. Im Jahre 1860 hatte das StraBennetz der Bukowina eine Lănge von etwa 1683 km. Davon waren nur 408 km staatlich, die Ubrigen waren nichtstaatlich. Es gab zu jener Zeit keine wichtigen Unterschiede zwischen den Provinz(kreis)straBen und den GemeindestraBen und deshalb werden sie in den Quellen nicht unterschieden und werden zusammen angeftlhrt. Die Frage der StraBengesetzgebung wurde Mitte des XlX.Jahrhunderts ziemli~h brennend. Nach der Abschaffung der feudalen Verpflichtungen und der Einrliumung einer gewissen Selbststăndigkeit an die Gemeinden und die Vertreter der Kreise, begann unter den Bedingungen der lnexistenz eines die nichtstaatlichen Stral3en betreffenden Gesetzes ein fortschreitender Verfall des Stral3ennetzes der Provinz. Die Gemeinden verweigerten an den Stral3en zu arbeiten, die Gutsgebiete das nchige. Baumaterial und das bare Geld zur Verfilgung zu stellen. Es mul3te somit ein System eingefilhrt werden, das den StraBenbau und deren Betreuung anregen und in gr613erem Mal3e die ganze Bev61kerung des Gebietes durch Verpflichtungen und Steuem erfassen sollte. Aul3er den Landstral3en gab es in der ersten Hălfte des XIX.Jahrhunderts in der Bukowina auch WassarstraBen. Deren Benutzung fur Handels - und Verkehrszwecke war durch viei kleinere Geldausgaben und Zeitverluste bei der Lieferung von Waren und Ladungen im Vergleich mit den LandstraBen bedingt. Den Aussagen der osterreichischen Ethnographen E.Kozak und E.Fischer gerniil3, waren die WasserstraBen der Bukowina "die ersten und anfânglich einzigen Wege, auf denen die Holzprodukte aus den waldreichen Teilen. der Provinz zur Ausfuhr gelangten". Gegen Ende des XVIII. und am Anfang des folgenden Jahrhunderts hatte das Ftossen auf den Bukowiner Fltissen einen sporadischen Charakter. Zu jener Zeit waren die BemUhungem um die Beseitigung der Hindemisse filr das Fltissen auf den Czeremosch gerichtet. Von 1790 bis 1820 untemahmen das Karneralgutsgebiet Kuty und die Bukowiner Gutsbesitzer Arbeiten zur Reinigung und Regelung des Wasserlaufes. Anfang des XIX.Jahrhunderts begannen auch Arbeiten am Pruth. Zwischen 1804 und 1825 wurden die Ufer befestigt und das Flussbett teilweise gereinigt. ln den 50-ger Jahren des XIX.Jahrhunderts wurden neben Czemowitz kunstliche hydrotechnische Anlagen errichtet.

220 746 Igor Jaloba, Tadei latseniuk Ein anderer tur die 6konomie des Gebietes wichtiger Fluss war die goldene Bistritz, mit seinen NebenflOssen Doma, Koschna und Teschna in der sudlichen Bukowina. ln den Jahren transportierte der Zimrnermann l.schleier auf der Bistritz bis zur Donau ftlr den Schiffbau bestimmtes Holz. Die Unsicherheit der Umstănde in der Moldau, das Fehlen einer juridischen Regelung des FIOssens in der Bukowina sowie die Verkehrsbedingungen auf dem Flusse selbst ftlhrten nicht zum erwarteten Erflog. Und erst in den Jahren fanden die ersten erfolgreichen Transporte per Floss statt. Zwischen I 847 und 1848 wurden auf der Bistritz und ihren NebenflUssen Doma, Koschna und Teschna alle Hindemisse tur das FIOssen beseitigt; die Arbeiten wurden bis in die 50-er Jahre fortgesetzt. Was die Benutzung des grobten Flusses der Bukowina, des Dnjester, zum Transport des Holzes per Floss am Endes XVIII und am Anfang des XIX.Jahrhunderts betriffi, zieht man in Betracht, wie weit er von den wichtigsten bewaldeten Zonen des Gebietes tag, war es nicht unerwartet, dass diese bis zum Bau von bestllndigen LandstraBen, die die Sereth - und Czeremoschtater mit dem Dnjester verbanden, sporadisch und unregelmabig blieb. Der diesbezogliche Fortschritt zeichnete sich erst in den 50-er Jahren des XIX.Jahrhunderts ab. Somit wurden in der Bukowina schon am Ende des XVIII und der Hălfte des.xix.jahrhunderts die Grundlagen ftlr ein bestandig funktionierendes Verkehrsnetz gelegt. ln der Folge wurde es nur quantitativ und qualitativ (Eisenbahnen) verbessert und ergllntz.

221 6YKOBMHCbKE HIMEl.lTBO I Moro POilb Y KYilbTYPHOMY P03BMTKY KPAtO ( pp.) CEPrn1 TPOBH 1. HiMui ua liy1rneuui. HiMl..li Ha JeMJillX liykobhhl13 llbl1jll1cll B enoxy cepe.nhbobi'l'lll. me y 1371 poui oteub HiKonayc <fioh MeJibJaK J Ilpycdi Jacuysae Ha Tep11Topiî CepeTCbKOro np11xo.ny MOHacmp op.nehy <fipahl{llckahl{ib. Ane oco6mtbo akthbho HiMui no'lajih JaCeJlllTH liykobhhy nicjill i"i exo)j)kehhll.no CKJI~MY AecTPiî Ja.noroeopoM ei.n 5 mmhll 1775 po KY i ei.n.ei.nattttll Kpa10 imneparnpom MoJe<fioM II y 1783 poui.bi.nomo 'IOTHpu octtoetti rpynu HiMel..lbKUX nepecenettuie neprnoî xeuni KiHl..lll XVIII CT.: I) «rnea6u» - cerurnu i pemichhkh, llki nphhllljlu 3 Il<fiaJibl..IY, limeha, BIOpTeM6epra, <l>pahkohiî i reccetta, JaCHyea13wu neprni nocenettttll "y 1782 poui Ha Powi 6iJlll qepttieuie, y Mono.niî i Mi ToKa )].paromipha; 2) uincu - po6ithhkh riptth'lo-6y.nieenbhhx ni.nnp11cmctb J Bepx HbOÎ Yropll.IHHH, llki np116jihjho e 1783 poui nocenenun11cll y paiîotti.slko6ehie; 3) HiM1..1i-nepeceneH1..1i 3 lioremri - B OCHOBHOMY po6ithhkh CKJIO.nyBHHX Jaeo.nie, ll.10 B 1793 poui pojno'lanh e11po6h111..1teo ckjia e KpaCHo ijibcbky; 4) ttimui-mill.lahh - eihcb Koei, CJiy)f{60BL{i, pemichhkh, llki, np116yew11 Ha liykobhhy (HacaMnepe.n BOHH nocem1- JIHCll y qephibl..irx, CepeTi, Cy'laBi), JaHHRJIU KJIIO'loei poni y rocno.napctbi Ta ynpaenihhi.nep)f{abhhmu cnpaeamu. )].pyrmo XBHJlelO HiMeL{bKOro nepecenehhr Ha liykobh HY BBa)l{afTbCR p03cenehhr HiM1..1ia-6oreML1iB y cepe.n11hi XIX ct. 3ri.nHo neprnoro abctpihcbkoro nepenucy ttacenehhr 1869 poky, Ha liykobhhi npo)f{hbajio Maii)l{e 40 THC. Hi Muie a6o YpOXH 6iJibllle 7,5% 3araJibH0 i 'IHCeJibHOCTi )l{htejiib KpalO, RKa CTaHOBHJia 'IOJJ. 3a pejyjibtatamh nepen11cy 1910 poky HiMeUbKe HaceneHHll Ha 6yKOBHHCbKiiÎ JeMJJi CKJIMaJIO 9, 15%..ll:Jill nopibhllhhll: ykpai Hui cepe.n BCbOro HaceJieHHll liykobhhh CTaHOBHJJH ~8,22%, PYMYHH %, rnpei - 12%, nonl!kh - 4,54%, npe.ncrnbhhkh ihwhx Hapo.n,iB - 1,85%. 3p03yMiJio, ll.10 npornrom MaH)f{e 150 pokis HiMui 3po6HJIH nomithhii ettecok y pojbhtok rocno.napcrna i KYJibTYPH KpalO. HacaMnepe.n ue CTocyBaJJOCll BKJJa.ny HiMeL{TBa y KYJibTYPHY poj6y.noay liykobhhh. 2. PoJIL nimuib y KYJILTypuo-.llyxoeuoMy po3bhtky liykoeuuu )].y)f{e Ba)f{JJHBY pojib HÎMl..li ei.nirpanh y pojbhtky oceith. AecTPiHCbKa a.n.mihicypauill CTBop11na ita liykoeuhi uiny Mepe)l{y pijhomahithhx wkin. 16 rpy.nttr 1808 poky 6yna Bi.D.Kpnrn neprna rimhajir y qephîbl..irx. BeprnHHOIO y pojbhtky OCBiTU CTaJIO JaCHyeaHHR 4 )f{obthr 1875 poky yhibepcutety <l>patt1..1a-l10je<t>a y qephîbl..lllx. npe.nctabhhk Bi.n liykobuhh y Bi.neHCbKOMY peitxcpati KoHCTaHTHH ToMall.lyK, llkhh TPHBaJiUH 'lac.o6ctoiobab CBOIO i.n,elo CTBOpeHHll HapOJlHOro Hi MeL{bKOMOBHOro yhibepchtety' BHCTynaIO'IH 3 TPHfiyHH napnamehty CKaJaB: «TiJibKH TOMY' ll.10 HiMeL{bKa OCBiTa Maf yhibepcanbhe JHa'leHHll, 6araTO He Analele Bucovinei, IV, 3, p , Bucureşti, 1997

222 748 liykobhhcbke HiMeQTBO i uoro ponb y KynbTypHoMy po3blftky Kpmo HiMeUbKHX CH!.JiB liykobhhlf nparnytb HaB 1 :1aTHCJI y HiMeUbKOMY yhieepcllteti B 1 1epHiBUJIX». Moro nparnehhji ManH ycnix: Ha Hauea)l(.flHBiumx <1>axynbTeTax - IOpHJUfl.!HOMY i $inoco$cbkomy - y3akohhj10cji l.!htahhji nekuih Ha HiMeUbKiH MOBi. Cnaea yhieepcntety npnnryeana cry.uehtie 3 ycid eponh. B uinomy, Ha not.tatok 1914 poky Ha liykobhhi 6yno 17 cepe.uhix lllkin (rimha3itt), 478 HapO.UHHX WKin (y TOMY 1.1ncni, 73 HiMeUbKi, 187 pymyhcbkhx i 218 yxpaihcbkhx), 28 npnearnnx wxin (3 HHX 6 cepe.11.hix i 22 HapO.UHHX lllkojih). )];o HiMeUbKOro KYJibTYPHOro )l(httji Ha liyxoehhi Hane)l(HTb TaKO)I( ei.zuq>httji TeaTpy i MY3Ht.tHi KOHUepTH y qephibqjix. liykobhhui MaJlH MO)l(nlfBiCTb cnyxath TBOpH lierxoeeha, Barnepa, Jlicra. Tax, cehcauiiihoio i earomoio no,u,ir10 y xynbryphomy nnahi 6ynH JJ.Ba KOHUepTH <l>pahua Jlicra y qephibujix y 1847 poqi poxy B yhibepchteti 6ye Janpoea)l)l(eHHtt HOBHtt MYJHKanbHHtt nektopih. Y pilhhx KyTKax AecrpiHcbKoi" imnepii" KOpHcryeaBCJI nonyilllphictio JaCHOBaHHH y 1872 poui OpKeCTpOBHM JJ.HpeKTopoM 6oreMCbKoro HauioHanbHOro Tea'Tpy e Ilpmi CKpHnaneM An.anb6epToM rpimani qephibeubkhh l.!ojiobit.thh nicehj-ihh xop, JIKHH MaB npekpacho ni,ni6pahhh HiMeUbKOMOBHHH penepryap. HiMeUbKa HauioHanbHa rpyna Mana me JJ.Ba TOBapHCTBa cniey - qephibeubke )l(ihot.te TOBapHCTBO i TOBapHCTBO llly6epta (llly6ept6yhjj.). BoHH BHKOHYBaJIH JIK HapOJJ.Hi TBOpH, TaK i BenHKi xnachl.!hi TBOpH, 30KpeMa «HiMeUbKHH pekeit:m» lipamca, pexeirn MouapTa, oparnpii" lienoeeha. llly6ept6yhjj. nepiojj.ht.tho Blfcrynae 3 KOHQepTaMlf y 6araTbOX MiCTaX liykobhhh, mo cnphjij10 3acHyeaHHIO no.ui6horo MYJHl.!Horo o6'rjj.hahhji y Pa.niBUJIX Ha 1.1oni 3 npo<f>ecopom Hi6io. HiMUi OJJ.HHMH 3 nepwhx Ha liykobhhi not.tajih BH.D;aearn CBOIO nepiojj.hl.!hy npecy. Y 1862 poui npo<f>ecop OJJ.Hid 3 rimhajitt y qephibujix EpttcT Py.nonb<f> Hoif6ayep Janot.taTxyeae HiMeUbKY rajety «liykobhha» poxy 3 'J1em110TbCJ1 pi3homahithi repettcbki rajeth Ha HiMeUbKiH MOBi. Hai1BiJJ.OMilllOIO 3 HHX CTana «Cxi.nHorepettcbKa rajeta». HiMeUbKOMOBHa «qepttibeubka rajeta» poxy nepernopnnacji e o<f>it ihhhh pynop Kpai1oenx oprattie ena.nn. ToeapHCTBO XpHCTHJIHCbKHX HiMUiB y )l(obthi 1897 poky 3aCHYBaJ10 CBiH,npyKOBaHHH oprah - momicht.thhk «Bukowiner Bote», neprnni1 HOMep HKoro enwwoe 1 O )f(obthh 1897 poxy. 3a KopoTKHH 1.1ac rajeta JaBJJ.HKH ttacamnepe.n BHCOKonpo<f>eciHHiH po6oti ronoehoro pe.naktopa npo<f>ecopa Anb<f>pe,ll,a Ilaentt4CKa. Y rpy.d.hi 1903 poxy not.tae BHXO.llHTH JJ.OJJ.aTOK.llO «Bukowiner Bote». BiH 3 1 cit.thll 1904 poky nepernop11ech y camoctihhy HiMeUbKY ra3ety «Bukowiner Nachrichtem>. Ha.uJBH'laiitto BeJIHKHH enn11e cnpae11nn 11iMui Ha KH11roe11JJ.aem1uTeo, JiiTepaTyptte i Hayxoec )KHTIH IiyKOBHHH. Ba)f(mtBHM nitepatyphhm ycnixom 6yno sn.nahhji 'lephibel.bkoio.npyxaptteio y 1799 poui HiMeUbKOMOBHOro KaneH,nap.11. y 1903 poui Toeap11crno xphcthjihcbkhx HiMuie eunyctttno KaJICH.llap )])lll HiM1..1ie EyKomrnH, TCXHi'IHOIO HOBHHKOIO JIKOI o 6yna ny6nikaui.11 <f>ornrpa<l>itt (nepwojo CTaB llopt]jct ro-jiobh i 1101teCHOfO 'IJieHa TOBapHCTBa npo<t>ecopa T.raprnepa). HiMUi CTBOp!OBa.nH ra-.nyjeni Kmtrapui i 6i6.nioTeKH. 3or<peMa, nepwi 3 mx 6y.nu CTBopeHi a Inniweunax, r1m60kih, MononJi, Tepe6JJeWTaX, CaTyJJMapi Ta HODHX lukahax. <t>opmybahhji ra J1Y3CBHX KHH)f{KOBHX nabok ei.u6yeanocll Ha OCHOBi ronobhoi KHHrapHi qephieuie. 3ae.u.11KH akthbhiif.llî.!ijibhocti Toeap11cTea xphcthjlllcbkhx HiMuie, JOKpeMa np0<ţiecopa PafiMYH.lla <l>pi.llpixa KattHJl)l.11, JIKHH eijj.nobillab y rneap11crni Ja UJO.nimrnKy po6on1. 6yno Bnposa}l:>KCHO Pll.U HOBOBHe}lellb: oprahi'3aqill KIHDKKOBHX BHCTaBOK. 6i- 6nio1e1lllHH KaTa.nor, ny6j1i<rni 6i6nioTeKH 3 npaeom mmocy ni1cpa1ypu, TOLUO..5IK pelynbtat. y)f{e Ha no'latok 1899 p. 6i6nioTeKu ToaapncTBa xpttcthjihcbkhx ttimuie MaJJH y CBOfMY po1noplll{)f{ehhi MaH)l(C )],ÎB )l(ypttanib..l.{o BÎ.llOMllX HiMeUbKHX mtcbmchhhkîb HaJJeJKaTb 6yKoe1111ui J110JJ.Bir A.uoJib<jJ CiMiri11oeu11-Wrny<f>e ( ), Kapn EMiJtb <l>pahtwj ( ), fei1hpix Kinnep ( ), A11b<l>pe.ll K1yr ( ) rn ittwi. I CbOfO.llfli He BTp~nHJrn

223 0 CepriH Tpmrn 749 cboro 3HaqeHHll po6oţ,h 3HaHoro qephibel..lbkoro ictophka PaifMyH.a:a <l>pi.a:pixa KaHH.llJill ( ). Horo nepy HaJJe>KilTb, 30KpeMa, «lctopi11 liykobhhh» ( 1897), «lctopîll MÎCTa qephîbl..lî» (1908), a TaKO)I( ony6jiîkobahe npotllrom pp. TPbOXTOMHe.a:ocJIÎ.ll>KeHHJI «ICTopi11 HÎMl..lÎB y KapnaTCbKHX Kpai"Hax». 0 ni.a: qac Ileprnoi" CBÎTOBOi BÎHHH KaHH.llJib oco6jihbo akthbho 3aHMaBCll nhtahhllmh.noni HÎMel..lbKHX nocejiehuîb y KapnaTax i Ha liajikahax. BiH nparnye OOKa3aTH Ba)l(JIHBe JHaqeHHll OOCHJICHHll HÎMCUTBa Ha llljijixy.llo A.u.piaTHKH i.a:0morr11c11 J6iJibllleHHll KÎJibKOCTi nocejiehuie Ha CxoJJ.i, oco6n11eo e ra.nttq11hi, llljijixom nptt6yrrj1 KOJI~HÎCTÎB 3 HiMel..lbKHX 3eMeJlb. BiH 6a1.JHB y l..lbomy npocyeahhi Ha Cxi.a: «3aXHCT.nrr11 ecboro HÎMel..lbKOro Hapo.ny», «nepe.a:oee ykpinnehhll», JIKe 3.llaTHe BHTPHMarn oca.a:y i rnrypm. I.U lf>opnocth 306pa>Kyea.n11cJ1 «30HaMH 6opOTb6H>>, llkî 3aB)l(.llH nobhhhî 6yJIH nî.lltphmybathcll.lljill 3aXHCTY BJiaCHe HÎMel..lbKHX BOJIO.llÎHb. lctophk TaKO>K nponohybab KOHKpeTHÎ JaXO.llH.llJill Ha.a:aHHll nî.lltphmkh KOJIOHÎCTaM 3 6oKy HÎMel..lbKOi" 6aTbKÎBLl..lHHH: HÎMel..lbKHH KanÎTaJI i HlMeUbKÎ ni.nnpm:muî nobhhhî BKJia.a:arn ÎHBecTHl..lii" B Kpai"HH Cxo.ny, 3aifMarn 6ataTi rnpobhhhî phhkh, a pojj.101.jî CXÎ)J.HÎ 3eMJIÎ MaJJH rapahtybath BCJIHKÎ ycnixh HÎMeUbKHM lf>epmepam. KpiM TOro, notpe611 i CTaHOBHLl..le HÎMeUbKOi" HapoJJ.Hoi" rpyn11 nobhhhî 06roeop10BarncJ1 e ra3etax i Ha 36opax. KaifH.llJib y 3e'J13KY 3 UHM Jayea)l{yBaB TaKe: «MH no BHHHi 3aCHoeyeaTH ra3eth Ha 1.JY)l{HX MOBax, JIKÎ 6yJJ.yTh HÎMeUbKHMH 3a 3MÎCTOM... MH nobhhhî CBOiM 6JIH3bKHM i )J.aJleKHM cyci)j.am )J.aBaTH npo Hac nojichehhji, po3'jichiobath cytb Harnoi" po6oth i HarnHx nparnehb. TaKO)I{ HiMeUbKÎ KaTOJIHUbKÎ uepkbh 1.Jepe3 OO)l(epTByBaHHll MalOTb nokajath, IUO i"m He 6aHJJ.Y)l(Î OOTPe6H ixhîx HiMeQbKHX 6paTiB no Bipi Ha CxoJJ.i». Kai1HMb BBa)l{aB, Ll..lO «CHJibHe i Bce6i1.JHe cnpmihhji HÎMl..IJIM y nphkop,ll.ohhhx o6jiactjix ( cnpaemo BCbOro HÎMeQbKOro HapoJJ.y». KaHH.llJib, BHXO)J.Jll.JH 3 TOro, Ll..lO liykobhha y pokh Ileprnoi" CBÎTOBOi" BiHHH 6yna okynobaha, nponohyeab nepebecth qephîbeqbkhh yhieepchtet Ha 3axiJJ.. CnoBa, JIKÎ BÎH TOJJ.Î 3Haifrnoe, npon11ea.n11 ceirno Ha woro cnoci6 JJ.YMOK: «MH He xo1.jemo, Ll..l06 y TenepirnHiH MOMeHT MoryTHbOro p03kbîty HÎMeQbKOro JJ.YXY HÎMeQbKHi1 Hapo)J. i 3JJ.o6yTKH iforo ea)l(koi npa1..1i 3ropin11 Ha Cxo)J.i... OnnoT HiMel..lbKOi KYJibTYP" B nphkop.llohhhx 3eMJIJIX He MO)l(e 3arnHyrn B TenepirnHiH nepejiomhhh ÎCTOpHl.JHHH I.Jac, TaK JIK ni.u;rotobjiehhh nodhhh nobopot HÎMel..lbKHX nparnehb i uinei1, TaK JIK 3aKJIHK Ha Cxi.u; 3Hoey np03ey1.jab i i1oro cynpobo.ll>kyiotb npekpachi nepemorn HiMeUbKOi 36poi"... MH xo1.jemo YTPHMaTn, He 3a.nnrnnern11 Mano.u;yrnHo, Te, Ll..lO TaM.u;ocJ1rttyTo notokamh HÎMeUbKOi" KpoBi. XTo CHJ1bHÎrn11i1, xto xoqe HanoBHIOBaTH ABcTPÎIO HÎMeQbKHMH i,u;ejimh, MyCHTb Mani CXO)l{Î no1.jyttj1... BeJIHKHH HapOJJ. nobhheh y CBOi H nphkopjj.ohhih o6jiactî npobo)j,hth.a:anekorjijijj.hy Ta nepejj.6al.jjihby nojiîthky i nphhochth )l(eptbh.lljiji i"i BÎJJ.CTOIOBaHHJI.,[{o UbOro BÎJJ.HOCHTbCJI TaKO)I( 36epe>KeHHJI qephibeqbkoro yhibepctttety>>. Ha TepHTOpri liykobhhh np~l..llobajih i TBOpHJIH BÎJJ.OMÎ apxîtektoph i XYJJ.O)l(HHKH. Ilpa3bKHH apxitektop Horn<fi rnaeka CTBOpHB Bpa)f{alOl.JHH ahcam6jib pe3hjj.ehuii" 6yKPBHHCbKoro MHTPonoJIHTa (cborojj.hi - 1.JaCTHHa qephibeqbkoro JJ.ep>KaBHoro yhibeprntety im.io.<l>e.a:bkobhl.ja) i BipMeHCbKY uepkby, mo JHaxoJJ.HTb Ha Byn11ui Ka<fieJJ.pa.nbHa o6nachoro U~HTPY BiJJ.eHCbKÎ apxitektoph <l>ejibhep i rejibmep y 1905 pol..iî 36yJJ.yBaJJH nphmîiuehhll qephîbeubkoro,ll.ep)l(abhoro TeaTpy. Y 191 O poui MaifcTep <l>pi1.j 36yJJ.yBaB HiMel..lbKHtt JJ.ÎM y qepttibqjix. BttyTPirntti )J.eKopauii Qboro HÎMeQbK9ro KYJibTypHoro uetttpy 6yn11 crnopehi xyjj.o)l(hhkom Anbcf>peJJ.OM OcţmepoM. Horo ypo1.jhcte BÎJJ.KpHrtJI BÎJJ.6ynocJ Jepem1 i 3aaeprn11nocJ1 eejihkhm CBJITKOBHM KoH1..1epTOM. HapoJJ.Hi HiMeQbKi JJ.OMH 6yn11 TaKO)I{ 3BeJJ.eHi a ihrnttx MicTax liykobhhh i "ix JaraJibHa KÎJibKÎCTb Ha no1.jatky XX CT. CTaHOBHJia 50 nphmîiuehb.

224 750 l>ykobhhcbke HiMeQTBO i Horo pojib y KYJibTYPHOMY po3bhtky KpalO )l,y)l(e Ba)l(JIHBY pom; y.llyxobho-kyjibtyphomy p03bhtky l>ykobhhh Bi.llirpaBaJIH pi3homahithi RiMeQbKi TOBapHCTBa, J!Ki BHHHKaJIH B YMOBax p03boio HaQiOHaJibHO KYJibTYPHOro )f(htl'ji Kpaio B cepe,llhhi XIX - Ha no11atky XX CT. IlepwHM HiMeQbKHM TOBapHCTBOM 33 HaQiOHaJibHHM 3a6apBJieHHJIM 6yno «HiMeQbKe TOBapHCTBO y qepttibqjix» (1871 pik). Y naparpalj>i nepwomy Horo CTaTYTY 3a3Ha11a.nocJ1: «TosapHCTBO Mar MeTOIO o6'r.nhath.!j.jjji cninkybahhji HiMUiB y qephibqjix i 3po6HTH MO)l(JIHBHM 'IHTaHHJI HHMH raphoro 3MiCTy fa3et i nonyjijlphhx cepe.n Hapo.ny TBOpiB». IUonpas.na nepwhm 'IHCTO HiMeQbKHM TOBapHCTBOM Ha l>ykobhhi ictophkh <1>.JlaHr i P.Barnep BBa)f(aJOTb JacttoBatty B 1881 poui y qepttibujix <J>iniio Jara.nbttoaecrpiHcbKOro HiMeUbKOro wkijibttoro rneaphctba. Y.llpyriH nojiobhhi XIX CT. y HawoMy Kpai BHHHKJIH TaKO)I( nepwi cnopthbhi rneapnctba. HapewTi, y 1897 p. 6yno JacttosaHe ToeapHCTBO xpncthjihcbkhx HiMuis l>ykobhhh, nepwi 3ara.nbHi J6opn JIKOro si.n6yjihcji 20 JlJOTOro 1898 poky. 3a KOpOTKHH 11ac BOHO CTBOpHJIO ceoi <J>inii Ha MiCQJIX: y KiMnOJIYH3i, rypa-rymopi, CrnpO)f(HHQi, Pa.ZJ.iBQJIX, Powi, r1rn60kih. TosapnCTBo xphcthllhcbkhx HiMUiB crano Jocepe)J.)l(eHHllM KYJibTYPHO-TosapHCbKOro pyxy Ha EyKoBHHi, uehtpom KY.n'bTYJ>HO-npoceiTHHUbKoi.uiRJibHOCTi HÎMUiB i Ba)l(JIHBOIO CKJia)J,OBOIO nojiikyjibtyj>horo )l(httji KpalO. BHCHOBOK C1<aJaHe emue 6e3yMOBHO cei.n'ihtb npo earomhh BHecoK HiMuis y KYJibTYJ>HHH po3bhiok liykobhhh abctj>ihcbkoro nepio.ny. HiMeUbKiH HauioHaJibHiH KYJibTypi HaJie)ICHTb nomithe Micue cepe.ll ihwhx BaroMHX lj>aktopib, lllo cytte:bo BnJIHBaJIH Ha «t>opmybahhll CBiTOrJill,llHHX n03huih i E:BponeHCbKOro MeHTaJiiTeTy )l(htejiie KpalO. 0.nttaK He CJii.ll Ja6ysaTH, mo HiMeQTBO i iioro KYJibTypa cnisicttyeanh nopj1.ll i e TicttoMy B3aeM03B'll3KY 3 KYJibTYPHHMH Ha.n6aHHllMH ihwnx Hapo.lliB Qboro «6yKoBoro KapnaTCbKOro KpaK>», HacaMnepe.n ykpaihqib, pymyhie, nonrkib, repeie, eipmehib. lctopill TOJiepaHTHOro p03bhtky, 36ara4eHHll i B3aE:MonpoHHKHCHHll pi3hhx KYJibTYP Ha l>ykobhhi nobhhha cnyryeath scim HaM xopownm nphkjia)j.om y cnpaei ycniwhoi po36y.noen YKpaiHCbKoi.nep)l(aBn Ha cy'iachomy etani )J.Cp)l(aBOTBOpeHHJI, "ii BXOJJ.)l(eHHJI JIK nobhonpabhoro 'IJieHa )),0 reponehcbkoro cnibtobaphctba. JIITEPA TYPA I. Die Buchenlanddeutschen Kulturel/e 13 Arbeitshefte, Bono, Bukowina Heimat von gestern, Karlsruhe, Kaindl R.F., Geschichte der Karpatendeutschen: ln 3 Bde, Gotha, Lang F., 150 Jahre Deutschtums in der Bukowina, Mllnchen, Wagner R., Alma-mal'er Francisco Josefina, Mllnchen, Wagner R., Vom Moldauwappen zum Doppeladler, Augsburg, 1991.

225 GERMANII DIN BUCOVINA ŞI ROLUL LOR ÎN DEZVOLTAREA CULTURALĂ A ŢINUTULUI ( ) SERGHEI S. TROIAN Gennanii au început să colonizeze deosebit de activ Bucovina după intrarea acesteia în componenţa Austriei, confonn tratatului din 5 iulie 1775, şi în unna vizitării provinciei de către împăratul Iosif al II-iea, în anul Se pot distinge patru principale grupuri de colonişti gennani: 1) "şvabii" - ţăranii şi meşteşugarii gennani care au venit din Pfalz, Baden, Wllrtenburg, Frankonia şi Hessen. Aceştia s-au aşezat în anul 1782 în Roşa (suburbie a Cemăuţilor), Molodia şi Mitocul Dragomimei; 2) gennanii mineri din Slovacia. În anul I 783, la iniţiativa preotului iezuit Kaspari, ei au întemeiat o societate în lacobeni, care s-a ocupat de prospectarea zăcămintelor de minereuri de fier. Acolo gennanii au construit primul fumai; 3) tăietorii de lemne şi sticlarii din raioanele gennane ale Cehiei. În anul I 793, lângă Crasna, ei au construit prima fabrica de sticlă, care a fiinţat numai 20 de ani. Mai târziu, în anul 1835, în Bucovina, au venit meşteşugarii şi ţăranii gennani din regiunea Praga; 4) diverşi colonişti veniţi din zone austriece. Ei au constituit categoria nobilimii Ia oraşe şi au dezvoltat comerţul şi industria. În unna unei colonizări intensive a Bucovinei, gennanii alcătuiau, potrivit recensământului populaţiei din I 9 I O, circa 9, 15% din totalul populaţiei. În judeţele nordice ale Bucovinei (populate preponderent de "rusini", recte ucraineni), gennani erau ceva mai puţini - 6% sau 21,2 mii persoane Ia 1869 şi 5% sau 26,5 mii persoane la În ciuda faptului că populaţia gennană a ţinutului era relativ puţin numeroasă, ca naţiune dominantă în imperiu ea exercita o mare influenţă. Limba gennănă era limbă de stat şi, firesc, domina în toate instituţiile de stat şi în viaţa publică. Bineînţeles, în decursul a aproape I 50 de ani, gennanii au avut un aport vizibil în dezvoltarea economiei şi culturii din Bucovina. Gennanii au jucat un rol extrem de însemnat în dezvoltarea învăţâmântului. Administraţia austriacă a creat în Bucovina o întreagă reţea de diverse şcoli. La 16 decembrie 1808 a fost_ inaugurat primul gimnaziu în Cernăuţi. Punctul culminant în dezvoltarea învăţământului I-a reprezentat întemeierea la Cernăuţi, la 4 octombrie I 875, a Universităţii "Franz Iosif'. În total, în anul 1914, pe lângă Universitate, în Bucovina existau 17 şcoli secundare (gimnazii), 486 şcoli populare, precum şi 28 şcoli particulare (şase secundare şi 22 populare), în care funcţionau multe cadre didactice gennane. Analele Bucovinei, IV, 3, p , Bucureşti, 1997

226 752 Serghei Troian De viaţa culturalll gennanll în Bucovina ţine şi deschiderea teatrului şi concertele din Cemllup. Astfel, cele două concerte ale lui Franz Liszt, susţinute la Cernăuţi, în anul 1847, au reprezentat un eveniment muzical senzaţional. În diverse colţuri ale imperiului austriac s a bucurat de popularitate Corul bărbătesc din Cernlluţi, constituit la 1872 de către directorul orchestrei de la Teatrul Naponal bohemian din Praga, vioristul Adalbert Hrimaly. Unii dintre primii gennani veniţi în Bucovina au început să editeze presa lor periodică. În anul 1862, profesorul gimnaziului din. Cernăuţi, Emst Rudolf Neuebauer, a înfiinţat ga-ze~ germanofonă "Bukowina". Din anul 1904 apar diverse gazete evreieşti în limba germană. Cea mai cunoscută a fost "Gazeta est-europeană". "Gazeta cemăuţeană", germanofonă, s-a transformat din anul 1868 în organul de presă oficial al autorităţilor provinciale. Impact extrem de mare l-au avut germanii în viaţa cultw-al-artistică a Bucovinei. Un succes literar însemnat 1-a reprezentat publicarea, la tipografia din Cernăuţi, a "Calendarului german", în anul Arhitecţii vienezi Fellner şi Helmer au construit, în anul 1905, la Cernăuţi, Teatrul dramati-::. În anul 191 O, maistrul Fritsch a construit clădirea Casei ge1mane din Cernăuţi. Între anii , la Universitatea din Cemlluţi, au lucrat eminenţi specialişti în domeniul ştiinţelor istorice. Până astăzi nu şi-au pierdut însemnătatea lucrările cunoscutului istoric cemăuţean Raimund Friedrich Kaindl. Lui îi aparţin Istoria Bucovinei, 1897, Istoria oraşului Cernăuţi, 1908, precum şi monografia în trei volume Istoria germanilor carpatici, Graţie lui R.F.Kaindl, care era prorector al Universităţii din Cernăuţi, instituţia aceasta a rămas în Bucovina. Problema consta în faptul că autorităţile austriece plănuiau să deschidă în oraşul Salsburg o universitate slavă. Temelia acesteia urma să o constituie universitatea transferată din Cernăuţi. Iniţial, poziţia principială şi fermă a lui R.F.Kaindl şi, ulterior, dezintegrarea şi prăbuşirea Austro-Ungariei, în urma primului război mondial, au împiedicat realizarea acestui plan. Un aport esenţial l-au avut germanii în viaţa social-culture.lă în Bucovina. Între anii a fost constituit un şir de uniuni profesionale, ştiinţifice şi literare: Societatea pentru cultură populară în Cernăuţi ( 1851 ), Comitetul local al Societăţii austriece a funcţionarilor (l 865), Societatea medicilor (1866), Societatea pentru sprijinirea învăţământului ştiinţific ( 1869), Societatea muzeistică din Siret ( 1871 ), Societatea "Casa de lectură gennană" şi cea a profesorilor gennani din Cernăuţi ( ). O etapă calitativ nouă în dezvoltarea mişcării social-culturale germane a început în anul 1897, prin crearea Societăţii gennanilor creştini din Bucovina - societate naţională germană pentru întreaga provincie. La iniţiativa acestei uniuni şi a şefului ei, R.F.Kaindl, la Cernăuţi, între 30 iunie - 4 iulie 19 l l, a avut loc primul congres al germanilor carpatici, care a contribuit la unirea culturală a germanilor din această regiune. Cele afirmate mai sus demonstrează aportul considerabil al germanilor în dezvoltarea culturală a Bucovinei în perioada dominaţiei austriece. Nu trebuie uitat, însă, că germanii şi cultura lor au coejioistat şi s-au aflat intr-o strânsă legătură reciprocă cu realizările culturale ale altor popoare ale acestei "ţări carpatice a fagilor", în primul rând ale ucrainenilor, românilor, polonezilor, evreilor, arn1enilor.

227 DIE BUKOWINER DEUTSCHEN UND IHRE ROLLE IN DER KUL TURELLEN ENTWICKLUNG DES GEBIETES ( ) SERGEY S. TROIAN Die Deutschen begannen die Bukowina besonders aktiv zu kolonisieren, nachdem diese aufgrund des Vertrages vom 5.Juli 1775 ein Bestandteil Osterreichs geworden war und als Folge des im Jahre 1783 stattgefundenen Besuches des Kaisers. Man kann vier wichtige Gruppen von deutschen Kolonisten unterscheiden: a) die aus der Pfalz, Baden, Wilrttemberg, Franken und Hessen gekommenen Bauem und Handwerker. Diese haben sich im Jahre 1782 in Rosch ( eine Vorstadt von Czemowitz), in Molodia und in Mitocul Dragomimei niedergelassen; b) die deutschen Bergleute aus der Slowakei. Auf Initiative des Jesuitenpaters Kaspari grtlndeten diese in Jakobeni eine Gesellschaft, die sich mit der Prospektierung von Eisenerzen abgab. Dort haben die Deutschen den ersten Hochofen aufgebaut; c) die Holzfliller und Glasschmelzer aus den deutschen Gebieten der Czechei. Sie bauten im Jahre 1793 neben Krasna die erste Glasfabrik, die nur 20 Jahre Jang bestand. Spăter, im Jahre 1835, kamen in die Bukowina auch deutsche Handwerker und Bauern aus dem Prager Gebiet; d) verschiedene Kolonisten aus Hste1Teichischen Gebieten. Diese stellten die Standespersonen der Stădte und entwickelten den Handel und die Industrie. Als Folge einer derart intensiven Kolonisation der Bukowina, gab es gemăl3 der VolkszJlhlung von 1910 in dieser Hsterreichischen Provinz etwa 9,15% Deutsche als Bruchteil der ganzen BevHlkerung. In den nhrdlichen Kreisen der Bukowina (die hauptsăchlich von "Ruthenen", eigentlich Ukrainem bewohnt waren) gab es etwas weniger Deutsche - 6% oder 21,2 tausend Personen im Jahre 1869 und 5% oder 26,5 tausend Personen im Jahre Obwohl die deutsche BevHlkemng des Gebietes relativ wenig zahlreich war, verfilgte sie als Staatsnation ilber gro13en Einfluss. Die deutsche Sprache war Staatssprache und beherrschte natilrlich alle Staatlichen Einrichtungen und das Hffentliche Leben. Selbstverstăndlich haben die Deutschen im Verlauf von 150 Jahre einen merklichen Beitrag zur okonomischen und kulturellen Entwicklung der Bukowina geleistet. Die Deutschen spielten eine aul3erordentlich wichtige Roite in der Entwicklung des Schulwesens. Die osterreichische Verwaltung hat in der Bukowina ein ganzes Netzwerk von verschiedenen Schulen errichtet. Am 16.Dezember 1808 wurde das erste Gymnasium in Czemowitz erhffnet. Den HHhepunkt der Entwicklung des Unterrichtes stellte die Grtindung in Czemowitz am 4.0ktober 1875 der "Franz-Josef" - Universităt dar. Im Ganzen gab es im Jahre 1914 in der Bukowina aul3er der Universităt 17 Mittelschulen (Gymnasien), 486 Volksschulen, sowie 28 Privatschulen (sieben Mittel- und 22 Volksschulen), in denen viele deutsche Lehrkrăfte wirkten. Zum deutschen Kulturleben in der Bukowina gehorten auch die Eroffnung des Theaters und die in Czernowitz stattfindenden Konzerte. So bildeten die zwei von Franz Liszt im Jahre 1847 in Czemowitz abgehaltenen Konzerte ein sensationelles Analele Bucovinei. IV, 3, p Bucureşti. 1997

228 754 Sergey S. Troian musikalisches Ereignis. Der Czemowitzer Mllnnerchor, gegrilndet 1872 vom Dirigenten des Orchesters des Mhmischen Nationaltheaters in Prag, der Geiger Adalbert Hrimaly, erfreute sich in zahlreichen Ecken des osterreichischen Staates grober PopulariHlt. Einige der zuerst in die Bukowina gekommenen Deutschen begannen ihre eigene periodische Presse herauszugeben. Im Jahre 1862 hat der Czemowitzer Gymnasiallehrer Ernst Rudolf Neubauer die deutschsprachige Zeitung "Bukowina" gegrondet. Seit 1904 erscheinen verschiedene deutschsprachige jildische Zeitungen. Die bekannteste war die "Osteuropăische Zeitung". Die deutschsprachige "Czemowitzer Zeitung" wurde im Jahre 1868 zum offiziellen Presseorgan der LandesbehOrden erkulrt. Eine auberst starke Wirkung Ubten die Deutschen auf das kulturell-kilnstlerische Leben der Bukowina aus. Einen wichtigen literarischen Erfolg stellte die Veroffentlichung in der Czemowitzer Druckerei des "deutschen Kalenders" im Jahre 1799 dar. Die Wiener Architekten Fellner und Helmer erbauten im Jahre 1905 in Czemowitz ein dramatisches Theater. Im Jahre 191 O erbaute der Baumeister Fritsch das Gebăude des Czernowitzer Deutschen Hauses. Zwischen den Jahren 1875 und 1914 arbeiteten an der Czemowitzer Universităt hervorragende Spezialisten auf dem Gebiete der historischen Wissenschaften. Bis heutzutage haben die Arbeiten des bekannten Czemowitzer Historikers Raimund Friedrich Kaindl ihre Bedeutung nicht verloren. Vom ihm stammen die Geschichte der Bukowina, 1897, die Geschichte der Stadt Czernowitz, 1908, sowie die drei bllndige Monographie Geschichte der Ka1patendeutschen, R.F.Kaindl, der Prorektor der Czemowitzer Universităt war, ist es zu verdanken, dass diese Einrichtung in der Bukowina blieb. Das Problem bestand darin, dass die Osterreichischen BehOrden beabsichtigten in der Stadt Salzburg eine slavische Universităt zu errichten. Als Grundlage sollte die aus Czemowitz umgesiedelte Universitllt dienen. Anflinglich war es die prinzipielle und entschlossene Einstellung R.F.Kaindls und nachher der Zerfall und Zusammenbruch Osterreich-Ungams als Folge des ersten Welt-krieges, die die Verwirklichung dieses Planes verhinderte. Die Deutschen leisteten einen wesentlichen Beitrag in der sozial-kulturellen Sph!lre der Bukowina. Zwischen den Jahren 1851 und 1875 entstand eine Reihe professioneller, wissenschaftlicher und literarischer Vereine: die Gesellschaft ftlr Volkskultur in Czemowitz ( 185 l), das Lokalkomitee der tisterreichischen Gesellschaft der Beamten (1865), die Gesellschaft der Ărzte (1866), die Gesellschaft zur UnterstOtzung des wissenschaftlichen Unterrichtes (1869) die museistische Gesellschaft in Sereth ( 1871 ), die Gesellschaft "Deutsches Lesehaus" und jene der deutschen Lehrer in Czemowitz ( ). Eine qualitativ neue Phase in der Entwicklung der deutsche sozial~kulturellen Bewegung begann im Jahre 1897 dank der Bildung der Gesellschaft christlicher Deutschen in der Bukowina - eine deutsch-nationale Gesellschaft fiir die ganze Bukowina. Auf Anregung dieses Vereines und seines Leiters, R.F.Kaindl, fand zwischen dem 30.Juni und 4.Juli 1911 în Czemowitz der erste Kongress der Karpatendeutschen statt, der zu der kulturellen Einigung cler Deutschen dieses Gebietes beitrug. Das oben gesagte beweist den bedeutenden Beitrag der Deutschen zur kulturellen Entwicklung der Bukowina in der Zeitspanne der tisterreichischen Herrschaft. Man darf jedoch nicht vergessen, dass die Deutschen und ihre Kultur mit den kulturellen Leistungen anderer Vtilker dieses "karpatischen Buchenlandes", haupts!lchlich der Ukrainer, Rumănen, Polen, Juden und Armenier koexistierte und mit diesen in enger gegenseitiger Verbindung stand.

229 6YKOBMHCbKI~EilYTATM ABCTPIMCbKOro PEMXCT ArY B PP. OJIEKCAH,ll.P MACAH HafiBa)f(JlHBÎWÎ no.u.iî, HKÎ Bi.u.6ynHCH Ha oykobhhî B XIX CT., nob'hjahi, 6eJyMOBHO, 3 pebomouie:io pp. y MOHapxi"i fa6c6yprib. IlporonoweHHH.neMOKpaTH'IHHX CB06o.u., CKnHKaHHH pefixcrnry' CKacyaaHHH nahluhhh Ta ÎHWHX <J>eo}lanbHHX nobhhhocteh - yce ue Ha.l(JBH'rnHHo Jeopyw11no ttapo ABc.Tpiî, y TOMY meni HaceneHHH oykobhhh. IliJJ. BnmIBOM UlfX OOJJ.iH Maca mojj.eh, HKa 6yna nepejj. THM, cnpaejj.i, m1we HaceneHHJIM, no iana tta6yeattt ojttak rpomai:vthcbkoro cycninbctba i <f>opmyniobattt enachi BHMorn, nparnehhh i uini. 3Ha'IHY pom!, y UbOMY npoueci BÎJJ.irpamt nepwi BH60pH.li.O abctpihcbkoro pei:fxcrnry, JaBJJ.jlKH HKHM y Kpai" CTBOpJOBanHCb nebhî TPam1ui'i napnamehtaph3my' KOTPi OJJ.pa3y lk tta6yntt JJ.eJIKHX oco6m1bocteif. lxhji cne1..1ncj>ika o6ymoemoeanacb CKnaJJ.HHM nepennetehhjim ekohomi'ihhx, COI~ianbHHX, Ha1..1ioHaJJbHHX i KOHcj>eciHHHX npo6nem, Ha HKi Harnapoeyerumc11 JaranbHOaBcTPiHCbKi co1..1ianhtto-nonittt'ihi npo6nemh. Ilo-nepwe, oykobhha 6yna BÎ.D.CTMHM y focoojj.apcbkomy BÎJJ.HOWeHHÎ periohom,.11.e notta.d. 95% HaceneHHH 3aHMaJJHCH cinbchkhm rocno.11.apctbom, nicobhmh npomhcnamh TOlUO. Ilo-JJ.pyre, T)'T He ichyeano enn11eoeo"i 6yp)f(yaJHoi enirn, po.tjb JIKo i HaMaranacJI BHKOHyBaTH 'IHCenbHO He3Ha'IH3 rpyna 'IHHOBHHKÎB Ta ihtenirehtib, cepe.li. JIKHX 6yno 'IHMaJJO BHXÎJJ.UiB ÎJ KOHCepBaTHBHHX nomiluhubkhx Kin a6o cj>axîbl..iîb HeMic1..1eeoro noxojj.)f(ehhji. IlO-TPeTE:, HauioHaJJbHÎ nparttehhji, JIKÎ B )'MOBax MeTTepHiXOBCbKOro pe)f(hmy WTY'IHO rnywwnttch, 3 no'latkom "aechh HapoJJ.ie" 6yntt ccpopmynhobahi nnwe Mic1..1eBoJO pymyhcbkoio enitoro HK HauioHanbHO-aeToHoMiCTcbKi BHMorn ychoro HaceneHHH, xo'la Hi PYMYHH, Hi )f(ojj.ha ittwa erni'iha rpyna ne cknajj.ana Ha EyKoBttHi nepeem1rno'i 6inhwocTi. Ilo-'leTBepTe, 6yKoBHHChKe HaceneHHJI HanelKano nepeea)f(ho.11.0 npabocnabhoi" uepkbh, y 3B'Jl3KY 3 'IHM ichybmh neetti TepTll MÎ)f( MicueBHM.11.yxoeeHCTBOM i JlbBÎBChKOIO phmcbko-katonhuhkoio KOHCHCTOpÎE:IO, a TaKO)f( BHHHKml.11.eJ1Ki yckna.11.hehhji y CTocyHKax MÎ)f( PYMYHCbKOIO i yt<pai.hchkoio '13CTHHaMH npaeocnabhoro JJ.yxoeeHCTBa Ta eipylo'ihx. O'leBH.D.HO, mo mnatthji npo BH6optt Ta JJ.iHnhHiCTb 6yKoBttHChKHX JJ.enynTie abctpîhcbkoro petixcrary pp. notpi6ho p03rnjijj.ath Ha l..lbomy CKna.LlHOMY mi, epaxobyio'ih KOHKpeTHi HIOaHCH i oco6nhbocti ÎCTOpH'IHO'i o6ctahobkh, JIK3 B pokh peeomo1..1i"i IUBHJJ.KO 3MÎHIOBaJJaCJI. BHB'leHHJI Hanpa1..1rosaHb 3 inopii" liykobhhh XIX CT., y JIKHX y 6iJihwifi "" MeHwifi Mipi BHCBiTnlOE:TbCJI JJ,aHa npo6jiema, nepekohye: y TOMy, luo BOHa me )J,aJJeKa Bi.li. ocrnto'ihoro BttpiweHHJI, xo'la ceoro '!acy P.<l>. KaHHMeM 6ynn JaKnaJJ.eHi xopowi OCHOBH MJI rnh60kofo, rpyhtobhofo JJ.OCni.11.)f(eHHJI TeMH no'l3tkîb 6yKODHHCbKOfO napnamehtaptt3my 1 I-le3a6apoM nicnji KaHHMJI uikaey po3bijj.ky npo 0.11.Horo 3 1,L\He.: Kaindl R.F Das Unterthanswesen in der Bulwwina. Ein Beitrag zur Geschichte des Analele Bucovinei. IV, 3, p , Bucureşti, 1997

230 756 OneKcaH.n;p MacaH.n;enyrnTiB - JI. Ko6Hnmuo ony6nikybab Bi.nOMHH ykpaîhcbkhh yllehhh i nhcbmchhhk I. <l>pahk0 2, RKHH BHKOpHCTilB UÎJIHH pr.n.noei Heony6niKOBaHHX.noKyMeHTiB i cnora.z:i;is, nos'j1jamtx J.n;iJ1nbHicno i nornj1.n;amh Qboro cenrhcbkoro.z:i;enytata. Oco6HCTiCTb JI. Ko6ttmtui uikabhjia TaKoxc si.nomoro pymyhcbkoro.n;ocni.n;hhka T..6enaHa 3, KOTpHii ony6nikyaaa JIK.z:i;o.n;aTOK.n;o cso'ix.z:i;ocniaxcehb pra Ba)l(JIHBHX.n;oKyMeHTie. BttrnoBJIIOBaHHR Uboro icrophka ~o.z:i;o nphllhh o6pahhji.z:i;enytatamh nepesaxcho ykpaîhcbkllx CeJIRH neperykylotbcr 3 THM, ~o nhcab 3 L{bOfO )I( nptteo.z:i;y I. <l>pahko poky qephibcubkhh.nocjiiahhk <I>. lllebllchko ony6nikysas J6ipHHK apxibhhx.nokymehtib y nepeknapi ykpaîhcbkoio MOBOIO npo cejijihcbkhh pyx Ha Iiy KOBHHi a 40-x pokax XIX CT. Y HbOMy BMi~eHi.neHKi ea)l(jihbi.nxcepena, J1Ki BHCsirn1010Tb TaKO)I(.niRJibHiCTb.nenyTaTiB JI.Ko6HJIHL{i, r.thmowa, M. qyne~kobhl.la Ta ih. IliJHiwe ueii xce.nocjiiahhk BHAaB MOHOrpa<f>iio "JlyK'JIH Ko6HJIHUJI" ' B JIKiH nptt.nijihb nebhy yeary nhtahhio BH6opiB i nepe6ysahhio 6yKOBHHCbKHX.nenyrnTiB y peiixcrnji. IUonpae.z:i;a, cyrrebhm He,l].oniKOM uid npaui 6yno HaMaraHHJI astopa p03rjiraath 6yKBaJibHO Bei acnekth icropi'i IiyKOBHHH TOro qacy B CBÎTJii Teopii' KJiacoso'i 6opoTb6H, HenpHMHpeHHOCTi couianbhhx cynepellhoctch i T.n. TaKHM llhhom, Haii6ÎJibwe yaarn B icrophllhih niteparypi nph,1j.in11nocj1 oco6uc ToCTi JI.Ko6HJIHUi, B TOH I.lac JIK )l.ijijibhictb ihwhx,ll.enytatib 3 IiyKOBHHH BHCBiTJIIOBanacR nuwe-no6ixcho, Ha pibhi OKpCMHX <f>aktib i UHTaT. 3 uid' TO'-IKH 30py BCJibMH aktyajibhhm JaB,ll.aHHRM icrophllhofo 6yKOBHH03HaBCTBa ( HanHCaHHJI BHllepnHHX 6io-rpa<f>iH yeix 6yKOBHHCbKHX o6pahuib pp., a TaKO)I( ny6nikauiji 0,ll.OKyMeHTiB, nos'jijahhx 3 i XHbOIO )l.enytatcbkoio AiRJibHiCTIO RK y pehxctaji, TaK i B Kpa'i. ll.(o CTOCYETbCJI CHHTeTHllHHX npaub, B RKHX nhtahhr BH6opie AO peitxctary JHaHWJIO Haii6iJibW noshe BHCBiTJICHHR, TO notpi6ho HaCaMnepe.z:i; HaJBaTH )l.ocjiia )l(ehhji M..HKo6ecKy, JOKpeMa iioro MOHOrpa<f>iio 3 icmopii' 5yKo6uHu 6. AaTop no,ll.ab y HÎH Haii6iJiblli BHllepnHHH, Ha Hawy.U.YMKy, <f>akth4hhh MaTepian CTOCOBHO npoae.nehhji BH6opiB, )l.ijijibhoctî BH60pllHX KOMieiii, Haeie,ll.eRKÎ UiKaei Bauernstandes und seiner Befreihung, Wien, 1899 (Sonderabdruck aus dem Archiv fllr Clsterreichische Geschichte, Bd.86, li. Hălfte) S , ; eiusd. Die Bukowina Jn den Jahren , Wien, 1900 (Sonderabdruck aus der Clsterreichisch-ungarischen Revue, Bd.25). Bonttoqac cni.ll noro.llhthcst i3 3aranbH1tM 33)'B3)KeHHstM ykpaîhcbkoro yqettoro, npo<f>ecopa K11i"ecbKOro yttieepc1ne-ry I. Jly'lllUbKOro mono nepwoi" J HaJeatt11x npaub: "Y ceohî npaui KaltH!lJlb m1we npoct11lt onoaina'i. (.) KpiM Toro, He eci ltoro BllCHOBKll o6rpyhtobahi, He aci.ll3hi nepeaipetti" (Jlyq11uK11il 11. Kpecm&RHe u Kpecm&RHCKaR perjjop.ma 6 6ocmol./1i01I ÂBcmpuu, "KueacKast crnp1rna", K11ee, 1901, MapT, c.319). 2 <l>pahko I. JI;wim Ko61wu1.ţR. Eniwo i1 icmopii" Ty1.ţyJ1bU/UHu 6 nepzuiri no.wauhi XIX 11., "3am1cK11 HayKoaoro rneap11ctea imeni Wee'!eHKa", Jlbaia, 1902, T.49, c.1-40 (mepebh.ll3hhst.llhb.: <l>pahko L 3i6paHHR maopia: Y 50 m., Kn'ie, 1986, T.47, c ). 3 Bălan T., Die Bukowina in den Revolutionsjahren Kobilitza, "der Herzog der Bukowi1ui'', "Czemowitzer Allgemeine Zeitung'', 1926, 18. April, S.5; eiusd. lukian Kobiliza. Ein Beitrag zur Kenntniss der politischen Ereignisse der Jahre 1848 und 1849 in der Bukowina, Czernowitz Ce.1J111cbK11zi pyx 1m b)'kobllhi a 40-x pokax XIX cm. I Ynopst.llKyBaB Ta nan11cae nepe.ll~ioby <l>. Wee'leHKO.- Kni"a, Wee'!eHKO <l>. n.. JlyKRH Ko6t1J1UlţR. 3 icmopii" ahn111ifjeooaj1bhoi" 6opomb6U CeJ1RHCJn6a EyK061tli11 a nepiuit! 110J106wli X I X cm Kni"B: B11n-ao AH YPCP, 1958, c , , lacobescu M., Din istoria Bucovinei, voi. I ( ), De la rdministraţia militară la autonomia provincială. Bucureşti, Editura Academiei Române, 1993, p.:rn

231 oykobhhcbkî.11.enytath 8BC1J>iHCbKOrO peiixctary B 1848-J 849 pp. 757 JJ.OKyMeHTaJibHÎ.11.atti npo o6pahhx i ajlbtepttathbhhx KaHJ].HJJ.aTÎB, a TaKO)f{ npo JJ.ÎHnbHÎCTb 6yKOBHHCbKHX.11.enyTaTiB y pehxctaji, HK i npo p03fjihjj. nhtahhh abtohomil EyKoBHHH B KOHCTHTyuiHHOMY KOMiTeTi napnamehty. Bo.11.tto iac qhmano BHCnoamoBaHb i BHCHOBKiB.11.ocniJJ.HHKa BHJJ.aJOTbCH a6o JaHa)J.TO KaTeropHqHi'fMH, a6o )I{ Marroo6rpyHTOBaHHMH. HacaMnepe.n; ue CTOCYfTbCH Horo TBep.11.)f{eHHJI npo Te, lll,o abclj>iiîcbki BnacTi CBiJJ.OMO TonepyeanH ni.11. 'lac BH6opiB cenjihcbkhx KaHJJ.HJJ.aTiB, annttaantt y phjj.i Bttna.11.KiB Ha pejynbtattt ronocyaahhji, a6tt tte.11.onycthth JJ.O yqacti B po6oti pehxctary na1j>ion1qtto H3C1J>OCHY 6yKOBHHCbKy, B TOMY meni pymyttcbky itttenirett1..1ijo. IlepeKottnttBHX aprymehtîb Ha KOpttCTb no.11.i6httx TBep.11.)f{eHb y npaui He Haae.11.eHo. He.11.octtTb nepekohnhbo aatop nohchjoc TaKO)f{ MOTHBal..lilO BHCTyniB 6inbwoi" qacthhh eyykobhhcbkhx.n;enyrntib npoth BHMOrtt Ha)J.aHHJI oykobhhî KpaHOBoi" abtohomi i. Ix nojhuîcjo, Ha JJ.YMKY abtopa, MaHeBpyaana "qy)f{a pyka"': nebhi "imnepcbkî KOna", nonbcbka JHaTb, pychhcbkhh abclj>o<f>inbcbkhh i ttabîtb pyco<f>inbcbkhm pyx, a y BHna.11.Ky J JI. Ko6HnttueJO - iue ii "yropcbkî Kona". BttXOJJ.IITb, w.o 6inbwicTb HapoJJ.HHX 06paH1..1ia He Mantt anarn11x nornhjj.ib i nepekohahb, a 6ym1 nhuje MapioHeTKaMtt B "qy)f{ttx pykax". Bnarne,.n;ocni,n;HHK JBepHyB ronobhy yaary Ha J].ÎJlnbHicTb i nofjijij].h ronobhhm 'IHHOM TpbOX.n;enyrnTia: M. Eo.11.HapH, M. lj:ynepkobtt'la, Ta A. KpanH, HKHX aih BBa)f{ac, no cyti, cnpab)f{himtt BttpaJHHKaMH ihtepecib HaceneHHJI EyKOBHHH. IHwi )I{ 06paH1..1i nijj.j].alotbcji KpHTHl..li JIK TaKi, lll,o JJ.ÎJlnH acynpe'i ÎHTepecaM 6yKOBHHl..IÎB i Kpa!O. Bi.11.noei.n;Ho ni.11.i6patti H attcnoan10bahhj1 A. KpanH rn ihwttx.11.aox.11.enyrntib. Ha Hawy JJ.YMKy, ue c o.11.tto6i'ihhm ni.n;xi.11..no npo6nemh, TOMY w.o "npaao ronocy" Ha)J.aHO nhwe OJJ.HiH CTOpoHi, XO'la HayKoea 06 1 CKTHBHicTb BHMarana 6 JJ.BOCTOpOHHbOro ".11.iaJiory" Ha OCHOBi.iJ,OKyMeHTÎB. Ueii,.11.aneKo He nobhhh, ornhjj. nitepatyptt nhtahhji iue paj ni,n;tbep,n;)f{yc HeOJJ.HOpaJOBO BHCnoBnJOBaHy pî3hhmh abtopamh JJ.YMKY npo Heo6xiJJ.HÎCTb cnînbhoro onpal..ijobahhji ÎCTOpit oykobhhh BJaraJJÎ Î nepio,n;y pp. JOKpeMa. IIJ;onpaa.11.a, TaKiH cninbhih po6oti nobhhhi nepe.11.yeath rpyhtobllî Hapo6KH 3 OKpeMHX ntttahb, B TOMY 'IHCJii no JJ.ÎHnbHOCTi OKpeMHX 6yKOBHHCbKHX.n;enyrnTiB, HK ue 3po6ttB npo<f>ecop M. RKo6ecKy. AaTOp.n.aHoro noai.11.omnehhji He npeteh.11.yc Ha po31<phttji ycix acnektib, noa'hjahhx 3 JJ.ÎHnbHÎCTIO.11.enyTaTÎB pp., ane nparne BHCnOBHTH BJlaCHy TO'IKY 3opy Ha.11.eJ1KÎ nphhl..ihnoni nhtahhh, HKi c.ll.11ckycîhhhmh a6o HeJ].OCTaTHbO BHCBÎTJJeHHMH B HayKOBiH JIÎTepaTypi. HacaMnepe.11. Heo6xi.11.Ho w.e paj 1yn11HHTHCJ1 Ha n11rnhhi npo couianbhhh CKJTa.11. o6pahuia, To6TO nohchhth, 'IOMY B CÎJibCbKHX okpyrax EyKoBHHH 6ym1 o6pahi mtwe CeJIHHH. lj:h ue CTaJIOCJI BHna.D;KOBO, '111 l..iîjikom JaKOHOMipuo? Kon11 MH 3BeprnnrncH.11.0 po1rn11.n;y no.n;ih, HKi nepe.11.yaan11 a116opam i HKi ei.n.6yaajjhcji y xo.11.i camhx a116opib, TO KH)].afTbCH y Bi'li O.li.Ha B3)f{Jll1Ba o6ctabhha, KOTpa CYJTCBO BnJIHHyJia Ha nocrnay 6yKOBHHCbKOfO cejijihctba i Ha BH60p'IHH npouec. H.n;eTbCH npo ronoauy.ll.jlh cejijihcbkoi Marn npo611emy, To6To <t>eojj,ajibhi nobhhhotti i noe'j1jahi J HHMH nojemejibhi ai.n;ttocu1111. B ttaykoeii1 11iTepaTypi He Mac nobh0 i JICHOCTi IUOJJ.O l..lbofo Kap,!lHHa.JibHOrO mnahhh, 30KpeMa UJ,O.ll.0 qacy CKacyBaHHJI nahiuhjhjihlfx o6oa'hjkîb Ha oykobhhi. TaK, E. Typ'IHHCKÎ m1we: "'Mit cler am 17. April 1848 verkilncleten Aufhebung cler aus der Untert!inigkeit resultierenclen Lasten cler Bauemschaft in cler Bukowina uncl Galizien - cliese erfolgte clort fri.lher als in "Gesamt0ste1Teich" - schien auch eines der Hauptprobleme der einheimischen Bauemschaft gelost (3 nporojiowehhm 17 KBÎTHH 1848 p. CKacyaaHHHM hobhhhocteh cejijihctba, HKi BHTiKanH 3 ni.nuahctba, Ha EyKOBHHi i B fajih'ihhi - L(e CTaJIOCH TaM pahiwe HÎ)f{ y "aci ii ABclJ>il" - 3,n;anbcH p03b 'HJaHo O.llHY 3 rononhhx npo611em Micueeoro

232 758 OneKcaHJlP MacaH cejijihctba " 7. y.ll.lllchoctî ')I( uicapcb~hh ykaj BiJl 17 KBiTHJI He nournpt0babcji Ha liykobhhy, TOMY mo TYT JliJ1mt thwt JaKOHOJlaBqi aktw Hi)I( y BJiaCHe ranwubkhx OKpyrax. QJ! o6ctabhh3 H3)J,3BHqai1Ho Bp33HJia 6yKOBHHCbKe cemlhctbo..slk cnpabe)j,jihbo nwcab I. <l>pahko, "HiJIKi JlOKaJH He MOrJIH nepekohath ce JIJIH, lll.0 nahlll.hha CKaCOBaHa Jmwe B fajih4hhî, a BOHH, )f(hfoqh ni)], THM camhm uicapem, MyCJITb TepniTtt H JlaJii" 8. Y 3B'Jl3KY 3 UHM OKpy')l(He ynpabjiîhhji (KpaiicaMT) 6yno JMyweHe 6 Tp3BHJI 1848 p. BH)l3TH cneuianbhy BÎJlOJBy, B TOMY qhcni ykpai"hcbkoio MOBOIO, - K cej7r11a.m 6yK0611HcbKUM. Y BiJlOJBi, JoKpeMa, rosopnnocj1: ".sik qybath TO XOJlJ(Tb JJii JIIO,.!J,H i 6e3 )1(0.lJ.HOrO nijhahhji p03rojiowyt0qn lll.0 BiJl BHlll.HX CTOJilfUb nahlll.hha CJI no,.!l,apobaha i )l(htem1m B liykobhhî. )1,o Tenep me He nepeiiwna B ccm JrJIJIJli ')1(3,.!J,Ha smua pe30mouij1, KOTopoi JIKHaiicKopiwe ny6nikauij1 nebhe 6n He JaTpHMaHa 6yna. Toro p3jlh cejij1ham CJI HanoMHHan a6n nahlll.tthy TaK JIK.11.0 Tenep po6nnn 6eJ nepek11, mo6 KpaiicaMT HenpnMyweHnii 6yB no)j,jlyr npaba npothb HenoKOpHHX noctynarn. Ho CKOpo BÎJl BHlll.HX MECT, JIKOE ynekwehic CeJIJIH3M CJI nojbojiht TO 6yJlHTE ybepehhîll lll.o 3apa3 TO BaM CJI B03BCCTttT" HaK y HaCTynHOMY 4aci He 6yno oronoweho )l(ojlhhx YPJ1JlOBHX pojnoplljl)l(chb, TOMY mo mftahhji npo CKacyBaHHJI nahlll.tt3hjihttx TJ1rapiB nepe,.!l,6aqanocj1 p03rnj1hyth B peiixcrnji. HeJBa')l(at0q11 Ha BiJlCYTHiCTb Bi,.!J,noBiJlHHX aktîb, cejijihh <t>akth4ho npwmrnnmt BHKOH3HHJI nahlll.hhh, lll.0 Jro,.!J,OM noctabhjio ni.11. 3arpo3y 36ttpaHHll ypo')l(ato Ha nahcbkhx JiaHax. y JB'JIJKY 3 UHM OKpy')l(HHH crnpocrn liykobhhh r. lce4cckyji 6yB JMyweHHH 3BepHyTHCJI Î3 33KJIHKOM K 6Ce.M 2po.MaOa.M EyKoBuHu, Ham1caHHM, JlO peqi, ToroqacHOIO ykpai"hcbkoio MOBOIO. Y UbOMY JlOKyMeHTi,,.!J,arneaHoMy 18 nwnhll 1848 p., cejijihcbki rpomajllf JaKJIHKan11cJ1 JlO nopjijlky i )J,0 y4actî y 36ttpaHHi Bp0')1(3IO. "B npoqim 04HKYCT OT no)lahhhx KpaiicaMT, qrn OHH He m1wytb nahcbkhh xni6, a6n Ha noni nponaa, HO no npabhjibhoh JlOJl)f(HOCTll Ja ymepehhy HaropOJlY c nojiji co6npatb" 10. TaKnM qwhom, ca Mi a116opw Ha liykobhhi BiJl6yaamtcJ1 y BeJibMH Hanpy)l(eHiH o6ctahobui, JIKa xapaktephjybajiacji JaraJibHHM HeJa,.!J,OBOJieHHJIM cejijihctba,.!j,îllmll BJiaCTeil i noctaboio nomîiullkîb. y UbOMY 3B'll3KY BapTO Bi)J,JHaqHTH, lll.0 B fan11411hi BeJittKi JeM11e1macHHK11 me JlO uicapcbkoro ykajy no,1ann oronowybath npo CKacyaaHHll nahlll.llhh i plljly <t>eo)lajibhhx nobhhhocteii. BiJlOMO, mo npejlctabhhkh nojibcbko'i JHaTi JlOpiKanH JrOJlOM HaMiCHHKOBi rpaqiy CrnJliOHY CTOCOBHO TOro, lll.0 BÎH CBOlMll nocniwhhmh JliJIMH He Jl3B ycim nomilll.hkam camhm 7 Turc7.ynski E., Geschichte der Bukowina in der Neuzeit. Zur Sozia/- und Kulturgeschichte einer mitteleuropăisch geprăgten Landschaft. Wiesbaden, Harrasowitz Verlag, 1993, S CI>paHKO I., BKm. npal{r, c.261. (Ue ni.nreep.n)l()'iotb <tllcjjehhi.nokymehrn. Hanp11Kna.n, M3H!larop M8HKY e c. BennKHfi Ky<typie noei!iomjillb 6yKoe11HCbKe 0Kpy)l(11e crapocreo 14/26 rpae1111: "MaH!lpÎBHÎ emicapn, riî!lfphm)'bahi H8MOB8Mll OKpeMHX rpom3.[irh, M3IOTb HaMip Ji6parn cejirll, encrymlth nepe!l OKPY)l(HHM crapocreom i CHJIOMÎUb!l06nTHCll ykajy npo ckacyeahhr nah1unh11. (.) 25 rpae11r 1848 p. e MoJJOJJ.ii' Micuee11iî HiMeUbKHfi KOJIOHÎCT M11xaiîno Pirep CTORB Ha )l0p03i, KOJIH CJI)'XllllHÎ O)llfOCCJib<taHll BÎJJ.rIOBÎ)J.110 LIO 113K83)' ÎÎWJIH o6po6ji!itll nomîiuhubky KyKypymy; BÎll 'l3tp11m)'b88 npoxo)l(iix i 3 norpo3amll roeopne ÎM, IUO BOHll nopy111atb 33KOll, RKIUO BHKOHyeaTIIMYTb nahiuiih)', 3Jl)l(e )I( Ull riobllhhîctb B)l(e ckacoea11a. (.) HiMeUbKi KOJIOHÎCTH 3 Mono.nii' npom1ka10tb HaBiTb y cyci.nhi ce.tja, eimy10tb 3BÎJibHeHHR ein namnnhh (.) M11xafino Pirep, BiHneHT HoiîMaH i 6eHem1KT UiMMep 6ym1 He.naeHo y Bonoui i T3M.D.03BOJIHJIH co6i no!li6hi niji6yp10eahhr" (CeJ1RHC&Kuu pyx Ha YKpai Hi pp. 36ipHUK OOK}'MeHmÎ6 i Mamepiani6 / Ynop. B. n. 6apaH Ta ih., K.: HayK. ll)'mka, 1985, nr. 176, c.275). 9 Unr 3a: Hapucu 1 icmopli' fli6hî'moi' E,1 1 K0611Hu, l<hîe: HayK. LIYMKa, 1980, c.98. ' 0 TUM ca1110, c.99.

233 liykobhhcbki.n.enyrnrn abc'i'pîiicbkoro petixcrnry B pp. 759 "no.n.apyoan1" nahij..ltthy cemmctoy. TnM He MeHw, i nocniwhictb CTa.n.ioHa, i noctaba 6araTbOX BeJIHKHX JeMneonaCHHKiB nomitho nom'llkwhjih Hanpy)({eHe COU,ianbHe CTaHOBlllJ..le i 33.ll.OBOJlbHllJlll JHa 1 1Hy 43CTllHY CeJlllHCTBa B rantt411hi. I..J;11 o6ctabhha.ll.0 nebho'i' Miptt IlOllCHIOE'.n.emo ihwi pejyjlbtatll Btt6opiB y ranllll,bkllx OKpyrax y nopibhllhhi 3 6yKOBllHCbKllMH,.n.e y nepwih IlOJIOBHHi 4epow1 CTaHOBHIJ..le JarOCTpHJIOCll.ll.0 KpalO. 12 4epBHll nebhllh <l>pahu lipykep n11cab y oco6hctomy mtcti Ha im'11 okpy)({horo crnpocttt liykobhhtt, mo "y cinbcbkllx Micu,eeocTHx ckopo MO)({e cnanaxhyth nobctahhll, ane B lj:ephibu,llx.n.y)({e Mano c1mtt, mo6 BCT3HOBllTll noph.uok 11. Ha oenbmll Hanpy>KeHy o6ctahobky BKaJyIOTb, onache, i pejyjihtath cam11x 0116opie, a.u)({e cepe.u o6pahttx.uenyrntîb 6ym1 oco6tt, HKÎ pahiwe npttthranttc11.a.o KapHo'i' ei.unobî,!lajlbhoctî llk BaTa)({KH cejihhcbkhx JaeopyweHb. 3oKpeMa, 10. THMOW 3 KynK11, o6pahtth no lj:ephibeubkomy cinhcbkomy okpyry, me 1834 poky 6yo O.ll.HHM 3 oprahî3atopio C'I'pai1Ky e pi.n.ttomy ceni, Ja mo ltoro 6yno JaapewrneaHo i, JaKyToro y Kaw.uatt11, npttoe.uetto.a.o lj:ephibeubkoro Kp1rnimmy 12. JI. Ko611n11uio 3 IlnocKo'i', o6pahoro no B1t>KHHUbKOMY ott6op4omy okpyry, onacti apewtyea1111 y rpy.uhi 1843 p. i B 6epe3Hi 1844 p..lloctabhjlll B lj:ephîbl.(i,.ue BÎH 6yB Jacy,ll.)l(eHltH.uo no6nrr11 KTHIMH i KÎJlbKOX MÎCllU,ÎB yo'hjhehhh 13. IleBHY pojlb y TOMY' u~o li CÎJibCbKHX BH60p4HX OKpyrax.uenyTaTaMll CTamt mnue cejlllhh Bi.n.irpana TaKO>K.ll3BHll Tj:'3.ll.Hl..IÎll o6pahhll rpom~a,!lcbkhx ynobhoba >KeHHX, TaK JBaHttx nnehinotehtîb. 3ri.nHo J natehtom uicap11 11ocmj>a II p. KO>KHIH cijlt.cbkih rpoma.ni.ll03bojllljjocll o6ttpant.ll.box nobhoba>kihix npe.ncmbhhkîb, llkî nobhhhî 6yJm BÎ.ll.CTOIOBaTll rpoma,!lcbkî ÎHTepeCH y CTOCyHKax 3 nomîll{l!kamll, a,!lmîhîc'i'p3tllbhoio i cyjj,oboio ena.uoio. lj:11cnehhî.llokymehtll cei.uljatb npo Te, mo.ui11nbhîctb nnettinotehtîb 6yna cnpaomo oenbmll ea)({koio, HeB.llH4HOIO i HaBiTb pttjttkooa11oio. Bo11a 011Marana BÎ.Zl oi.n.noei.nhttx oci6 HacTiHnueocTi, piwy4octi Ta CMÎ1111eocTi. To)({ nicn11 oronolllehhji ett6opie.uo pdixcrnry cen11htt JHaJitt, 11Koro KaH.n.n.n.aTa notpi6ho o6ttpath..51k ni.n.kpecnioeas I. <JJpaHKO, "a p03ymihhi ryuynis (i ocix cen11h.- O.M.) s116ip nocna Ha cehm - TO 6ye Toli camhh an6ip.n.enytata 411 nnehinotehrn" i "celt.nenytat Mae JacTynaT11 i1nepec11 rpoma,ll.h cynpoth nahîb, THM-TO pojymîe'tbcll, lll.0 HllM He Mir 6yTH nah, JJHWe cejjhhllh" 14. I IO. T11Molll, i JI. Ko611n11u11, i M. lj:ynepkobh4, 06paH11H no K11MnynyHJbKOMY e116op4omy okpyry, e11kohyeaji11 e pijhhh 4ac 06oe'11JKH nnehinotehtîb. f' neehi IlÎ.ll.CTaBll np11nyckat1t, lllo rpoma,ll.cbkllmh ynobhoba>kehhmll 6yntt H ihwi.n.enyrnth-cen11h11, 60 He.n.ocei.u4etti y uih cnpaei nio.u11 Haep11.u 411 Morn11 6 JaCJJY>KllTH.n.oeip'11 BH6opu,ie. CKna.n.niw11M i oenbmh.n.ttckycihhhm r ntttahhh npo tta1..dottanbtt11u ckna.n. 6yKoe11ttcbKHX.uenyTaTiB. Xo4a eci BOHll Man11 npije11ma cnoe'11ttcbkoro noxo.n. >Kettn1115, npote ttane>kajih.a.o phtthx ttauiohajibhoctelt: A. Kpanb, 06patt11u no 11 Ce!IRHC&Kwl pyx., c.35. Bi.llOMO, mo TiJibKH 4 1.Jepem1 nomiiuhkh J BawKieuie Ha.ll 4epeMoweM 6pant OeTpitto nepwttmh oronocnnn npo "aapyeahttll" nahiuhhh ceo"im cenl!ham, ane.: lt>pattko I., BKm. nparţr, c Wee4eHKO <l>.n. BKa3. npaz{r, c npo no.ni"i 1834 poky B c. KynKa.ntte.: CeJ1RHC&K111i pyx Ha YKpai Hi, nr. 83, c TaM ca.mo, c. I 03, lt>pahko I., BKaJ. npaijr, c Kpam. (Kral) < LJeCbK. kral - Koponb, der K6nig; 1.JynepKOBllLJ < ykp.- 6yK. 11ynep, das Haar, ane, MO"lKmteo, < pym. ciuperc( - rp116, der Pilz + cnoe. -oen11; lio.uttap < ykp. 60.uttap, der B(ttcher; )1,onHH'IYK < ykp..nonnua, das Tal; TnMow (fnmiw) < ykp. ckopolj. TnMo<f>iii

234 760 OnexcaH.u.p MacaH llephibeubkomy MÎCbKOMy BH60p'IOMY OKpyry' -.!10 HÎMl..IÎB, M. llynepkobh'i i M.I>o.u.Hap b c. BoiiTiHeJI,.u.enyrnT si.11 Pa.u.iseubKOro BH6op'loro oxpyry, -.no pymyhib, I..llonHH'IYK J fathh, o6pahhh no Cy'laBCbKOMY BH6op110My okpyry, i J1.Ko6HJIHLIJI ykpa'ihuie. IUo.110 IO. THMowa i B. KHpcTi.J l>oj1hib (.nenyrnt ei.11 Ca.u.ripcbKOro BH6op'loro oxpyry), TO eohh, Jri.u.Ho J.u.onoei.u.Hoio JanHcxoio oxpy)l{ Horo CTapocTH lce'lecxyna, eono.zr.inh TÎJibKH pymyhcbkoio Moeoio, xo'la pj1.11 ihwhx 0,llOKYMCHTiB BKaJYE Ha Te, mo ui oco6h 3HaJIH TaKO)I{ ykpaihcbky Moey. y nen1uij1x ciji.bcbkhx rpoma.u..u.o napnamehty ui.u.enytath, a' TaKO)I{ IO. Moprow (Mopro'I) J KiuMaHJI, o6pahhii no KiuMaHcbKOMY eh6op'lomy okpyry, snctynalotb JIK BHpaJHHKH ÎHTepeciB yxpa'ihcbkoro HaceneHHJI l>ykobhhn 16 Ha nepwnii nornj1.ll, TaKHtt HauioHaJibHHH CKJia.11.u.enyTaTÎB cynepelfhtb umflpam npo cnibbî.llhowehhji pi3hhx HauiOHaJlbHOCTCH Ha l>ykobhhi, JIKÎ noctîhho HaBO.llJITbCJI y pymyhcbkîh ÎCTOpHLfHiH JIÎTepaTypi. 0JJ.HaK 'IHMaJIO ljlaktîb CBÎJJ,LfaTb npo Te, mo 6y.l(trJIKi CTaTHCTHLfHi JJ,aHi npo HauioHaJibHHH ckjia.u. HaceneHHJI J-nepeJJ p. (i HaBÎTb MaTepiaJIH nepenncy 1869 p.) BHMaralOTb KpHTH'IHOro craenehhji i rpyhtobh0 i nepeeipkh. y l.lbomy JB'JIJKY MyCHMO 3po6HTH 60.u.aii KOpOTKHH excxypc y MHHyJie. Ilepwe JJ,OCTOHHe.u.oeipH CBÎ,U.'leHHJI npo HauioHaJibHHH CKJia.U. HaceJieHHJI KpalO nojj,ae me BHJJ.aTHHH nojiîth'ihhh i KYJlbTYPHHH JJ.ÎJl'I MonJJ,aecbxoro KHuiecTea M.KocTiH ( ), JIKHH cteepjl.)kyeae, mo uhhyth llephieeubkhh i nojiobhha CyLtaecbKoro uijikom JaceneHi pycnhamh 17. llepej CTO poxie MaEMO 3Hoey )I{ JJ.OCTOHHe.nosipH cei.11'lehhj1 Pa,u.ieeubKoro rnhcxona.ll. Xepecxyna, JIKHH JaJIBHB rehepanoei ljloh EHueH6eproei y xeirni 1781 p.: "Da în der Bukowina mehr als der halbe Theil die russische Sprache redet, so wăren russische KirchenbUcher erforderlich, die bisher mit grossen Kosten aus den russischen Staaten hergeholt worden sind'' (OcKÎJibKH Ha l>ykobhhî 6inbwe nonobhhh pojmobjijie pycbkoio MOBOIO, TO E notpe6a e pycbkhx uepkobhhx KHHrax~ J1Ki.u.o uhx nip JJ.OCTaBJIJIJIHCJI CIO.llH 3 eejihkhmh BHTPaTaMn 3 pycbkhx JJ.ep)l(ae) 8. Ba)l(KO Jani.110JpHT11 ena.u.nky XepecKyna e ToMy, mo BiH nojj,aeae HenpaBJJ,HBY ihljlopmauiio, 60 )I{ p03moba TOLfHJiaCJI HaBKpyr rtotpe6h B uepkobhhx KHHrax JJ.JlJI napacpih. JIK BÎJJ.OMO, nicnji JJ,eMapKaui'i aectpihcbko-typeubkoro Kop.110Hy i ei.110kpemnehhj1 PaJJ.ieeuhKoro (EyKoetrnCbKoro) rnhckonctba eijj..hccbko'i MHTpononi'i 57 cin KOJIHWHboro CyqaecbKOro uihyty i 12 cin llephibeubkoro JaJIHWHJIHCJI Ja Me)l{aMH EyKOBHHH. llepej Te, mo ue 6yn11 HaceneHi nyhkth J PYMYHCbKHM HaceneHHJIM, TO ei.u.nosi.u.ho nhtoma eara pymyhie y Kpa'i noehhha 6yna JMeHWHTHCJI, a ykpai"huie - JpoCTH. llh He TOMY uicapcbkhh oljliuep l>yjj.ihcki 1783 poky KOHCTaTyeae y JJ.onoeiJJ.HiH Janncui Ha im'11 uicap11, mo nepeba)l(hy 6inbWÎCTb 6yKOBHHCbKOro HaceneHHJI CKJla,llalOTb pychhh (ykpa'ihui). UeH cnoctepiralf Te)I( He Mae )1(0.llHHX ni.u.crne.110 TeHJJ.eHuiHHocTi, mo ceoro tacl BÎJJ,3Ha'IHB y cneuianbhîh CTaTTi BÎJJ.OMHH 6yKOBHHCbKHH nojiîthk A. ljloh 0H'IYJI I. (RK Friedrich > Friz, Johannes > Hans usw.); KHpCTe (K11pcTJ1) < ykp.- 6yK. ckopolf. Kp11cniJ111, KnpcntJIH (KOHTaMi11auiJ1 na 3pa30K ykp.- 6yK. KplHIHUJI > KHpmiusi); Mopro4 (Mopra4, a11e He Murgoci!) < Moprani, 4acro K11inan1 o mma, zwinkern; Ko611m1usi < Ko uJ1, Ko6mrn, die Stute. 16,ll,ep"lt<aeH11ll apxie 4epHieeUbKOÎ 0611acri.- <l>.1.- On.1.- OJ1. 3fiep (Gehorsamste grossartige Petition der einberufenen 55 hiezu bevollmăchtigen Wahlmănner Bucoviner Kreises und dem Serether Bezirke im Nahmen der Seelen). 17 Costin M., Opere, Bucureşti, 1958, p Zieglauer F. von Geschichtliche Bilder aus der Bukowina zur Zeit der osterreichischen Milităr-Venl'Gltung. (Zweiter Bilderreihe.- Die Jahre 1780 und 1781 ). Nach den Quellen desk. und k. Kriegs-Archivs und des Archivs im k.k. Ministerium des lnnern, Czernowitz, 1895, S H4Yll A PyMJ'HCbKe numahhr Ha lijjk06uhi, "4ac (4epHieui), 1933, Ue E

235 liykobhhcbki JJ.enynrn BBCl])ÎHCbKOro peiixcrnry B pp. 761 BiH npouhtybab i3 JBiTy KaninHa liyjj.ihcki HaCTynHe: "ToMy iJibllia qacthha TyTellIHiX MeUIKaHL{iB CKJia.ZJ.aCTbCJI 3 pychakib, TO robophtbcji nepeba)l{ho "russisch" i TiJibKH nph6jih.jho LleTBepTHHa robophtb no-mojijj.abcbkh"..llani A. <t>oh OHLIYJI HaBiB 1..1iny HHJKY JJ.OKaJiB TOro, e CBiJJ.LleHHJI 1..1icapCbKOro ocl>iuepa 6yno L{iJIKOM o6'fkthbhe. mo )I{.li.O JBiTiB rehepanib Cnnrni Ta EHL1eH6epra, JIKi 3ra.llyl0Tb JIHllie MOJIJJ.aBaHiB, To, JJK ni.zj.kpecmoeae 0HL1y11, "s abcl])hîcbkomy JJ.ianeKTi uei1 BHpaJ He Mas p03ymihhji ethi'ihoro, TiJibKH reorpalf>il1he. A6conlOTHCTCbKHH pe)l{hm ABcl])i'i He JHaB qexib, nom1kib, CJIOBiHQiB, ane TiJibKH 6oreMQiB, ranh'lah, KapiHTiHQiB...". HapeUITi, B cepejj.hhi XIX CT. JHOBy MafMO cbijj.llehhji JIIOJJ.HHH, JJKa Kpa111e Ja ihllihx 3Hana o6ctahobky Ha liykobhhi i Te>K He Mana ni)l.ctab 6yTH TeH}J.eHL{iHHHM. lîjj.etbcji npo rnhckona.. rakmaha, JJKHH y rnapxianbhomy nocnahhi nhcab: [Die Bukowiner Dil>cese] "besteht bekanntlich zu einer H!ilfte aus Romanen und zur andem aus Ruthenen. (.) Beide Nationalit!iten lebten bisher in Frieden und Eintracht miteinander und hatten kein hoheres Interesse, als das kirchliche und religiose. Gegenwartig jedoch ist es leider nicht so. Die nationalen Reibungen und K!lmpfe, welche seit vierzen Jahren bereits die gr. orient. Kirche in ăsterreich bewegen und clas Band ihrer liusseren Einheit zu zerreissen drohen, sind nicht ohne aufregenden Eindruck auf die zwei verschiedenen nationalen Elemente der Buc. Diocese geblieben. Das nationale Selbstgeftlhl ist daselbst eben so naturlich bei den Ruthenen, als Romanen" ([liykobhhcbka rnapxij1] CKJia}J.afTbCjj, JIK Bi.ZJ.OMO, HanOJIOBHHY 3 pymyhib i HanOJIOBHHY 3 pychhib (.) 06HJJ.Bi Hal.(iOHaJibHOCTi )l(hjih JJ.OTenep y MHpi i JJiaro)l.i O.li.Ha 3 OJJ.HOIO i He MaJIH BHll.IOro ihte-pecy Hi)!{ uepkobhhh i penirihhhh. 0)1.HaK HltHi, Ha )l(ajib, ue c He TaK. Ha1..1ioHaJibHi cynepelikh i 6opoTb6a, JIKi B)l{e LIOTHpHaJJ.Ll!ITb pokib l])hbo)l{atb rp. cxi.zj.hy uepkby B ABCYpii' i JarpO)l{YIOTb po3ipbath 3B'Jl30K ri 30BHiWHb0 i CJJ.HOCTi, HC. JaJIHWHJIHCJI 6e3 J6y.ZJ.)l(y10L10ro BnJIHBY Ha )].Ba pijhi HauioHaJibHi cnemehth liyk. rnapxi'i. HauioHanbHe camoliytt!i f TaM TaKHM )l{e nphpojj.him y pyrnhib, JIK i pymyhib) 20. TaKHM LIHHOM, HaBe,lleHi He CTaTHCTHLIHi, ane l.(ijikom o6'fkthbhi,ll,ahi CBiJJ. LlaTb npo Te, 1110 Ha 1848 pik npabocjiabhe HaceneHHJI liykobhhh nph6jih3ho no nonoe1rni CKJiaJJ.anoc!I 3 pymyhib i ykpa'im.lib. OcrnHHix Morno 6yTH YpOXH 6inbwe, JIKll.10 BpaxyBaTH rpeko-katojihkib, JIKHX HapaxoeyBaJIOCJI noha.ll I o THC. LIOJIOBiK i JIKi MaH)l{e BHKJllOLIHO 6ynH ykpaîhl.(jimh. 3 OrJIJIJJ.Y Ha ue o6pahhji,ll,enyrntamh nepeea)l{ho ykpai"hl.lib Te>K CJiiJJ. po3rjijij].ath JIK JIBHllle uinkom nphpojj.hc. IlpH BHCBiTJICHHi JJ.ÎJIJibHOCTÎ 6yKOBHHCbKHX napnamehrnpi'ie y peiixcrnji Haiî6inbw JJ.HcKyciHHOIO f npo6nema i'xhboro crnbnehhji.li.o aetohomii' Kpaio. Bce TaKH 6iJibWÎCTb JJ.enyTaTÎB 3 liykobhhh akthbho BHCTynaJilf npoth HaJJ.aHHJI Kparni abtohomhoro CTaTycy. BHB'leHHJI LIHCJICHHHX )l.okymehtîb: 3BCpHeHb, nenn.{îh, JllfC TYBaHHJI nepekohyf y ToMy, 1110 nojhuiji npothbhlfkib abtohomi'i.d.hktybanacji HacaMnepe,ll couiajibhhmh i B JJ.pyry qepry Hal.(iOHaJibHHMH nphlihhamh. IJ,e JJ.06pe BHJJ.HO 3 JIHCTa nebhoro AHTOHa repmaha )I.O r. THMOWa Bi.li. 22 )1{0BTHJI 1848 p., y JIKOMY KpHTHKYIOTbCJI.D.i'i M. qynepkobh'ia ra M. liojj.hapa i nijj.kpecnioctbcji, 1110 "KpaHOBHH ceifm c TiJibKH Ha Te, nokjihkath.li.o )l{httji nahlllhhy" i 1110 "nahh 60J1pH, nah11 cepei' Ta nahh ypj1jj.obl1i JJ.06Hn11cJ1 Toro, 1110 JeMJIJI i 1..1apcTeo He6ecHe Ha liykobhhî HaJie>KaTb 'im" 21 I Jll-fCTOnaJJ.a A. repmah JIK,lJ,OBÎpetta oco6a r.tlfmowa nepeknan CTarri A. <f>ott Ott 1yna, ttanpykoeattoî y UWMÎCHl.JllllKY "ViaJOa Românească" (1913, nr. I O),?K11tt ettxolufb y Jlccax. 20 Sendschreiben Bukowinaer gr. or. Bischofes Eugen(..). Czernowitz. 1864, in Nationale und kirchliche Bestrebungen der Rumănen in der Bukowina von Bischof Hakmann in einem Sendschreiben dargestel/t. Hrsg. von Dr. St. Smal-Stocki, Czernowit:z, S CeJ1RHCbKuilpyx..., c

236 762 OJieKcaHJJ.P MacaH CKJIHKaB y qephiburx, y KOpttMi 'TOCTpHH KyT", 360pH BH6opuie i njiehinotehtib qephieeubkoro cijibcbkoro ett6opttoro OKpyry. Bei BOHH O,!J,HOC-TaHHO BHCJIOBHJIHCR 3a 3anHllJeHHR EyKOBHHH y CKJia)J.i ranttlfhhh. 3aranoM cejirhh eealkanh, ll.10 3anpoea.u.lKeHHR Ha EyKoBHHi okpemoro Kpaifoeoro ceifmy i pi3hhx 6topoKpaTHlfHHX ycrnhoe nptt3bejj.e JJ.O 36inbrneHHR no.u.atkib, TOMY YTPHMaHHR 6topoKpaTwrnoro anapaty noehhho 6yJio 3.U.ÎHCHtoBaTHCR 3a paxyhok Micueeoro 6toJJ.lKeTy. 3 ihrnoro 6oKy, cen11ttam 6yno 6 Jierrne cnnattyeath BHKyntti nnatelkî 3a ckacoeatti <J>eo.u.aJibHi nobhhhocti, RK6H EyKOBHHa 3anHlUaJ13CR y CKJ13)J.Î ranttlfhhh. y UbOMY BÎ)J.HOlUeHHi 3HOBY )I( nporbhjiacr tte.u.oeipa i H3BÎTb eopolkictb cejirhctba )J.0 njiahîb nomîll.ihubkoî enirn, 'IHHOBHHL(TBa i HaBÎTb.u.yxoeeHCTBa. no.u.i6hi H3CTpo'i oxonhjih '!acnrny cejirhctba i Ha nie.u.hi EyKOBHHH, 30KpeMa B KnMnyIIyH3bKOMY ett6op'lomy okpy3i,.u.e J6ttpam1c11 ni.nnttch ni.u. npotectom npoth M. qynepkobhtta. Mo:>Kmrno, came u11 o6ctabhha CTaJia nph'ihhoio rnro, ueif.u.enytat 7 JIHCTona.u.a 1848 p. HanHcae 3a11ey npo CKJI3,!J,CHHR 3 ce6e.u.enytatcbkhx nobhobalkehb 22. Ili3HÎ1Ue BiH BÎ,llKJIHKaB UIO 3a11ey i noeephybcr.no BHKOHaHHR o6oe'r3kîb.u.enyrnrn. THM fle MeHrn, M. 1IynepKOBH'I JaranoM.u.i11e He TaK akthbho RK M. lio.u.ttap e nnat1i 6opoTb6H Ja abtohomîio liykobhhh. CouianbHi MOTHBH nph p03riir.u.i 6yKOBHHCbK0 i npo6jiemll BHCTynanH Ha neprnuif nnah He nume e netnui11x.nenyrntib i cijibcbkhx rpoma.n, ane ii y BHCTynax OKpeMHX lfjiehîb KOHCTHTyuiHHoro KOMÎTeTy pefixcrnry ni.u. 'lac o6roaopehhr uid TeMH. TaK, qecbkhh.u.enyrnt <1>. JI. Pirep (F. K. Rieger) JaRBHB To.u.i, "ei.nokpemjiehhr EyKOBHHH ei.u. ranttlfhhh nparhe He Hapo.u., a aphctokpatîr i 610poKpaTi11. R ttye ei.u. HaottHHX CBÎ.U.KÎB, enache pymyhcbkî 6011pu Haif6inbrne ythckytotb cen11h". 3a3HattHBlllH, e ubomy Kpai lkhbytb i ykpa'ihui, Pirep 3aKJIHKaB: " MH MYCHMO BH3H3TH 'ix Hapo.noM i 6eperTH TaKO)I( Ha oykobhhi, a 6yae ue Ha6araTO nerrne, RKll.10 3aJIHlUHMO i"x nph ranttlfhhî, HaenBKH, RKll.10 Mlf BÎ,!J,OKpeMHMO liykobhhy, TO BH,!J,aMO 'ix THM camhm TypeubKOMY rocno.u.aptoeahhto...". IlpoMoeeub 3acTepirae, B no.u.anbrnomy ei.u.okpemjieha liykobhha MOlKe 6yTn BT]Ja'leHa Ha KOpHCTb Mon.u.aei'i i Banaxi'i, a ei.u.rnk - Pocii"23. Ili.n tt.ac po6oth pefixcrnry e KpoMepttlKÎ HaMÎTHJIHCR neehi 3MÎHH e norn11.u.ax ykpai HcbKHX.u.enyrnTiB Ha nntahhr aetohomîî. B "ixhih no3huîî no'lano ei.nttyeathcr HauioHanbHe ni.nrpyht!j. MolKJIHBO, ue 6yna peakui11 Ha 3aRBH 6yKoBHHCbKHX "natpiotie" npo Te, aetohomîr Kpato c PYMYHCbKOto HauioHanbHOIO cnpaeoio. 3HalfHHH BflJIHB Ha HHX Morna cnpabhth i Ta roc'i'pa, HaBÎTb o6pa3jihba KpHTHKa, RKa 3'11BJIRJiac11 Ha CTOpÎHKax rajeth "Bucovina" Ta B.neRKHX abct]jîhcbkhx ttaconttcax. TaK,.nenyrnT B. Moprott y JIIOTOMY 1849 p. nttcae Ha im'11 neehoro E.nyap.na <l>ntornepa, BÎH cnoeicthb ett6opu11m, liykobhha He no1'pe6yc OKpeMoro Kpa-ifoeoro ceifmy i ll.10 BOHH Hittoro He BT]J3TRTb, 3aJIHlUalOlfHCb y CKJia.ni ranntthhh, 60 "rannttahh He Ja6epyTb i He nohecytb Ha ceo'ix nne'lax xat 6yKOBHHLlÎB" 24 Haif6ÎJiblU RCKpaeo HauioHanbHÎ MOTHBH (nop11.n Î3 couianbhhmh) np03bylfajih B nethuîî, ni.u.nu-cahih 17 JIIOTOro 1849 p. 55-a BH6opuRMH j3 CepeTCbKOro noeity. CyARttH 3 TeKcTy ne-tttui"i, BOHa 6yna ckna.u.eha Ha npoxahhr.u.enyrntie-npothabtohomictie. B ttitt roeo-p11noc11: "Ilo.naHe 15 rpyahr 1848 p..nenytatamn peifxcrary ei.n liykobhhh BacHJieM MopratteM, IeattoM )l.onettttykom, reoprom TnMorneM, BacHJieM KipCTOIO KJIOnOT3HHR npo 3aJIHlUeHHR EyKOBl1HH B 22 TaM ca.mo, c Protokolle des Verfassungs-Ausschuss im ăsterreichischen Reichstage , Hrsg. von Anton Springer. Leipzig, 1885, S Ce!IRHC&Kuri pyx c.283.

237 liykobhhcbki )].enynrn 3BCTpÎHCbKOro pefi:xcnry B pp. 763 CKJia)].Î fajih':ihhh JHaihuJIO lkbabhu BÎJJ.rYK y Cepl..VIX ycboro 6yKOBHHCbKOro HapoJJ.y, oco6jihbo B qechhx i noprjj.hhx TPYJJ.OBHX BepcTBax 6iJibWOcTi MiCT i Bcix cijibcbkhx )l{htejiib KO)l{HOt Hal.Iii" i BipocnoBÎ.llattHJI. HmKqe-ni,lln11caHi ynobhoba)l{ehi cinbcbkhx rpoma,ll 0)].HOCTattHO nî)].lpl1myiotb ue ICJIOnOTaHHJI i BHCJIOBJIIOIO'tb JaraJibHe 6a)l{aHHR, 1..1.(06 liykobhha 6yna Hep03)].iJibHO o6't,llhaha, JIK 13-a OKpyra, 3 PYCHHCbKOIO ran11qnhoio. TaKa Hawa YXBaJia rpyhtye:tbcji Ha TOMy, 1..1.(0 HauioHaJibHi i1 ocbîthi nolpe6h pychhcbkoi" 6inbwocTi rpeubkoro i rpeko-katojih'-lbkoro BipocnOBÎ)].aHHR BlpH'li nepebhlllyiotb ihwi. 0.UHO'laCHO MH npotectye:mo nporn J],HCKpe)].HTaui"i HaWHX BHl..L(eJraJ],aHHX BHCOKOWaHOBHHX )].enyrntib peitxctary 3 6oKy KynKH ekclpemictcbkhx ejiemehtib. MoJI)].aBCbKi nahh )].OMaralOTbCR Bi.llOKpeMJieHHR liykobhhh Bi)]. ram11111hh. IUo6 ctbophth BHJJ.HMiCTb nijj.lphmkh 1111x JJ.OMarattb ttacenehhrm, BOHH pbhhmll Jaco6aM11, JOKpeMa qepe3 nomil..l(hkîb, nphmhwybajih 06MaHyTlfX i 6eJnopa)].HHX cijibcbkhx )l{htejiib CTaBHTH ni.u i"xhimh BHMOral\tH CBO"i ni)].nl1cl1 (...). IlpoXaHHR npo o6'f)].hahhr 3 pychhcbkoio famt"ihhoio BHTiKaf ÎJ cepqr HapoJJ.y. BHacJIÎJJ.OK JJ.aBHix ToproBeJibHHX JB'JIJKÎB Ja pyc11hcbk11x KHRJÎB liykobhha i fanh'mha exomum JJ.O OJJ.Hid JJ.ep)f(aBH, "ix He pojjj.ijirjih np11po.uhi i.n:ep)f(abhi KOpJJ.OHH. CrnpoJJ.aBHi BJafMHi JB'RJKH liykobhhh 3 ran111111ho10 MaJIH TOH pejyjibtat, 1..1.(0 ui 0611)].Ba Kpa"i pajom CTBOplOIOTb HenoJJ.ÎJibHHH oprahîjm. Bomt TaK JJIHJIHCR, 1..1.(0 Heynepe.u)f(eH11H cnoctepira11 J nepworo norn11jj.y nepekohanbcr, 1..1.(0 liykobhha JaceneHa nepeea)f(ho pyc11ham11 i 1..1.(0 pyc11hcbka MOBa B Kpa"i BciM JpoJyMina.(...)" 2 ~. Ilpou11ToBaHHH yphbok JJ.OJBOJil1t 11rno JPOJYMÎTH, 11Ka "pyka" HanpaBJIJIJia.UiRJibHÎCTb 6iJibW0 i 'lacthhh 6yKOBHHCbKHX )].enytatib. nop11.u 3 UHM.uaHHH 0 )].OKyMeHT ( RCKpaBHM CBi)].'leHHJIM npo6y)].)f(ehhl1 B ykpaihcbkhx Macax HauioHaJibHoro no11ytt11, Ha 1..1.(0 nbhiwe BKaJyBaB rn11ckon. fakmah. B ymobax pebojiiol(i i pp. l(e 6yno np11pojj.hbo. y cepe)].oblll..l(i 6yKOBHHCbKHX pymyhib uei1 npouec BiJJ.6yeaBcJ1 JHa'l-HO ihtettchbhiwc J ornl1.lly Ha HaJIBHiCTb OCBÎqeH0 i ejiith,.uep)f(abhl1l(bk0 i lpa.u11ui"i Ta ÎHWHX Ba)f(JIHBHX ejiemehtîb Hal(iOHaJibHoro nijj.hecehhl1, 11oro He 6yno B ykpa ihuie KpalO. HeJBa)f(a1011n tta l(e, OCTaHHi Te)!( no'lajih ycbî)].omjiiobath CBOf np11pojj.h( npa-bo )f(hth B E)].HOCTÎ 3 OCHOBHOIO MaCOIO. CBoro HapoJJ.y B pamkax ÎCHYIO'I0 i.uep)l{abhoc-ti. TaKe ycbî)].omjiehhji 6yno nphtamahhe, B 6iJibWiH '111 MeHWÎH Mipi, TÎH 11acnrni 6y KOBHHCbKHX.uenyTaTiB, RKa BHCTynana Ja t,llttictb 3 pyrnhcbkojo, To6To ykpa,i HCbKOIO 'lacthhoio fajih'ihhh.. HacaMKilfCL(b, BapTO KOpOTKO BHCBÎTJIHTH npo6nemy nonith'iho"i CBi}J.OMOCTi )].enytatîb 3 liykobhhh. B nitepatypi nahyt.uymka, 1..1.(0 cejijihcbki nocnh JaranoM noraho po36hpamfcji y THX CKJia}J.HH){ npouecax, JIKÎ Bi.u6yBaJIHCJI B.uep)f(aBi B pp. U:e He JOBciM TaK, Ha lllo BKaJyJOTb pejyjibtath r011ocybahhji 3.ueJIKHX nphhl(hnoeo Ba)l(JIHBHX nntahb..lj:o6pe ei.uomo, mo Bei eott11, okpim A. KpanR, ronocybajih Ja ckacybahhji nahlllhhh 6eJ B11Kyny. Mettw BÎ.UOMHM E ittwhh cjlakt. liinbwictb J HHX ni.ulj>hmajih nponojhqito.uenytarn JI. JlboHepa (L. L6hner) npo Te, mo QJI yxbana peihcrnry He enmarac cahkui"i l(icap11..lj:aha nponojl1l(îl1 Mana cyrn nojiîth'ihhii xapaktep, a 'ii nphhhjittji OJHa'laJIO 6 Ba)f(JIJ1811H KpOK y HanpRMKY.uo cnpab)l{hboro KOHCTH TyuiottaJIÎ3My i o6me)f(ehhji npeporarne a6contothjmy. 3a Hei" nporonocyean11 I..UonHH'lyK, B. KipcTe, JI. Ko6HJIH'-ll1 i M. lfynepkobh'i, i n11we M. lio.u1rnp 6ye nporn (Mopro11 i THMOW 6ymt ei.ucythi) 26. nonbcbkhh icrnphk 51. KoJiK cnpaee)l.llhbo 25 )J.110. npllm Verhandlungen des osterreichischen Reichstages nach der stenographischen Aufnahme,

238 764 OnexcaH.u.p MacaH Bi,!J,3Ha 1 111B y UbOMY 3B'"3Ky, IUO UHM ronocybahh"m 6yxoBHHCbKi cemlhcbki.u.enyrnn1 npo.u.emohctpymurn Ha"BHiCTb.!1.0CHTb p03bhheho"i nonith'iho"i CBi.U.OMOCTi 27. B nitepatypi. nocrihho Jra.u.ycTbCll npo Te, mo B yropcbxih cnpabi nmue JI.Ko611n ronocybab Ja np11i1h"tt" B peiixcraji.u.enera1.1ii' 3 Yropm11H11, a imui.u.enytath 3 liyxobhhh 6yn11 npoth. U:e He JoeciM TaK, TOMY mo "3a" nporonocyeab i B.KipcTe. 3 nonith'iho"i TO'IKH Jopy, 1.1e ronocybahhll 6yno Hai1Ba>KJI11Biw11M y BciH po- 6oTi peiixcrnry, BOHO CTaJIO ~oq>i.u.hhm "nakmycobhm nanipuem", "KHH HaO'IHO noxajab cnibbi.u.howehhll npoimnepcbkhx (186 ronocib) i npornimnepcbkhx (108 ronocib) CHJI y peitxctaji. 3 LlbOfO cnibbid.howehhll CTac 3p03yMiJIHM, 'IOMY abctpihcbkhh napnameht pp. He BHKOHaB CBOfO MicifO ycta)-iobl!oro pecl>opmatopcbkoro ihcthtyty. B 3anponoH0BaH0My nobi.u.omjiehhi ronobha ybara 6yna np11.u.ineha MOTHeaui'i.u.i"JibHOCTi HacaMnepe.u. cejillhcbkhx.u.enytatib 3 liykobhhh, TOMY IUO ca Ma 'ixh" napnamehrnpha.u.i11nbhictb, 11x Bi.U.oMo, 6yna Bxpaii o6me)f{eha l!epe3 uin KOM o6'ckthbhi nph'ihhh: Heocei'leHicTb, He3HaHHll HiMel(bKO'i MOBH, Bi.U.CYTHiCTb ihtejiektyajibh0 i ni.u.t})hmkh i T.n. ToMy BOHH He MOrJIH BHCTynaTH B.ue6arnx, Bi.U CTOfOBaTH BnacHi norjill.llh, cnpoctobybath Hana.ux11 He.uo6p03H"IJil1BUiB, BeCTl1 neperobop11 3 BHKOHaB"!OfO BJia.UOfO TOIUO. 3 uic'i TO'IKH 3opy.uenyrnrn M. DO.UHap, M. llynepxobh'i i oco6n11eo A. KpaJib 3Ha'IHO B11rpaBan11 nepe.u ihwhmh i TOMY 3Morn11 Bi.uirpaT11.uirniwy i pejyjibtathbhiwy ponb y no.uirx, nob'll3ah11x 3 npo-6nemofo 'abtohomi'i liykobhhh. IlpoTe 1.1e He np11mehwyc ictoph"ihofo 3Ha"leHHll.UillJibHOCTi ihwhx HapO.UHHX o6pahqib, "Ki.uo6pe ycbî.llomjifobajih KOpÎHHÎ npo6ne-mh CBO ix xpa"h i, llk Morn11, 6opon11c11 3a noninwehh" 'ixhboro ctahobhiua. Oxpe-Mi )!{.u.enytath npo.u.emohct})ybajih BHCOKY nonith'ihy CBiJlOMicTb i nanexorn".u-hictb, BHCTynafO'IH Ja nepe6ynoby imnepii' Ha 3acanax cnpab)f{hbofo KOH-CTHTYL1iOHaJii3My i camobhjha"lehhll Ha1.1m. Wien, 1848, S Kozik J., Mil/_dzy reakcjl/_ a rewolucjq. Studia z dziej6w 11kraitlskiego ruc/111 narodowego w Galicji w latach , Krakow, 1975 (= Zeszyty naukowe Uniwersytetu Jagiellonskiego 381. Prace historyczne 52), S

239 DEPUTATU BUCOVINENI ÎN PARLAMENTUL ' AUSTRIAC ÎN ANII OLEXANDR MASAN Sub impactul evenimentelor de la 1848, masa de oameni, care a fost până atunci într-adevăr numai o populaţie, a început să capete trăsăturile unei societăţi civile şi să formuleze propriile revendicări, aspiraţii şi obiective. În acest proces, un rol însemnat l-au avut primele alegeri pentru Dieta austriacă, graţie cărora în Bucovina se fonnau anumite tradiţii parlamentariste, care imediat au dobândit unele trăsături particulare. În primul rând, din punct de vedere economic, Bucovina era o regiune înapoiată, în care peste 95% din populaţie era ocupată în agricultură, industria lemnului etc. În al doilea rând, aici nu exista o elită burgheză influentă, al cărei rol încerca să-l joace un grup puţin numeros de funcţionari şi intelectuali, dintre care mulţi proveneau din cercurile boiereşti conservatoare sau erau specialişti alogeni. În al treilea rând, aspiraţiile naţionale, care, în condiţiile regimului Metternich, erau strangulate în mod nefiresc, odată cu declanşarea "primăverii popoarelor", au fost fonnulate numai de elita românească locală drept revendicări naţional-autonomiste ale întregii populaţii, cu toate că nici românii, nici oricare alt grup etnic din Bucovina nu reprezenta majoritatea absolută. În al patmlea rând, populaţia bucovineană ţinea preponderent de biserica ortodoxă. din care cauză între clerul local şi Consistoriul romano-catolic de la Lemberg existau anumite fricţiuni; unele complicaţii au apărut, de asemenea, în re!a!iile dintre părţile română şi ucraineană ale clerului şi enoriaşilor ortodocşi. Autorul comunicării nu pretinde că s-a oprit asupra tuturor aspectelor legate de activitatea deputaţilor în anii , dar tinde să exprime propriul punct de vedere asupra unor chestiuni de principiu care sunt discutabile sau insuficient reflectate în literatura ştiinţifică. În primul rând trebuie să ne oprim asupra componenţei sociale a deputaţilor, adică să clarificăm cauzele fenomenului datorită căruia în circumscripţiile rurale din Bucovina au fost aleşi numai ţărani. A fost aceasta o întâmplare sau a fost un fapt firesc? Analele Bucovinei, IV, 3. p , Bucureşti, 1997

240 766 Olexandr Masan Atunci când trecem la examinarea evenimentelor care au precedat alegnilc ~i care au avut loc în timpul lor, se observă o circumstanţă importantă care a influen\at în moci esential asupra poziţiei (ărănimii bucovinene şi procesului electoral. Este vorba de.spre chestiunea centrală pentru masa ţărănească, adică obligaţiile feudale şi relaţiile agrare feudale. Decretul imperial din 17 aprilie, în realitate, nu se extindea asupra Bucovinei, fiindcă aici acţionau alte acte legislative decât în districtele galiţiene propriu-zise. Această împrejurare a uimit extrem de tare ţărănimea bucovineană. În perioada următoare n-au fost date publicitătii nici un fel de dispoziţii guvernamentale, deoarece se prevedea ca problema desfiinţării obligaţiilor feudale să fie examinată în Parlament. În pofida inexistenţei actelor respective, (ăranii au încetat, de facto, să îndeplinească boierescul, fapt ce a pus în pericol strângerea recoltei de pe lanurile boiereşti. În legătură cu acest fapt, căpitanul cercual al Bucovinei, Gh.lsăcescul, a fost nevoit să adreseze apelul Către toate neamurile Bucovinei, scris, fie vorba, într-o limbă ucraineană contemporană. În acest document, datat 18 iulie 1848, comunele săteşti sunt chemate la ordine şi la participare la adunarea recoltei. Astfel, alegerile în Bucovina s-au desfăşurat într-o situaţie destul de tensionată, caracterizată de o nemulţumire generală a ţărănimii faţă de acţiunile autorităţilor şi atitudinea boierilor. În legătură cu aceasta, trebuie să menţionăm faptul că, în Gali\ia, marii proprietari, încă până la decretul imperial, au început să anunţe desfiinţarea clăcii şi a unor obligaţii feudale. Această circumstanţă clarifică, într-o anumită măsură, rezultatele alegerilor din circumscripţiile galiţiene în comparaţie cu cele bucovinene, în care, în prima jumătate a luni iunie, situaţia s-a agravat extrem de puternic. Un anumit rol în alegerea numai a ţăranilor ca deputaţi în circumscripţiile electorale rurale 1-a jucat, de asemenea, veche tradiţie a alegerilor mandatarilor comunale, a aşa numiţilor plenipotenţi. Aşadar, după anunţarea alegerilor în Parlament, ţăranii ştiau care candidat să fie ales. După cum sublinia I. Franko, "în concepţia huţulilor (şi a tuturor ţăranilor -n.n.) alegerea trimisului în Dietă era aceeaşi alegere a deputatului sau plenipotentului" şi "acest deputat trebuia să reprezinte interesele comunei în faţa boierilor, din care cauză, este clar, acesta nu putea fi stăpân, ci numai ţăran". Gh. Timoş, L. Kobâliţa şi M. Ciupercovici, ales în circumscripţia. electorală Câmpulung, au îndeplinit, în diverse timpuri, obligaţiile de plenipotenţi. Există anumite temeiuri pentru a admite că reprezentanţi comunali au fost şi alţi deputaţi ţărani, pentru că oamenii fără nici o pregătire în acest domeniu aveau şanse mici de a dobândi încrederea alegători lor. O problemă mult mai complicată şi destul de discutabilă este chetiunea referitoare la componenţa naţională a deputaţilor bucovineni. În ciuda faptului că aproape toţi purtau nume de origine slavă, ei aparţineau diverselor etnii: A. Kral, ales în circumscripţia electorală urbană Cernăuţi, era german; M. Ciupercovici şi M. Bodnar, din comuna Voitinel, deputaţi din partea circumscripţiei electorale Rădăuţi, erau români; I. Dolenciuc

241 Deputaţii bucovineni în Parlamentul austriac 767 din Hatna, ales în circumscripţia electorală Suceava şi L. Kobâliţa erau ucraineni. În ceea ce-i priveşte pe Gh. Timoş şi V. Cârste din Boian (deputat din partea circumscripţiei electorale Sadagura), aceştia, potrivit raportului întocmit de căpitanul cercual lsăcescul, cunoşteau numai limba română, cu toate că un şir de alte documente indică faptul că aceste persoane ştiau şi limba ucraineană. În petiţiile comunelor săteşti adresate parlamentului, aceşti deputaţi, precum şi V. Morgoş (Morgoci) din Coţmani, ales în circumscripţia electorală Coţmani, apar ca exponenţi ai intereselor ucrainene în Bucovina. La prima vedere, această componenţă naţională a deputaţilor contrazice cifrele referitoare la raportul diverselor etnii în Bucovina, care sunt prezentate în permanenţă în literatura istorică românească. Dar numeeroase fapte mărturisesc că orice date statistice cu privire la componenţa naţienală a populaţiei înainte de anul l 848 (şi chiar materialele recensământului de la 1869) necesită o atitudine critică şi o verificare riguroasă. În legătură cu acest fapt, trebuie să facem un scurt excurs în trecut. Prima mărturie, demnă de încredere, privitoare la componenţa naţională a populaţiei provinciei a făcut-o eminentul om politic şi de cultură al Ţării Moldovei, Miron Costin ( ), care afirma că ţinutul Cernăuţi şi jumătate din cel al Sucevei sunt populate în întregime de rusini. Peste o sută de ani avem o nouă mărturie demnă de încredere, a episcopului de Rădăuţi, D. Herescu, care, în aprilie 1781, i-a declarat generalului von Enzenberg: "Deoarece în Bucovina mai mult de jumătate vorbeşte limba rusă, există necesitatea de cărţi bisericeşti ruseşti care până acum erau aduse aici cu mari cheltuieli din ţările ruseşti". Este cunoscut faptul că, după demarcarea frontierei austro-turceşti şi separarea episcopiei de Rădăuţi (a Bucovinei) de Mitropolia de laşi, 57 de sate din fostul ţinut Suceava şi 12 sate din cel al Cemăuţilor au rămas în afara hotarelor Bucovinei. Datorită faptului că aceste localităţi aveau populaţie românească, ponderea românilor în provincie trebuia, respectiv, să scadă, iar a ucrainenilor să crească. Oare nu din această cauză ofiţerul imperial Budinszky, în anul 1783, într-un raport adresat împăratului, constata că majoritatea covârşitoare a populaţiei bucovinene o alcătuiau rusinii (ucrainenii). În ceea ce priveşte rapoartele generalilor Spleny şi Enzenberg care îi amintesc numai pe moldoveni, după cum sublinia Onciul, "în dialectul austriac această expresie nu conţinea un înţeles etnic, ci numai geografic. Regimul absolutist din Austria nu cunoştea de cehi, polonezi, sloveni, ci numai de bohemi, galiţieni, carintieni...". În sfârşit, avem, la mijlocul secolului al XIX-iea, mărturia omului care cunoştea, mai bine decât alţii, situaţia în Bucovina şi nu avea motive să fie tendenţios. Este vorba despre episcopul Hacman care, într-o epistolă eparhială scria: "Dioceza Bucovinei este compusă, după cum se ştie pe jumătate din români şi pe jumătate din ruteni (.). Până acum ambele naţionalităţi au trăit în pace şi înţelegere una cu alta şi nu au avut un interes mai mare decât cel bisericesc şi religios. Dar actualmente, spre regret, nu este aşa. Lupta şi contradicţiile naţionale care tulbură deja de patrusprezece ani biserica gr. orient. din Austria şi ameninţă să rupă legătura unităţii ei exterioare, n-au rămas fără o influenţă

242 768 Olexandr Masan exercitată asupra celor două elemente naţionale diferite din dioceza Bucovinei. Conştiinţa de sine naţională este acolo la fel de firească la ruteni ca şi la români". Astfel, datele prezentate, care nu sunt statistice, dar pe deplin obiective, mărturisesc faptul că, Ia 1848, populaţia ortodoxă a Bucovinei era compusă aproximativ pe jumătate din români şi ucraineni. Ultimii puteau fi puţin mai mulţi, dacă ar fi să-i luăm în cpnsideraţie pe greco-catolici care erau peste I O mii de oameni, aproape exclusiv ucraineni. Din acest punct de vedere, alegerea preponderentă a ucrainenilor ca deputaţi trebuie privită ca un fenomen firesc. În cazul oglindirii activităţii parlamentarilor bucovineni în Dietă, cea mai discutabilă este atitudinea lor faţă de autonomia provinciei. Totuşi, majoritatea deputaţilor din Bucovina a militat în mod activ împotriva acordării statutului de autonomie provinciei. Studierea numeroaselor documente - apeluri, petiţii, corespondenţă - ne convinge de faptul că poziţia adversarilor autonomiei era dictată, înainte de toate, de cauze sociale, apoi de cele naţionale. Aceste lucru se observă foarte bine din scrisoarea lui Anton Ghermim către Gh. Timoş, din 22 octombrie 1848, în care sunt supuse criticii acţiunile lui M. Ciupercovici şi M. Bodnar şi se subliniază că "dieta provincială este numai pentru a reanima claca" şi că "demnii boieri, domnii evrei şi domnii funcţionari de stat au dobândit ca pământul şi împărăţia cerului în Bucovina să le aparţină". În general, ţăranii considerau că introducerea în Bucovina a unei diete provinciale separate şi a diverselor instituţii birocratice va conduce la majorarea impozitelor, fiindcă întreţinerea aparatului birocratic urma să se facă pe contul bugetului local. Pe de altă parte, ţăranilor le era mai uşor să plătească plăţile de despăgubire pentru obligaţiile feudale desfiinţate în cazul când Bucovina ar fi rămas în componenţa Galiţiei. Sub acest aspect, s-a manifestat din nou neîncrederea şi chiar ostilitatea ţărănimii faţă de planurile elitei boiereşti, a funcţionarilor şi chiar ale clerului. În timpul dezbaterii problemei bucovinene motivele sociale apăreau în prim plan în discursurile unor membri ai comitetului constituţional al Dietei. În cadrul lucrărilor Parlamentului la Kremsier s-au profilat anumite schimbări în concepţiile deputaţilor ucraineni în problema autonomiei. În poziţia lor a început să se observe un sentiment naţional. Posibil, era o reacţie la declaraţiile "patrioţilor" bucovineni referitoare la faptul că autonomia provinciei este o problemă naţională românească. Un important impact asupra lor îl putea avea şi acea critică aspră, chiar insultătoare, care apărea în paginile gazetei "Bucovina" şi în unele publicaţii austriece. Astfel, deputatul V. Murgoci scria, în februarie 1849, unui oarecare Eduard Fliigner ca acesta să anunţe alegătorii că Bucovina nu are nevoie de o dietă provincială aparte şi că ei nu vor pierde nimic rămânând în componenţa Galiţiei, fiindcă "galiţienii nu vor lua şi nu vor duce în spate casele bucovinenilor". Motivele naţionale - alături de cele sociale - s-au profilat deosebit de pronunţat în petiţia semnată la 17 februarie 1849 de către 55 de alegători din judeţul Siret. Judecând după textul petiţiei, ea a fost alcătuită la

243 Deputaţii bucovineni în Parlamentul ;rnstriac 769 mgămintea deputaţilor antiautonomişti. trezirii sentimentului naţional Documentul amintit este o mărturie pregnantă a în masele ucrainene, fenomen semnalat ulterior de episcopul E. Hacnian. În condiţiile revoluţiei de la , acesta era un lucru firesc. În mediul românilor bucovineni procesul se dezvolta mult mai intensiv, ţinând cont de existenţa unei elite culte, a tradi\iei de statalitate şi a altor elemente impo1tante ale avântului national, elemente care le lipseau ucrainenilor din ţinut. În schimb, ultimii au început, de asemenea, să devină conştienţi de dreptul lor f1resc de a trăi în 1111ire cu marea masă a neamului lor în cadrele statalităţii prezente. În sfârşit, merită să fie oglindită succint problema conştiintei politi..:l a deputaţilor din Bucovina. În literatură predomină opinia că deputaţii ţărani se orientau, în general, anevoios în acele procese complexe care aveau loc în Imperiu în anii Nu este chiar aşa, fapt dovedit şi de rezultatele votului în unele probleme principiale. Este bine cunoscut că toţi parlamentarii, cu excepţia lui A.Kral, au votat pentru desfiinţarea clăcii fără răscumpărare. Mai puţin cunoscut este alt fapt. Majoritatea deputaţilor a susţinut propunerea parlamentarului L. Lohner referitoare la clauza că această decizie a Reichstagului nu necestită sancţiunea împăratului. Această propunere purta un caracter pur politic şi adoptarea ei avea să semnifice un pas important în direcţia adevăratului constituţionalism şi a limitării prerogativelor absolutismului. Pentru ea au votat I. Dolenciuc, V. Cârste, L. Kobâliţa şi M.Ciupercovici, numai M. Bodnar a fost împotrivă - Morgoci şi Timoş au lipsit. Istoricul polonez J. Kozik remarca, pe bună dreptate, că prin votul lor, deputaţii ţărani bucovineni au dovedit existenţa unei conştiinţe politice destul de dezvoltată. În istoriografie se menţionează în permanenţă faptul că în problema ungară numai L. Kobâliţa a votat pentru acceptarea delegaţiei din Ungaria în Parlament, iar alţi deputaţi din Bucovina au fost împotrivă. Aceasta nu este chiar aşa, deoarece a votat "pentru'' şi V. Cârste. Din punct de vedere politic, această votare a fost cea mai importantă în întreaga activitate a Parlamentului, ea a devenit un document original, care a oglindit în mod concret raportul dintre forţele proimperiale ( 186 voturi) şi anti imperiale (I 08 voturi) în Reichstag. În comunicarea prezentată, principala atenţie a fost acordată motivării activităţii mai ales a deputatilor tărani din Bucovina, fiindcă însllşi activitatea lor parlamentară, după cum este cunoscut, era extrem de limitată. din cauze pe deplin fireşti: analfabetismul, necunoaşterea limbii germane, lipsa susţinerii intelectuale etc. Din aceste motive, ei nu au putut să se manifeste în dezbateri, sli-şi apere propriile lor concepţii, să dezmintă atacurile răuvoitorilor, să poarte tratative cu puterea executivă etc. Din acest punct de vedere, deputaţii M. Bodnar, M. Ciupercovici şi, în special, A.Kral, erau superiori celorlaţi, jucând, din această cauză, un rol mult mai activ şi cu rezultate în evenimentele legate de problema autonomiei Bucovinei. În schimb, aceasta nu minimalizează însemnătatea istorică a activitălii celorla\i aleşi ai poporului care întelegeau bine problemele fundamentale ale pământenilor lor şi au luptat, cum au putut.

244 770 Olexandr Masan pentru îmbunătăţirea situaţiei lor. Unii deputaţi au dovedit chiar o înaltă conştiinţă politică şi clarviziune, militând pentru reconstruirea imperiului pe bazele adevăratului constituţionalism şi ale autodenninării naţiunilor.

245 DIE BUKOWINER ABGEORDNETEN IM OSTERREICHISCHEN PARLAMENT IN DEN JAHREN OLEXANDR MASSAN Unter dem AnstoB der Geschehnisse des Jahres 1848 begann die Menschenmasse, die bis dahin in der Tat nur eine Bev6lkerung gewesen war, die ZUge einer zivilen Gesellschaft anzunehrnen und ihre eigenen Forderungen, Bestrebungen und Ziele zu formulieren. ln diesem Prozess spielten die ersten Wahlen ilir den ersten 6sterreichischen Reichstag eine grobe Rolle, denen zufolge in der Bukowina gewisse parlamentarische Traditionen entstanden, die sofort einige besonderen ZUge annahmen. Erstens war die Bukowina ein vom 6konomischen Standpunkt rilckst!lndiges Gebiet, worin Ober 95% der Bev6lkerung in der Agrikultur, der Holzindustrie, usw. beschllftigt waren. Zweitens gab es hier keine eintlussreiche burgerliche Elite, deren Rolle eine wenig zahlreiche Gruppe Beamter und lntelligenzler zu spielen versuchte, von denen viele konservativen Bojarenkreisen entstammten oder Spezialisten fremder Abstammung waren. Drittens wurden die nationalen Bestrebungen, welche unter den Bedingungen des Mettemich-Regimes kunstlich gedrosselt wo~den waren, zur Zeit des "FrUhlingserwachen der V61ker" nur von der lokalen rumllnischen Elite als national-autonomistische Forderungen der ganzen Bev6lkerung formuliert worden, obwohl weder die Rum!inen, noch irgend eine andere ethnische Gruppe der Bukowina die absolute Mehrheit darstellte. Viertens geh6rte die Bukowiner Bev6lkerung vorherrschend zur orthodoxen Kirche, weswegen zwischen der lokalen Geistlichkeit und dem romisch-katholischen Konsistorium în Lemberg gewisse Reibungen bestanden; einige Komplikationen traten ebenfalls zwischen den rum!lnischen und ukrainischen Teilen der Geistlichkeit und den orthodoxen Glaubigen auf. Das Studium der die Bukowiner Geschichte betreffenden Arbeiten des XIX.Jahrhunderts, in denen sich dieses Problem mehr oder weniger widerspiegelt, bestlltigt unsere Meinung, dass es bei weitem nicht gel6st ist. Der Verfasser beansprucht nicht alle Aspekte der Aktivitllt der Abgeordneten von în Betracht gezogen zu haben, mochte aber seine eigene Auffassung liber einige gmndlegende Probleme aussprechen, die diskutabel sind und sich in der wissenschaftlichen Literatur ungenugend widerspiegeln. Analele Bucovinei, IV, 3, p , Bucureşti, 1997

246 772 Olexandr Massan Zuerst mochten wir uns mit der sozialen ZugehOrigkeit der Abgeordneten abgeben, d.h. warum in den d6rfischen Wahlkreisen der Bukowina nur Bauem gewăhlt wurden. War dies ein Zufall oder ein folgerichtiger Vorgang? Untersuchen wir die den Wahlen vorausgegangenen, sowie die mit ihnen gleichzeitigen Geschehnisse, so bemerkt man einen wichtigen Umstand, der die Einstellung des Bukowiner Bauemtums und den Wahlvorgang wesentlich beeinflusst haben. Es handelt sich um das ftlr die Masse der Bauem wichtigste Problem, das sind die die feudalen Verpflichtungen und die feudalen lăndlichen Beziehungen. In der.tat bezog sich die kaiserliche Ordonanz vom 17.April nicht auf die Bukowina, weil hier eine andere Gesetzgebung galt, als in den eigentlichen galizischen Bezirken. Dies verblilffte die Bukowiner Bauemschaft auberordentlich. Darauf folgte keine VerkUndigung von Verordnungen, da es vorgesehen war, das Problem der Abschaffung der feudalen Verpflichtungen im Parlament zu untersuchen. Obwohl die betreffenden Verordnungen nicht erschienen waren, h6rten die Bauem auf de facto die Verpflichtungen gegenilber den Bojaren zu erfl.lllen, was die Einbringung der Emte auf den Ăckem der Bojaren geftlhrdete. In diesem Zusammenhang sah sich der Kreishauplmann der Bukowina., Gh. Isăcescul, gezwungen, den Aufruf An a/le Volker der Bukowina, der - es sei hier gesagt - in zeitgenossischer ukrainischen Sprache abgefasst war, zu erlassen. ln diesem Dokument, das das Datum 18.Juli 1848 trăgt, werden die dorfischen Gemeinden zur Ordnung gerufen und ihnen verordnet an der Einbringung der Emte teilzunehrnen. Deshalb erfolgten in der Bukowina die Wahlen in einer ziemlich gespannten Atmosphăre, die durch eine allgemeine Unzufriedenheit der Bauernschaft mit dem Vorgehen der Beh6rden und der Einstellung der Bojaren gekennzeichnet war. Diesbezilglich mochten wir die Tatsache erwlihnen, dass in Galizien die GroBgrundbesitzer noch vor der kaiserlichen Verordnung begonnen hatten, die Abschaffung der Fronarbeit und anderer feudaler Verpflichtungen bekannt zu machen. Diese Umstlinde erklliren einige1mal3en die Wahlergebnisse in den galizischen Wahlbezirken im Vergleich mit jenen in der Bukowina, wo sich die Lage in der ersten Hălfte des Monats Juni ăuberst stark verschlechtert hatte. Eine gewisse Rolle in der ausschlieblichen Wahl von Bauern in den dorfischen Wahlkreisen hat ebenfalls die alte Tradition der Wahl von Gemeindemandataren, der sogenannten Bevollmăchtigten, gespielt. Somit wussten die Bauem nach der Bekanntmachung der Parlarnentswahlen, welchen Kandidaten sie zu wăhlen haben. Wie l.franko unterstrich "war in der Auffassung der Huzulen (und aller Bauem, uns. Bem.) die Wahl ins Parlament identisch mit der Wahl eines Abgeordneten oder eines Bevollmăchtigten", und "dieser Abgeordnete sollte die lnteressen der Gemeinde gegen die Bojaren verteidigen, somit war es klar, dass er kein Herr, sondem ein Bauer sein musste". Gh.Timuş, L.Kobilitsa und M.Ciupercovici, die im Wahlkreis Kimpolung gewlihlt wurden, haben mehrfalls, zu verschiedenen Zeiten, die Verpflichtung von Bevollmlichtigten erftlllt. Es gibt verschiedene GrUnde um anzunehmen, dass auch andere

247 Die bukowiner Abgeordneten im t:lsterreichischen Parlament 773 Bauern als Vertreter von Gemeinden gewăhlt wurden, da Mănner ohne jegliche Vorbereitung in dieser Hinsicht wenig Aussicht hatten, das Vertrauen der Wăhler zu gewinnen. Ein viei komplizierteres und ziemlich fragliches Problem betriffi die nationale Komponenz der Bukowiner Abgeordneten. Ungeachtet dessen, dass fast alte Namen slavischen Ursprungs sind, gehorten sie verschiedenen Etlmien an. A.Kral, der im Wahlkreis Czemowitz gewăhlt wurde, war Deutscher: M.Ciupercovici und M.Bodnar, aus der Gemeinde Woitinel, Abgeordnete des Wahlkreises Radautz, waren Rumănen; I.Dolenczuk aus Hatna, gewăhlt im \\'ahlkreis Suczawa, unei L.Kobilitsa waren Uk.rainer. Was die Gh.Timeş und V.Cârste aus Bojan (Abgeordneter seitens des Wahlkreises Sadagura) kannten gemăb dem vom Kreishauptmann lsăcescu abgefassten Bericht nur rumănisch, obwohl eine Reihe anderer Dokumente zeigen, dass diese Personen auch ukrainisch sprachen. Nach den ans Parlament gerichteten Eingaben von Dt:lrfem, scheinen diese Abgeordnete, sowie V.Morgosch (Morgoci) aus Kotzman, gewăhlt im Wahlkreis Kotzman, die lnteressen der Bukowiner Ukrainer zu ve1treten. Auf den ersten Blick widerspricht diese nationale Zusammensetzung der Abgeordneten dem zahlenmăbigen Verhăltnis zwischen den verschiedenen Ethnien der Bukowina, wie es fortw!lhrend in der rumănischen geschichtlichen Literatur angegeben wird. Doch viele Tatsachen zeugen davon, dass die statistischen Daten, die die nationale Zusammensetzung der Bevolkerung vor dem Jahre 1848 und selbst die Materialien der Volkszăhlung von 1869 kritisch zu betrachten sind und einer strengen Kontrolle unterzogen werden milssen. Diesbezilglich milssen wir einen letzten Abstecher in die Vergangenheit untemehmen. Die erste glaubhafte Zeugenaussage ilber die nationale Zusammensetzung der Provinz stammt vom herv:.m ag~nden Politikrr um! Kulturtrltger der Moldau, Miron Costin ( ), der feststellt, dass das Czemowitzer Tsinut und die Hălfte des Suczawaer Tsinuts von "Russinen" bcwohnt ist. Hundc11 Jahre spăter finden wir eine neue glaubhafte Zeugenaussagc des Radautzcr Bischofs, D.Herescu, der im April 1781 dem General von Enzenberg erklărte: "Da in der Bukowina mehr als dic 1-lălfte dei Leute russisch sprechen, herrscht eine Not an russischen Kirchenbilchem, die bisher gegen hohe Kosten aus den russischen Uindem hereingebracht wurden". Es ist bekannt, dass nach der Demarkation der tistcrreichsch-turkischen Grenze und die Trennung des Bistums Radautz vom Erzbistum in Jassy, 57 Dt:!rfer des Suczawaer Tsinuts und 12 Dorfer des Czemowitzer Tsinuts aullcrhalb der Grenzen der Bukowina blieben. Da diese Ortschaften von Rumănen bewohnt waren, musste die relative Anzahl der Rumănen abnehmen und jene der Ukrainer zunehmen. War nicht dies der Grund, warum der kaiserliche Otlizier Budinszky im Jahr 1783 in einem an den Kaiser gerichteten Bericht feststellte, dass <lie Uberwăltigende Mehrheit der Bukowiner Bevtilkerung aus Russinen (Ukrainem) besteht? Was die llerichte der Generale Spleny und Enzenberg betrifft, die nur die Moldauer erwăhnen, unte1strich Onciul, dass "in der tisterreichischen Redeweise, dieser Ausdruck keine ethnische, sondern nur cine geographische Konnation enthielt; das absolutistische Regime Osterreichs kannte keine Czechen, Polen, Slowenen, sondern nur Bohmen, Galizianer, Kărntner...".

248 774 Olexandr Massan Schliel31ich gab es in der Mitte des XIX.Jahrhunderts die Zeugenaussage eines Mannes, der die Bukowiner Lage besser als andere kannte und keine Grilnde hatte, tendenzios zu sein. Es handelt sich um den Bischof Hacman, der in einem Hirtenbrief folgendes schrieb: "Die DiOzese Bukowina besteht, wie bekannt, zur Hălfte aus Rumănen und zur Httlfte aus Ruthenen (...). Bisher haben beide Nationalităten in gegenseitigem Frieden und Eintracht gelebt und hatten keine anderen lnteressen als kirchliche und religiose. Jetzt ist es leider nicht so. Die nationalen Kllmpfe und Gegenslltze die schon seit 14 Jahren die griechlisch-orientalische Kirche 6sterreischs beunruhigen und ihre llul3ere Einheitsbeziehungen bedrohen, blieb nicht ohne Einfluss auf die zwei verschiedenen nationalen Elemente der Bukowiner DiOzese. ln ihrem Innem ist das nationale Bewusstsein bei den Ruthenen ebenso naturlich, wie bei den-r..umllnen". Obwohl die angeftlhrten Daten nicht statistisch sind, sind sie gănzlich objektiv. Sie bezeugen somit die Tatsache, dass 1848 die orthodoxe Bevolkerung der Bukowina etwa zur Hlllfte aus Rumllnen und Ukrainern bestand. Die letzteren konnen ein wenig zahlreicher als die ersten gewesen sein, wenn man die etwa zehnhundert beinahe nur ukrainischen Griechisch-katholiken in Betracht zieht. Von diesem Standpunkt aus muss die Wahl von Uberwiegend ukrainischen Abgeordneten ebenfalls als ein naturlicher V organg betrachtet werden. Was die Widerspiegelung dieser Situation in der Aktivitllt der Bukowiner Abgeordneten im Reichstag betriffi, ist ihre Einstellung zur Autonomie der Provinz am meisten erwăgungswert. Trotzdem setzte sich die Mehrheit der Bukowiner Abgeordneten gegen die Zusagung eines autonomen Statuts ftlr die Provinz ein. Das Studium der zahlreichen Dokumente - Auftufe, Eingaben, Korrespondenz - Uberzeugte uns davon, dass die Antiautonomistische Einstellung hauptsăchlich von sozialen und sodann von nationalen Ursachen diktiert wurde. Dies folgt am klarsten aus dem Brief des oben genannten Anton Gherrnan an Gh.Timuş vom 22.0ktober 1848, in dem die Aktivitat von M.Ciupercovici und M.Bodnar einer Kritik unterworfen und dabei unterstrichen wurde, dass "der Landtag nur dazu besteht, um die Fronarbeit wieder einzufiihren" und dass "die Herrn Bojaren, die Herm Juden und die Herrn Staatsbeamten es errungen haben, dass der Boden und das Himmelreich in der Bukowina ihnen gehiirt". Im Allgemeinen meinten die Bauem, dass die Einfiihrung eines getrennten Landtages und verschiedener bilrokratischer Einrichtungen in der Bukowina zur Erhohung der Steuern fiihren wird, da die Unterhaltung des burokratischen Apparates dem Lokalbudget zufallen wird. Abdererseits wllre es den Bauern leichter gewesen, die Entschădigungen ftlr die Befreiung von feudalen Obliegenheiten zu bezahlen, falls die Bukowina in der Komponenz Galiziens geblieben wăre. Aus dieser Sicht lluf3erte sich von neuem der Mangel an Vertrauen und sogar die Feindseligkeit der Bauernschaft gegen die Plăne der Bojaren Elite, der Beamten und sogar der Geistlichkeit. Wăhrend der Debatte liber das Bukowiner Problem kamen in den Reden einiger Mitglieder des konstitutionellen Komitees des Reichstages in erster Linie soziale Fragen an die Oberflăche. Im Rahmen der Tagungen des Kremsier Parlaments konnten gewisse Ănderungen in den Einstellungen der ukrainischen Abgeordneten betreffend das Problem

249 Die bukowiner Abgeordneten im 6sterreichischen Parlament 775 der Autonomie verzeic:hnet werden. ln ihrer Einstellung zeigte sich ein nationaler Einschlag. Moglicherweise war dies eine Reaktion gegen die Erkliirungen der Bukowiner "Patrioten", dass die Autonomie der Provinz ein rumllnisch-nationales Problem sei. Einen diesbezllglichen Einfluss konnte auch die scharfe, sogar beleidigende Kritik ausuben, die în den Seiten der Zeitung "Bucovina" und în einigen 6sterreichischen Schriften erschienen waren. So schrieb der Abgeordnete V.Murgoci im Februar 1849 an die Adresse eines gewissen Eduard FIUgner, dass dieser den Wllhlem bekannt machen solie, dass die Bukowina keinen getrennten Landtag benc>tige und dass sie nich~ verlieren werden, wenn sie in der Komponenz Galiziens verblieben, denn "die Galizier werden den Bukowinem nicht die H!luser wegnehmen und sie nicht am Buckel wegschaffen". Die nationalen Motive ăubem sich - neben den sozialen - besonders ausdrucklich in der am 17.Februar 1848 von 55 Wăhlem aus dem Bezirk Sereth unterzeichneten Eingabe. lhrem Inhalt nach zu urteilen, wurde sie auf Bitte der antiautonomistischen Abgeordnete'n abgefabt. Das angeftlhrte Dokument ist eine bedeutungsvolle Bestătigung der Erweckung der nationalen Gefllhle in den ukrainischen Massen, eine Erscheinung die spliter Bischof E.Hacman bestlitigt. Unter den Bedingungen der Revolution von war dies eine natilrliche Erscheinung. Im Milieu der Bukowiner Rum!lnen hatte sich dieser Prozess viei st!lrker entwickelt, was die Folge der Existenz einer gebildeten Elite, einer staatlichen Tradition und anderer wichtiger Elemente des nationalen Aufschwunges war, Elemente die den Ukrainer des Gebietes fehlten. Dagegen begannen letztere ebenfalls ihres natiirlichen Rechtes bewusst zu werden, in Vereinigung mit der groben Masse ihres Volkes im Rahmen der gegenwllrtigen staatlichen Form zu leben. SchlieBlich ziemt es sich, das Problem des politischen Bewusstseins der Bukowiner Abgeordneten widerzuspiegeln. ln der Literatur herrscht meistens die Meinung vor, dass sich die blluerlichen Abgeordneten im Allgemeinen mit den komplexen Fragen, die in den Jahren im Reich auftraten, schwer zurecht fanden. Dem ist nicht glinzlich so, was auch die Abstimmungsergebnisse in einigen prinzipiell wichtigen Fragen beweisen. Es ist wohl bekannt, dass alle Parlamentarier mit Ausnahme von A.Kral fllr die Abschaffung der Fronarbeit ohne Entsch!ldigung gestimmt haben. Weniger bekannt ist eine andere Tatsache. Die Mehrheit der Abgeordneten unterstiltzte den Vorschlag des Parlamentariers L.Lohner betreffend die Klausel, dass diese Entscheidung des Reichstages nicht der Best!ltigung seitens des Kaisers bedurfe. Dieser Vorschlag hatte einen rein politischen Charakter und seine Annahme stellte einen wichtigen Schritt in Richtung eines wahren Konstitutionalismus und der Beschrlinkung der absolutistischen Vorrechte dar. Dafiir stimmten l.dolenczuk, V.Cârste, L.Kobilitsa und M.Ciupercovici, nur M.Bodnar war dagegen - Murgoci und Timuş waren abwesend. Der polnische Historiker J.Kozik bernerkt dazu berechtigterweise, dass die băuerlichen Abgeordneten durch ihre Stirnrne den Beweis der Existenz eines ziemlich entwickelten politischen Bewusstseins erbracht haben. ln der Literatur wird fortwăhrend die Tatsache erwăhnt, dass in der ungarischen Frage nur L.Kobilitsa ftlr die Annahme der ungarischen Delegation im Parlament

250 776 Olexandr Massan gestimmt habe, wăhrend die anderen Bukowiner Abgeordncten dagegen gestimmt haben. Dem ist nicht gănzlich so. da auch V.Cârste "dafilr" gestimmt hat. Vom politischen Standpunkt aus gesehen, war die Abstimmung die wichtigste in der ganzem Aktivităt des Parlamentes, sie wurde ein Originaldokument, das konkret das Verhiiltnis prokaiserlicher (186 Stimmen) und antikaiserlicher Krăfte (I 08 Stimmen) im Reichstag widerspiegelte. Im vorliegenden Vortrag wurde hauptsllchlich die Motivierung der Aktivit:H der băuerlichen Abgeordneten der Bukowina în Erwligung gezogen, weil, wie bekannt, ihre eigentliche parlamentarische Aktivităt aus ganz natiirlichen Griinden wie der Anaphalbetismus, die Unkcnntnis der deutschen Sprache, das Fehlen einer Unterstlitzung seitens der lntelligenzle1:, usw. llullerst beschrllnkt war. Sie konnten sich deshalb in den Debatten nicht hervortun, ihre eigenen AutTassungen nicht verteidigen, sich gegen AngritTe der schlecht gesinnten nicht verteidigen, mit der Exekutivmacht nicht verhandeln usw. Von diesem Standpunkt aus waren die Abgeordneten M.Bodnar, M.Ciupercovici und besonders A.Kral den anderen Uberlegen, weshalb sie eine viei aktivere und ergebnisreichere Rolle in den die Autonomie der Bukowina betrettenden Ereignissen spielten. Dies vermindert jedoch keineswegs die geschichtliche Bedeutung der Aktivitiit der anderen gewăhlten Volksvertreter, die die Grundprobleme ihrer Lansleute gut verstanden und ihren Moglicpkeiten gemăl3 fur die Verbesserung ihrer Lage gekllmpft haben. Einige Abgeordnete bewiesen sogar ein hohes politisches Bewusstsein und scheinen eine klare Weisheit errungen zu haben, indem sie sich fur den Umbau des Reichcs auf Grund eines wahren Konstitutionalismus und 1Ur die Selbstbestimmung der Volker einsetzt~n.

251 «l>opmybahhb OPrAHIB KPAHOBOro YilPABJIIHHB repqorctba l>ykobmha (1849-noq. 60-X PP. XIX CT.) OJIEKCAH,11.P B.,11.0J>PJKAHCbKHM IlirnR nphjlywehhr peeomo1..d'i pokib npaenrqa nepxibka AecTpifîcbKoi Jlep)l{ae11 rapr4kobo wykana BllXiJl n Kp11Joeoro CTaHOBlmta. CttTyal{iR noripmyeanacr JOBHilllHbononiTHllHHMH nopajkamh. BTpaTOIO npecnrncy Ha Mb1rnapoJlHiiî apehi. HeaneeHeHiCTb enajlhhx ctpyktyp JyMoauna HenocniJlOBHiCTb BHYTJlinoniTHqHoro Kypcy, cynepetinheictb JaKOHOJlaBcTBa, cnpo6u nphmhphtlt L{eHTpaniCTCbKi Ta abtohomictcbki TeH,ll,eHLti'i lllnrxom CKnaJlHHX,ll,ep)l{aBHO-npaBOBHX KOM6iHal{iH. 11 potrfom KinbKOX )J,eCRTHJliTb Jam1wanocR eijlkphrnm nhtahhr npo nonirn"ihhii najl y,ll,ep)l{aei. 1 IacTi JMiHH TOpKam1cR uehtpanbhhx oprahia ena,ll,11 Ta ynpaanihcbkhx CTPYKTYP y KopoHHHX 3eMnRX. Ha IiyKoBHHi Ti pokh XIX CT. CTann 4acoM ea)lrnhbhx a)j,mihictpathbhhx peoprahî3al{ih, RKi 3aKnanH OCHOBH Kpaiioeoro ynpabjlrhhr i cnpabiuih 4HM8JillH BllJlHB Ha COL{ÎanbHO-eKOHOMi4Hi Ta Hal{ioHaJibHO-KYJibTYPHi npouech e Kpa'i. ~ HaKaJOM <l>pahl{a lfoc11cpa Bi)], 7 6epe3HR 1849 p. B ABCTpi'i BBO)lHBCR KOHCTHTYl..llHHHfi na)],, l.factkobo o6me)kynanacl! BJia,ll,a imnepatopa, 11poronowyean11cR.llel!Ki JieMoKpant4Hi ceo6o.lllf. l>ykoe11ha eimijirjiacr Bill fajill"llftllf i OTpHMyeana CTaTYC OKpel'.IOfO abtohomhofo KpalO 3 nnynom repuorctea 1. fi pana lloboctbopehoro repl{ofctba BH3Ha4MHCR ÎMnepaTOpCbKHM nateht0~1 29 eepechji 1850 p JIKHH MicT!IB Kpaiioey KOHCTHTYL{ilO Ta BH6opt1HH JaKOll )],0 Micueeux npe,ll,ctabhhl{bkhx oprahîb BJla)],H. y nepwomy JlOKyMeHTi 383Ha4aJ10CR. LUO repuorctbo l>ykobhha E HeBi.ll.JlinbHOIO 4aCTHHOIO imnepff, a 'ii 3B'll30K 3 pewtoio JeMenb 3,ll,ÎHCHIOETbCJI Ha OCHOBÎ KOHCnlTyui'i 4epe3 npe)lctabhhl{tbo y peiixcpati. y e11piwem1i ehytpiwhix npo6nem repuorctby Ha,ll,aaanHcR w11p0ki npaea. )lnr L{boro nepe.ll6a tajiocr CKnHKaTH Kpai10BHH cefim, Ha.lliJieHHH nebhllmll 33KOHO.ll3Bl.flfMH npaeamn i oprahijyaarn Kpaiioe11i1 Blf.llin l!k noctihho JlÎIO"IY BlfKOHaeqy CTPYKTYPY TpeTiii naparpalf> KpaitoBOÎ KOHCTHTyl.li'i llobtoplobab nono>kehhr OCHOBHOro 3aKOHY imnepi'i 4 6epe3HR 1849 p. npo Te, LUO Bei HapO,ll,H, RKÎ npo>khbalotb B Kpai E pibhonpabhhmh i KO>KeH Hapo,ll, MaE HeBÎ,ll,'EMHe npaeo Ha 33XHCT i po3bhtok ceod.. ~ H3L{IOH3JlbHOCTI Ta MOBW. B116opqHH JaKOH JlO liykobhhcbkoro celimy nepe)j.6aqae ctbopehhr TphOX Kypiii. JJ:o nepwoi Manii BBÎiiTlf TÎ, XTO nnathb HaHBHLUÎ 110)],aTKH. BoHH 0611panH 7,ll,enyrnTiB. )lpyry KypilO lf>opmyeanh )l{lfteni MicT i MÎCTe40K, RKi MaJlH 5 )J.enyrnTiB, 1 Allgemeines Reichs-Gesetz und Regierungsb/att fur das Kaisertlwms Osterreich Wien S Allgemeine Landes-Ges~tz und Regierungsblatt fur das Kronland Bukowina St.XX 1. S.448. Analele /Jucovinei, IV, 3, p , Bucureşti. 1997

252 778 OneKcaHJJ.p B. )J.o6p>KaHCbKHH TJ)eno - )f(ttteni cijibcbkhx rpomajj.. Bi.li. ycboro cijibcbkoro HaceneHHJI JJ.eneryeanocJ1 12 J].enyrnTiB 3. A.nMiHÎCTJ)aTHBHHH YCTPÎH nykobhhh Ta CHCTeMy nojiîth'1hhx oprahîb ynpaenihhji BHJHaLJano p03nopl1jj.>kehhl1 MiHicrepCTBa BHYTPÎWHix cnpae 8 >KOBTHl p. IlepeJ].6aLJaJIOCl1 CTB9peHHl1 HaMÎCHHL{TBa, l1ke BTiJIIOBaJIO npej].ctabhhl{tbo ueh-rpanbhoi" BJiaAH B 1<pai". OLJonioeae JJ.ep>Kaeuy ajj.mi11ic-rpauiio HaMÎCHHK. BiH Mas Hanwnpwi nobhoba)f(ehhl1 y enpiwehhi nonithljhhx Ta COL{ÎaJibHO-eKOHOMÎLJHHX npo- 6JieM i 6eJnocepeJJ.HbO nijj.nop11jj.koeyeaecj1 ei,llehcbkhm enactjim. KpaH JJ.iJIHBCJI Ha 6 noeitib, OLJOJIIOBaHHX noeitobhmh KanirnHaMn. OcrnHHi 6ynH ni.lljbithi HaMiCHHKy 4 0,IJ,HaK y>ke HRCTymlOI"O poky RBCTpHicbKHU ÎMnepaTOp Ta UOro OTOLJeHHl1 3po6nnn cnpo6y JIÎKBÎ,IJ,yBaTH noctynkh, 3po6neHi nîa THCKOM pebojiioui"i. 3ri,IJ,HO ykajy BÎA 31 rpyahji 1851 p. KOHCTHTyui p. ckacoeyeanacji i oronowyeanacji TaKOIO, mo Bl])aTnna cnny. Y 50-x pokax XIX CT. e Aec-rpff AÎRJia Heoa6COJIIOTHCTCbKa CHCTeMa, Hai16ÎJibW l1ckpabhmh BHpa.3HHKaMH JIKO"i CTamt ronoea ypray KHJl3b <l>enikc llleapueh6epr (.llo p.) Ta MÎHÎCTJ) ehy-rpiwhix cnpae OneKcaHAP liax. B ymoeax Heoa6comoTH3MY nochjiioe:tbcji nparnehhji abctj)îhcbkhx npabjijiljhx KiJI,IJ,O ueh-rpajiî3my Ta 3Mil.{HeHHJI n03hl{îh HiMeQbKOro ejiemehry B imnepii". A.nMiHic-rpaTHBHO-aBTOHOMHi npaea KOpOHHHX Kpai"e a11ynboeyeanucj1. 13,IJ,eMOKpaTH'IHHX npae 1849 po1<y yp Jammme npu11unn pibhocti ycix rpomamrn nepe,ll JaKOHOM, ceo60ay ycix o<j>iuihho Blt3HaHHX BÎpocnOBÎ,llaHb. fnachîctb CyAy, CB060,1J,a npecn, CYAH npttcjl>ktlhx CKaCoByBaJIHCJI. Ha nykobhhi TaKHH p03bhtok no)lih He cnphljhhhb.!lo cytte:bhx 3MÎH B ynpabjiîhhi, 60 nporonowehi abtohomhî npaaa Ha KÎHel.{b 1851 p. ÎCHyBaJIH JlHWe Ha nanepi. OpraHn Kpaiioeoro camoep11,1i,yeahhl1 (6yKoBHHCbKHH cei1m Ta 1<pauoenu BH,IJ,ÎJI) TaK i He 6yntt CTBOpeHi. 3 6epe3HJI no LJepBeHb 1849 p. THMLJacoee KepiBHHUTBO Kparn 3,IJ,iUcHioeae EAyapA 6ax, a norţ_m/,.[jo 6epe3eHb 1853 p. A.nanb6epT QJOH fehhirep. IlOBHOBalKeHHl1 Ta KOJIO AillÎlbHOCTi OCTaHHix He 6ynn 0 BH3HaLJeHi JaK0Ho,1J,aecTeoM. Becb uei1 LJac liykoenha <J>opManbHO 36epirana ctatyc okpemoro repuorctba. 0.uHaK ronoehi nntahhji ynpaenihhr Ta cy.uoljnhctba npojj.ob>kyeanh enpiwyeamc11 y Jlbeoei. TaKnn nopr.!lok 6yno ectahoeneho me po3nopra>kehhj1m MiHiCTepcTBa ehy-rpiwhix cnpae ei.u 13 6epe3HR 1849 po1<y 5. Horo BBO.!lHJIH Ha KOpOTKHH nepexi,ij,hhh nepio)l, nokh He ccpopmytotbcji Kpai1oei yctahoen. BHacni,1J,oK nepemîh y enmnx ewenohax ena,!l,n icuy10ljhu THMLJacoBHH CTaH 33Tl1rHYBCl1 Ha UÎJIHX 4 pokh. PeanbHO.llO QiopMyeaHHJI Kpaiioenx a,!l,mlhictpathbhhx oprahîb npnctynnnn TÎJibKH nicn11 po3nop11,1j,>kehhl1 MiHicTepcrna ehytpiwhix cnpae, ioctnuii" i <l>ihahcib BÎ.ll 19 ciljhl poky, l1ke Ha OCHOBi ÎMnepaTOpCbKOro 33KOHY 14 eepechji 1852 poky pernamehtyeano nojiîthljhe ynpaenihhl1 KOpOHHHMH 3eMJIJIMH Ta <J>opMyeaHHJI y HHX ycta11oe cy.lloljhhctea 6. B pojnoph.ll>kehhi Ja3Ha LJaJIOCJI, mo MeHWÎ KOpOHHi JeMJIÎ, B TOMY LJHCJIÎ Î nykobhha, JIKÎ He MatOTb no)lijiy Ha OKpyrn, OLJOJitOBaTHMYTbCH 1<pai10BHMH npejnjj.ehtamh. B ycix nonithljhhx cnpaeax Micueeoro ynpaejiîhhl1 OCTaHHi Ol"pHMYBaJIH nobhoba>kehhji HapiBHÎ 3 HaMÎCHHKaMH, ane B 3araJibHÎH CJiy)f(6oeiH KJiacnlf>iKal.{i"i CTOl1JIH Ha paur HH>KLJe. Ilpe3H,!l,eHTH nij].nophjj.kobybajihcji 6eJnocepeJJ.HbO ÎMnepaTopy, MÎHÎCTepCTBY J TaAt C<WO. C Allgemeine Landes Gesetz und Regierungshlatt fur das Kronland Bukowina St.XXII.- S Allgemeines Reichs-Gesetz und Regierungsb/a/I fur das Kaiserthums Osterreich Wîen, S Landes Regierungsblattfur das Herzogtlwm Bukowina Czemowitz St.Xlll. S.516.

253 <I>opMyBaHHJI oprahib Kpauoeoro ynpabjiihhji repl(ofctba l>ykobhha 779 BHYYpillIHix cnpae Ta ihidhm opraham L(eHYpaJibHOI 1MnepcbKoi' BJia.nH. Ceoi" nobhoba)l(ehhji npe3h.lleht 3.lliikHIOBaB onhpalo'ihcb Ha KpaiioBe npabjiihhji. KpauoeoMy npejh.llehty Ha.naBaJIHCJI HaHIDHpllli npaea y Micl(eBnx cnpa Bax. BiH ei.nae nonîth'ihhm ynpaenihhjim, noniqicto, cnpaeamh KYJibTiB i ocsith, Toprieni i pemecen, Kpauoeoi' KYJibTypH, 6y.niBHHQTBa Tomo. Ha Hboro nok.na,11,ascj1 o6ob'j130k CTe)l(HTH 3a BciM, CTOCYfTbCJI.llOYpHMaHHJI cnokoio, nopr.llky, 6e3ne KH B Kpa"i i CBOE:'laCHO nphhmath Hau6iJiblll npn.nathî 3aXO.llH )J)IJI nonepe.n)l(ehhji nopylllehb 3aKOHHOCTi. Oco6JIHBO HaronoU1yeanocJ1, npe3n.lleht, TaK camo JIK i HaMiCHHK, 3.lliHCHIOE: HafJIJl.ll 3a npecoio, TOBapHCTBaMH,'TeaYpaMH, BH.llOBHll.laMH, cnpabamh npo BH.ll Ha npo)l(hbahhji Ta nepe6ybahhji ih03emuib,.nae.ll03bi.n Ha BJiallITYBaHHll.npyKapeHb, TOpriBJIIO i<hhramh, npe.nmetamh o6pa30tb0p'ioto MHCTeQTBa, MY3H'IHHMH TBopaMH. Ilpe311.neHT nph3ha'lab Ha noca.n11 'IHHOBHHKiB, KepyBaB.niJIOBO.llCTBOM ni.nnopll.llkobahhx ycrnhob TOII epe3HJI 1853 poky nph3ha'leho nepidoro Kpauoeoro npe3h,llehta. HnM CTaB <I>paHQ <f>oh ilimîk, JIKHfi BHKOHyeae ceoi' nobhoba)l(ehhji.no 1857 p. IliCJIJI Hboro.no 1860 p. npe3h.llehtom Kpaio 6ye Kapn PoTKipx-IlaHTeH 8 <I>opMyeaHHll nojiîth'ihhx Ta cy,zj.obhx oprahib npo.nob)l(eho B QÎ pokh. Po3nopJ1.n)l(eHH.RM MiHicTepcTB BHYTPÎIDHix cnpae i iocrnui'i 3 I YpaBH.R 1854 poky B Kpai' ckacoeaho BiHCbKOBHH CTaH, JIKHH 6yJIO 3anpOBa,!J.)l(CHO me B pebojiioqîhhi 'lach 9. 3rÎ)lHO po3nopjl)j.)l(chhji Bi.II. 24 KBÎTHll QbOfO )I( poky BIOHa'ICHO CHCTCMY cy.nobhx oprahîb JJ.JIJI l>ykobhhh. fepl(orctbo ni)lnopj1.llkoeyeanocj1 BepxoeHoMy Kpai1osoMy cy11.y y Jlbeoei. Y qephîbqjix CTeopiosascJI Kpai1oBHH cy,zj.io. Ha3BaHHM yka3om BBO.llHBCJI HOBHH a)lmihicypatnbhhh no,zj.in rep1.1orctba. B HbOMY BH.lliJ1J1JIOCJ1 15 cijibcbkhx nobitib i qephibliî-mîcto, JIK OKpeMa a.nmihicypathbha O)J.HHHQJI. IloniTH'IHa i cy.lloba ena11.a He p03.llîjilljihcll 11. OcTaTO'IHe Bi.ll.lliJieHHJI l>ykobhkh Bill. fanh'ihhh 3.lliHCHeHo yka3om MiHiCTepcTBa BHyTpillIHiX cnpab 30 KBÎTH.R 1854 p 3fÎ/l.HO.RKOfO HOBOCTBopeHi oprahh 11.ep)l(aBHOi' BJialJ..H BCTynaJIH B /l.îio no'ihhalo'ih 3 29 YpaBHJI 1854 p.' 2 Po3nopJ1,n:)l(eHHJ1M MiHiCTepcTBa BHyYpiWHix cnpas ei.n: 4 JIHnHJI 1855 p 3 29 BepecHJI QbOfO poky BCTynamt B.llÎIO noeitobi oprahh,zj.ep)l(abho'i BJia,ZJ.H, JIKÎ 6e3nocepe,n:Hb0 ni.nnopjl/l.kobybajihcll npe3h.llehtobi Kpato 13 OT)l(e, e 50-x pokax XIX ct. Ha l>ykobhhi CTBopeHo nonîth'ihi oprahh BJia/l.H, llki 6eJnocepell.HbO ni)lnopjl!l.kobybajihcb si.nehcbkhm BJiaCTJIM i yoco6jiio BaJIH i.neio L(CHYpaniJooaHoro ynpaonihhji KopoHHHMH 3CMJIJIMH imnepi'i. Ue noo HiCTIO Bi)lnOBill.aJIO nparhchhjim TO.lliWHbOfO Heoa6COJIIOTHCTCbKOfO pe)l(hmy. 011.HaK HaBÎTb 3a TaKHX ymob po6ji.rtbc.r cnpo6h 3aJIY'IHTH rpomalj..cbkictb.llo BHpiweHHJI Kpai1oenx cnpas. TaK MO)l(Ha p03qihhth ekcnephmeht ij ctbopehhjim KOHCYJibTaTHBHOi' KOMici'i nph KpaHOBOMY npejhlj..chti. Ilo)li6Hi 11.opa11.11i ihcthtyui'i nepe11.6a11anhcj1 naparpa<f>om 35 yka3y oi rpyll.hji 1851 poky. )l,o KOMicii" BeiHwnH TO!l.iWHiH ennckon. fakmah, eejihki nomill.ihkh I. BacHJibKO, X. IleYpOBH'I, BHll.li 'IHHOBHHKH 51. MiKyni Ta <I>. Cipl(i)l(Ti, 11epHioel(bKHfi 6yproMicTp :H. OpTHHCbKHfi. Ix 3ae,ZJ.aHHJ1M CTaJIO tta.n:ahhji nopa.n npe3h.llchtobi y nphhhjitti 7 Ta."1 CGMO.- C Kaindl R. Geschichte der Bukowina.- Czemowitz, Dritter Abschnitt.- S Landes Regierungsblatt jilr das llerzogthum Bukowina Czemowitz St.IX.- S.107 IO TOM COAIO.- C.213. li TOM COMO.- C TOM COMO.- C Reichs-Gesetz Blatt fur das Kaiserthum Osterreich. I Wien, St.XXVII.- S.521.

254 780 OncKcatt u.p B.,ll.o6p)t<aHCbKHi1 Hai1Ba)l{flHBiurnx piwchb 14 y ueit )l{e llac J'JIBJlJICTbCJI.neKinbKa npoektib, JIKi po3po6njij1h CTPYKTYPY npe.nctabhhllbkhx oprattie ena.nh Ha oykobhhi. 0.nHH J HHX, JanponoHOBaHHH XpHCTo<PoM netpobhllem, nomill.ihkom 3,ll.opowieuie i BenHKoro Kyqypoea nepe)l-6aqae ctbopehhll ehmoro Kpaitoeoro KOMiTeTy J 16 lloflobîk, JIKHH MaB CTaTH BHII.IHM pojnoplljj.llhm oprahom y MicueBHX nhtahhjix.,li.o Hboro MaJIH eeiifrn: cnhckon, 0.11.HH OKpeMHH npe.ncrnbhhk ei.n uepkbh, 4 ei.n cna.nkoeoro.neopl!hctba, 4 ei.n eemtkhx nomill.ihkib, 2 ei.n MicbKHX rpoma.n, 4 ei.n cinbcbkhx rpo11.rn.u 15. Jlepe.n6a 1 1aJIOCJI CTBopeHHJI noctihho.11.îiolio i KOMici i, Ha JIKY n0kna.nam1c11 BHKottae IÎ <pyhkui'i. IlpoeKT X. IleTpoe1tL1a - JICKpaee cei,u.l1em1j1 THx yj1enehb npo npe.ncrnbhhllbki opram1 ena.11.11, l!ki 6ym1 nowupehi cepe.n 6yKoe1rncbKHX nomill.ihkîb. I.ne"i CTeopemtll aetohomhhx oprahib ena.n11 noctihho 06rosop10ean11cJ1 rpoma.ncbkicno Kpa10. Ha Jaci.naHHllX.nopa.n rn i KOMici"i ni.nrotobhflh npoekt Kpaiioeoro CTaTYTY 3BTOHOMHOro repuorctba oykobhha. BiH.naTynbCJI 1856 pokom i nepe.n6a1jae wttpoki npaea,u.nji npe.ncrnemu.1bk1tx oprahîb ena.nh y BHpiweHHÎ MicueBHX nhtahb 16 Hoea cepill JMÎH Ta peoprahî3auih y.nep)l{abhomy ynpaenihhî AecTpri pojnolihhaetbcji nicnj1 Hee.nano"i eihhh J hanic:to 1859 poky. Y 6epe3HÎ HaCTynHo-ro poky ony611îkobaho ÎMnepaTOpCbKHH nateht npo CKflHKaHHJI peitxcpaty,lj.nji ni.nrotobkh pe<t>opm, a 20 )l{qbthji J'JIBHBCJI imnepatopcbkhh.uhhjlom, JIKHH nporonowyeae Bi,UHOBfleHHJI KOHCTHTyl.{iHHoro npaenihhji. Ilpaeo BH,U3BaTH, 3MÎHIODRTH Î CKacoeyeaTH JaKOHH 3an1twanocJ1 Ja imnepatopom, ane TinhKH Ja cniorrncti peihcpaty Ta MicueBHX ceiimib. ABTOHOMHi npaea KOpOHHHX Kpa'ie Bi.ll.HOBJ110Bam1- CJI. DKaJyeanocl! Ha WHpOKi HOBHOBa)f(eHHJI nah)ltarie Ta p03me:>kyoahhji i'xttix KOMneTe11uii1 J pe11xcparnm. UettTpanbtti MiHiCTepnea - BHYTPiw11ix cnpae, tocrnui"i, oipocnoei.nattb Ta OCBÎT11 nikbî)lobybaj111cb, a JaMÎCTb HllX CTBOplOBaJlOCJI nep :>KaBHe MittiCTepcTBO, JIKe Mano Koop.n1rnyeaTH CTOCYHKH Mi)f( KpRJIMH 17.,ll.unnoM 20 )f(obthji 1860 poky Mir CTaTll 83)f(J1HBHM KpOKOM Ha WJlJIXY nepetbopehhji AnCTpi'i B COIOJ camoctihhhx a.nmihictparnbhhx, a MO)f(JlHBO H Hal.{iOHaJlbHHX 0.11.lfHHLlb. 0.nHaK ni.n rnckom 1.1eHTpanicTiB - npothbhhkib pojumpehhji npae KopoHHHX Kpai"e, 26 JllOTOfO 1861 poky ony6nikobaho imnepatopcbkllh nateht, JIKHH o<jiiuii1ho HaJneam1 nonoottehhjim )f(obtheeoro.11.1mn0ma 18 Hacnpao.ni ueit.nokymeht cyttfbo MÎHJID HanpJIMOK a.nmittictpathbhhx pc<jlopm. BiH nocnmoeao JHalleHHJI peitxcpaty Ta uehtpallbhllx MiHiCTepCTB, JIKÎ, enache, i He nphnhhjlflh coof i )lîjijlbhocti, Ta o6me)l{yeae npaea nah.n,tarie, nepeteop10t0l11t 'ix e11knt0l1ho e oprahh Micueeoro camoepj1.nyeahhj1. IlaTeHT nepe.n6aqae peoprahijauiio iettyioqoro peitxcpaty e.neoxnanathhh JaKOHO,UaBLIHH oprah, JIKHH CKna.naBCJI J eepxhbo'i nanath - nanath nahie rn HH)f(Hho'i nanath - nanath.nenyrntie. oykobhha Ha H043TKY 60-x pokib XIX CT. TaKO>K nepe)f(hfla )1.eKÎJlbKa ea)l{jlhbhx peoprahijauih. Y ei.nnoei.nhocti.no imneparnpchkoro ykajy ei.u. 22 KBiTHJI 1860 p. ett.naho po1nopj1.n>kehhj1 MÎHÎCTepcTB~ BHYTPiWHÎx cnpae ei.n 26 KBiTHJI UbOrO )f( poky, JIKe CK3COByBa..HO CTaTYC oykobhhh JIK OKpeMOfO repuorctba 19. Kpai1 nepexom10 ni.u. ynpaenihhji fajihubkoro HaMÎCHHUTBa i JHoey 14 )],A lfo.- <t>.3.- On. I.-Cnp ApK ll,A 40.- <t>.3.- On. l.-cnp ApK. I Allgemeine Verwaltungsarchiv (Wien). Ministerium des lnnern. Prasidiale.- Kart.33.- S Huber A. Cieschichte der Staatsbildung zmd des uffentlichen Rechts.- Wien, S CeHbo6oc W. Aocmpin B XIX cm.- Jlbeie, C llepe800bl J(IKO/tOfl, 11ame1t1nOG li pacnoprjk'e/-iuîi U1 BeC/11HltKa JG/WltOO oepjic(io/tb/x 0.'IJI reptf02cl118a EyKOtll//t(/ JlbBOB, C

255 ci>opmybahmt oprahib KpaifoBoro ynpabjiîhhll repl1orcrna 6yKOBHHa 7 8 I nepetbop!obabcll B OJJ.HH 3 OKpyriB KOpOJIÎBCTBa ramt411hl1 Î JlOJJ.OMepi"i. ci>opmajihho ue nol!chjoba.rrocl! <fiihahcobhmh TPY.UH01UaM11, notpe6am11 ckopo4ehhll ajj.mihictj>athbhoro anapaty. HacnpaBJJ.i ronobhe JHa4eHHll Ma.JIH npetehji i nojibcbklfx nomî!ullkîb rajilf4hhll Ha liykobhhy B YMOBax, KOJIH npem'rp-mihictpom 6yB BÎJJ.OMHH nponojibcbkoio OpÎrHTaUÎrlO, KOJIHlllHiif HaMicHHK rajih4llhh rpa$ AreHop ronyxobcbkhh. PoJnOpl!JJ.)f(eHHllM MÎHÎCTepcTBa BHYTJ>ÎlllHÎX cnpab i IOCTHUÎÎ BÎ.U 6 cepnhll 1860 p. Ha liykobhhi 3 nepllloro sepechll UbOro )I( poky BBOJJ.HJlHCll okpy)f(hi opratth ynpasnihhll JaMiCTb KpafioB11x 20. Ha 40Jii OKpyry nocrnbnetto ro<tiparn.rkoba MiKyni, l!khh BHKoHyBaB cbo i nobhoba)f(ehhll.uo I 6epe3Hll 1861 poky. 3aJHa4eHi nojj.i i BlfKJIHKaJllf OJ1.H03Ha4HO HerantBHY peakuîio Ha liykoblmi. rpo~rnjj.cbkîctb Kpa!O po3no4a11a akthbhy 6opOTb6y Ja BÎML1eHHll BÎLI. ramtlfllhll i BÎJJ.HOBJieHHll abtohomii. 24 rpyjj.hll 1860 p. ony6jiikobaho nernui!o Ja llîjj.nllcom 250 npejj,ctabhllkîb ycix BepcTB Ha<;eneHHll, HauiH i KOHcpeciB, TaK JBaHHH «BHJBOJibHlfii JaKJIJIK EyKOBHHH», B l!komy BHCJlOBJIIOBanocR npoxahiir oi.nhobhth KpaifoBy abtohomil0 21. Ha TOH ttac rpa<j>a A ronyxobcbkofo y)f(e Bi.nnpaBJieHO y BÎJJ.CTaBKy. PeJyJibTaTOM nepecrnhobok y BH!UHX elllenottax BJlaJJ.H, llki JyMoB JMiHy nojiîtiflfhofo Kypcy, Ta akthbhhx JJ.ÎH rpomajj,cbkoctî nykoblfhlf CTa.JIO Te,!UO B JllOTHeBoMy natehti 1861 poky Kpaii JHOBY OTpHMaB npaba OKpeMoi" KOpOHHO i JeMJii ABCTJ>ÎiicbKo i imnepii". )J,o mornesoro natehty JJ.OJJ.aBamtcll ctatyth H BH6optti JaKOHH Lf.Jlll KO)f(HOi KOpOHHOÎ JeMJii. TaKi.lt.OKyMeHTlf OTpHMana i oykobiiha 22. HaCTynHoro poky Ll.Jlll ni.ntbep.n)f(ehhr abtohomhlfx npab rep1.1orctba i1omy JJ.apooaHo Kpaifoo1tif rep6 23. Ha liykobhhi, JriJJ.HO KpaifoBoro crntyty rnro 1861 poky, Bll!UHM oprahom BJlaJJ.H y KpaifOBHX nthahhllx nporojiolllybabcll oykobhhcbkhh CeHM, a BHKOHaBttlfM - Kpaifos11i1 BHLl.ÎJI. CeiiM o6hpabcll CTpoKOM Ha 6 pokib. Biu MaB npano BCTaHOBJIIOBan1 Kpaiiosi JaKOHH, 30KpeMa B cnpasax ekohomîkll Ta <fiihahcîb, mnatthllx rpomajj.cbkoro )f(httll, npo6nemax uepkbh, lllkojih, KpaifoBoî KYJibTYPH TO!UO. )J,o Kona KOMneTeH1.1iî Kpaifosoro ceiimy BÎJJ.HOCHJIHCll cnpab11 npo oxopm1y JIÎCÎB, nojiîb, BHKOpHCTaHHll BOLI., nijj.hecehhr CÎJlbCbKOro rocnojj.apctba i npomllc JIÎB, BJI3lllTYB3HHll rpomajj.cbkhx oprahib ynpabjiîhhr, KpaifoBi llljll!xlf cnonyttehhll 3a BlfKJII04eHHllM JaJIÎJHlfllb i HaBirauff, BJialllTyBaHHR HapO)lHHX Ta npolfiecii1hlfx lllkîji, noctahoblf npo MOBY BHKJia.naHHR B naettajibhhx 3aKJiaJJ.aX, BJJalllTyBaHHR i YTJJHMaHHll nikapehb i BCllKHX.no6po.nii1HHX 3aKJia.nie, <l>opmybahhll np116ytkoeo"i i 011TpaTttoi ttacthh MicueBoro 6toJJ.)l(eTy Tomo. B Me)f(ax irnyto 1 1oro JaKOHOJJ.aBCTBa ceifm Mir o6roboplobatlf 3araJibHOJJ.ep)f(aBHi JaKOHlf i 3BepTaTHCR.no 3araJibHO JJ.ep)l(aBHllX oprahîb BJiaJJ.11, BllCJIOBJIIOBaTH CBOIO Ll.YMKY npo Bei cnpabh, B l!kllx LI.O Hboro JBeprnBcl! ypl!jj.. Ha not)je611 Kpaio JJ.OJBOJillJIOCll BCTaHOBJIIOBaTH JJ.OJJ.aTKOBi MicueBi nojj.atkh B pojmipi He 6iJibllle I O KpoH BiJJ. KO)f(ttoro neba.nep)l(abhoro nojj.atky. PillleHHll cettmy tta611pan11 tjhhhocti JIHllle nicmt 3aTBepJJ.;)!(eHHR 'ix imnepatopom. Otto1110BaB po6oty ceiimy KpaiioelfH Mapwa.rroK Ta Aoro JaCTynHllK, l!kî np1nua1.fam1cl! imneparnpom 3 1.fttcna.nenyrnTiB Ja no.nahhjim npe3hjj.ehrn Kpato. Cecii' ceifmy Mann ei.n6yearncl! He pi.urne o.nhoro pa3y Ha pik i CKJIHKaJIHCll 3a p03nopl!jj.)l(ehhllm imnepatopa. )J,Jill ni.nrotobklf Ta p03rjilljj.y OKpeMHX nhtahb, RKÎ TaM COMO.- C.67. Dide1111ann G. Die Bukowina unter osterreichischer l'erwaltung Wien, S A bdn1k aus dem Reichs - Gesetz - Bla//e Czemowitz, S Die osterreichisch-rmgarisch Monarchie in Wort und Bild.- Wien, Bd. XX. Bukowina.- S.150.

256 782 OneKcaHJJ.P B.,Ao6plKaHcbKHH po3rml)j.a.jihcji ni.n qac cecff, CTBOplOBaJIHCJI.nenyTaTCbKi KOMici"i, JOKpeMa - lj>ihahcoba, MaH.naTHa, lljkijibha, a.nmihic'rpathbha TOUlO. B nepio.n MilK cecijimh ceiimy BCJI nobhota nna.nh 3ocepe.n)f{ysanacJ1 B pykax Kpaiiosoro BH.niny. BiH CKJla)J.3BCJI 3 MapwanKa, npe.nctabhhkib Bi.n BH6opqHx KypiH Ta o.nhoro npe.nctabhhka si.n ycboro ceiimy. BH.niJI JaHMaBCJI notoqhhm ynpabjiihhjim KpaHOBHM rocno.napctbom i KpaHOBHMH ycrahobamh, npe.11,ctabjijib KpaH y scix npabobhx nhtahhjix, rotybab Heo6xi)J.Hi,IJ.OKyMeHTH )J.JIJI po6ont cecih ceiimy. Ilpo CBOJO,niJIJibHiCTb BH)J.iJI 3BiTyBaB nepe.n cehmom. Xoqa clj>epa KOMneTeHuii" ceiimy Ta sn.niny 6yna.nocHTb 06MelKeH010, 33JIHllJaJI3CJI 3HaqHoto i"xhji 3aJielKHÎCTb BÎ)J. uehtpajibhhx BJiaCTeH Ta oprahib nojii THqHoro ynpabjiihhji, ace )f{ B OCHOBY ixhboi.nijijibhocti 6yno 33KJia,neHO.neMOKpa THqHi nphhlihnh, JIKi yoco6jiiobajih Hapo.nonpaBCTBO i KOJICKTHBHe KepiBHHLITBO. Ane ui nphhl{hnh nepeicpecjiiobajihcji Hecnpase)J.JIHBHM BH6opqHM 3aKOHOM, JIKHH Hic Ha co6i Bi.n6HTOK cepe.d,hbobi<ihhx CTaHOBHX HOpM,.nasaB nepesarn O)J.HHM BepCTBaM HaceJieHHJI Ha.D, ihlljhmh y 3a6e3neqeHHi nojiitjfllhhx npab. liykobhhcbkhh ceiim cnoqatky c1cjia,nascj1 3 30, a p ,enyrnrn. B ix qhcjiî liykobhhcbkhh MHTJ>OnOJIHT, a p. i pektop qephibel{bkoro yhibepchtety ctabajih.nenyrntamh 6e1 BH6opis, 1a noca.noio. IHwi.nenyTaTH o6hpajihcji Ja KypiaJibHOIO CHCTeMOIO, B OCHOBY JIKOi nokjia,neho CTaHOBO MaHHOBHH nphhl{hn..[{o nepwoi Kypii" HaJie)f{aJIH BCJIHKi JCMJICBJiaCHHKH, JIKi njiathjih Bi.n CBOiX BOJIO,niHb He MCHllJe I 00 3JIOTHX phhcbkhx.nep)f{abhoro no.natky. a TaKOlK p01nopj1,nhhkh penirihhoro lj>oh,ny. IloMiUlHKH o6hpajih 8.nenyTaTiB. KiJibKicTb ManKiB, si.n JIKHX o6hpajihcji ui.nenyrnth MiHJ1JiacJ1. HanpHKna.n, y 1862 p. "ix HaJiiqyBanocJI 127, y 1863 p , a B 1904 p Bi.n penirihhoro «f>ott.ny KOHCHCTOpiJI Ta irymehh MOHaCTHpiB 0611paJIH me 2.nenyTaTÎB. 0Tl1Ce Bi.n nepwoi" Kypii o6hpajiocji 10.nenyrnTiB. y cepe,nhbomy OAHH.nenyTaT nphna,nab Ha BeJIHKHX JeMJieBJiaCHHKiB, Ta npe,nctabhhkib penirihhoro ct>oh,ny. 3.npyroî Kypiî o6upanoc" 5.nenyTaTÎB, a came J qephîbliîb - 2, J CepeTy, Pa.ni»uis, CyqasH no o.nhomy. Y 1880 p. OAHH.nenyTaT nphna.na» Ha )f{htejiib 1IepHisuis, )f{htenis CepeTy, Pa.nisui», CyqaBH 26. ~ne.no BH6opiB.nonycKaJIHCJI mtwe 2/3 HaceneHHJI, mo nnathjih 6inbwi no.natkh, a 6i.nHiwa TJ>eTHHa BH6opqHx npas no16abjij1jiacb. Tpern Kypi" - liykobhhcbka Toproso-npoMHcnosa nanata. Botta o6hpana ABOX.nenyTaTÎB, T06To 0.llHH.nenyTaT nphna.nab B pîlhhh qac Ha 8-12 qjiehîb uid yctahobh. qetbeprn Kypi" - yci cijibcbki rpoma,nh, o6hpana 12.nenyrnTiB. TYT 0.11,HH.nenyrnT nphna.nas y 1880 p. Ha HaceneHHJl 27. TaK camo JIK i B MicTax.no BH- 6opiB.nonycKaJIHCJI 2/3 cijibcbkhx lkhtejiîb, JIKÎ njiathjih BHUlHH no.natok, a pewrn - npasa ronocy no16abjij1jiacj1. RKmo y nepwih,.npyrih Ta TJ>eTiH Kypiî BH6opH 6yn11 O.ll,HocryniHqaCTHMH, TO y cejijihcbkih cnoqatky B rpoma.11,ax o6hpajihcji BH60pUlHKH, a B)f{e notîm OCTaHHÎ o6hpajih.nenytatîb y 12 BH6opq11x OKţ>yrax, Ha JIKi AiJIHJIOCJI repuorctbo liykobhha. 0,nHH BH60pUlHK o6upabcji Ha 500 BH6opuis. f poma.nh, J1Ki MaJIH MeHwe 500 BH6opuis o6hpajih o.nhoro BH6opmHKa. BnacHHKH «o6wapib.nsipcbkhx», JIKi njiathjih He MeHwe 50 30JI. phhcbkhx no,natky, CTaBaJIH BH60pUlHKaMH 6eJ o6pahhji.,[{o BH6opiB He.nonycKa.rIHCJI MaJIOJiiTHi i lkîhkh, Ti XTO otphmybab.nonomory J ny6niqhhx «f>oh.nis, 6aHKpOTH, 1acy.nlKeHi. BH6opqe npaso 24 "Bukowina" September; Bukowina" Februar. 25 "Czemowitzer Zeitung" Juni. 26 POJpaxoeatto Ja: Special Orts - Repertorium der Bukowina.- Wien, S POJpaxoeatto Ja: Special Orts - Repertorium der Bukowina.- Wien, S

257 <l>opmyeahhr oprahie 1<pai1oeoro ynpaenihhr rep1..1orctea liy1<0bhha 783 Mmtrna 6yno peanijoeyeath JIHllle e o.nhih rpoma.ni. BH6opmH1<a o6hpanh ycho a6coniothoio 6iJiblllicT10 ronocie. Ta1< camo ycho i ei,nkphto BH60plJ.lHKH o6hpanh.nenyrnta. Qe ei,n1<p1rnano MO>KJIHBOCTÎ )J.IlJI MacoeHx JJIOB>KHBaHb ni.n I.fac BH6opie. Henoo,nHHOKHMH 6ynH BHnaJJ.KH nijj.kyny BH60plJ.lHKiB Ta JacTocyeaHHJI mo.no HHX a.nmihic'rpathbhoro 'IH MopaJibHOro THCJ<y. Ilpo JJIOB>KHBaHH.R ni.n qac 1<paHOBHX BH6opie ljhmano nhcana 6y1<0BHHCbJ<a npeca. y nopibh.rhhî 3 ÎHlllHMH KOpOHHHMH JeMJIJIMH pojno.ll.îji.ll.enyrntib MÎ)I( Kypi.RMH Ha liyj<obhhi 6yo Ha6iJibUJ HecnpaBC.ll.IlHBHM. RKIJ.lO y <l>opanb6epry npe.ll.ctabhhkh cijibcbkhx rpoma.ll. CTaHOBHJIH 70%.ll.enyTaTÎB, MÎCT 25%,.nyxoeeHCTBa 5%; y THponi 50% npe.nctabhhj<îb rpomajj., 23,5%.nenynTie Bi.n MiCT i 14,7% Bi.li. BeJIHKHX 3eMJICBJI3CHHKiB TO Ha liykobhhî TÎJibKH 38,7% Bi.li. cijibcbkhx rpoma.ll., 32,3% Bi.li. BeJIHKHX 3eMJICBJI3CHHKiB, 22,5% BÎA MÎCT i TOproBOnpOMHCJIOpeoi nanath i 6,5% eipinîcth ll.HaK HaBÎTb Ja TaJ<HX ymoe, nolfatok po6oth liykobhhcbkoro cei1my cne Ha.ll.3BHlfaHHOIO no.ll.îcio B ictopiî oprahib Kpaiioeoi BJia.ll.H, 03Ha'laB no.rby ynpaonihcbkhx CTPYJ<Typ, RKi 6y.ll.yBanHC.R xo'la ii Ha o6me)l(ehhx, ane.ll.cmokpath'ihhx JaCa.ll.aX. 3aBepllleHOfO BHril.R.lJ.Y nojiîth'iha CHCTeMa ÎMnepi"i Ha6yna B pejyjibtatî JMÎH, npobe.ll.ehhx y cepe.ll.hhi 60-x pokib XIX CT. Y 1867 p JHOBY )I( TaKH nicn.r nopa3kh y BiHHi, nphhhjito HOBi.nep>KaBHi OCHOBHi 33KOHH. BOHH pernamettryeanh BÎ.ll.HOCHHH MÎ)I( ABCYpiEto i YroplJ.lHHOIO B C.ll.HHiH.lJ.ep)l(aBi, JtKa Tenep CTana HaJHBaTHCR ABcYpo-YropmHHOIO. XapaKTepHOIO i"x phcoto ctano lllhpoke.lj.ckjiapybahhji,nemokpath'ihhx npae rpom3.lj.jih. A,nMÎHÎCTpaTHBHa ena.na i cy.noei oprahh poj.ninrjihcji. OKpeMHH JaKOH npo imnepct.ke npe.nctabhhlitbo BCTaHOBnIOBaB 'IÎTKHH pojno.ll.îji BJia.ll.H MÎ)I( peiixcpatom i o6nachhmh ceiimamh 29. 3r3.ll.aHi BHIJ.le.ll.OKyMeHTH:.ll.HnJIOM 20 )l(obthji 1860 p nateht 26 JIIOTOfO 1861 p., lllîctb OCHOBHHX.ll.ep)l(aBHHX JaKOHÎB 21 rpy.ll.hji 1867 p a TaKO)I( nparmath'iha cahkliîji 6 rpy.ll.h.r 1724 poky npo npectojiohacjiî.ll.yb3hhji i Heno.nÎJibHÎCTb ÎMnepi"i CKJiaJIH KÎCTJIK KOHCTHTYLliHHHX JaKoHm ABcYpo-YroplJ.lHHH. CYpyKTypa ynpabjiîhhji i npabobi HopMH, mo c«j>opmyeajihcji y 60-x po1<ax XIX ct. npoichybanh.li.o po3na.ny imnepii. 3MÎHH, JIKÎ BÎ.ll.6YBaJIHCJI B 33KOHO.ll.3BCTBi y x po1<ax XIX ct. Ta na nolf. XX ct., HOCllJIH KOCMeTH'IHHH xapaktep i He TOp1caJIHCJI OCHOB CHCTeMH. Ha OCHOBi KOHCTHTYl..liHHHX 33KOHÎB 1867 p. 19 YpaBHJI 1868 p. ony6ni1<oeat10 y1<aj npo JMÎHH e oprahija1..1ii" 1<pai10BHX nojiîth'ihhx oprahib 30. B HbOMY HaroJIOllleHO, mo nojiîth'ihe ynpabjiîhhji Ha ecix ÎHCTaHl..IÎ.RX BÎMÎJIJICTbCJI Bi.li. npabocymll. liyj<obhha, llk i ihlllî KOpOHHi!<pai" imnepii, AÎJIHJiaC.R Ha nojiîth'ihî nobitn. Ko>KeH ttoe11il noeit Mae o6'c.ll.hath.li.ba 'IH 6inbllle nonepe.ll.hix, JtKi ichybajih p. Y BÎ.ll.nOBÎ.ll.HOcTi 3 LIHM 8 nhnh p. KpaiioBHM YPR.ll.OM nphhhjito pilllehhji npo no.ll.îji liyj<obhhh Ha 8 nojiîth'ihhx nobîtîb: qephîbl..li, Ki1..1MaHb, BmKHHl.111, CTopo>KHHel.lb, Pa.ll.ÎBLIÎ, CylfaBa, KiMnonyHr, CepeT. HoeocTBopeHi oprahh ocrynajih B.ll.ÎIO 3 31 cepnhji 1868 p. 31 <l>yh1<l1i"i 1<pai10Boro npejh.lj.chta He JaJHanH JHa'IHHX JMÎH. B iioro KOMne- 28 Po3paxoeaHo 3a: Osterreichisches statistisches Handbuch fur die im Reichsrate vertretenen Konigreiche und Landern Wien, S Reichs-Gesetz Blatt fur das Kaisertlmm Osterreich Wien, St.L Vlll.- S Reichs-Gesetz Blatt fur das Kaisi!l'tlmm Osterreic/J Wien, St.XVIl.- S ,[lA 40.- <l>.3.- On.1.- Cnp ApK.2-3.

258 784 OneKcaHnp B. )J:o6p)KaHcbKHil Tem.1.i"i Janmuamtcb yci cnpaeu Kpaio, HKÎ y BHlllHX ihctam.1.ihx JHaXO.llHnifCb y ei.nahhi MÎHÎCTepcTBa ehytpiwhix cnpae, oceith i eipocnoei)lahb,.nep)kaehoi" o6opo HH, 6eJneKH Ta 3eMnepo6CTea. Ilpe3H.!leHT nphjha'lae ycix 'IHHOBHHKie. oronowy ~.ae npo BH60pH, HarnH.nae Ja nonith'ihhm Ta rpoma,!lcbko-kynbtyphhm )KHTTJIM. HoMy ni.!lnoph.!lkoeyeanacb noniuih, yci Kpafioei Ta noeitoei,!lep)kaehi ycrnhoeu. IIpe3H.!leHT penpejehty~ae imnepatopa e nahjltajî Ta,!lep)KaBHHX ycrnttoeax. Ha ei11.mi11y BÎ.!l oprattie Kpafioeoro camoeph.llyeatttth, ycrnhobh nonîth'lttoro npaenitthji ManH pojrany)kettwii i.!l06pe oprattijosahhil BHKOHaBCbKHH anapat, JIKllli M3B TeHD,eHl.~ÎIO 11,0 noctynoeoro po3poctahhll..hkll.10 y 1861 p. Kpaiioenil yphd. CKna)laBCJI 3 4,!lenaprnMeHTie TO y 1873 p. y)l(e <e Ha KÎHeUb 60-x pokib Ha l>ykobhhi ccpopmyeanacji CHCTeMa oprahîb 1<paifoeoro ynpaenihhr. B HacTynHi po1<h Haif6inbWHX pecpopmyeahb 3a3Hae BH60p'IHH 3~KOH. C<f>epa KOMneTeHuiH ceiimy Ta BH,!liny, nobhoba)l{ehhll npe3h,!lehta Ta Kpatioeoro yph.d.y 3anHwHnHCb 6e3 3MÎH. XapaKTepHOIO pwcolo irny10'loro ynpaenihhll CTano nornhahhh npe,!lctabhhubkhx ihcthtyuih Ta oprattib 1.1.ettTpaniJoeatton\ nonith'lttoro ynpaenitthh. OcrnHtttti noehtttti 6ym1 KOHTJ>OnlOBaTH ceiim Ta BH)lin, He )lonyckath 3 "ixhboro 601<y cenapathcbkhx TCH)leHuiH. IHWHM, He MCHW Ba)l(RHBHM 338,!laHHJIM nonîth'ihhx oprahîb, i u e oco6nhbo CTocyeanocb 6yKOBHHH, Mano 6yTH Ja6e3ne'leHHJI,!lOMÎHyBaHHJI HÎMel.(bKOro enemehty. Kapn PeHHep (Py.ii.onbcp lllnpihrep), ei.d.omhh aectpihcbkhh nonîth'ihhh.!lîr'i i cneuianict 3 HauioHanbHHX npo6nem, xapaktephjylo'ih cwctemy nonith'ihoro npaenihhll B KpaHX, nwcae: «Îi" MO>KHa 3p03YMiTH, BHXO.!lll'llt He 3 a.umihîctj>atheho-textti'ihhx, a 3 nonith'ihhx nphhuhnie. CTBopeHOIO oprahbauihhoio <f>opmoio MoryTHR TO)lÎ HÎMCl.J.bKa 610pOKpaTill Ha.ni11nacb 36eperrn Hi!-1eUbKHH xapaktep a.nmihic1"paui"i» 33 Pa3oM 3 THM ichyio'la CTJ'YKTypa oprahie ena.ij.h Mana 3acnoKo"iTw Micueey rpoma.ij.cbkîctb, )J,aTH rn MO)KRHBÎCTb 6parn y'lactb B ynpaenihhi KpacM. UH MiciH ii nokna.ij.anacb Ha KpaHOBHH cehm Ta BH,!lin. CwcTeMa 6yna.!lClllO rpomî3.d.koio, ane nojhthbhoio "ii ctopohoio CTano ypibhoba>kybahhll pi3hhx nonîth'ihhx, HauioHanbHHX, rpoma)j,cbkhx CHn, JaKna)leHi MO)KRHBOCTÎ,!lnH MaHeepyeaHHH i KOMnpoMÎCÎB, CTa6inbHiCTb, BHpiweHHll CKRa)lHHX cycninbhhx npo6nem KOHCTHTYUÎHHHMH MeTOJJ,aMH. 32,li.A 1.J:O.- <1>.3.- On.1.- Cnp ApK. I WnpHHrcp P. (K.Petmep) Ha aJ1&11aR npo6.qe1.w (6op&fia 11m1uo11a.q&11ocmeft o Aocmpuu).- Cn6., C.164.

259 FORMAREA ORGANELOR ADMINISTRATIEI PROVINCIALE ' A DUCATULUI BUCOVINEI ÎN ANII '50-'60 Al SECOLULUI AL XIX-LEA OLEXANDR V. DOBRJANSKII În Bucovina, anii '50-'60 ai secolului al XIX-iea au fost perioada unor reorganizări administrative importante care au pus bazele administraţiei provinciale şi au avut implicaţii însemnate în procesele social-economice şi national-culturale din ţinut. Bucovina, ca un teritoriu distinc'tal Coroanei austriece - cu titlu1 de Ducat - a fost desemnată în Constituţia din 4 martie 1849, care, practic, a simbolizat sfărşitul revoluţiei de la Aceasta însemna că ţinutul a fost scos de sub diriguirea administraţiei de la Lvov şi trebuia să devină independent în soluţionarea probelmelor interne. Drepturile ducatului nou creat au fost specificate în patenta imperială din 29 septembrie 1850, care cuprindea Constituţia provinciei şi Legea pentru alegeri în organele puterii reprezentative locale. În acest sens, era prevăzută convocarea Dietei provinciale, ca organ administrativ şi organizarea Comitetului Ţării, ca structură executivă permanentă. Legea electorală pentru Dieta Bucovinei prevedea constituirea a trei curii. În prima urmau să intre cei care plăteau cele mai mari impozite. Aceştia alegeau şapte deputaţi. Curia a doua era compusă din locuitorii oraşelor şi târgurilor, care alegeau cinci deputaţi, a treia era formată din locuitorii comunelor rurale. Din partea întregii populaţii săteşti erau aleşi 12 deputaţi. Structura administrativă a Bucovinei şi sistemul organelor conducerii politice erau stabilite de ordonanţa Ministerului de Interne din 8 octombrie Era prevăzută crearea instituţiei de rezident care întruchipa reprezentanţa puterii centrale în ţinut. Administraţia de stat era condusă de rezident. Acesta avea cele mai largi împuterniciri în soluţionarea problemelor politice şi social-economice şi era subordonat direct autorităţilor vieneze. Ţinutul era împărţit în şase judeţlf, conduse de căpitani de judeţ. Ei erau subordonaţi rezidentului. În anul 1851, împăratul austriac şi anturajul lui au încercat să anuleze concesiile flicute sub presiunea revoluţiei. Potrivit decretului din 31 decembrie 1851, constituţia din 1849 era abrogată şi declarată ca una ce şi-a pierdut valabilitatea. În Bucovina, o asemenea evoluţie a evenimentelor n-a cauzat modificări esenţiale în administraţie, fiindcă drepturile autonomiei proclamate existau, către finele anului Analele Bucovinei, IV, 3, p. 78'.'i-788, Bucureşti, 1997

260 786 Olexandr Dobrjanskii 1851, numai pe hârtie. Organele autoadministrării provinciale (Dieta Bucovinei şi Comitetul Ţârii) n-au fost constituite. În mod real, la fonnarea organelor administrative provinciale s-a trecut numai în unna dispoziţiei Ministerului de Interne, Justiţie şi Finanţe, din 19 ianuarie 1853, care, 'in baza legii imperiale din 14 septembrie 1852, reglementa conducerea politică a lărilor de Coroană şi formarea organelor judecătoreşti. În dispoziţie era specificat că ţările mai mici ale Coroanei, inclusiv Bucovina, care nu erau organizate pe cercuri, vor fi conduse de preşedinţi ai provinciei. În conformitatea cu ordonanţa din 24 aprilie 1854, a fost detenninat sistemul organelor de justiţie în Bucovina. Ducatul era subordonat judecătoriei supreme provinciale de la Lvov. La Cernăuţi era constituită judecătoria provincială. Prin decretul menţionat era introdusă o nouii împărţire administrativă a Ducatului. Erau nominalizate 15 judeţe rurale şi oraşul Cernăuţi, ca unitatea administrativă separatii. Puterile politică şi judeciitoreascii nu erau separate. Separarea definitivă a Bucovinei de Galiţia a avut loc în urma decretului Ministerului de Interne din 30 aprilie 1854, potrivit căruia organele nou create ale puterii politice urmau să-şi înceapă activitatea din 29 mai Ordonanţa Ministerului de Interne din 4 iulie 1855, prevedea ca. din 29 septembrie, să-şi demareze activitatea organele judeţene ale puterii politice, subordonate direct preşedintelui provinciei. În aceste condiţii, sunt fl1cute tentative de a implica cetaţcnii în soluţionarea problemelor provinciale. În acest sens poate fi apreciat experimentul de înfiinţare a unei comisii consultative pe lângă preşedintele provinciei. Asemenea instituţii consultative erau prevăzute de paragraful 35 al decretului din 31 decembrie Comisia era formată din episcopul E. Hacman, marii moşieri I. Vasilco, Cr. Petrovici, funcţionarii superiori Miculi şi Sytzizyte, primarul Cernăuţiului, I. Ortynski. Misiunea lor consta în acordarea sprijinului preşedintelui în adoptarea unor decizii importante. În acest timp apar câteva proiecte prin care era elaborată structura organelor adminstrative ale puterii în Bucovina. Unul dintre ele, înaintat de Cr. Petrovici, proprietar din Doroşăuţi şi Cuciurul Mare, prevedea constituirea unui comitet provincial superior, compus din 16 persoane, care unna să devină organul administrativ superior în problemele locale. Se prevedea crearea unei comisii pennanente cu funcţii executive. Noua serie de transfonnări şi reorganizări în conducerea de stat a Austriei demarează în urma înfrângerii în războiul cu Italia, din În martie anul unnător, a fost publicată patenta imperială referitoare la convocarea parlamentului pentru pregătirea reformelor, iar la 20 octombrie a apărut diploma imperială care proclama restabilirea ordinii constituţionale. Diploma din 20 octombrie 1860 putea deveni un pas important pe calea transformării Austriei într-o uniune de unităţi administrative, posibil şi naţionale, suverane. Dar, sub presiunea centraliştilor, adversari ai extinderii drepturilor provinciilor Coroanei, la. 26 februarie 1861 a fost publicată patenta imperială care, oficial, era numită completarea diplomei din octombrie. În realitate, acest document schimba în mod esenţial. direcţia reformelor administrative. Ea întărea rolul parlamentului şi al ministerelor centrale care, propriu-zis, nu şi-au suspendat activitatea şi limita drepturile dietelor,

261 Formarea organelor adminstraţiei provinciale a Ducatului Bucovinei 787 transformându-le exclusiv în organe ale autoadministrării locale. Alegerile în dietele locale urmau să se facă după principiul stărilor sociale. Deputaţii dietelor alegeau reprezentanţi în camera inferioară a Parlamentului. Bucovina a cunoscut la rândul ei, la începutul anilor '60 ai secolului al XIX-iea, câteva reorganizări importante. În confonnitate cu decretul imperial din 22 aprilie 1860, a fost publicată ordonanţa Ministerului de Interne din 26 aprilie acelaşi an, care anula statutul Bucovinei ca Ducat. Ţinutul trecea sub administraţia rezidentului din Galiţia şi era transformat într-un cerc al Regatului Galiţiei şi Lodomeriei. Formal, acest pas era explicat de greutăţile financiare, de necesităţile reducerii aparatului administrativ. Dar, în realitate, rolul cardinal l-au jucat pretenţiile şleahtei poloneze din Galiţia asupra Bucovinei, în condiţiile în care primul ministru, contele Agenor Goluchowski, era cunoscut pentru orientarea sa filopoloneză. De această dată, opinia publică a Bucovinei a fost unanimă. A fost desfăşurată o luptă activă pentru separarea ţinutului de Galiţia şi restabilirea autonomiei. La 24 decembrie 1860 a fost publicată petiţia cu semnăturile a 250 de reprezentanţi ai tuturor păturilor populaţiei, naţiunilor şi confesiunilor, aşa numita Chemare la emancipaţie a Bucovinei, în care era înserată doleanţa cu privire la restabilirea autonomiei provinciei. Ca urmare a schimbărilor în eşaloanele superioare ale puterii, care au condiţionat modificarea cursului politic, şi a acţiunilor operative ale bucovinenilor, prin patenta imperială din februarie 1861, provincia a obţinut din nou drepturile unei ţări aparte a Coroanei Imperiului Austriac. În linii generale, statutul de la 1861 repeta prevederile constituţiei provinciei de la Organul superior al puterii în problemele locale era Dieta Bucovinei, iar cel executiv era Comitetul Ţării. Dieta era aleasă pe un termen de şase ani. Ea avea dreptul să elaboreze legi provinciale, în special în chestiunile economice şi financiare, în problemele vieţii publice, bisericii locale, şcolii etc. În limitele legislaţiei existente, Dieta putea discuta legile privitoare la întregul imperiu şi se adresa către organele centrale ale puterii, exprimându-şi opinia referitoare la problemele pe care i le propunea spre analiză guvernul. Pentru necesităţile provinciei se permitea introducerea unor impozite locale suplimentare. Hotărârile Dietei intrau în vigoare numai după confirmarea lor de către împărat. Lucrările Dietei erau dirijate de Căpitanul ţării sau adjunctul lui, care erau numiţi de împărat din rândul deputaţilor, la propunerea preşedintelui provinciei. Pentru pregătirea şi examinarea unor probleme erau constituite comisiile de deputaţi, în special, pentru finanţe, pentru mandate, pentru chestiunile şcolare. Nou, comparativ cu constituţia provincială din 1850, a fost faptul că şi comitetul era condus de căpitanul Dietei. Unele modificări au intervenit şi în legea electorală. Reprezentanta pentru prima curie a fost majorată până la 1 O deputaţi, pentru a doua până la şapte. A fost introdusă instituţia de virilişti pentru Mitropolitul Bucovinei, ulterior şi pentru rectorul Universităţii. Sistemul de guvernare a imperiului şi a provinciilor Coroanei a fost definitivat în urma transfonnărilor care au avut loc în a doua jumătate a anilor "60. La 19 mai 1868, a fost publicat decretul cu privire la modificările în organizarea organelor politice ţinutale. Acesta sublinia faptul separării conducerii politice de justiţie.

262 788 Olexandr Dobrjanskii Bucovina, ca şi alte ţări ale Coroanei, era împărţită în judeţe politice. Fiecare judeţ nou trebuia să reunească două sau mai multe judeţe vechi, existente de Ia În confonnitate cu decretul menţionat, Ia 8 iulie 1868, guvernul provincial a adoptat hotărârea cu privire Ia împărţirea Bucovinei în opt judeţe politice: Cernăuţi, Coţmani, Vijniţa, Storojineţ, Rădăuţi, Suceava, Câmpulung, Siret. Organele nou constituite intrau în funcţiune de Ia 31 august Sfera competenţelor Dietei şi ale Comitetului ŢArii, împuternicirile preşedintelui şi ale guvernului provincial au rămas fără modificari. Trăsătura caracteristică a modificării făcute a fost combinarea instituţiilor administrative cu organele centralizate ale puterii politice. Ultimele trebuiau să controleze Dieta şi Comitetul, împiedicând generarea unor tendinţe separatiste din partea acestora. Altă sarcină, nu mai puţin importantă, urma să fie asigurarea predominării elementului gennan. Karl Renner (Rudolf Schpringer), cunoscutul om politic austriac şi specialist în probleme naţionale, caracteriz.ând sistemul guvernării politice în provincii, scria: "El poate fi. înţeles reieşiha nu din prini;ipiile tehnico-administrative, ci din cele politice. Puternica birocraţie germană spera cu ajutorul acestei forme organizatorice să păstreze caracterul german al administraţiei". Paralel, structura existentă a organelor puterii urma să liniştească opinia publică locală, să-i acorde posibilitatea participarii la conducerea provinciei. Anume această misiune era încredinţată Dietei şi comitetului provinciei. Sistemul era destul de greoi, dar 1atura lui pozitivă rezida în echilibrarea diverselor forţe politice, Ill!ţionale, sociale, în posibilităţile implantate de a manevra şi a face compromisuri, în stabilitatea şi soluţionarea complexelor probleme sociale pe cale constituţională.

263 DER AUFBAU DER PROVINZIALISCHEN VERWAL TUNGSORGANE DES HERZOGTUMS BUKOWINA IN DEN 50-ER UND 60-ER JAHREN DES XIX.JAHRHUNDERTS OLEXANDR V. DOBRSHANSKII Die 50-er bis 60-er Jahre des XIX.Jahrhunderts waren in der Bukowina die Zeitspanne einer wichtigen administrativen Reorganisierung, die die Grundlage ftlr die Verwaltung der Provinz bildete und eine bedeutende Rolle in den sozial-okonomischen und national-kulturellen Prozessen _des Gebiets spielte. Als ein gesondertes Land der osterreichischen Krone erhielt die Bukowina durch. die Konstitution vom 4. Mărz 1849, die praktisch das Ende der Revolution der Jahre symbolisierte, den Rang eines Herzogtums. Dies hiel3, dass dieses Gebiet der Leitung der hohen Verwaltung entzogen wurde und ihre inneren Probleme unabhăngig msen musste. Die Rechte des neu gebildeten Herzogtums wurden im kaiserlichen Patent vom 25. September 1850 festgelegt, welches das Grundgesetz und das Wahlsystem ftlr die Organe d~r vertretenden lokalen Macht bestimmte. In diesem Sinne war die Einberufung des provinzialen Landtages als Verwaltungsorgan und die Organisierung des Landeskomitees als stândige Exekutiveinrichtung vorgesehen. Das Wahlgesetz des Bukowiner Landtages sah die Bildung dreier Kurien vor. Die erste bestand aus jenen, die die hochsten Steuem zahlten. Diese erhielten sieben Abgeordnete. Die zweite Kurie bestand aus den Einwohnem der St!l.dte und M!l.rkte, die filnf Abgeordnete wăhlten, die dritte bestand aus den Einwohnem der Dorfer. Von der gesammten Dorfbev(}lkerung wurden 12 Abgeordnete gew!l.hlt. Die Struktur der Verwaltung der Bukowina und das System der politischen Leitungşorgane waren durch den Erlass des Innenministeriums vom 8.0ktober 1850 festgesetzt. Vorgesehen war die Einfilhrung des Amtes eines Landespr!l.sidenten der die Vertretung der Zentralmacht in der Provinz verkorperte. Die Staatsverwaltung wurde vom Landesprăsidenten geleitet. Dieser erfreute sich der weitesten Vollmachten in Bezug auf die Losung von politischen und sozial-okonomischen Problemen und war der Wiener Beh6rde direkt unterstellt. Das Land war in sechs Bezirke eingeteilt, die von einem Bezirkshauptmann geleitet wurden. Diese waren dem Landesprăsidenten unterstellt. Im Jahre 1851 versuchte der l:isterreichische Kaiser und sein Kreis die unter dem Druck der Revolution gemachten Konzessionen zu widerrufen. Gemâl3 der Verordnung vom 31.Dezember 1851 wurde das Grundgesetz von 1849 aufgehoben und als ungultig erklărt. Analele Hi1c(,1 i11c:, IV, 3, p. 789-/92, Bucureşti, 1997

264 790 Olexandr V. Dobrshanskii In der Bukowina verursachte diese Entwicklung der Ereignisse keine wesentlichen Ănderungen in der Vetwaltung, denn die Rechte, die aus der verkilndeten Autonomie entsprangen, bestanden Ende 1851 nur auf dem Papier. Die Provinzorgane der Selbstverwaltung (Bukowiner Landtag und das Landeskomitee) waren noch nicht eingesetzt. Tatsăchlich begann man mit dem Autbau der Verwaltungsorgane der Provinz erst als Folge der Verordnung der Innen-, Justiz- und Finanzministerien vom 19. Jănner 1853, die auf Grund des Reichsgesetzes vom 14.September 1852 die politische Leitung der Kronlănder und die Grilndung der Justizorga.ne regelte. ln der Verordnung war vorgesehen, dass die kleineren Kronlănder, einschliel3lich der Bukowina, die nicht in Kreise organisiert waren, vom Landesprăsidenten geleitet werden sollen. Gemăl3 der Verordnung vom 24.April 1854 wurde das System der Justizorgane in der Bukowina festgesetzt. Das Herzogtum war dem obersten Gerichtshof der Provinz in Lemberg untergeordnet. ln Czernowitz amtierte der Gerichtshof der Provinz. Die Verordnung ftlhrte eine neue administrative Einteilung des Herzoglums ein. Genannt wurden 15 lăndliche Kreise und die Stadt Czemowitz als getrennte administrative Einheit. Die politische und die juridische Macht waren nicht getrennt. Die entgllltige Trennung der Bukowina von Galizien fand als Folge der Verordnung des Innenministeriums vom 30.April 1854 statt, gemăl3 welcher die neu gebildeten Organe der politischen Macht am 29.Mai 1854 ihre Aktivităt aufnehmen sollten. Die Verfligung des lnnenministeriums vom 4.Juli 1855 sah vor, dass die Kreisorgane der politischen Macht, die dem Landesprăsidenten der Provinz direkt unterstellt sind vom 29.September an ihre Aktivit!lt aufnehmen. Unter diesen Bedingungen werden Versuche gemacht. die Bilrger dazu zu bringen, sich an der Losung der Probleme der Provinz zu beteiligen. ln dieser Hinsicht ist der Versuch der Bildung einer den Landesprăsidenten beratenden Kommission als positiv zu bewerten. Derartige beratende Einrichtungen waren im Paragraph 35 der Verordnung vom 31.Dezember 1851 vorgesehen. Die Kommission bestand aus dem Bischof E.Hacman, den Gro13grundbesitzern l.wassilko, Cr.Petrovici, den hoheren Beamten Mikuli und Sytzyzite, und dem BUrgenneister von Czernowitz, 1.0rtynsky. lhre Aufgabe bestand darin, den Landesprăsidenten bei der Verabscheidung wichtiger Beschlilsse zu unterstutzen. Zu dieser Zeit erschiencn einige Vorlagen, in denen die Struktur der Verwaltungsorgane der Staatsmacht ausgearbeitet \vurde. Eine von diesen, jene von Cr.Petrovici, Bojar in Doroschoutz und Kuczunnare, sah die Bildung eines ht>heren Provinzialkomitees bestehend aus 16 Personen vor, das das hochste Veiwaltungsorgan fiir Lokalprobleme werden sollte. Vorgesehen war die Bildung einer stăndigen Kommission, die Ober Exekutivfunktionen verftlgen sollte. Eine neue Serie von Abanderungen und Neugestaltungen in der Staatsleitung Osterreichs setzen als Folge des erfolglosen Kriegs mit ltalien 1859 ein. Im Mărz des năchsten Jahres wurde ein kaiserliches Patent veroffentlicht, das sich auf die Einberufing des Parlaments zum Zweck der Vorbereitung von Reforrnen bezog, und am 20.0ktober 1860 erschien das kaiserliche Diplom, das die Wiedereinfilhrung der konstitutionellen Ordnung proklamie1te. Das Diplom vom 20.0ktober 1860 hătte ein wichtiger Schritt auf dem Wege

265 Der Aufbctu der provinzialischen Verwaltungsorgane des Herzogtums Bukowina 791 der Urnwandlung Osterreichs in eine Union von administrati\en, vielleicht sogar nationalen, souveranen Einheiten werden kt)nnen. Doch unter dem Druck der Zentralisten, die Gegner der Ausdehnung von Rechten ftlr die Kronprovinzen, erschien am 26.Februar 1861 ein kaiserliches Patent, clas offiziell eine Ergltnzung des Oktoberdiploms genannt wurde. Tatsăchlich linderte dieses Patent die Richtung der Verwaltungsrefonnen wesentlich. Es verstărkte die Rolle des zentralen Parlarnents und der Ministerien, die ilire Tlttigkeit nicht eingestellt hatten, und beschrankte die Rechte der lokalen Landtage, indem er sie ausschlie131ich in Organe der lokalen Selbstverwaltung verwandelte. Die Wahlen ftlr die lokalen Landtage sollten auf Grund des Prinzips der sozialen Stănde erfolgen. Die Abgeometen der Landtage wăhlten sodann Vertreter in die untere Kammer des Reichsrates. Die Bukowina erlebte ihrerseits am Anfang der sechziger Jahre des XIX.Jahrhunderts einige wichtige Neugestaltungen. Gem~lf3 dem kaiserlichen Dekret vom 22. April I 860, wurde am 26. April desselben Jahres eine Verordnung des Innenministeriums veroffentlicht, die das Statut der Bukowina als Kronland filr nichtig erklltrte. Das Gebiet wurde der Verwaltung des galizischen Landesprasidenten unterstellt und wurde in einen Kreis des KOnigreiches Galizien und Lodomerien verwandelt. Dieser Schritt wurde forrnell finanziellen ~chwierigkeiten und der Venninderung des Verwaltungsapparates zugeschrieben. Tat~achlich spielten dabei die Ansprilche der polnischen Schlyachta Galiziens auf die Bukowina die ausschlaggebende Rolle; dabei war ja der Kanzler, Graf Agenor Goluchowski, fllr seine philopolnische Einstellung bekannt. Diesmal war die Offentliche Meinung in dcr Bukowina einheitlich. Ein aktiver Kampf flir die Trennung des Gebietes von Galizien und die Wiedereinflihrung der Autonomie setzte ein. Am 24.September 1860 wurde eine von 250 Vertretem alle Volksschichten, Nationalitaten und Konfessionen unterzeichnete Eingabe, der sogenannte "Aufruf zur Emanzipierung der Bukowina", vertiffentlicht. Er enthielt das Ansuchen um die Wiederherstellund der Autonomw der Provinz. Infolge der in den htichsten Machtsphăren erfolgten Ănderungen, die eine Modifizierung des politischen Kurses bedingten, und der wirksame~ Tătigkeit der Bukowiner, erhielt die Provinz emeut durch das kaiserliche Patent vom Februar 1861 die Rechte eines eigenstltndigen Kronlandes des Osterreichischen Imperiums. Im Allgemeinen wiederholte das Statut von 1861 die Bestimrriungen des Grundgesetzes der Provinz vom Jahre Das oberste Machtorgan betreffend lokale Probleme war der Bukowiner Landtag, das Exekutivorgan das Landeskomitee. Der Landtag war ft1r eine Zeitspanne von 6 Jahren gewăhlt. Er hatte das Recht provinziale Gesetze auszuarbeiten, insbesondere solche, die Okonomische und finanzielle Fragen, das Offentliche Leben, die lokalen Kirchen, die Schulen, usw. betrafen. lnnerhalb der Grenzen der bestehenden Gesetzgebung, konnte der Landtag ilber die im ganzen Reiche giiltigen Gesetze debattieren und sich an die zentralen Machtorgane wenden, urn seiner Meinung Ober jene Probleme Ausdruck zu geben, die ihm die Regierung zur Analyse vorgeschlagen hatte. Um die ft1r die Provinz ntitigen Ausgaben zu decken, durfte -der Landtag zusătzliche lokale Abgaben einfilhren. Die Beschlilsse des Landtages traten erst nach der Bestlltigung seitens des Kaisers in Kraft. Die tagungen des Landtages wurden

266 792 Olexandr V. Dobrshanskii vom Landeshauptmann oder seinem Stellvertreter geleitet, welche vom Kaiser aus den Reihen der Abgeometen auf Vorschlag des Landesprllsidenten emannt wurden. Zum Zweck der Vorbereitung und Untersuchung insbesondero von finanziellen Fragen, von Mandaten, von Schulfragen, wurden Kommissionen von Abgeordneten eingesetzt. Als Neuheit im Vergleich mit dem Provinzgrundgesetz vom Jahi'e 1850 wirkte die Tatsache, dass auch das Landeskomitee vom Landeshauptrnann geleitet wurde. Einige Ănderungen erfuhr auch das Wahlgesetz. Filr die erste Kurie wurde die Vertretung bis auf I O Abgeordnete erhoht, fl1r die zweite bis auf sieben. Auch wurde die Einrichtung der Virilisten fl1r den Bukowiner Erzbischof, spllter auch fl1r den Rektor der Universitllt eingefl1hrt. Die Regierungsform des Reiches und der Kronlănder nahm seine entgiiltige Form als Folge der Umwandlung an, die in der zweiten Hlllfte der 60-er Jahre stattfanden. Am 19. Mai 1868 wurde die Verorclnung betreffend die Ablinderungen der Anorclnung der politischen Organe der Provinzen veroffentlich. Sie unterstrich die Trennung der politischen Leitung von der Justiz. Die Bukowina war, ebenso wie andere Kronlander, in politische Bezirke eingeteilt. Jeder neue Bezirk musste zwei oder mehrere alte Kreise, wie sie seit 1853 bestanden, in sich vereinigen. ln Obeteinstimmung mit der oben erwllhnten Verorclnung, entschied am 8. Juli 1868 die Landesregierung die Einteilung der Bukowina in 8 politische Bezirke: Czemowitz, Kotzman, Wiznitz, Storozinetz, Radautz, Suczawa, Kimpolung, Sereth. Die neu eingeftlhrten Organe begannen ihre Aktivitllt am 31.August Die Kompetenzsphăre des Landtages und des Landkomitees, die Befugungen des Landesprllsidenten und der Landesregierung blieben unverlindert. Der charakteristische Zug der eingefl1hrten Ănderungen war die Verbindung der Verwaltungseinrichtungen mit den Zentralorganen der politischen Macht. Letztere sollten den Landtag und das Komitee kontrollieren, um die Bildung von Tre1U1ungstendenzen in deren SchoBe zu verhindem. Eine andere, nicht weniger wichtige Rolle, sollte die Sicherung der Vorrangstellung des deutschen Elernentes sein. Karl Renner (Rudolf Springer), der bekannte 5sterreichische Politiker und Spezialist in Nationalitătenfragen, schrieb im Rahrnen einer Charakterisierung des politischen Regierungssystems der Provinzen folgendes: "Dieses wird nicht aus verwaltungstechnischen, sondem aus politischen Prinzipien verstandlich. Die machtvolle deutsche BUrokratie hoffie durch diese organisatorische Formen, den deutschen Charakter der Verwaltung zu bewahren". Gleichzeitig sollte die bestehende Struktur der machthabenden Organe die lokale {)ffentliche Meinung beruhigen, indem sie ihr die MOglichkeit erofthete, an der Leitung der Provinz teilzunehrnen. Dies war eigentliche die Aufgabe, die dem Landtage und dem Landkomitee zufiel. Das System war ziemlich schwerfilllig, doch bestand seine positive Seite darin, dass es die verschiedenen politischen, nationalen, sozialen Krăfte dadurch im Gleichgewicht hielt, dass es im l1u1em die M5glichkeit eingebaut hatte, Man5ver auszufiihren, Kompromisse einzugehen, auf Grund der Verfassung verwickelte soziale Probleme zu stabilisieren und zu losen.

267 DECLARAŢIA participanţilor la Conferinţa internaţională Bucovina Aspecte politice, sociale, economice, culturale şi demografice, ţinută la Rădăuţi între 31 mai - 3 iunie 1996 Reprezentanţii celor trei instituţii ştiinţifice de la Augsburg, Cernăuţi şi Rădăuţi, care se ocupă cu cercetarea istoriei şi culturii Bucovinei, constată că: I. S-a confinnat în mod strălucit necesitatea cercetării ştiinţifice a Bucovinei în colaborare interdisciplinară şi internaţională~ 2. S-a oferit posibilitatea unei discutări serioase a acestei problematici. 3. S-a reliefat un acces diferenţiat al oamenilor de ştiinţă din ţările participante la diferitele surse istorice. 4. S-a ajuns la concluzia că astfel de simpozioane sunt necesare pentru cercetări ştiinţifice destinate unei colaborări internaţionale. Conferinţa face următoarele propuneri: I. Conferinţele cu astfel de tematică să aibă loc la un interval de cel puţin doi ani, cu schimbul, în unul din cele trei oraşe - Rădăuţi, Cernăuţi, Augsburg -, cu scopul de a realiza o apropiere a diferitelor puncte de vedere, precum şi publicaţiile comune. 2. Tema şi locul manifestărilor vor fi fixate de fiecare dată prin discuţii în comun. 3. Cele trei instituţii vor lărgi, de asemenea, cooperarea lor prin schimbul regulat de cărţi, reviste şi alte surse. 4. În afară de acestea, ar fi de dorit ca cercetătorii să-şi însuşească un minimum de cunoştinţe în limbile de lucru (română, germană, ucraineană). Analele Buco1 i11ei, IV, 3, p , Bucureşti, 1997

268 794 Declaratia 5. Se va căuta ca textele comunicărilor să fie înaintate din timp în cele trei limbi. în vederea discutării preliminare a punctelor de vedere contradictorii. În scopul acesta, oamenii de ştiinţă vor fi invitaţi cu câteva zile înaintea conferinţei respective. Participanţii la conferinţă sunt convinşi că realizarea acestor măsuri va mări eficienţa conferinţelor în sensul unei îmbunătăţiri a relaţiilor dintre ţările noastre. Rădăuţi, 3 iunie 1996 Ortfried Kotzian Oleg Panciuk D. Vatamaniuc

269 ERKLĂRUNG der Teilnehmer der internationalen Konferenz "Die Bukowina in den Jahren Politische, soziale, okonomische, kulturelle und demographische Aspekte" durchgefiihrt in Radautz vom 31.Mai bis zum 3.Juni 1996 Die Vertreter der drei wissenschaftlichen lnstitutionen (Augsburg, Czernowitz und Radautz), die sich mit der Erforschung der Geschichte und Kultur der Bukowina befassen, stellen fost dab die Konferenz: 1. die Notwendigkeit der wissenschaftlichen Erforschung der Bukowina în interdisziplinarer und intemationaler Zusammenarbeit eindrucksvoll bestătigt, 2. eine emsthafte Diskussion dieser Thematik ermoglicht, 3. einen unterschiedlichen Zug.ang der Wissenschaftler der teilnehmenden Landem zu verschiedenen historischen Quellen feststellt und 4. zu dem SchluB kommt, dab derartige Symposien fur weitere wissenschaftliche Forschungsvorhaben in intemationaler Zusammenarbeit erforderlich sind. Die Konferenz unterbreitet folgende Vorschllge: 1. Die Konferenzen sollen mindestens alle zwei Jahre in stăndigem Wechsel in einer der drei Stădte durchgetuhrt werden mit dem Ziel, eine Annliherung der verschiedenen Standpunkte zu erreichen und gemeinsame Publikationen herauszubringen. 2. Das Thema und der Ort der Tagung werden jeweils in gemeinsamer Absprache festgelegt. 3. Daneben vereinbaren die drei lnstitutionen eine Erweiterung der Kooperation, z.b, den regelmiibigen Austausch von Biichem, Zeitschriften und Quellen. Analele Bucovinei, IV, 3, p , Bucureşti, 1997

270 796 Erklllrung 4. AuBerdern wil.re es wllnschenswert, dab sich die Wissenschaftler ein Minirnwn an Sprachkenntnissen der drei Arbeitssprachen (Rumllnisch, Deutsch, Ukrainisch) aneignen. 5. Es wird weiter angestrebt, die vorzubereitenden Texte in den betreffenden drei Sprachen rechtzeitig vorzulegen mit dern Ziel, im Vorfeld der Konferenz die gegenseitigen Standpunkte zu disk_utieren. Zu diesern Zweck sind die Wissenschaftler einige Tage vor der Konferenz einzula~en. Die Teilnehmer der Konferenz sind Uberzeugt, dab die Verwirklichung dieser MaBnahmen sich effektiv im Sinne der Verbesserung der Beziehungen zwischen unseren Lăndem auswirken konnte. Radautz, den 3.Juni 1996 Ortfried Kotzian Oleg Pantschuk D. Vatamaniuc

271 .LJ:EKJIAPAQIR y11acuukîb MhKnapo.IJ.HOi Kou41epeuu.ii "liykobuha llo11imu1111i, coujajlbhi, ekohomi'ihi, KYllbmypni ma dem02patjji11ni acnekmu ", npoee)j.euoi B Pa.IJ.ÎBU.HX 31 Yp&BHH epeuH 1996 pm~y Tipe.ncrnettHKH TpbOX ttaykoewx ycrnttob 3 Ayrc6ypra, qepttiel(ib rn. Pa.nieuie, J1Ki JaiiMalOTbCJI.nocni,!J)KeHHJIM ictopi"i i KYJibTYP" EyKoBHttH,' KOHCTaTylOTb LQO KOH!f>epettQiJI: I. EnttcKy'le ni,ntbep.nttna tteo6xi.nttictb ttaykoeoro.nocni,!j)kehhji EyKoBHHH 0 WJIJIXOM Mi)f(,!J,HCQHnJiittaptto"i Ta ihtephal(iohajibhoi cnienpaui. 2. Ha.nana MO)f(JIHBiCTb cepiiojtto"i.nnckyci"i 3.nattoi' npo6nemathkh. 3. BHHHJia.nn$epettQiHoeattnii.nocTyn.no pbttnx icrnph'ihhx,u)f(epen y'lehhx Kpa"iH y'lachhqb. 4. 3po6wna BHCHOBOK, LQO no,ni6tti CHMnmiyMH tteo6xi,ntti.nm1 nornn6nehhji HayKoBnx.nocni,!J)Kettb, p03wnpehhji Mi)f(ttapo,nttoro cniepo6hthiurna. Konct»epenuiR po6htb uacrynui npono1uuii: I. Kottlf>epett1.1i"i 3 no.ni6ttoio TeMaTHKOIO noentthi npobojj.hthcll pa3 Ha.nea pokn, no'leproeo, e o.nttomy 3 TpbOX MicT: Pa.nieui, qepttie1.1i, Ayrc6ypr, J MeTOio Ha6Jin:>KeHHll pbhhx TO'IOK Jopy Ta BH,UaHHll cnijibhhx ny6jiikal(ih. 2. 1eMa i MiCL(e 3aci,naHb 6y.nyTb yjro,n)f(ybathcll KO)f(eH pa3 B xo.ni cnijibhhx.nnckyciii. 3. Ui TpH ihcthtyl.lii" pojwhplltb TaKO)f( tcoonepal(iio wn11xom noctihttoro o6mitty KHHraMH, )f(ypttanamh Ta ihwhmh,!j)kepenamh. 4. KpiM L(boro. 6a)f(atto LQo6.nocni.mmKn 3aceo'inw MittiMyM JHaHb J po6o'ihx MOD (PYMYHCbKo'i, HiMCUbtco'i, ykpa'ittcbkoi). Analele Bucovinei, IV, 3, p , Bucureşti, 1997

272 798 J.1.eKnapauiH 5. CTopomt cnpo6yiotb Jast1acHo npe.n.crnbhth TeKCTH.n.onosi.n.eif TJ)bOMa MOBaMH 3 MeTOIO npose.n.ehhh nonepe.n.hix.d.hckyciif 3 cynepe'ijihbhx nhtahb. 3 uino MeToto, HayKosui 6y.n.yTb JanpoweHi Ja.n.eKiJibKa.D.HÎB.11.0 si.nnosi.11.hoî KOHlf>epeHuii'. not1atky Yt1acHitKH KOH<flepeHui'i nepekohahi, mo J.11.iHcHeHHH uux Jaxo.11.ie e<~ekthbho BflJIHBan1Me Ha nokpamehhh BÎ.11.HOCHH MÎ)K H8WHMH Kpa'iHaMH. Pa.11.isui, 3 t1epshh 1996 poky OpTl}lpi.11. KoTuiaH Oner IlaH'IYK.n.BarnMaHIOK

273 COLOCVIUL INTERNA TIONAL BUCOVINA - O MICROUNIUNE EUROPEANĂ AVANT LA LETTRE OSTERWEITERUNG DER EUROPĂISCHEN UNION (Kurzfassung) FRANZ HOLZL Die Osterweiterung gemrt zu den gewaltigsten Zukunftsaufgaben der Europliischen Union. Sie str~bt gleichen Kulturraums an (kulturelle IdentiUlt). den Zusammenschluss aller Menschen innerhalb des Sie ist Ober einen Zeitraum von Jahren zu IOsen und bedarf von beiden Seiten einer gewaltigen Anstrengung und Ausdauer. Die Osterweiterung ist zwingend erforderlich, da sie den Reformstaaten und deren Bevolkerung die Hoffitung auf kontinuierlich washsenden Wohlstand, politische Perspektiven, Stabilisierung im lnncren und damit SicheR.mg des Friedens gibt. Im eigenen Interesse der bisherigen Mitglieder der Europliischen Union ist eine erfolgreiche Ostpolitik von grosster Bedeutung. Sie allein bringt politische Stabilitlit in Europa. Zwischen slimtlichen Reformstaaten ausserhalb der GUS und der Europăischen Union Iiegen inzwischen Assoziirungsabkommen vor. Damit wird stufenweise die Integration in die EU vorbereitet. FUr Russland gelten besondere Aspekte, denn Russland ist sowohl eine europliische als auch eine asiatische Macht. Seine Interessensph!lre ist nicht auf Europa begrenzt. Dies machte allein eine 4000 km lange Grenze mit China deutlich. Die GUS-Staaten befinden sich in einem wachsenden Einflussfeld Russlands und verlieren in Tcilen alhn!lhlich ihre politische Selbststlindigkeit. Ihre Zukunft ist nicht vorauszusagcn. Der Demokratisierungsprozess sclu eitet in allen mit der Europăischen Union assoziie1ten Refonnstaaten voran. Mit dieser kontinuierlichen Entwicklung ist vor allem die wachscnde Funktionsnthigkeit der staatlichen und kommunalen Organe sowie deren

274 800 Osterweiterung der europ!lschen Union Kontrollmechanismen gemeint. Die Aufnahme in die Europ!lische Union haben alle Refonnstaaten als ihr wichtigtes politisches Ziel genannt. Alle Refonnstaaten haben nach 1989/90 einen wirtschaftlichen Abschwung erlebt, dessen Tiefpunkt in den Jahren 92 und 93 Iag. Erst vor kurzem wurde in eingen L!lndem der Wohlstand vor der Wendezeit wieder erreicht. Die Europ!lische Union hilft in sehr vielseitiger Weise den L!lndem Mittel- und Osteuropas bei ihrer politischen und wirtschaftlichen Entwicklung. Die betroffenen L!lnder passen sich schrittweise den Anforderungen ftlr eine EU-Aufnahme an (z.b. Gesetzeskonforrnităt mit EU-Nonnen). Der Aussenhandel der Refonnstaaten hat sich seit der Wendezit vollkommen gewandelt. Nach Auflfisung des COMECON erfolgte eine Kehrtwendung und Westorienţierung. Im Durchschnitt betreiberi die L!lnder 60% ihres Aussenhandels mit der Eurepăischen Unlon, davon dii Hălfte alldn mit Deutschland. Mit wachsendem Aussenhandelsvolumen dieser Uinder partizipieren die Staaten der EU ebenfalls am wirtschaftlichen Wachsturn in dieser Region. Die Lfisung der Minderheitenfragen innerhalb der Refonnstaaten ist Grundvoraussetzung ftlr die Aufnahme in die EU. In den baltischen Staaten sind die russischen Minderheiten im Einfluss Russlands (Stichwort Moskaus: nahes Ausland) und tragen zu einer gewissen Labilitllt in diesen L!lndern bei. Die Ungarn stellen in der Slowakischen Republik (ca ) und in Rumănien (ca. I, 7 Mio) die gr()ssten Minderheiten dar. Paraleli mit der politischen und wirtschaftlichen Integration in die EU streben die meisten mittel- und osteurop!iischen Staaten auch die Aufnahme in die NA TO an. Dieses Bedilrfnis wird um so stărker, je instabiler die Situation in Russland bleibt. Mit einer reailistischen Aufnahme in die NATO (man spricht hăufig vom Jahre 1999) kfinnen Polen, die Tschechische Republik, Slowenien, Ungarn und Rumănien rechnen.

275 MODELUL BUCOVINEI Acad. RADU GRIGOROVICI Se ştie că repetarea frecventă a unei idei duce la acceptarea ei necritică drept axiomă. Fizicienilor acest procedeu li se pare suspect. Ei caută mereu noi dovezi sau excepţii sau chiar contradicţii flagrante cu axiomele. Ei sunt înclinaţi spre scepticism. Textul care urmează reflectă această atitudine prin următoarele trei întrebări: Întrebarea întâi: Cum s-a ajuns la crearea Bucovinei şi cum de, în ciuda întinderii ei teritoriale atât de reduse - cca I 0000 km 2 -, în interiorul ei s-au născut apoi relaţii interetnice model pentru întreg spaţiul european? Întrebarea a doua: A existat într-adevăr o evoluţie continuă în direcţia asigurării unei convieţuiri armonice între numeroasele ei naţionalităţi - sau, cum am zice astăzi, etnii - şi cine a fost purtătorul acestei idei? Întrebarea a treia: Care a fost rezultatul final al eforturilor respective (sub care se înţelege de obicei renumitul Ausgleich bucovinean din 19 l O) : un model trainic pentru larga integrare viitoare a unei Europe noi sau, mai degrabă, un mod de a reveni la forme de stat desuete, sau realizarea unor visuri nostalgice? Vreau să răspund la aceste întrebări, presupunând că evenimentele istorice sunt suficient de cunoscute cititorilor. A.d. l: După încheierea distrugătorului război ruso-turc ( ) şi după încorporarea, în anul 1772, a Galiţiei în Imperiul austriac, Iosif al Ii-lea a urmărit formarea unei legături teritoriale între regiunea recent anexată şi Marele Ducat al Transilvaniei. Mituind masiv vizirii turci şi pe comandantul suprem al trupelor ruse în retragere, el a obţinut, în anul 1775, prin Tratatul de pace de la Kuciuk-Kainargi, colţul nord-vestic al Moldovei. Conform capitulaţiilor acesteia cu Înalta Poartă în secolul al XVI-iea, care determinau şi obligaţiile protectorului, acesta era dator să apere integritatea teritoriului Moldovei; dar atunci când domnitorul ei, fanariotul Grigore Ghica, a protestat împotriva cedării acestui fragment de ţară către Austria, el a fost pur şi simplu asasinat din ordinul sultanului. Faptul că n-a protestat din patriotism românesc, ci din interes personal, cum obiectează istoricii germani faţă de interpretarea idealizantă a unor istorici români, este cu totul irelevant; cert este că cedarea era o încălcare a unei înţelegeri intemaţionale, rămasă, cel pu1in în principiu, în vigoare până în anul Acest capăt de ţară a fost botezat Bucovina "(adică ţara fagilor), el era locuit în acel timp predominant de moldoveni (adică români) şi de un număr greu de precizat de huţani Analele /111co1 i11('/. I V. 3. p Bucureşti, 1997

276 802 Radu Grigorovici şi ruteni (adică ucraineni) imigraţi din Galiţia, stabiliţi doar în vestul şi nord-vestul teritoriului, ultimii nefiind decât arareori proprietari de pământ 1 Aproximativ două treimi din sol aparţinea mănăstirilor moldoveneşti, restul aparţinând boierilor, nobilimii rurale (mazililor) şi ţăranilor liberi (răzeşilor). Populatia se cifra doar la cca locuitori. Războiul, epidemiile şi emigrările decimaseră populaţia 2 Cu 135 de ani mai târziu, în confonnitate cu rezultatele oficiale ale ultimului recensământ austriac din 191 O, în Bucovina trăiau cca locuitori, dintre care 34% erau români. 38% ruteni şi huţani, 9% germani. 12% evrei. 4,5% polonezi (restul de cca 2,5% consta din maghiari, armeni, ruşi, cehi şi slovaci), care aparţineau aproape în totalitate următoarelor religii şi confesiuni: cca de creştini greco-orientali (011odocşi), de romano-catolici şi greco-catolici (uniţi), de evanghelici, 3000 de lipoveni şi I ll2000 de israeliţi. O creştere cu un factor de 13 a populatici în acest răstimp nu putuse avea loc pe cale naturală, biologică. Ea a fost, pe de o parte, urmarea unei colonizări dirijate şi costisitoare de ţărani, muncitori. funcţionari şi personal didactic de naţionalitate germană; pe de altă parte, a unei imigrări a numeroşi iobagi ruteni fugiţi de exploatarea inumană de pe moşiile galiţiene ale nobilimii polonezej - vezi povestirile ţărăneşti ale lui Reymont. Românii s-au refugiat din Transilvania din cauza lipsei lor de drepturi şi a politicii maghiare de deznaţionalizare. Imigrarea şi emigrarea în şi din Moldova alternau, căci, pe de o parte, românii erau atraşi spre Bucovina de condiţiile reglementate din Austria, dar se temeau de serviciul militar de care se dezvăţaseră de mult în Moldova. Polonezii căutau să-şi valorifice avantajele confesiunii romano-catolice de care aparţineau, în timp ce evreii, bucurându-se de o toleraniă neaşteptată, în oraşe puneau aproape integral mâna pe comerţ, ca meseriaşi şi, mai ales, ca negustori, fiind favorizaţi şi de recunoaşterea idişului lor drept limbă germană. La ţară însă provocau multe nenorociri ca arendaşi, cârciumari şi cămătari. Abia după Congresul de la Berlin (1878) Bucovina devenea pentru ei mai mult o ţară de trecere spre România, până atunci greu accesibilă 4 Rezistenţa iniţială a autorităţilor militare împotriva acestor răsturnări demografice profunde se prăbuşea atunci când, la 12 ani după ocupare, administraţia civilă a ceea ce devenise circumscripţia (Kreis) Bucovina, a fost deplasată la Lemberg şi situaţia s-a înrăutăţit apreciabi1 5 1 Moldova în epocafeudalism11lui, voi.vii, Recensămintele populaţiei Moldovei din anii şi din 1774, Partea I. editor L.G.Dimitriev. Chişinău, Editura Ştlinta, 1975, p ~ Jn Germania, după războiul de 30 de ani, populatia scăzuse la o treime. - 3 Emanuel Turczynski, Geschichte der Bulwwina in der Neuzeit, Wiesbaden, Verlag Harrassowitz, 1993, p Radu Grigorovici, Studiu critic al recensământului austriac din 1880 cu privire la populaţia Bucovinei. lll. Bucovina, teritoriu de trecere a evreilor galiţieni spre România între 1880 şi I 900, "Analele Bucovinei", li, nr.2. p Ion Budai-Deleanu, Kurzgefasste Bemerkungen iiber Bulwwina. Reprodus în limba germană de Ion Nistor în Românii şi Rutenii în Bucovina, Bucureşti, 1915, p şi de Adolf Armbruster în Vom Moldauwappen zum Doppeladler. Bd.li, Augsburg, Hofmann-Verlag, 1993, p Tradus în limba română de George Bogdan-Duică şi publicat în "Gazeta Bucovinei", IV, 1894, nr.8. A fost comentat în articolul lui Mihai lacobescu, Bucovina în viziunea lui Jon Budai-Deleanu, "Suceava - Anuarul Muzeului Bucovinei", XX, 1993, p

277 Modelul Bucovinei 803 Astfel lua naştere în Bucovina un Babilon etnic creat artificial de guvernul central austriac, care ridica probleme de convieţuire ce ar fi putut fi evitate printr-o politică clarvăzătoare şi care contrabalansau succesele obţinute prin alte măsuri pozitive. Cu aceasta am răspuns Ia prima mea întrebare. Ad.2: Cu privire la a doua întrebare trebuie constatat, în primul rând, că tensiunile interetnice din Bucovina în loc să scadă au crescut mai degrabă cu timpul. Aceasta a fost o urmare firească a creşterii rapide a densităţii populaţiei şi a caracterului etnic pestriţ al imigranţilor. La aceasta a contribuit în mod esenţial administrarea de aproape 90 de ani de la Lemberg, unde nu exista nici o înţelegere pentru problemele interne ale Bucovinei; în special interesele catolico-poloneze se reflectau în numeroase măsuri nepopulare ca, de pildă, subordonarea tuturor aşa-numitelor şcoli moldoveneşti supravegherii din partea autorităţilor ecleziaste catolice din Lemberg, atunci când în localitatea respectivă există o singură biserică catolică, şi introducerea limbii de predare poloneze în locul celei române în învăţământ. Atitudinea din ce în ce mai naţionalistă a numeroaselor popoare ale Austriei în cursul secolului al XIX-iea a jucat un rol important în desfăşurarea revoluţiei din martie 1848, dar a luat forme blânde caracteristice în Bucovina. Alegerea neobişnuită a şapte ţărani români, huţuli şi ruteni şi numai a unui singur intelectual ge1man ca deputaţi în Constituanta de la Kremsier dezvăluia deja tensiuni şi conflicte de interese între multiplele grupări etnice din Bucovina. Spre deosebire de Transilvania, revoluţia din 1848 decursese paşnic şi dusese în final, abia în 1862, la desprinderea reală de Galiţia şi, câţiva ani mai târziu, la dualismul austro-ungar precum şi la atribuirea Transilvaniei Coroanei ungare. Până la izbucnirea primului război mondial guvernele centrale de la Viena se schimbau într-un ritm mereu crescător, ajungând la stlrşitul războiului la ritmul ameţitor de trei guverne pe an, cu care ocazii se modifica puternic şi concepţia politică. Conservatori şi progresişti, centralişti şi federalişti au produs o cârpăceală de măsuri contradictorii, pentru a potoli crizele interetnice ce se iveau mereu. În Bucovina s-a reuşit să se facă posibil accesul tuturor naţionalităţilor la viaţa politică şi, după ce se introdusese votul egal şi universal, a urmat des-amintitul Ausgleich din 19 IO, prin care numărul deputaţilor din Sfatul Ţării (Landtag) şi din Parlamentul Central (Reichsrat) de la Viena a fost făcut să corespundă aproximativ contribuţiilor diferitelor etnii Ia populaţia totală. Aceasta a dezavantajat pe germanii şi românii favorizaţi până atunci prin tradiţie şi i-a avantajat pe ucraineni şi pe evrei. În contrast cu această consecinţă, cel puţin în principiu, pozitivă, fluctuaţiile exagerate şi fervente în politica guvernului central de la Viena şi unii factori condiţionaţi religios şi ideologic au produs o puternică scindare politică a grupărilor naţionale. La români existau de obicei trei sau patru partide, care se aliau sau se combăteau, după împrejurări. Cei mai mulţi erau credincioşi împăratului şi vedeau în Casa de Habsburg o ganmtic a păcii permanente. Dar toţi îşi concepeau idealul în unirea tuturor românilor într-un stat naţional sub scutul unei dinastii europene. Naşterea şi evoluţia rapidă a României într-un regat independent sub Casa de Hohenzollern a complicat apreciabil situa\in. Cn alternativă, Casa Hohanzollern avea faţă de Casa de Habsburg avantajul de 11-i puica îngloba fără dificultăţi interne pe românii care pătimeau sub odiosul

278 804 Radu Grigorovici regim maghiar, de a se bucura de sprijinul Prusiei şi de a domni peste o ţară tânără, în plină ascensiune, dar trebuind, pe de altă parte, să se bazeze împotriva turcilor, din punct de vedere militar, pe Rusia hapsână şi nedemnă de încredere, dar să se şi simtă ameninţată de ea. În acelaşi timp, monarhia bicefală făcea impresia unei structuri din ce în ce mai fragile şi, din această cauză, crearea, sub Habsburgi, a unei federaţii de ţări croite după criterii etnice, şi nu istorice, promovată de moştenitorul tronului, Franz Ferdinand, şi teoretizată de consilierul său, românul bănăţean Aurel C.Popovici, era urmărită doar cu un interes sceptic. Această soluţie avea drept premisă atât stabilitatea Imperiului austriac, cât şi divizarea nedorită de nimeni a Bucovinei. Defăimaţi până astăzi de către istoricii nostalgici austro-germani erau aşa-numiţii "daco-români", care urmăreau unirea marii majorităţi a românilor împrăştiaţi în diferite ţări cu România. Idealul lor s-a împlinit odată cu crearea României Mari. Între cele două războaie mondiale aceşti foşti visători erau consideraţi de numiţii istorici drept covinovaţi de prăbuşirea Imperiului Austriac, în special de către Erich Prokopowitsch 6. Recent aceeaşi temă este reluată într-o formă mai atenuată şi mai rafmată de către Emanuel Turczynski 7 Şi ucrainenii erau divizaţi politic. Unii se considerau drept veritabili ruşi de la Kiev şi îi considerau pe moscoviţi drept uzurpători, asupritori şi arhiduşmani; alţii erau orientaţi spre apus, adică pro-austrieci, şi mai existau naţionaliştii ucraineni care, asemenea daco-românilor, visau o Ucraină Mare, din care să facă parte şi toată Bucovina. Într-adevăr, din acest punct de vedere se poate vorbi de un ataşament sincer proapusean al unei părţi a bucovinenilor. Dar nu cunosc decât o grupare mică de intelectuali care gândeau europeneşte. Aceştia erau concentraţi în jurul marelui proprietar, baronul Kapri, de origine armeană, un aderent înfocat al mişcării paneuropene a contelui Coudenhove-Kalergi. Adevăraţii sprijinitori ai relaţiilor interetnice paşnice din Bucovina erau ţăranii şi meseriaşii, mai puţin cultivaţi. Aceasta o dovedeşte cel mai bine faptul că, în anul 1788, adică la numai 13 ani după ocupare, în Bucovina s-a putut renunţa la republicarea legii de toleranţă, "căci acolo populaţia era liberă de orice fel de intoleranţă", cum raportează Em.Turczynski 8. Nevoile erau simple, trăiau în general distanţaţi de alte grupuri naţionale şi nu veneau în conflict cu obiceiurile lor; Deosebirile marcate, lingvistice, religioase, juridice şi condiţionate de tradiţie, dintre români şi ucraineni, pe de o parte, şi germani şi evrei, pe de altă parte, împiedicau în mare măsură, deşi nu total, căsătoriile mixte şi asimilarea reciprocă. Regimul austriac birocratic şi juridic relativ riguros favoriza de asemenea, în mod esenţial, aceste tendinţe preexistente. Urmări în sens contrar a avut apartenenţa comună a tuturor românilor şi a majorităţii ucrainenilor la biserica grecoorientală, precum şi uşurinţa cu care românii îţi însuşeau limba ucraineană chiar şi acolo unde erau cu mult majoritari, cum constata, în anul 1904, romanistul Gustav Weigand 9, precum şi alţi martori ai acestui proces. Acesta a dus la o asimilare aproape totală a românilor de către ucraineni în nordul şi nord-vestul Bucovinei, acolo unde aceasta se 6 Erich Prokopowitsch. Die rnmănische Nationalbewegung in der Bukowina 11nd der Dako- Romanismus. Graz-KOln, Verlag H.Bohlaus, Em.Turczynski, op. cit passim. 8 Ibidem, p.7. 9 Ibidem, p.218.

279 Modelul Bucovinei 805 învecinează cu Galitia. Din motive lingvistice şi politice a avut loc şi o asimilare neneglijabilă a evreilor în mediul urban de către germani. Acestea sunt domeniile în care s-au acumulat tensiuni marcate, la care vom reveni. Şi alte împrejurări au contribuit la toleranţa şi atitudinea paşnică a populaţiei bucovinene în condiţiile dificile existente. Una dintre ele a fost dominaţia bisericii grecoorientale. Ea fusese întotdeauna o instituţie subordonată statului, căci, în concepţia ei, domnitorul îşi datorează poziţia sa înaltă graţiei lui Dumnezeu. Ea n-a cunoscut inchiziţie, autodafeuri şi războaie religioase. Bisericile şi mănăstirile fuseseră în acele vremuri tulburi din această regiune singurele instituţii stabile şi paşnice pe care putea se conta atât la ţară, cât şi la curte. A d9ua împrejurare a fost absenţa oricăror procese războinice pe teritoriul Bucovinei până la Români şi ucraineni bucovineni căzură ca soldaţi pentru Austria în bătălia de la Solferino, poate şi la K6niggratz şi în luptele din Bosnia, dar pe solul Bucovinei domnise liniştea. Dar şi de la preluarea suzeranităţii de către Înalta Poartă, ţăranii se dezvăţaseră de serviciul militar. În mod paradoxal, Imperiul Otoman şi Imperiul Habsburgic au contribuit deci involuntar la comportamentul paşnic al populaţiei bucovinene, în timp ce toleranţa iosefină a răspândit sămânţa a numeroase situaţii conflictuale, deoarece era împerecheată cu o doză de machiavelism 10. Consider că astfel am răspuns la a doua întrebare. Ad.3: Oare Ausgleich-ul din 191 O nu a fost totuşi o soluţie pentru evitarea unor conflicte interetnice, care ar merita să fie imitată? Răspunsul este unul singur: n-o vom şti niciodată cu siguranţă, căci el a fost pus la încercare numai timp de patru ani, iar acesta este un interval de timp extrem de scurt faţă de constanta de timp a evenimentelor istorice. Putem să ne permitem totuşi să facem unele comentarii. Între 1900 şi 19 l O, românii înregistraseră o creştere de 3%, adică atinseră 34,4% din populaţie, ajungând din nou la starea din 1875, după ce parcurseră în 1900 un minimum de 31,4%. Ruteriii şi huţulii scăzuseră în acelaşi interval de timp cu 2,4%, adică reprezentau 38,4% din populaţie, după ce atinseră în anul 1880 un maximum de 42,2%. Acest proces, extrem de rar comentat, îşi găseşte explicaţia cea mai plauzibilă în crearea, concomitent cu separarea Bucovinei de Galitia, a României învecinate, care evolua rapid după un model vest-european şi dobândise în abia 18 ani după naştere rangul unui regat independent sub domnia unui membru al Casei de Hohenzollern. Ea a dus la accentuarea naţionalismului românesc şi a declanşat în amestecul atât de intim de popoare existent o hotărâre mai puternică cu privire Ia apartenenţa la un grup etnic sau la altul. Germanii şi evreii par să fi scăzut uşor, adică cu 0,7% şi, respectiv. 0,3%. Această răsturnare a sensului, în care evoluase până înainte de 1900 raportul ucraineni/români, şi apariţia alternativei de realipire a Bucovinei de România, precum şi respingerea crescândă a identificării evreilor cu ge1manii, au exercitat, fireşte, presiuni puternice de li găsi o metodă de atenuare a conllictelor interetnice. Prin intermediul Ausgleich-ului, acestea au fost transformate în conflicte intra-etnice şi deplasate pe plan 10 R.Urigorovici, Die ăsterreichische Polilik gegeniiber der Bukowina und ihre oft une1w11r1ete11 Folgen. "Analele Bucovinei". li. 1995, nr. I, p.5-13.

280 806 Radu Grigorovici electoral. În felul acesta guvernul central austriac s-a dovedit într-adevăr extrem de abil, dar nu foarte înţelept. În oceste împrejurări, Ausgleich-ul nu poate fi privit decât ca o atenuare a unor condiţii înăsprite şi nu ca o soluţionare durabilă a aşa-numitei chestiuni a naţionalităţilor. Sprijinitorii acestei soluţii iluzorii erau unii idealişti sinceri, dar naivi, şi birocraţii şi politicienii ataşaţi îndoielnic regimului, căci prăbuşirea Austriei mari plutea în aer. Cauzele principale ale creării şi eşecului Ausgleich-ului trebuie căutate, pe de o parte, în istoria Imperiului austriac, pe de altă parte, în evenimentele particulare ale primului război mondial. Prin victoriile sale asupra turcilor, de la sfărşitul secolului al XVI-iea, Austria devenise, dintr-o marcă de răsărit a Germaniei, o Mare Putere şi o formaţie statală multinaţională, chinuită din ce în ce mai puternic de naţionalismul şi idealul de libertate aţâţate de Revoluţia franceză. Victoria asupra lui Napoleon şi reinstalarea absolutismului au dus până la urmă, în anul 1848, la revoluţia din martie, la noi oscilaţii între liberalism şi absolutism şi, în sfărşit, la fatalul dualism. Războaie pierdute au dus la slăbirea autorităţii centrale, la crize în diferitele ţări ale Coroanei, potolite doar în aparenţă, contradictoriu şi fragmentar, fără a le rezolva, într-un cuvânt, la acea politică de stat caracterizată ca "absolutism atenuat prin nepăsare" (Absolutismus gemildert durch Schlamperei), care a slăbit atât de mult coeziune internă a Monarhiei habsburgice austroungare, încât declanşarea necugetată a primului război mondial a făcut inevitabilă dezmembrarea ei definitivă. Îmi pot aminti foarte bine cum auzeam m~reu, în copilărie, că în popor exista convingerea că aşteptata moarte a împăratului Franz Joseph va însemna sfărşitul Monarhiei. Izbucnirea războiului a găsit Bµcovina apărată aproape exclusiv de jandarmeria de sub comanda colonelui Eduard Fischer. În ciuda eforturilor sale, denumite - de câţiva istorici nostalgici supravieţuit<!ri - "o apărare eroică", ruşii au ocupat de trei ori aproape tot ducatul pentru intervale de timp de lungă durată, zdruncinând astfel încrederea populaţiei în capacitatea Austriei de a proteja eficient ţara. Mania lui Fischer de a vedea în fiecare român, dar mai ales în fiecare ucrainean, un trădător de ţară sau chiar real şi a-i executa pe mulţi dintre ei după o procedură sumară prin spânzurătoare n-a contribuit nicidecum la o atitudine mai "patriotică" a populaţiei. Evenimentele, chiar şi cele mai turbulente, petrecute în răstimp de 140 de ani au decurs mereu paşnic şi acest mod de a proceda forma cheia de boltă a încrederii în Casa imperială a Habsburgilor. Sfărşitul primului război mondial a adus cu sine prăbuşirea politică şi militară definitivă a două Mari Puteri slăbite anterior: Împărăţia Austriei mari şi Imperiul Otoman. Alte două Mari Puteri apropiate, Imperiul German şi Ţaratul Rusiei, s-au prăbuşit de asemenea, dar din păcate nu definitiv. Astfel, în spaţiul geografic care ne interesează aici rămăsese o singură armată, îmbrăcată ce-i drept în zdrenţe - cum nu uită să menţioneze niciodată istoricii nostalgici austro-germani - dar gata de luptă, experimentată, bine înarmată şi disciplinată, aceea a României. Tânăr şi prost sfătuit, urmaşul lui Franz Joseph l, împăratul Karl I propune o mare Austrie federală fără a aminti cel puţin pe românii care trăiau in Monarhia bicefală. Astfel a pierdut simpatia lor, în măsura în care mai exista, căci îi expunea în continuare în Transilvania privării de drepturi şi deznaţionalizării din partea Regatului Ungariei şi-i

281 Modelul Bucovinei 807 preda în Bucovina unei mari Ucraine ipotetice. sub domnia unui arhiduce austriac. Neamintirea românilor în proclamaţia lui Karl I a fost pentru aceştia dovada unei atitudini duşmănoase, în care până atunci multi nu voiseră să creadă şi care a contrabalansat toate avantajele incontestabile pe care ocuparea austriacă a nordului Moldovei le-a adus acestei regiuni. Acest apel i-a polarizat practic pe toţi românii spre o reunire integrală a Bucovinei cu România. Bucovina, care se declarase între timp independentă, a chemat în ajutor armata roinână, care i-a alungat fără lupte demne de a fi luate în seamă pe voluntarii ucraineni 11 O convenţie la care au participat, pe lângă reprezentanţii românilor, şi reprezentanţi ai germanilor şi polonezilor, şi un număr restrâns de ucraineni - evreii nu au participat, parese de teama unor represalii antisemite tradiţionale din pa1tea ucrainenilor - hotărî realipirea Bucovinei la România. ' Până şi un luptător, atât de convins în favoarea unui compromis evident lipsit de şanse cu rutenii, ca Aurel Onciul, a trebuit să admită, în anul 1919, că prin realizarea României Mari s-a împlinit idealul secular al unităţii nationale româneşti 12 Dovada cea mai convingătoare că administraţia şi jurisdicţia austriacă nu au reuşit să "niveleze" (ausgleichen) tensiunile dintre cele mai însenmate etnii ale Bucovinei este încercarea neizbutită a deputaţilor români şi ucraineni din Parlamentul vienez de a iniţia tratative în octombrie Cu atât mai puţin a reuşit în această direcţie Preşedintele ţării (Bucovinei - n.red.), von Etzdorf, a cărui neputinţă şi dezorientare rezultă din următoarea scrisoare, adresată, la 5 noiembrie 1918, de secretarul Biroului preziden\ial al Guvernului ţării, tatălui meu: "Mult stimate domnule deputat! Domnul Preşedinte al Ţării ar vrea foarte mult să vorbească cu Domnia Voastră şi Vă roagă să veniţi astăzi la orele 6 seara în biroul său. Stimate domnule deputat, Vă rog să nu-l refuzaţi şi veniţi până sus, poate se mai poate ieşi din această situaţie îngrozitoare. Domnul Preşedinte al Ţării ar vrea întradevăr foarte mult să se întreţină îndelung cu Domnia Voastră. Cu expresia deosebitei mele stime (ss) Grigorowitza". Dacă Ausgleich-ul bucovinean ar fi fost mai mult decât o cârpăceală, tratativele s-ar fi putut iniţia, cum s-a întâmplat în problema Banatului, unde nu numai că s-a putut evita un conflict armat sârbo-român, sperat de multe părţi, dar relaţiile interetnice româno-sârbo-germane au rămas până astăzi netulburate. De aceea aş recomanda mai degrabă ca această regiune să fie aleasă ca model pentru o viitoare UE cuprinzătoare. Cu aceasta se încheie răspunsul la întrebarea a 3-a şi este timpul de a trage din cele trei răspunsuri concluziile esenţiale. Bucovina austriacă de la începutul secolului al XX-iea nu poate servi drept model pentru edificarea unei Uniuni Europene. Minuscula formaţie multinaţională a Bucovinei a fost rezultatul efemer al unui procedeu nepermis din punct de vedere juridic şi moral, aplicat faţă de Principatul Moldova de către Iosif al II-iea, un monarh care gândea ca un iluminist şi proceda ca un aderent al lui Machiavelli 13 Bucovina a căpătat voit caracterul multinaţional prin colonizarea organizată - recomandată de Machiavelli - cu locuitori 11 Fie spus în treacăt, annata română în. zdrenie şi-a dovedit importanţa rolului ei în Sud-Estul. ocupând în august 1919 Budapesta şi alungând guvernul comunist al lui Bela Kun. 12 Aurel Onciul, Organizaţia României Mari, Cemău!i, R.Grigorovici. Die osterreichische Politik..., p.5-13.

282 808 Radu Grigorovici germani şi prin imigrarea iresponsabilă şi necontrolată a unor elemente străine, de care nu au fost afectate judeţele limitrofe ale Moldovei, cu excepţia imigr;tjiei evreieşti, după Congresul de la Berlin. Caracterul tolerant şi paşnic al relaţiilor interetnice se datorează acţiunii comune a îndepărtării de teritoriul provinciei a oricărei activităţi războinice, modernizării sistemului educaţional, dominaţiei supernaţionale a bogatei Biserici ortodoxe, tolerantă şi subordonată statului, procentajului ridicat al populaţiei rurale de toate etniile, tolerante prin tradiţie şi care ştia că vor suferi cel mai mult în timp de conflicte violente, precum şi, parţial, legislaţiei austriece cu caracter iluminist. Prin imigrarea masivă organizată sau neîngrădită a unor etnii foarte variate şi prin obligativitatea învăţării limbii germane, Bucovina fusese transformată într-un soi de "Elveţie est-europeană", în care limba şi cultura germană să garanteze apartenenţa ei la Monarhia Habsburgică şi să demonstreze, în acest fel, viabilitatea unor mari puteri constituite din ţări multinaţionale. Cei care îşi făcuse iluzia că Bucovina, asemenea Statelor Unite ale Americii, va deveni un creuzet în care se vor contopi naţionalităţile conlocuitoare, n-au ţinut seama de creşterea rapidă a naţionalismului în toată Europa şi, astfel, naşterea acelui nou "homunculus" numit "homo bucovinensis", detaşat de naţionalitatea sa şi credincios împăratului, n-a mai avut loc. Populaţia, divizată în mai multe grupuri etnice - credincioase, cu unele excepţii, culturilor, limbilor, obiceiurilor şi confesiunilor lor -, rămăsese, văzută din afară, paşnică şi lipsită de conflicte interne violente, dar nu şi de tensiuni interne şi externe, şi Bucovina reveni întreagă la România, încărcată cu ele. În ciuda evenimentelor militare şi a noii apartenenţe statale, populaţia Bucovinei continuase să crească, deşi mai încet, adică în cursul celor 20 de ani, între 191 O şi 1930, cu cca de locuitori (între 1900 şi I 9 I O creşterea fusese de cca 65000). În acelaşi răstimp de 20 de ani, procentajul populaţiei vorbitoare de limbă română a crescut de la 34,4% la 41, 1 %, adică cu 6, 7%; în cei I O ani dintre I 900 şi 191 O creşterea a fost de 3%, deci cu ceva mai puţin de jumătate, în ciuda noii forme de guvernare centralizate şi româneşti-naţionaliste în decursul ultimilor 12 ani. Populaţia vorbitoare de limba ucraineană a scăzut în cursul aceloraşi 20 de ani cu 5,9%. În timpul celor 10 ani precedenţi, sub stăpânire austriacă, scăderea fusese de 2,4%, adică iarăşi cu mai puţin de jumătate. Numărul de germani este mai greu de stabilit exact, deoarece la recensământul din I 930 numai o mică parte dintre evrei a declarat germana drept limbă maternă; după propriile lor indicaţii, procentajul germanilor a crescut uşor. Modificările demografice s au petrecut deci asemănător cu cele din timpul stăpânirii austriece. După criteriul declaraţiei personale, românii reprezentau acum 44,5% din populaţia Bucovinei, cam cât în anul I 86 I, după criteriul limbii materne, puţină vreme înainte de recunoaşterea ei ca ţară a Coroanei, cu rang de ducat. Revenirea Bucovinei la o Românie Mare, ce cuprindea şi Moldova din 1775, provocase de fapt o singură schimbare esenţială. Toate grupările etnice, cu excepţia românilor, raportate la totalitatea statului structurat centralist, deveniseră minorităţi neînsemnate. Românii jucau acum, cu justificare numerică şi istorică, acelaşi rol dominant, pe care-l jucaseră timp de un secol şi jumătate germanii numeric inferiori, dar superiori din punct de vedere tehnic şi organizatoric. Pentru minorităţi, dezavantajele rezultante se făceau cu timpul tot mai simţite şi au provocat la vechii austrieci - Alt-Oesterreicher, cum îşi spun acum - reacţii

283 Modelul Bucovinei 809 nostalgice uşor de înţeles, dar nu cu totul justificate, care mai persistă cu forţă neostoită la supravieţuitorii acelor timpuri. Dar la acest aspect şi la factorii culturali voi mai reveni. Altfel, mai ales relaţiile interetnice în mediul rustic rămaseră neatinse de toate aceste evenimente, şi chiar şi conflictele ivite în oraşe degenerau arareori în violenţă. În general, tranziţia austro-română a avut loc în mod continuu şi paşnic, deşi, fireşte, s-au înregistrat unele nemulţumiri, mai ales din partea ucrainenilor şi germanilor, dar chiar şi printre români. Abia apropierea celui de-al doilea război mondial a produs tulburări şi în Bucovina. Tensiuni etno-politice, ignorate până atunci, s-au ~cut simţite. Ura faţă de străini, în special un antisemitism condiţionat, religios şi economic, dar nu rasial, a ieşit la suprafaţă. Căpitanul Gărzii de Fier, al mişcării legionare, un tânăr charismatic de sorginte polono-română, era originar din Bucovina şi a găsit nu numai în ţară, ci şi în Bucovina numeroşi aderenţi printre intelectualii tineri, înclinaţi spre mistică şi critică sociafă. Violenţele care se încetăţeniseră în ţară nu au pătruns în Bucovina. Rasismul. pornit din Germania prinse rădăcini în relaţiile germano-evreieşti, deşi cu greu. Aceste tendinţe împinseră pe mulţi tineri evrei, chiar şi din familii bine situate, în braţele Partidului Comunist, controlat de Uniunea Sovietică. Politicienii ucraineni oscilau între ura împotriva românilor şi a ruşilor şi nostalgia după unele succese pasagere. Ţăranii de toate naţionalităţile asistau la evenimente cu oarecare uimire. După numai 21 de ani de aparteneţă la România, bucovinenii au devenit martori oculari ai primelor consecinţe ale celui de-al doilea război mondial, izbucnit în urma uneltirilor lui Hitler şi Stalin: prăbuşirea şi a patra împărţire a Poloniei. Când Stalin a încălcat, prin ultimatumul adresat României la 26 iunie 1940, protocolul adiţional secret al tratatului Molotov-Ribbentrop, Hitler i-a "chemat în patrie" (heim ins Reich) pe germanii din amândouă părţile limitei de demarcaţie dintre nordul sovietic şi sudul rămas românesc al Bucovinei, denumindu-i "un fragment neviabil". Cu această ocazie s-au manifestat pentru penultima oară acele relaţii interetnice prieteneşti dintre bucovineni. descrise drept unice: cei cca de germani bucovineni s-au transformat în de strămutaţi (Umsiedler); cei de fugari supranumerari erau ucraineni şi români din nordul sovietic al provinciei, care s-au reîntors de obicei mai târziu în România. Printre ei se găsea chiar şi un evreu. Toate acestea s-au realizat datorită comisiei de repatriere germano-sovietice, în care reprezentantul germanilor bucovineni era un profesor care funcţionase până atunci la Universitatea românească din Cernăuţi. Ultimul act analog a fost salvarea de deportarea în Transnistria a evreilor din Cernăuţi de către primarul român al oraşului. Prăbuşirea Poloniei, ai cărei martori au devenit bucovinenii, nu prezicea nimic bun. Ocuparea ~ă menajamente a nordului Bucovinei de către Armata Sovietică, retragerea organizată a populaţiei germane şi din sudul Bucovinei rămas românesc, deportările în masă din nord ale românilor, ucrainenilor şi evreilor ca trădători, naţionalişti, capitalişti şi exploatatori ai poporului sau, pur şi simplu, arbitrare, cărora le căzură victime şi mulţi dintre cei ce aclamaseră Armata Sovietică, au dat peste cap orice ordine raţională în simpatii şi antipatii. Rezolvarea era clară de la bun început pentru poloni şi, un an mai târziu, pentru numeroşi români şi mulţi ucraineni: fuga. Camuflaţi ca

284 810 Radu Grigorovici gennani, majoritatea orăşenilor a emigrat pseudolegal în Gennania, cum am arătat mai sus. Pe cale ilegală fuga se fllcea, cu riscul vieţii, în grupuri mici, peste graniţa cu România, încă imperfect păzită, sau deschis şi demonstrativ, la lumina zilei, în lungi şiruri de căruţe, peste aceeaşi graniţă, când participanţii au fost măcelăriţi mişeleşte la Fântâna Albă de trupele de securitate sovietice. Celor deportaţi în Siberia, separat bărbaţi şi femei, le reuşea uneori să revină după decenii în patria lor şi să lase moştenire pentru viitor câte un document zguduitor şi totuşi omeneşte echilibrat, ca povestirea unei ţărănci dintr-un sat românesc de dincolo de Prut, aflat la numai câţiva kilometri de Cernăuţi 14 Se pare că există deja o traducere gennană a cărţii Aniţei Nandriş, dar nici un editor gennan nu este dispus s-o tipărească. Cartea nu conţine nici un cuvânt duşmănos; ea povesteşte numai despre suferinţe, curaj şi statornicie cu un talent literar, pe care nimeni nu l-ar fi bănuit la o ţărancă care a absolvit doar trei clase elementare. Cartea a fost premiată post-mortem de Academia Română. O linie trasă cu un creion bont de mâna lui Molotov a pus brusc capăt raiului idealizat al legendarei "Elveţii răsăritene", unde unii ziceau că lupul şi mielul păşteau paşnic unul lângă altul. Astăzi Bucovina este un teritoriu despărţit cu forţa în două părţi, în care trăiesc practic două naţionalităţi. Gennanii s-au expatriat "cu bagaje de refugiu" (mit Fluchtgepllck) 15 din faţa războiului ce urma să vină, părăsind "patria de ieri" (Heimat von gestern) 16 pentru "acasă, în Reich", patria.tor de altădată. Dintre ucrainenii din nordul Bucovinei, mulţi şi-au găsit cu sila o nouă patrie în întinderile Rusiei. Ucrainenii de astăzi, în parte imigraţi din răsărit, văd în români pe duşmanii lor cei mai primejdioşi, iar grupul etnic român rămas în nordul Bucovinei luptă pentru supravieţuirea lui naţională. Românii din sud încearcă să menţină cu oarecare succes buna administratie tradiţională şi legăturile lor cu conaţionalii din nord, sunt toleranţi faţă de ucrainenii care trăiesc printre ei, dar visează nostalgic la reunirea Bucovinei istorice. Evreii, amarnic dezamăgiţi de regimul comunist sovietic şi cel românesc, au emigrat în majoritate în Israel sau aiurea. Polonezii s-au reîntors în patria lor renăscută. Astfel modelul viitoarei UE s-a spulberat. Dacă, în ciuda tuturor deosebirilor de opinii şi de situaţii, ge1manii din apusul Europei, ucrainenii din vestul Europei slave şi românii din Sud-Estul Europei se simt îndemnaţi să se întâlnească unii cu alţii şi să schimbe idei, trebuie să admitem că în aceste întâlniri se reflectă o dorinţă comună: aceea ca toată Bucovina să facă din nou parte din Europa. Pentru germani lucrul este oarecum firesc: în parte, din nostalgie, în patte, dintrun interes deosebit pentru jumătatea ei nordică, în care nu prea locuiseră, cu excepţia Cemăuţiului, interes pe care aş vrea să-l pot descifra, în parte, datorită rolului lor de promotori ai unei extinse UE, care vor să-şi cunoască micropredecesorii. Românii, care formează o insulă romanică într-un ocean slav, legaţi de apus printr-o punte ugro-finică, 14 Anita Nandriş-Cudla, 20 de ani în Siberia. Destin bucovinean, Bucureşti, Editura Humanitas, Inna Bomemann, Rudolf Wagner (Hg.), "Mii Fluclrtgepack die l/eimal ver/assen... ". Stuttfart-Milnchen, Erwin Massier, Josef Talsky, B.C.Grigorowicz, Bukowina. Heimat von gestern, Karlsruhe. 1956, edili a a 3-a, i 987.

285 Modelul Bucovinei 811 au tins din totdeauna în această direcţie. Ucrainenii apuseni, care au petrecut cam tot atât timp ca supuşi ai Austriei ca şi românii bucovineni, cunosc avantajele şi dezavantajele unei astfel de situaţii politice şi atitudinea lor se deosebeşte fundamental de aceea a locuitorilor Ucrainei centrale şi răsăritene, care se bazează pe o relaţie complicată de dragoste şi ură faţă de ruşii mari, această contradicţie formând de secole o piedică în calea creării unui stat ucrainean atotcuprinzător. Românilor le reuşise formarea unui astfel de stat, iar România modernă îşi luase drept model Franţa - apuseană, centralistă şi naţional unitară. Acesta mi se pare a fi caracterul întâlnirilor noastre bi- şi tripartite de la Rădăuţi. Deşi ne-am lămurit că, din punctul de vedere al realizării unor relaţii interetnice ideale, Bucovina reprezintă o experienţă neizbutită, cercetarea obiectivă a istoriei Bucovinei ar putea fi de folos pentru optimizarea condiţiilor de încorporare a unor state noi în UE. Din analiza rezultatelor se va putea învăţa ce fel de măsuri şi procedee trebuie evitate, dar şi ce fel de lucruri este bine să fie tăcute. Cu greu s-ar putea găsi un bucovinean de oricare naţionalitate, care să nege că regimul austriac a adus Bucovinei anumite avantaje, ce se simt şi astăzi şi la care am tăcut şi eu aluzie aici şi cu alte ocazii 17 Dar cele mai multe dintre înnoirile realizate odinioară au devenit astăzi fireşti, deşi pe atunci erau considerate - şi erau chiar - extrem de progresiste, ca, de exemplu, sistemul judiciar şi şcolar, reţeaua de comunicaţii, modernă pentru acea epocă, sistemul de impunere şi cadastrul, votul general şi egal pentru Parlament (Reichsrat) şi Sfatul Ţării (Landtag) etc. A lua astăzi aceste înnoiri drept model pentru UE este un nonsens. Cea mai importantă măsură pozitivă şi mereu valabilă este menţinerea permanentă a păcii. Trăim în Europa, indiferent dacă ne place sau nu, adică într-o lume în care în.situaţii tulburi sentimentele naţionaliste mai câştigă, uneori chiar şi în mai mare măsură decât în trecut, supremaţia. Cu cât mqi deosebite sunt etniile care vin în atingere şi cu cât mai intim este amestecul, cu atât mai primejdioasă este situaţia, căci cu atât mai mare este suprafaţa de contact şi cu atât mai puţin evidente devin tensiunile acumulate. În timpuri liniştite, relaţiile de vecinătate personale sunt de obicei calme şi perturbările se propagă cu greu la depărtări mai mari. În vremuri neliniştite, ele pot duce totuşi Ia explozii neaşteptat de violente. Acesta este cazul Ulsterului şi al lugoslaviei şi ameninţă relaţiile algeriano-franceze şi turco-gennane în cadrul UE. Popoare bine delimitate şi aproximativ echivalente se pot separa relativ uşor unul de altul, cum au tăcut-o norvegienii şi suedezii, cehii şi slovacii, olandezii şi belgienii. Cu bunăvoinţă şi dorinţă de pace, oameni de stat înţelepţi au putut contribui esenţial - în ciuda "amintirilor inutile şi a certurilor zadarnice", pentru a vorbi cu Goethe 18 -, de exemplu, la înţelegerea dintre Franţa şi Gennania, Italia şi Austria, România şi Bulgaria. Mai problematice sunt insulele etnice, lingvistice şi culturale. Autonomia totală duce la certuri permanente cu majoritatea etnică şi la izolarea politică, culturală şi profesională a insulei. Cum ar putea, de pildă, un secui care nu stăpâneşte limba română să apere eficace interesele conaţionalilor săi în Parlament sau să practice medicina în 17 R.Grigorovici, Bucovina, fereastră către vest a Moldovei, "Analele Bucovinei", I, 1994, nr.1 'f Johann Wolfgang Goethe, Zahme Xenien, VI, 'Den Vereinigten Staaten.

286 812 Radu Grigorovici afara enclavei? În prezent secuii fac şi una şi alta excelent. De aceea locuitorii unei astfel de enclave sunt nevoiţi să-şi însuşească două culturi, ca şi orice elveţian, de altfel. Nu voi reveni aici asupra evenimentelor care au avut loc în Bucovina în trecut şi pe care le-am analizat răspunzând la cele trei întrebări iniţiale. Vreau doar să atrag atenţia asupra faptului că multe dintre ele trebuie considerate drept semnale de avertizare negative în legătură cu dezvoltarea şi extinderea UE. În continuare mă voi referi la alte aspecte stingheritoare în legătură cu integrarea ţărilor din răsăritul Europei în uniunea proiectată şi dominată de ţările apusene, aspecte care se găsesc în sfera culturală. În timpul celui de-al doilea război mondial mi-a fost dat să aud mereu de la camarazi germani că noi, românii, am fost supuşi turci şi că vorbim o limbă slavă. În cursul unei vizite recente Ia un muzeu de artă la Stuttgart am aflat că renumitul sculptor Brâncuşi a fost francez. În anul 1775, Bucovina a fost caracterizată drept o "terra deserta", ceea ce n-am auzit niciodată spunându-se despre Germania după războiul de 30 de ani, după ce rămăsese doar o treime din populaţie. Pe comandantul trupelor de ocupaţie austriece, generalul Gabriel Spleny, om foarte perspicace de altfel, nu 1- a şocat că Austria ocupa primele două capitale ale Moldovei, Siret şi Suceava, şi n-a remarcat bisericile pictate în exterior ale unor mănăstiri bucovinene ce reprezintă monumente de artă unice ale unei culturi naţionale de înalt nivel. Iar, către sfărşitul secolului al XIX-iea, istoricul şi etnograful Raimund Kaindl îşi scrijeleşte numele pe frescele bisericii mănăstirii Suceviţa. Arta populară a românilor şi ucrainenilor a fost admirată şi chiar îndrăgită sincer de intelectuali germani veniţi din afara ţării abia atunci când romantismul o adusese la modă. Ca dovadă, că această subevaluare a istoriei culturale a românilor continuă şi în prezent, mă voi folosi de recenta Istorie a Bucovinei în epoca modernă - a existat oare o Bucovină în evul mediu? - de Emanuel Turczynski 19, care mai are şi subtitlul Contribuţie la istoria socială şi culturală a unei regiuni care poartă pecetea Europei Centrale (Zur Sozial- und Kulturgeschichte einer mitteleuropăisch geprăgten Landschaft). Faptul că, la numai 120 de ani după Luther, Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, a creat, prin traducerea mai multor cărţi bisericeşti din slavona neînţeleasă de popor, o limbă românească literară unitară şi a răspândit-o în toate regiunile locuite de români prin tipărituri ale unor opere poetice, ale unor povestiri populare şi ale unor compendii juridice, rămâne neamintit în această carte, altfel bogat documentată. Sau că profund cultivatul principe moldovean Dimitrie Cantemir, fugar din 1711 în Rusia, care petrecuse numeroşi ani ca ostatec în Ţarigrad şi le crease turcilor prima scriere muzicală în care s-au păstrat compoziţii proprii, populare până în ziua de astăzi, care a scris în limba latină prima istorie a Creşterii şi decăderii Imperiului Otoman 20, fiind ales membru corespondent al Academiei berlineze, de asemenea nu se aminteşte. A sa Descriptio Moldaviae se găseşte într-adevăr pe lista surselor folosite, dar nu este citată nicăieri în text. Nici despre Cronicul originii romano-moldo-vlahilor, despre cele două romane şi despre lucrările sale filosofice redactate în limba română, nu aflăm nimic. 19 Emanuel Turczynski, Geschichte der Buk01rina Dimitrie Cantemir,!11creme11ta atque decrementa aulae uthoma11icae; traduceri: Paris. 1933; Londra, 1935; Hamburg, 1955.

287 Modelul Bucovinei 813 După Turczynski nu exista în a doua jumătate a secolului al XIX-iea în Moldova nici o viaţă culturală, în timp ce în Bucovina (citez) "existau mai multe culturi, sau, mai.exact spus, culturile populare ale românilor, ucrainenilor şi evreilor pe de o parte şi înalta cultură germană (deutsche Hochkultur) pe de alta". În acest context dedică prinţului poeziei româneşti, Mihai Eminescu, un rând şi jumătate, iar scriitorului evreu de limbă,..germană Emil Franzos, care considera Bucovina ca făcând parte din Semi-Asia, 20 de rânduri. În legătură cu inaugurarea, în anul 1875, a Universităţii cemăuţene de 1imbă gem1ană, Turczynski aminteşte că prima propunere concretă de a transfonna liceul latin din Cernăuţi într-o şcoală superioară cu limba de predare "romanică" a fost făcută de "un deputat român" din Constituanta de la Că era vorba de un ţăran român din Voitinel, un sat lângă Rădăuţi, ştiutor de limbă germană, pe nume Mihai Bodnar, se trece sub tăcere. Dacă o idee similară, dar mai puţin concretă, provine simultan de la un poet german, prieten al românilor, Viktor Umlauff von Frankwell, îi aflăm numele. Universitatea "Franz Joseph" a fost inaugurată 26 de ani mai târziu când, conform lui Turczynski, "condiţiile pentru un astfel de proiect se schimbaseră radical, adică uzul limbii germane se răspândise larg". Nu se aminteşte însă că intre timp la Iaşi, în capitala Moldovei, la numai un an de la crearea României, "Academia Domnească", ce exista din 1830, accesibilă numai fiilor de boieri, unde se preda în parte în limbi străine, fusese transformată în 1860 înl!"-o Universitate liber accesibilă cu limba de predare română. Tot atât de puţin se află din această sursă că Teatrul orăşenesc german din Cernăuţi, inaugurat la 1906, în care aveau loc reprezentaţii numai în limba germană, avea un precursor mai încăpător la Iaşi. În anul 1896 acolo se inaugurase Teatrul naţional, de asemenea proiectat de arhitecţii austrieci Fellner şi Helmer - de altfel ca şi cel de la Augsburg -, unde aveau loc spectacole nu numai în limba română. Neamintite şi neidentificate drept ale unor români rămân şi multe nume ale unor bucovineni proeminenţi, formaţi de obicei în şcoli superioare germane şi austriece. Astfel, muzicologul Eusebiu Mandicevschi (în ortografia austro-poloneză Eusebius Mandyczewski), fiul unui preot român, născut la Cernăuţi, este amintit în text cu acest nume derutant, dar caracterizat doar drept compozitor. Dar faptul că, pe baza titlului său de doctor în muzicologie de la Leipzig, a fost chemat, pe rând, ca profesor de teoria instrumentelor, de istoria muzicii, de contrapunct şi de compoziţie la Conservatorul din Viena, că a editat operele complete ale lui Schubert şi Haydn, ca şi ariile instrumentale ale lui J.S.Bach, că a fost arhivarul renumitei Societăţi a prietenilor muzicii din Viena şi a îndeplinit numeroase funcţiuni oficiale, fiind ales cetăţean de onoare al Vienei, nu este menţionat. Îl găsim însă în renumitul Lexicon muzical al lui Riemann, ca şi în Noul lexicon muzical al lui Alfred Einstein, din În acesta din urmă este numit "unul dintre cei mai fini cunoscători ai literaturii clasice vechi şi propriu-zise, apreciat fiind ca atare mai ales de Brahms". În zadar cauţi în indicele de nume şi în textul lui Turczynski numele lui Dirnitre Onciul, fiu de preot, născut în satul Straja. El apare numai în introducerea editorului Johannes Hoffmann şi în indicele de literatură secundară a cărtii, ca autor al unei contribuţii din 1887 la o Istorie a Bucovinei, elaborată pentru liceu între 1888 şi 1903 de

288 814 Radu Grigorovici Raimund Kaindl. De fapt i se datorează o contribuţie mai importantă la volumul Bucovina al lucrării Monarhia austro-ungară in cuvinte şi imagini, apărută Ia Viena în anul Forma la Viena în Institutul pentru cercetarea istoriei Austriei, condus de profesorul Ottokar Lorenz, el se întoarce Ia Cernăuţi ca profesor Ia Şcoala normală, se stabileşte, după un conflict cu un Inspector şcolar, Ia Bucureşti ca profesor universitar, influenţează în mod decisiv, prin metoda sa strictă de lucru şi prin concepţia sa deterministă despre evenimentele istorice, cercetarea istorică cu colorit mai romantic şi devine preşedintele Academiei Române. Găsim în schimb numele fizicianului Wojciech Rubinowicz, care parcurge o carieră foarte asemănătoare. Aici aflăm locul său de naştere, Sadagura, şi o scurtă prezentare a carierei sale academice (profesor la Universitatea din Varşovia şi membru şi preşedinte al Academiei poloneze de ştiinţe) şi citim o scurtă eulogie despre Universitatea din Cernăuţi, unde şi-a început cariera. Nici faptul că Paul Celan a studiat la Cernăuţi, la Şcoala medie reală, finanţată iniţial de Fondul Religionar Ortodox, că a scris la început în limba română şi că şi-a însuşit Ia Bucureşti de la poeţii simbolişti un nou limbaj poetic, care I-a influenţat în mod determinant, nu se aminteşte. Despre rolul ecumenic al facultăţii Teologice cemăuţene se spune câte ceva, dar nu se ilustrează prin exemple convingătoare. Însăşi existenţa unei facultăţi greco-orientale de limba germană era o curiozitate. Că facultatea nu era finanţată de la bugetul de stat ci de Fondul Religionar Greco-oriental se trece sub tăcere. În general, din toate prezentările instituţiilor create şi administrate de stat nu se poate deduce cine contribuise la realizarea şi funcţionarea lor, chiar atunci când de ele profita numai populaţia care vorbea sau înţelegea limba literară gennană ca, de pildă, Teatrul orăşenesc german. La urma urmei, această populaţie reprezenta în Bucovina mult mai puţin de 20%, cât este astăzi populaţia românească în regiunea Cernăuţi. Că Fondul Religionar a contribuit din belşug chiar la finanţarea campaniei Austriei în Bosnia-Herţegovina se ştie, dar nu se aminteşte. Faptul contrazicea flagrant statutele înfiinţării sale. Când Adolf Armbruster îi reproşează istoricului bucovinean Ion Nistor că a dat cărţii sale Istoria Bucovinei, apărută postum, acest titlu, căci tratează de fapt istoria românilor bucovineni, pot fi, condiţionat, de acord; atunci însă acest reproş este, "mutatis mutandis", cu atât mai valabil pentru cartea lui Em.Turczynski. Că se referă la Bucovina în epoca modernă este trivial, căci Bucovina a fost o creaţie a Imperiului austriac din secolul al XVIII-iea, în timp ce epoca modernă începe, în mod convenţional, la Că nu este istoria unui popor (Volksgeschichte), cum scrie autorul, este iarăşi evident. Nici o istorie din lume nu menţionează un "popor bucovinean"; pentru aceasta populaţiei Bucovinei ii lipseau elementele comune de limbă, credinţă şi organizare statală, care să-i diferenţieze de vecinii săi. Or, ea nu se deosebea, în anul 1775, prin nici unul din aceste elemente de bază de Moldova, iar mai târziu a devenit un teritoriu cu un caracter statal definit (Kronland), dar cu o populaţie pestriţă, neunitară din toate punctele de vedere: limbă, credinţă, tradiţii, trecut istoric şi teritoriu de baştină, cu excepţia limbii de stat germane. În ceea ce priveşte afirmaţia autorului că ar fi în acelaşi timp vorba de o istorie a poporului germano-austriac, reprezentat de cei de germani, a cărui patrie era

289 Modelul Bucovinei 815 Bucovina - niciunul din cei 18 preşedinţi ai Ţării nu era născut în Bucovina sau, cel puţin, cetăţean al ei -, se poate constata că este mai degrabă o eulogie nostalgică, insuficient de bine camuflată pentru cunoscătorii realităţii, a răposatei Monarhii austriece, decât o istorie a apariţiei acestei populaţii şi a dispariţiei ei de pe teritoriul Bucovinei şi a urmelor lăsate de această prezenţă, dar nicidecum o istorie a Bucovinei. Am insistat asupra anumitor opinii recente, fiindcă ele conţin un avertisment, care mi se pare important. Se ştie şi s-a dovedit că majoritatea covârşitoare a locuitorilor României actuale speră că vor fi primiţi cât mai curând în UE. Deocamdată au scăpat de Marea Putere, Uniunea Sovietică. Dar, sceptici cum sunt şi cu experienţa istorică pe care o au, ei se tem să nu fie înglobaţi din nou într-o Mare Putere.demodată, fără a avea de fapt altă alegere valabilă. Ei ar vrea, pur şi simplu, să se poată încrede în UE. Dar se ivesc stafii vechi. Dezmembrarea, potenţial fatală pentn.1 Serbia, duşmanul ereditar al Austriei, a lugoslaviei într-un război intern de sfârtecare reciprocă; ipoteză mereu reiterată a unei instabilităţi a României din cauza persecuţiilor la care sunt supuşi maghiarii şi ţiganii, care să se încheie cu integrarea Transilvaniei, fără România, în Europa; afirmaţia că singura regiune răsăriteană în care existaseră condiţii ideale de înţelegere între popoare fusese Bucovina, dar că aceste condiţii nu mai există, din vina altora, şi că meritul fusese acela al înţeleptei politici sistematice şi reuşite de conciliere a guvernului central austriac înaintea primului război mondial, toate aceste trezesc reminiscenţe familiare. Care a fost realitatea, m-am străduit să demonstrez mai înainte. Promotorul acestor tendinţe se demască într-un volum omagial, din anul 1991, în onoarea istoricului bucovinean Rudolf Wagner, care împlinea atunci 80 de ani 21 Unul dintre gratulanţi este membrul Parlamentului European Ott9 von Habsburg. În mesajul său de felicitare se pot citi următoarele: "Istoria Bucovinei (.) este în orice caz cea mai bună dovadă de cum s-au putut unifica diferite popoare, cum să fie puse pe o linie comună, şi toate acestea într-o atmosferă de libertate. După amara izgonire - (dar nu din partea românilor şi ucrainenilor!) - aţi fi\cut totul, pentru a-i ţine împreună pe concetăţenii Dvs în speranţa unui viitor mai bun. Acum, când sărbătoriţi a optzecea aniversare, vreau să-mi exprim dorinţa să mai ajungeţi să vedeţi Buchenlandul liberat - (de cine?). Multora această dorinţă li se va părea pur şi simplu nepotrivită - (de pildă mie!)-, cred însă ferm că această libertate va să vină. Am trăit în timpul din unnă atâtea lucruri frumoase, încât nu există nici un motiv pentru a nu privi în viitor cu optimism". Între timp domnul von Habsburg a reuşit să treacă prin surpindere prin Parlamentul European o rezoluţie urgentă împotriva României, cauzată de politica ei faţă de minorităţi, care periclitează, după părerea unora ca el, pacea. De atunci ţiganii au atacat şi au prădat complet un tren internaţional în Bulgaria; în România aşa ceva nu s-a întâmplat încă. Între secui şi români încă n-a izbucnit un război civil, în Iugoslavia, da. Iar Carpaţii formează şi astăzi şira spinării a României şi nicidecum granita dintre Europa şi Semi-Asia sau între România apuseană habsburgică şi România răsăriteană sovietică. În timp ce vechii austrieci, ucrainenii şi românii cinstiti îşi dezvăluie mai mult sau mai puţin deschis opiniile lor opuse şi se înfruntă în dispute scrise sau orale, anumiţi epigoni ai celor dintâi se folosesc de un camuflaj primejdios: ei stau aparent în slujba 21 Omagiatul nu are nici un amestec în cele ce unnează.

290 816 Radu Grigorovici integrării statelor Europei de răsărit şi a înţelegerii reciproce a popoarelor lor, prescriind o retetă doar aparent eficace, şi anume aţeea a monarhiei multinaţionale habsburgice germano-austriece. Dar UE trebuie să privescă către un viitor nou şi ar trebui să se ferească de a alege drept model un trecut falimentar. Acesta conţine o sămânţă din care răsar structuri şi atitudini învechite, destinate la rândul lor unei dispariţii de obicei brutale. Cred că această avertizare ar trebui luată în serios. Astăzi românii nu-şi doresc nimic mai mult decât integrarea lor într-o Uniune Europeană care să nu reia metodele şi greşelile trecutului.

291 RELATllLE. DINTRE SOCIETĂTILE ' A ' STUDENTEŞTIROMANEŞIGERMANE ' w DE LA UNIVERSITATEA DIN CERNAUTI A ' w CA MODEL DE INŢELEGERE INTERETNICA ( ) ' Acad. VLADIMIR TREBICI Universitatea din Cernăuţi a fost inaugurată la 4 octombrie 1875 în capitala Ducatului Bucovina din fosta Monarhie austro-ungară. Căpătând numele patronului său, împăratul Francisc Iosef I, "Alma Mater Francisco-Josephina", noua instituţie de învăţământ superior era destinată.. tuturor naţionalităţilor din acea vreme şi, ca "Deutschsprachige Nationalităten-Universităt", avea gennana ca limbă de predare. Caracterul "multinaţional" al Universităţii se explică prin structura etnică a populaţiei Bucovinei, ca rezultat al istoriei provinciei în cei o sută de ani ( ) de stăpânire habsburgică. La înfiinţare, Universitatea avea două facultăţi: Drept şi Filosofie (aici intrau şi ştiinţele exacte), cărora li s-a adăugat facultatea de Teologie (greco-orientală), aceasta fiind preluată de la Institutul Teologic din Cernăuţi (înfiinţat în 1827). După "românizarea" Universităţii (1920), s-a mai înfiinţat facultatea de Ştiinţe, desprinsă de facultatea de Filosofie. Dacă în primul an de existenţă universitatea număra circa 200 studenţi, în anul 1937/38 numărul acestora s-a ridicat la peste Din interesanta istorie a Almei Mater cernăuţene, vom desprinde numai capitolul societăţilor studenţeşti, care au avut, în întreaga lor perioadă de existenţă (l ), un rol deosebit de important. Nu se va reitera istoria lor; autorul se va referi numai la anii şi se va baza, în principal, pe propriile sale amintiri 1 Apărute în diferiţi ani ai Universităţii şi organizate pe criterii naţionale, fiecare societate a avut propria sa istorie. În perioada existau unnătoarele societăţi: "Alemannia", "Anninia", "Teutonia" şi "Frankonia" (gennane): "Ognisko" şi "Lechia" (poloneze); "Ciornomore" şi "Zaporoje" (ucrainene); "Hasmonea", "Hebronia", "Zephir", "Emunah" şi "Heatid" (evreieşti) şi şase societăţi academice româneşti. În total, deci, 20 societăţi la o universitate atât de mică. Modelul societăţilor studenţeşti a fost preluat din tradiţia universitară gennană, existentă şi în Austria. Aici s-ar putea vorbi despre istoria lor multiseculară (dacă ne gândim numai la universităţile din Heidelberg şi Jena), dar nu este locul pentru o asemenea istorie. Fonna lor de organizare era de "Burschenschaft", "Verbindung" sau 1 Autorul, născut în anul 1916, în satul Horecea-Mănăstirii (Cernăuţi), după terminarea Liceului "Aron Pumnul", în 1933, s-a înscris la Universitatea din Cernăuţi, absolvind în anul 1938 şi, respectiv, 1939 fac;;ultatea de Litere şi Filosofie şi facultatea de Drept. A fost membru al lntrunirii academice române "Bucovina", în semestrul de iarnă 1935/36 deţinând funcţia de "vulpan". Analele Bucovinei, IV, 3, p , Bucureşti, 1997

292 818 Vladimir Trebici "Korps". Multe din ele practicau mensura (duel studenţesc), membrii lor erau obligaţi să dea satisfacţie în chestiuni de onoare, purtau semne distinctive (şepci de diferite culori, panglici), la ocazii solemne conducătorii unor asemenea societăţi purtau costume specifice, săbii ("rapiere"), respectau un anumit ritual (de pildă, festivitatea de deschidere a semestrului de iarnă se numea "Comers"), cu un program riguros, balurile, seratele etc. Modelul visat era viata studenţească de la Heidelberg. Societăţile din perioada ale studenţilor români au fost şase la număr. Prima, "Junimea" (1878), era succesoarea glorioasei "Arboroasa", înfiinţată în 1875 şi desfiin-ţată de autorităţile austriece, în 1877, în urma celebrului proces intentat împotriva conducăto-rilor ei: Ciprian Porumbescu, Zaharia Voronca, Constantin Morariu, Eugen Siretean şi Orest (Ortisie) Popescu. Avea cel mai mare număr de membri - mulţi dintre aceştia au devenit personalităţi universitare sau administrative - şi desflşura cea mai bogată activitate. A doua, care avea denumirea "Întrunirea academică română «Bucovina»", a fost înfiinţată în anul 1880 de către un număr de junimeni. Modelul ei a fost "Burschenschaft"-ul german. A treia în ordine cronologică a apărut "Academia Orotodoxă" (1884), ai cărei membri erau studenţii teologi. În anul 1905 a luat fiinţă Societatea academică română "Dacia", în 1910 a fost creată "Întrunirea academică română «Moldova»", soră a "Întrunirii academice române «Bucovina»", iar după primul război mondial a apărut Cercul studenţesc "Arboroasa" (1921) care îşi propunea să reunească pe toţi studenţii români. În perioada interbelică a luat fiinţă Centrul studenţesc Cernăuţi, afiliat la Uniunea Naţională a Studenţilor Creştini Români (U.N.S.C.R.). Din cele şase societăţi studenţeşti româneşti, numai două erau "conservative": "Bucovina" şi "Moldova''. CiJm am mai spus, modelul lor era cel al "Burschenschaft"-urilor germane: uniforme specifice, duelurile studenţeşti, ritualurile clasice, având la baz.ă regulamente ("Comment"). S-a discutat - în epocă - dacă era justificat modelul german pentru o societate studenţească românească. lnainte de a aborda această problemă, să spunem că societăţile germane, poloneze, ucrainene şi evreieşti (cu puţine excepţii) erau şi ele "conservative". Adoptarea unui asemenea model era dictată de grija de a feri pe studenţii români de a deveni membri ai societăţilor studenţeşti germane şi de a-şi pierde astfel identitatea naţională. La universităţile din Vechiul Regat (Universitatea din laşi, înfiinţată în 1860, şi Universitatea din Bucureşti, înfiinţată în 1864) acest lucru era de neconceput. Dar asemenea societăţi nici nu erau necesare, deoarece toţi studenţii erau români. S-ar putea aminti tradiţia francez.ă care avea alte particularităţi. Judecând astăzi, putem spune că pentru studenţii români de la Universitatea din Cernăuţi această formă de organizare era una de apartenenţă la Europa Occidentală. Să reamintim că, pentru fiecare naţionalitate, societăţile studenţeşti erau forme de păstrare a identităţii naţionale, de formare a idealurilor naţionale. Intelectualitatea fiecărei naţionalităţi din Bucovina istorică datoreaz.ă mult acestor societăţi. Fiind organizate pe principii naţionale, societăţile studenţeşti stabileau relaţii între ele pe baza acestui criteriu. Trebuie spus - problema merită un examen aprofundat - că, în întreaga perioadă , societăţile româneşti nu aveau legături cu cele ucrainene şi cele evreieşti. Explicaţia trebuie căutată în întreaga istorie a Bucovinei, în situaţia politică a acestei provincii. Cu privire la societăţile studenţeşti române se cuvine precizat faptul că între ele relaţiile erau de prietenie şi că existau declaraţii de recunoaştere reciproce, c~ unele excepţii efemere, cum a fost cazul Societăţii academice "Dacia", la înfiinţarea ac;steia, şi al Cercului studenţesc "Bucovina", diferende curând aplanate. Un principiu impor1ant era acela că politica era interzisă în interiorul societăţilor.

293 Relaţiile dintre societăţile studenţeşti române şi germane 819 Ne vom referi la relaţiile dintre Întrunirile academice române "Bucovina" şi "Moldova" cu cele germane "Alemannia", "Anninia", "Teutonia" şi "Franconia". Primele trei erau "conservative", purtau Insemnele specifice, practicau mensura, dădeau satisfacţie necondiţionată, ritualul studenţesc se desftişura după "Komersbuch" - culegere de cântece studenţeşti -, ierarhia comporta un "senior", "consenior" (un maestru de scrimă) şi un "Fuchsmajor", care se ocupa de educaţia studenţilor din anul întâi. Primul grad era de "Fuchs" ("vulpoi"), după baterea mensurii regulamentare, un "Fuchs" devenea "Bursche" ("fârtate"); după terminarea studiilor, după trecerea unui număr de ani, erai proclamat, în cadrul unei solemnităţi, "alter Herr" ("domn bătrân"). Ce mai, o organizare foarte riguroasă care ar aininti de celebrele societăţi... secrete! Dar nu francmasonice. Fiecare student avea un "Leibbursche", expresie devenită în româneşte "fărtate de suflet", un fel de naş pe toată viaţa. Să mai adăugăm că fiecare societate studenţească avea sediul său, numit "cabinet" (în limba gennană "Bude"), unde se desftişurau cele mai multe activităţi. Cu aceste trei societăţi gennane - prima era "Korps", celelalte două erau "Burschenschaft"-uri - "Bucovina" şi "Moldova" aveau cele mai strânse legături. Dintre celelalte societăţi singura cu care existau asemenea relaţii era "Lechia" (poloneză). "Franconia", fiind o societate confesională (catolică), relaţiile erau doar prieteneşti: aceasta nu practica mensura. Membrilor săi li se spunea ironic "Milchtrinker"; la celelalte societăţi băutura oficială era berea, al cărei consum la ocaziile oficiale era prevăzut în "regulamentul" de bere. În ce constau, deci, relaţiile dintre "Bucovina" şi "Moldova" şi cele germane "Alemannia", "Arminia" şi "Teutonia"? Mai întâi ele s-au recunoscut reciproc, în care scop au fost bătute "mensurile de recunoaştere". În cazuri speciale, se băteau "mensurile pro Patria suite". Apoi, membrii acestor societăţi puteau bate între ei mensuri "regulamentare", mensuri "contrahate" - un fel de dueluri pe chestii de onoare - şi temutele "mensuri de pedeapsă". Un "Fuchs" de la "Bucovina", de exemplu, săvârşind o abatere de la regulamentele Întrunirii, trebuia pedepsit. În acest scop, conseniorul "Bucovinei" se adresa conseniorului de la "Alemannia", "Anninia" sau "Teutonia" ca să desemneze pe unul din cei mai buni mânuitori de rapieră să-i pedepsească pe "Fuchs"-ul vinovat. De obicei, mensura se încheia înainte de termen, prin părăsirea terenului de către "Fuchs"-ul pedepsit, la avizul medicului, când rana era periculoasă ("Abfuhr"). Alt tip de mensuri erau cele "contrahate". Cu membrii altor societăţi, neconservative, chestiunile de onoare se rezolvau pe calea duelului cu sabia. Aceeaşi soluţie se aplica şi în cazul ofiţerilor. Cel mai important eveniment studenţesc era "Comers"-ul, o întrunire organizată de fiecare societate la deschiderea anului universitar ("comersul de iarnă"). Iată cum s-a desp.işurat "Comers"-ul organizat de Întrunirile academice române "Bucovina" şi "Moldova" la deschiderea anului academic 1935/36. Acesta a avut loc la restaurantul "Astoria", cel mai elegant restaurant. Din timp, erau lansate invitaţii rectorului Universităţii, profesorilor, unor personalităţi politice şi, bineînţeles, societăţilor studenţeşti prietene: "Junimea", "Dacia", "Arboroasa", "Academia ortodoxă", "Alemannia", "Arminia", "Teutonia", "Franconia" şi "Lechia". Ţinuta era de mare protocol: cei de la societăţile "conservative" erau în costume specifice, cu rapiere ("in vollem Wicks", de unde românescul "a te îmbrăca la marele fix"); ceilalţi în frac sau smoking, haine negre. Costumul naţional românesc era şi el considerat de "gală". Masa banchetului' era împărţită în două: "masa de sus" şi "masa de jos" (aici erau fucşii). "Prezidiul" era deţinut de "senior", "contrariul" era de obicei "vulpanul". Ritualul cuprindea: disursuri omagiale la adresa rectorului şi altele, saluturile celorlalte societăţi studenţeşti (cele străine erau rostite în limbile respective). Cântecele studenţeşti erau executate de cei prezenţi după cartea cântecelor studenţeşti, întocmită de Filimon Taniac,

294 820 Vladimir Trebici multe preluate din cartea întocmită de Ciprian Porumbescu, destinată studenţilor de la "România Jună". Printre acestea se numărau Tricolorul, Pe-al nostru steag e scris unire, Cântecul gintei latine şi, bineînţeles, Gaudeamus igitur şi O, trai ferice de student, preluat de la societătile gennane. Atmosfera devenea tot mai prietenească şi cordială: profesori şi studenti, români, germani şi polonezi fraternizau în această atmosferă tinerească. La aceasta contribuia şi... berea! După partea oficială, când profesorii şi reprezentanţii autorităţilor se retrăgeau, unna dansul, care ţinea până în zori. Asemenea "Comers"-uri se organizau şi de către celelalte societăţi: cele gennane la "Deutsches Haus", cele poloneze, la "Dom Polski". Alte prilejuri erau marile baluri şi seratele dansante, uneori şezătorile culturale. Fiind vorba de relaţii interetnice, trebuie amintit că studenţii cernăuţeni proveneau, în cea mai mare parte, de la liceele din Cernăuţi, Suceava, Rădăuţi, Storojineţ, Câmpulung Moldovenesc, unde elevii erau români, germani, polonezi. Prieteniile de pe băncile liceelor se continuau la Universitate, deci şi în cadrul societăţilor studenţeşti. Fiind vorba de baluri şi de serate, în cultivarea relaţiilor interetnice un rol important l-au avut... studentele. Multe idile de pe vremea studenţiei s-au transformat în căsătorii mixte, despre care s-ar putea scrie un studiu special. Aş putea cita din memorie mai multe cazuri, inclusiv din propria familie. În anul 1938, prin decret regal, au fost desfiinţate toate societăţile studenţeşti. S-a dus frumoasa viaţă de student! În anul 1940, germanii din Bucovina au fost repatriaţi în Germania. S-a vorbit - se va vorbi şi în viitor - despre Bucovina ca model de convieţuire interetnică şi interconfesională. Societăţile studenţeşti amintite în această evocare pot fi citate ca exemple în acest sens, drept precursoare ale Europei de mâine. Fiind prin excelentă naţionale, ele împărtăşeau totodată valorile europene.... Astăzi, în 1996, foştii studenţi de pe vremuri de la Universitatea din Cernăuţi, membri ai "Arminiei", "Teutoniei", "Alemanniei" şi "Bucovinei", trăitori în Germania, se întâlnesc în fiecare an la Prien an der See, săvârşind acelaşi ritual studenţesc. Întâlnirea este organizată de "Asociaţia domnilor bătrâni" cuprinzând foştii studenţi cernăuţeni. Aceleaşi "Salamandre", aceleaşi "Kneipe", acelaşi ritual din care nu lipsesc Gaudeamus igitur şi, bineînţeles, nostalgicul O alte Burschenherr/ichkeit, wohin bist du verschwunden! ("O, trai ferice de student, din timpuri depărtate,/ Te-ai dus şi-n veci n-ai să revii cu scumpa-ţi libertate!"). Dar mai ales, aceeaşi prietenie şi colegialitate. Preşedintele are ani, iar cel mai "tânăr", cu care sunt în corespondenţă, a împlinit şi el 85 ani... Printre ei, cunoscutul istoric al Bucovinei, dr.rudolf Wagner. "O, tempora, o, mores!" Bibliografie Alma Mater Francisco-Josephina. Die Deutschsprachige Nationalitaten Universitat in Czernowitz. Festschrift zum 100. Jahrestag ihrer ErHffnung Herausgegeben von Rudolf Wagner, Mllnchen, Verlag Hans Meschend6rfer, 1975 Hans Prelitsch, Student in Czernowitz. Die Korporationen an der Czernowitzer Universitiit, Herausgegeben von der Landsmannschaft der Buchenland-deutschen, MOnchen, 1961 Dragoş Rusu, Vladimir Trebici, Întrunirile academice române "Bucovina" şi "Moldova", 1981 (manuscris la Muzeul "Simeon Florea Marian" din Suceava) Orest Tofan, Societăţile academice din Bucovina ( ). Scurtă privire istorică, "Suceava - Anuarul Muzeului Bucovinei", XVII-XVIII-X IX, , p

295 EMINESCU ŞI FEDERALIZAREA EUROPEI D. VATAMANIUC Problema federalizării Europei se pune în discuţie, cu precădere, în a doua jumătate a secolului trecut, teoreticienii şi susţinătorii ei fiind Konstantin Frantz, în Germania, Frantisek Palacky, în Cehia şi Nicolai lakovlevici Danilev~ki, în Rusia. Condiţiile social-politice disting Europa Occidentală faţă de Europa Centrală şi aceasta faţă de Europa Răsăriteană; diferă scopurile urmărite şi căile de realizare a ei. Eminescu se implică în această dezbatere europeană, cum se vede din manuscrisele sale şi din articolele pe care le publică în presă. Poetul român judecă federalizarea Europei din perspectiva ţării sale şi multe dintre constatările pe care Ie face sunt şi astăzi de cea mai mare actualitate. Lucrarea lui Konstantin Frantz, Die Naturlehre des Staates a/s Grundlage al/er Staatswiessenschaft, tipărită în 1870, figurează într-o listă bibliografică din manuscrisul eminescian 2291, 5 v, listă în care sunt trecuţi şi Lorentz Stein şi Robert Zimrnermann, profesorii săi la Universitatea din Viena şi Eugen Duhring, profesorul său la Universitatea din Berlin. Konstantin (Constantin) Frantz ( ), studiază matematica şi fizica şi tipăreşte lucrarea Phi/osophie der Mathematik la Leipzig, în Se orientează, mai întâi, spre filozofia lui Hegel, apoi spre cea a lui Schelling. Mai importantă în această privinţă este lucrarea Schellings positive Philosophie, tipărită, în trei părţi, la Kothen, între Înainte de a fi teoreticianul federalizării Europei, Konstantin Frantz se ocupă de "fiziologia" statului şi consacră acestei probleme lucrarea Vorschule zur Physio/ogie der Staaten, tipărită la Berlin în 185?1. În lucrarea notată de Eminescu în manuscrisele sale, el prezintă statul ca un produs al naturii şi nu libertatea, ci necesitatea, formează baza sa. "Der Staat entsteht durch naturlich Kr fie - se arată în manuscrisul eminescian - und ist nach seiner Grundlage ein <Naturproduct>. Nicht Freiheit, sondem Notwendigkeit bildet die Basis der Staaten, und diese gilt nicht f r die alte Welt, sondem auch f r die neue Welt" 2. Eminescu transcrie acest text dintr-o recenzie a lui RudolfDoehn, "Versuch einer neuen Staatstheorie" von Konstantin Frantz, publicată în revista "BI ter f r literarische Unterhaltung", în 27 aprilie I Eminescu transcrie selectiv din recenzia publicată în revista germană, însă fragmentele păstrate în manuscrisul 2285, 170 r. v.-172 r. se 1 D.Vatamaniuc, Publicistica lui Eminescu, Bucureşti, Editura Minerva p M.Eminescu, Opere XV Fragmentari11m. Adde11da ediţiei, Bucureşti, Editura Academiei R.S.România, 19')3, p.585, D.Vatamaniuc, op.cit., p.47. Analele Bucovinei, IV, 3, p , Bucureşti, 1997

296 822 D. Vatamaniuc înfăţişeaz.ă ca un text coerent în desfăşurarea sa 4. Important este faptul că Eminescu pledeaz.ă şi el pentru statul natural, în termenii cercetătorului german şi această teză este frecvent invocată în articolele sale din "Timpul'', cotidianul bucureştean. "Scriitorii, cari în privirea ideilor lor politice, sunt foarte înaintaţi - scrie Eminescu în «Timpul» din 11 decembrie au renunţat totuşi de-a mai crede că statul şi societatea sunt lucruri convenţionale, răsărite din libera învoială recipropcă între cetăţeni, nimeni, afară de potaia de gazetari ignoranţi, nu mai poate susţine că libertatea votului, întrunirile şi parlamentul sunt temelia statului. De sunt acestea sau de nu sunt, statul trebuie să existe \i este supus unor legi ale naturii, fixe, îndărătnice, neabătute în cruda lor consecinţă". Eminescu adoptă în prezentarea unei chestiuni abstracte, ca natura statului, conversaţia familiară, cu expresii populare, să fie înţeles de cercul larg de cititori ai unui ziar politic. Konstantin Frantz este şi teoreticianul federalizării Europei şi consacră acestei probleme mai multe lucrări: Die Wiederherstellun Deutschlands, tipărită la Berlin în 1865; Die neue Deutsch/and, tipărită la Leipzig în Mai importante sunt lucrările Der F 'fieralismus als das leitende Princip f.,. die sociale, staat/eche und internationale Organisation, unter, besonderer Bezugnahme au/ Deutsch/and kritsch nachgewiesen und constructiv dargestellt, tipărită Ia Mainz în 1879 şi Die Weltpolitik unter besonderer Bezugnachme au/ Deutschland, în trei volume, tipărită la Chemnitz în Konstantin Frantz pledează pentru o Germanie Mare, cu o Constituţie federativă pentru Europa Centrală, şi pentru o alianţă cu Anglia. Îşi încheie lucrarea Der F 'fieralismus..., cu o concluzie a demersului său, pe care ţine să o sublinieze: "Europa ist durch beutsch/and gefallen nuss es wieder emporsteigen " 6 Eminescu reţine din lucrările lui Konstantin Franz privind federalizarea Europei centrale opinia cercetătorului şi omului politic, potrivit căreia prin această acţiune se punea capăt definitiv militarismului. "Nur eine allgeimeine Conf deration der europ ischen Staaten - arată Eminescu în manuscrisul 2285,J 72 r. - w rde ihre gegensetigen Eroberungstendenzen f r immer besetigen und den Militarismus gr ndlich vernichten" 7 Eminescu aplică teza lui Konstantin Franz cu privire la natura statului la realităţile social-politice din ţara noastră şi reţine şi teza sa, potrivit căreia, federalizarea Europei Centrale va înlătura militarismul. Această previziune a teoreticianului german din secolul trecut pare să se îndeplinească în secolul nostru. Federalizarea Europei Centrale, cu alte cuvinte a Imperiului Habsburgic, a format preocuparea dominantă a popoarelor de sub stăpânirea Curţii din Viena după încheierea pactului dualist austro-ungar în Armatele austriece suferiseră grele înfrângeri în luptele de la Magenta (4 iunie 1859) şi Solferino (24 iunie 1859) împotriva Franţei şi Sardiniei şi au avut alte înfrângeri grele în războiul cu Prusia din Armatele imperiale au fost nimicite la K niggraetz şi au lăsat drum liber celor prusiene să înainteze spre Viena. Guvernele ungare au speculat - ca întotdeauna - situaţia grea a Curţii din 4 M.Eminescu, Opere XV. Fragmentarium, p Textul original în germană şi traducerea în română. 5 M.Eminescu, Opere X Publicistica. Bucureşti, Editura Academiei R.S.România, 1989, p K.Frantz, Der F -dera/ismus a/s das /eitende Princip f 'F" die sociale, staatliche und internationale Organisation, unter besonderer Bezugnachme au/ Deutsch/and kritisch nacl1gewiesen und co11str11ctiv dargeste/lt, Mainz, Verlag von Franz Kircheim, 1879, p M.Eminescu, Opere XV Fragmentarium, p.585, 586.

297 Eminescu şi federalizarea Europei 823 Viena şi au obţinut încheierea pactului dualist prin care şi-au asigurat dominaţia deplină asupra popoarelor de dincoace de râul Leitha, care separa Austria de Ungaria. Dualismul ţintea, arată G.Bariţiu, ca popoarele de "peste râul Leitha să fie supuse gennanilor, iar cele de dincoace, maghiarilor, două popoare domnitoare şi opt supuse ascultătoare, două limbi suverane şi opt aruncate după uşă" 8. Încheierea pactului dualist a detenninat popoarele de sub stăpânirea Curţii din Viena şi a Budapestei, să întreprindă ample acţiuni de protest şi să se solidarizeze în lupta comună pentru apărarea drepturilor lor. Personalitatea cea mai importantă din Europa Centrală care s-a pronunţat pentru federalizare este Frantisek Palacky, considerat şi de Erich Z llner, istoricul Austriei, unul din capetele "luminate excepţionale", care ocupă "primul loc" în viaţa politică şi culturală a cehilor 9 Frantisek (Frantz) Palacky ( ) face studii juridice la Bratislava şi Viena, conduce Muzeul Naţional din Praga şi editează buletinul acestei instituţii între 1827 şi Publică numeroase lucrări, între care cea mai importantă rămâne Geschichte von Bohemen, în cinci volume, tipărită la Praga între 1836 şi Palacky elaborează, împreună cu Francisc Ladislaus Riegen ( ), ginerele său, unul din marii oratori în Parlamentul din Viena 10, planul de federalizare Europei Centrale. Acest plan avea în vedere identitatea naţională a popoarelor şi egalitatea lor pentru dezvoltarea politică şi culturală. Problema federalizării Imperiului austro-ungar preocupa îndeaproape şi pe românii din Transilvania, care se considerau solidari cu cehii. Alexanru Roman, profesor de limba şi literatura română la Univeristatea din Budapesta, fondează în 3/15 ianuarie 1868 ziarul "Federeţiunea", care apare la Pesta până în 29 februarie /12 martie 1876, ca organ Je presă al românilor transilvăneni pentru federalizarea Imperiului austro-ungar. Eminescu îşi inaugurează publicistica prin colaborarea la "Federaţiunea", şi se implică în susţinerea federalizării Imperiului austro-ungar. Publică în ziarul lui Alexandru Roman, succesiv, trei articole: Să facem un congres, În unire e tăria şi Echilibru, între 5/17 aprilie 1870 şi 29 aprilie/11 mai Eminescu lansează de fapt un manifest prin care cere românilor transilvăneni să organizeze un congres în care să-şi formuleze energic şi explicit t<;>ate revendicările de ordin naţional, politic şi cultural. "E timp să declarăm neted şi clar - cere Eminescu în primul articol - că în ţara noastră (căci este a noastră mai bine decât a orişicui) noi nu suntem nici vrem să fim maghiari ori nemţi. Suntem români, vrem să fim români şi cerem egala îndreptăţire a naţiunei noastre" 12 Eminescu integrează în cel de-al doilea articol un extras, în traducerea sa, din editorialul Einheit nacht Stark, publicat în "Politik", ziar ceh, în 13 aprilie Se cere aici în tenneni energici federalizarea Imperiului austro-ungar. "E de trebuinţă - scrie ziarul ceh - ca să se creeze o adevărată federaţiune a popoarelor, in care unul să stea pntru toţă şi toţi pentru unul: o 8 G.Baritiu, Părţi alese din istoria Transilvaniei, III, Sibiu, în editiunea autorului, Tipografia W.Kraft, 1894, p Erich Z llner, Istoria Austriei de la începuturi până în prezent, ediţia a Vlll-a, voi.i, traducere de Adolf Arrnbruster, Bucureşti, Editura Enciclopedică., 1997, p M.Eminescu, Opere XI. Publicistica, Bucureşti, Editura Academiei R.S.România, 1984, p M.Eminescu, Opere IX Publicistica, Bucureşti, Editura Academiei R.S.România, 1980, p.88-97: 12 Ibidem, p

298 824 D. Vatamaniuc federaţiune care să garanteze dezvoltarea liberă a fiecărui popor şi care să apere dreptul special a/fiecărei ţări" 13 Eminescu cere românilor transilvăneni să se alăture popoarelor nemulţumite din Imperiul austro-ungar "căci mâini chiar va fi prea târziu, mâini chiar se vor bucura numai aciia de fructele răsturnării constituţiunii cari vor fi ajutat a o răsturna". Eminescu atacă, în cel de-al treilea articol, bazele consituţionale ale dualismului, pe care îl numeşte "o ficţiune diplomatică", şi condiţionează însăşi existenţa Austriei de federalizare, prin care toate popoarele să se bucure de drepturi egale în stat. "Toate popoarele - conchide Eminescu - sunt setoase de viaţă proprie, şi numai din egala îndreetăţire a tuturor se va naşte echilibrul. Atunci numele «Austria» va fi sinonim cu «pacea>>" 4 Pentru articolul din urmă, poetului i se intentează un proces de presă a cărui urmare nu o cunoaştem în absenţa dosarului de trimitere în judecată 15 Frantisek Palacky este privit şi de Eminescu drept personalitatea cea mai importantă din Europa Centrală în lupta pentru federalizarea Imperiului austro-ungar. Poetul îi consacră o frumoasă prezentare în "Curierul de Iaşi" în mai 1876, în care evocă contribuţia sa pe tărâm ştiinţific şi în viaţa politică. Istoricul şi omul politic ceh era, în opinia sa, "reprezentantul principal al naţionalităţii ceheşti" 16 Federalizare Imperiului austro-ungar apărea în contextul social-politic din a doua parte a secolului trecut ca o formă de stat în care popoarele de aici sperau să-şi poată apăra identitatea naţională şi dezvolta cultura naţională. Această luptă nu este încununată de succes. Popoarele din Imperiul austo-ungar nu se pronunţă, la prăbuşirea sa, pentru federalism, ci pentru independenţă şi constituirea de state naţionale pe ruinele sale. Teoreticianul federalizării Europei răsăritene, care include aici şi Europa Centrală, este Nicolai Iakovlevici Danilevski, reprezentant de seamă al panslavismului ţarist. Eminescu se referă în mai multe rânduri la orientarea sa politică 17 şi asupra acesteia stăruie şi J.J.Skupiewski într-o carte pe care o tipăreşte la Bucureşti în N.l.Danilevski ( ) face parte din cercul lui M.V.Batuşevici-Petraşevski, împreună cu F.M.Dostoievski şi alţi intelectuali ruşi, care propovăduiau socialismul aşa cum îl înţelegeau ei şi se pronunţau pentru schimbări social-politice în Rusia. Arestaţi în 1849, membrii cercului sunt deportaţi în Siberia. N.l.Danilevski îşi trădează tovarăşii de luptă şi ţarul îl numeşte în funcţii importante în stat. N.l.Danilevski îşi prezintă planul de federalizare a Europei într-o carte, Rossia i Evropa, tipărită la Petersburg în 1871, care stârneşte ecou în opinia publică a vremii. Porneşte de la ipoteza dispariţiei Imperiului otoman şi destrămării Imperiului austroungar. Eminescu cunoaşte acest plan şi atrage atenţia asupra lui într-un articol Netăgăduit ca istoria, pe care îl publică în "Curierul de laşi'', în 29 octombrie Este tipărit în 13 Ibidem, p Ibidem. p Radu Economu, M.Eminescu în confruntare cu justiţia, Bucureşti, Lumina Lex, 1993, p M.Eminescu, Opere IX. Publicistica, p M.Eminescu, Opere XI. Publicistica, p.368; M.Eminescu. Opere X. Publicistica, p.341, ,J.J.Skupiewski, La doctrine panslaviste d 'Clpres N.l.Danilevsky (La Russie et I Europe. Coup d 'Oei/ sur Ies rapports politiques entre le monde slave et le monde germano-romano. IVme -dit ion, St. Petersburg, 1889, Bucureşti, Burreaux de la "Libert roumaine'', 1890.

299 Eminescu şi federalizarea Europei 825 volum prima dată de Ion Scurtu, în ediţia sa Mihai Eminescu. Scrieiri politice şi literare I ( ), de Ia Bucureşti din Noi îl retipărim în Opere IX. Publicistica, unde dăm şi informaţii de istorie Iiterară 20 Poetul român foloseşte o ediţie germană a cărţii lui Danilevski, expune foarte exact consideraţiile sale şi reproduce planul de federalizare a Europei. "După desfacerea împărăţiei austro-ungare şi a celei turceşti, Rusia s-ar pune în capul unei confederaţii dirijate din Constantinopol. Această confederaţie ar cuprinde: 1. Regatul cehesc, cuprinzând Boemia, Moravia şi partea de nord-vest a Ungariei, cu nouă milioane locuitori; 2. Regatul sârbo-croat, cuprinzând Serbia, Montenegru, Bosnia, Herţegovina, Albania de nord, Banatul, Croaţia, Slavonia, Dalmaţia, Carintia, Ştiria până la Drava, cu opt milioane locuitori; 3. Regatul Bulgariei; 4. Regatul României, cu partea de sud a Bucovinei, Transilvania pân-în Murăş şi parte din Basarabia rusască. Pentru această cesiune, Rusia s-ar compensa cu Delta Dunăreană şi cu Dobrogea; 5. Regatul turcesc, cu Tesalis, Epirul, partea de sud-vest a Macedoniei, insulele Arhipelagului, ţărmurii Asiei Mici, ai Mării Egice, Candia, Rodos şi Cipria; 6. Regatul maghiar, consistând din părţile acele ale Ungariei şi Transilvaniei care sunt locuite de maghiari şi câte ar rămânea după împărţirea între Rusia, Bohemia, Serbia şi România; 7. Teritoriul Ţarigradului, cu părţi din Rumelia, ţărmurii asiatici ai Bosforului, ai Mării de Marmara şi a Dardanelelor, peninsula Gallipoli şi insula Tenedos " 21 Confederaţia europeană, cum îi spune Danilevski, planului său de fedralizare a Europei răsăritene şi centrale dirijată de Rusia de la Constantinopol, lasă vecinului de peste Nistru nordul Bucovinei şi pune în discuţie sudul Basarabiei. Astăzi acest plan este reluat sub forma creării unor "Euroregiuni", care reprezintă, în relitate, o recunoaştere, necondiţionată, a permanentizării unui rapt, la care să se afilieze, indiferent sub ce forme, şi alte ţinuturi din spaţiul nostru geografic şi spiritual 22. Problema federalizării Imperiului austro-ungar este pusă în discuţie, la începutul secolului nostru, de Aurel C. Popovici (l ), într-o carte de referinţă, Die Vereinigten Staaten von Gross- -sterreich, tipărită la Leipzig în Situaţia popoarelor din Imperiul austro-ungar stă în atenţia sa încă din 1894, când tipăreşte la Sibiu lucrarea Chestiunea naţionalităţilor şi modurile soluţiunei saleu, precum şi în lucrarea La question roumaine en Transylvanie et en Hongrie, tipărită postum în Elveţia 19 M.Eminescu, Scrieri politice şi literare, voi.i ( ), Bucureşti, Institutul de Arte Grafice şi Editura "Minerva'', 1995, p M.Eminescu, Opere IX Publicistica, p , Ibidem, p D.Vatamaniuc, Eminescu şi "'Euroregiunile", '"Literatorul", VII, an 23-24, 6-20 iulie 1997, p.1, Aurel C. Popovici, Die Vereinigten Staaten von Gross- -sterreich. Politische Studien zur Lossung der nationalen Fragen und staate-rechlichen Krisen in -slerreich-ungarn von mit einer Karte des f -derationen Gross- -sterreich, Leipzig, B.Elischer Nachfolger, Este tradusă în italiană. 24 Aurel c. Popovici, Chestiunea naţionalităţilor şi modurile soluţionării sale în Ungaria, Sibiu, Institutul Tipografic T. Liviu Albini, 1894.

300 826 D. Vatamaniuc şi în Franţa în 1918is. Aurel C. Popovici este propus, în ultimii ani, ca un "precursor al europeismului". Sunt chemaţi sit susţină aceastit teză: I.C. Dritgan, Otto de Habsburg, Marco Pons, Alexander Randa, Franz Wolf!6. Se traduce în româneşte cartea Die Vereinigten Staaten von Gross- -sterreich şi se tipăreşte la Roma 27 Mai importante decât "europeismul" lui Aurel C. Popovici sunt concluziile lui Eminescu la proiectul lui N.I. Danilevski privind federalizarea Europei Cenlrale şi Răsăritene. "Suntem o muche de despărţire între două lumi cu totul deosebite şi că este în interesul nostru de a cunoaşte amândouă lumile acestea. Occidentul îl cunoaştem îndestul. Misiunea sa în Orient este cucerirea economică, proletarizarea raselor orientale prin industria străină, prin robirea sub capitalul străin. Cealaltă parte a lumii o vedem, din contra, mişcată nu de un curent economic, ci de unul istoric şi religios, care nu poate lipsi de a exercita o mare atragere asupra popoarelor economiceşte puţin dezvoltate din Peninsula Balcanică., pentru cari credin~le bisericeşti şi ideile istorice sunt încă sfinte, nefiind pătate de materialismul modem". Eminescu prezintă în manuscrisele sale şi în proza politică o Europă Centrală şi o Europă Răsăriteană, situaţie care se menţine şi după trecerea unui secol. Se va îndeplini şi previziunea sa cu privire la determinarea destinului popoarelor din Balcani prin idealul istoric şi cuvântul religios. Stă mărturie drama cutremurătoare a popoarelor din Iugoslavia. Am dori, cu tot cultul nostru pentru Eminescu, să nu se îndeplinească şi cealaltă previziune a sa. Anume robirea poporului nostru sub capitalul străin. 25 Aurel C. Popovici, La questio(i roumaine en Transylvanie et en Hongrie, avec plusieurs lableaux statistiques et une carte ethnographique par Kiepert. Preface de M.N.Comnene, Lausann Paris, Librairie Payot & Cie, Aurel Popovici par J.C. Drăgan, Otto de Habsburg, Marco Pons, Alexander Randa, Franz Wolf (Milano), Fondation Europ enne Dragan, (1977) (Les pr curseurs de I' europ isme ). 27 Aurel C. Popovici. Statele unite ale Europei, Roma, 1979, (Fondation Europ enne Drăgan. Les pr curseurs de I europ i sme ).. 28 M.Eminescu, Opere IX. Publicistica, p

301 ECOURI - DlE ECHO - Bl,lJ,IYKl1 Conferinţa ştiinţifică internaţională Bucovina Aspecte politice, sociale, culturale, economice şi demografice, Ridiufi-Bucureşti, 31 mai - 5 iunie 1996 Conferinta ştiintifică Bucovina Aspecte politice, sociale, culturale, economice şi demografice a fost organizată de Centrul de Studii "Bucovina" din Rădăuti al Academiei Române, Bukowina-Jnstitut din Augsburg şi Centrul Bucovinerui de Cercetări Ştiintilice de la Universitatea Cemăup, cu sprijinul Consiliului pentru Problemele Românilor de Pretutindeni al Guvernului României. Pentru institutul german manifestarea a constituit, în acelaşi timp, cea de-a opta sesiune anuală de studii şi comunicări. Problematica organizării şi desffişurării Conferintei a fost discutată la nivel de conducere în cadrul mai multor întălniri bilaterale între pă!ţi, desffişurate la Rădăuti (6 octombrie 1995 şi 23 aprilie 1996) şi Cernăuti (I O aprilie 1996). În cadrul acestor întâlniri pregătitoare s-a convenit asupra tematicii, propuse anterior de partea română.. s-au purtat discutii tehnice referitoare la formele de realizare. participanţi, limbi de comunicare. activităţi rnmplcmentare, servicii, logistică. S-a convenit, de asemenea, asupra unor probleme importante de politică a succesului: îmbinarea interesului participantilor pentru cercetarea trecutului cu nevoia abordării unor probleme ale contemporaneită!ii, asigurarea atractivitălii manifestării şi a posibilitllţii de exprimare a unor puncte de vedere diferite. Lucrările conferinţei s-au desfl1şurat la Rădăuţi în perioada 31 mai - 3 iunie 1996 în sala de festivită\i a Bibliotecii Municipale "Tudor Flondor". Din delegaţia institutului "Bukowina" din Augsburg au tăcut parte: prof. dr. Ortfried Kotzian. Hugo Weczerka, Vladimir Iliescu, Karljosef Franz, Otto-Friedrich Hallabrin, Luzian Geier. Stefanie Demler, Natalie Herzberg-Silakowa. Delegatia a fost însutită de un grup de participanti la excursia de documentare în Bucovin_a, organizată de partea germană. Printre aceştia, ziarişti şi gennani originari din această provincie. ln delegaţia ucraineană au sosit la Rădăuti prof. dr. Oleg Panciuc, furi Makar, fhor Jaloba, Oleksandr Masan, Sergii Troyon. Oleksandr Dobrjanskiy, Tadey laţeniuk, Bogdan Bodnariuk şi Sergii Popyk, ultimul, functionar la Administraţia Regională de Stat. Partea română a fost reprezentată de prof. dr. Dimitrie Vatamaniuc, acad. Radu Grigorovici. acad. Gheorghe Platon, acad. Cornelia Dodea, prof. dr: Mihai Iacobescu, Constantin Sofroni, preşedinte al Consiliului Jude\ean Suceava. Din partea Guvernului României, în calitate de expert guvernamental, au fost prezente Eugenia Vatcu şi Georgeta Holban Grasu. La festivitatea deschiderii lucrărilor conferintei au rostit alocuţiuni Î.P.S. Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăutilor, Viorel Brădăteanu, viceprimar al municipiului Rădăuţi, Ioan Băncescu, prefect al judetului Suceava. Dimitrie Vatamaniuc, Oleg P:mciuk şi Ortfried Kotzian, directori ai celor trei institute de cercetare. Au fost prezenţi la deschiderea manifestării şi, în unele momente ale acesteia, reprezentanţi ai mediei regionale şi centrale din România. Un public numeros în prima zi, selectiv în celelalte. divers (cercetători. profesori, ziarişti, studenti din Rădăuti. Suceava, laşi, Bucureşti. Oradea, Târgu-Mureş) şi interesat de cunoaşterea fenomenului cultural bucovinean, a preocupărilor contemporane de punere în valoare a acestuia a urmărit desffişurarea lucrărilor Conferinţei. Din regiunea Cernău\i, a fost prezent la lucrările Conferintei un grup de români alcătuit din Alexandrina Cernov, Ilie Luceac, Ştefan Broască, Vasile Tărâ1eanu, Jon Cretu, Simion Gociu, Ilie Gavanos, reprezentanţi ai unor societăli culturale şi publicaţii româneşti. Comunicările din cadrul conferinţei au fost susţinute de către: Constantin Sofroni, Şansele judeţului Suceava într-o perspectivă a dezvoltării regionale; acad. Radu Grigorovici, Comentarii la "Descrierea Bucovinei" a generalului Gabriel Spleny; Oleksandr Dobrjanskiy, Formarea organelor administrative ale Ducatului Bucovinei în perioada ; Hugo Weczerka, Cernăuţii în primul secol de stăpânire austriacă. Dezvoltarea oraşului şi a populaţiei; acad. ' "Analele Bucovinei", IV, 1997, nr. I, p

302 828 Ecouri - Die Echo - Bi.nryKH Gheorghe Platon, Principatele Române în prima jumătate a secolului al XIX-iea. Politică de anexiune sau misiune civilizatoare?; prof. dr. Ortfried Kotzian, Între federalism şi centralism. Dezvoltarea şi importanţa conştiinţei regionale în Bucovina; Vladimir Iliescu, Revoluţia de la 1848 şi urmările ei pentru dezvoltarea Bucovinei; Oleksandr Masan, Deputaţii Bucovinei în Parlamentul austriac ; lhor Jaloba, Formarea infrastructurii economice în Bucovina la sfârşitul secolului al XVlll-lea şi începutul secolului al XIX-iea; Juri Makar, Nivelul de dezvoltare a agriculturii din Bucovina în ultimul sfert al secolului al XVlll-lea; Sergii Troyan, Imigrarea germană în Bucovina şi rolul germanilor în dezvoltarea culturală a Bucovinei ; Mihai Iacobescu, Elita românilor din Bucovina anilor l Iniţiative şi preocupări. În des~urarea lucrărilor conferinţei s-au folosit trei limbi de comunicare: germană, ucraineană şi română. Prin protocolul stabilit şi grija moderatorilor, Oleg Panciuk, Ortfried Kotzian şi Cornelia Bodea, s-au creat cadrul şi conditiile de adresare a unor întrebări, de comunicare a răspunsurilor, de dialog deschis şi ci vi lizat în timpul dezbaterilor. În programul activităţilor complementare, participantii la lucrările conferinţei au urmărit în seara zilei de 31 mai, la Casa de Cultură a municipiului Rădăuti, un spectacol folcloric sustinut de formaţii din zonă (Orchestra Şcolii nr.2 din Iaslovăt, dirijată de Ioan Boghean, Ansamblul Clubului Elevilor din Rădăuţi, condus de Dumitru Pomohaci, Ansamblul "Florile Bucovinei" al Casei de Cultură Rădăuţi, pregătit de Mircea Băncescu). Spectacolul a fost onorat de participarea solistei de muzică populară Sofia Vicoveanca. Duminică, 2 iunie, participanţilor li s-a oferit posibilitatea de a vizita monumente ale artei medievale româneşti şi obiective turistice de interes: atelierul de ceramică neagră tradiţională Marginea, Mănăstirea Suceviţa, Catedrala Catolică şi Salina Cacica, Mănăstirea Voronet, Mănăstirea Putna. În sala de festivităţi a Casei Domneşti din incinta Mănăstirii Putna s-a oferit, pentru contribuţii la cunoaşterea şi promovarea valorilor Bucovinei istorice, medalia comemorativă cu efigia lui Ştefan cel Mare şi Sîant şi conturul Cetăţii de Scaun, Suceava. Au fost nominalizaţi: Rudolf Rybiczka, Erich Beck, Kurt Rein, Rudolf Wagner, Hugo Weczerka, Karljosef Franz, Horst Fassel, Alfred Balssy, Georg Simnacher, Johannes Hampei, Ortfried Kotzian, Otto-Friedrich Hallabrin, Luzian Geier, Karin von Webenau, Stefanie Demler, Natalie Herzberg-Silakowa, Vladimir Iliescu (Germania), Oleg Panciuk, Taras Kijak, Juri Makar, Oleksandr Masan, Oleksandr Dobrjanskiy, Ihor Jaloba, Alexandrina Cernov, Ilie Luceac, Ştefan Broască, Vasile Tărâţeanu, Ion Creţu, Simion Gociu; Ilie Gavanos (Cernăuţi), Radu Grigorovici, Vladimir Trebici, Cornelia Bodea, Gheorghe Platon, Mihai Iacobescu, Veniamin Ciobanu, Eugenia Vatcu, Georgeta Holban Grasu (România). Participanţilor la lucrările acestei reuniuni ştiinţifice le-au fost adresate mesaje din partea Guvernului României, transmis de Georgeta Holban Grasu şi a Ambasadei Ucrainei la Bucureşti, prezentat de către Taras Kijak, deputat în Parlamentul de la Kiev. Directorii institutelor de cercetare ştiinţifică din Augsburg, Cernăuţi şi Rădăuţi au primit, spre sfărşitul manifestării, "un dar simbolic" din partea Consiliului pentru Problemele Românilor de Pretutindeni al Guvernului României: 500 de ani de cântec popular românesc, amplă antologie de folclor realizată pe casete. La încheierea lucrărilor de la Rădăuţi, acad. Radu Grigorovici a prezentat participantilor Declaraţia comună a conducerii celor trei institute, cuprinzând concluzii şi propuneri pentru îmbunătăţirile activitălii viitoare. Conferinţa ştiinţifică internaţională Bucovina l Aspecte politice, sociale, culturale, economice şi demografice s-a încheiat miercuri 5 iunie la Bucureşti. În aula Academiei Române, în cadrul unei sesiuni speciale. după Cuvântul de salut al acad. Alexandru Balaban, vicepreşedinte al Academiei Române, profesorii Ortfried Kotzian, Oleg Panciuk şi Dimitrie Vatamaniuc au susţinut prelegeri în cadrul cărora au fost prezentate, în ordinea înfiin(ării lor, Bukowina-lnstitul din Augsburg, Centru! Bucovinean de Cercetări Ştiinţifice de la Universitatea din Cernăuli şi Centrul de Studii "Bucovina" din Rădăuti al Academiei Române. S-au oferit, şi cu această ocazie, cărţi conferenţiarilor, Bibliotecii Academiei Române şi participanţilor. În seara aceleiaşi zile, participanţii s-au întreţinut la o masă festivă oferită de gazdele bucureştene la Casa Oamenilor de Ştiinţă. Conferinţa ştiintifici!. internatională din 31 mai - 5 iunie prima şi cea mai importantă reuniune ştiinţifică axată pe problematica Bucovinei istorice desfăşurată până în prezent în România, realizată la iniţiativa părţii române şi posibilă grape unei adecvate şi perseverente

303 Ecouri - Die Echo - Bi.nryKH 829 activităţi de colaborare, s-a bucurat de un pretios sprijin financiar, material şi moral, oferit de: Guvernul României, Ministerul Muncii şi Protectiei Sociale al Landului Bavaria (prin bunăvointa Doamnei Ministru Barbara Starnm), Banca Comercială Română, Banca Română pentru Dezvoltare S.A., S.C. Mobila S.A. Rădăuti, S.P.P.L. Rădăuţi, S.C. Construct S.A. Rădăuţi, S.C. Walter Doru lmpex S.R.L. Rădăuti, S.C. Solaris M. Prod. Rădăuţi, S.C. Banilevici et comp. S.R.L., S.C. Radio Tel S.R.L. Rădăuti, S.C. Transport S.A. Rădăuţi, S.C. Bogdania S.A. Rădăuţi, S.C. Gerom S.R.L., S.C. Bucovina Tex S.A. Rădăuţi, Sindicatul Liber şi Independent "Bucovina" al învăţământului din zona Rădăuţi, Camera de Industrie şi Comerţ a judeţului Suceava, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, Societatea de Şt!inţe Filologice din România, Societatea pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, Primăria Municipiului Rădău\i. Vasile I. Schipor Geschichte als Modellfall. Zor internationalen Studientagung der Bukowina-Institute in Radautz/Rumănien * "Wenn wir Bukowina sagen, meinen wir nicht unbedingt dasselbe." Dieser Einwand, von rumanischer Seite wllhrend der Diskussion zur intemationalen Bukowina-Tagung in Radautz vorgebracht, IieB die interpretativen Unterschiede erkennen, mit denen die Teilnehmer mitunter die geschichtlichen Fakte ausstatten. Wohl sprach Prof.Dr. Oleg Pantschuk fl1r die ukrainische Scite die Bereitschaft aus, nicht nur Nachbam, sondem Brilder im gleichen historischen Raum sein zu wollen, în den Referaten und Diskussionsbeitrligen war indessen nicht zu UberhClren, dab bis zur Umsetzung dieser guten Absicht noch viei Vorarbeit zu Ieisten sein wird. Die Schwierigkeit Iiegt nicht zuletzt in der Teilung der Bukowina in eine ukrainische und eine rumanische Hlilfte, voneinander getrennt durch eine scharf bewachte Grenze und unterschiedliche Landessprachen. Oiesc Grenze - cine Folge des Zweiten Weltkriegs - schmertzt, und es flillt auf beiden Seiten scnwer, mit ihr richtig umzugehen, nllmlich so, dab sie immer weniger zu spilren ist. Dafur ist die zunehmende gegenseitige Annâherung unerlăbiich, aber so leichthin, wie es sich sagt, ist das Richtige nicht zu tun. Dabei mtlgen sich die Historiker bereits nlihergekommen sein als Politiker, denn fl1r sie gelten die Forschungsergebnisse und weniger die nationalen Erwartungen. "Dem Wissenschaftler wird vergeben, wenn er irn, aber nie, wenn er IUgt", so formulierte Prof.Dr. Radu Grigorovici, Mitglied der Rumltnischen Akademie, das, was dazu zu sagen ist. Das mub nicht Meinungsgleichhei~ in allen Bereichen bedeuten, aber es zielt auf jene gemeinsame Position ab, die das Land Bukowina mit seiner ganzen Geschichte und allen Bewohnem meint. Es war die deutsche Scite (Dr. Ortfried Kotzian, Direk:tor des Augsburger Bukowina Instituts), die das RegionalbewuBtsein der Menschen in der Bukowina ansprach und als Gemeinschaftsfak:tor des heute geteilten Landes neu zu bewerten versuchte war das bis dahin moldauische Gebiet Clsterreichisch geworden und hatte sich în der Folge bis 1919, als es wieder an Rumanien fiel, als cine Musterregion rur Tolerantz und Weltoffenheit entwickelt: Ruthenen, Rumlinen, I meist deutschsprachige Juden, Deutsche, Polen hatte die Volkszahlimg von 1910 in der Bukowina registriert, und neben ihnen auch Armenier, Lipowaner, Zigeuner, Ungaro und Huzulen. Sie alle waren Uberzeugte und freie BUrger des Kronlandes Bukowina. Die deutsche Amtssprache freilich, so verbindend sie nach innen und auben auch gewirkt haben mag, mubten die moldauischen Rumănen, deren Herrschergraber zum nicht unerheblichen Teii in den ortodoxen Klt!stem der Bukowina liegen, zumindest als unpassend empfinden. Dennoch war im grobrumllnischen Ktlnigreich, dem die gesarnte Bukowina nach dem Ersten Weltkrieg einverleibt wurde, das RegionalbewuBtsein der Bukowina erhalten gelieben. Erst der Zweite Weltkrieg und seine Folgen haben mit der Vemichtung der Juden, der Umsiedlung der Deutschen und der Teilung der Provinz die gewachsenen Strukturen verzern. ' "Kulturpolitische Korrespondenz" (Augsburg), Nr.976,

304 830 Ecouri - Die Echo - Bi.nryKH Die gelegentlich aufkomrnende Verkllirung der Vergangenheit wird freilich nicht ausreichen, um die Gegenww1 geflilliger zu machen. Eine RUckkehr zur Bukowina von einst ist weder beabsichtigt noch wăre sie realisierbar. Was die drei Bukowina-Institute in Czernowitz, Radautz und. Augsburg vorhaben, ist die Aufarbeitung der Geschichte, den Austausch von Forschungsergebnissen und die europliische Annliherung. Gemeinsame Projekte bahnen sich an, wie etwa ein gemeinsames Lehrbuch ftlr Geschichte, das nhrdlich und slldlich der Grenze den ukrainischen und rum!lnischen Schlllcrn ein einheilliches historisches Wissen vennitteln soli. "Forschungskooperation Bukowina" heibt sinngemăll das Projekt. in dessen Rahmen die 8. Studientagung des Augsburgcr lnstituts, diesmal im rumănischen Radautz, staattgefunden hat. Thema der Tagung war: "Die Bukowina I 77:'i- I 862. Politischc, soziale, wirtschafiliche, kulturelle und c.lemographische Aspekte". Ein ansehnliches Bllnc.lel von 14 Vortrligen, ergănzt von Korrcferaten und Diskussionen, einer Stuc.lienfahrt zu den herllhmten Moldauklilstern und zu traditionellen Wirtschaftszentren, erg!inzt aber auch von zahlreichen nlltzlichen Gesprăchen am Rande dcr Veranstaltung. Einc anschliebende Festsitzung in der grollen Aula der Rumănischen Akademie der Wissenschaften in Bukarest machte den Wert c.leutlich, den die Bukowina als Forschungsthema geniellt und signalisierte zugleich die Bereitschaft zur Kooperation. Wenn im AbschluBprotokoll die verbindliche Empfehlung gellullert wurde, bis zum nlichsten treffen in zwei Jahren jeweils die Sprache des anderen zu erlernen oder besser zu beherrschen, so sollte das nicht nur als ein Zeichen des gegenseitigen Respekts ausgelegt, werden, sondern dartiber hinaus als Entscheidung filr eine Zusammenarbeit auf lange Sicht. Der deutschen Seite dllrfte dabei eher eine ausgleichende Funktion zukommen, wenngleich auch sie sich zur aktiven Bukowinaforschung verpflichtet fuhlt. "Wir glauben", so dr. Ortfried Kotzian, "dab die Bukowina ein interessanter Modellfall ftlr Mittelost-Slldosteuropa ist. Einerseits mit ihren geschichtlichen Entwicklungen, andererseits aber auch, wie sie jetz strukturieren will". Sie gilt als Lehrstllck dafur, wie <las Regionale ftlr einen grolleren geographischen und politischen Raum mitbestimmend sein kann. Verwaltungsmlillig gibt es die Bukowina heute nicht mehr, aber es gibt sie in den KHpfen als historische Erfahrung und ebenso als gegenwllrtige Denkrichtung im europ!lischen Kontext. Franz Heinz (KK) O MANIFEST ARE ŞTIINŢIFICĂ INTERNAŢIONALĂ DEDICATĂ BUCOVINEI În perioada 31 mai - 31 iunie 1996, s-11u desfăşurat la Rădăuţi - judeţul Suceava, lucrările Conferinţei ştiintifice internationale, cu genericul "Bucovina I 77:'i- l 862. Aspecte politice. sociale, culturale, economice şi demografice". A fost organizată de Centrul pentru Studierea Problemelor Bucovinei din Rădăuti al Academiei Române, Filiala Iaşi, Bukowina-lnstitut din Augsburg şi Centrul Bucovinean de Cercetări Ştiinţifice de pe lângă Universitatea din Cernăuţi. Actiunea s-a bucurat, de asemenea, de sprijinul Consiliului pentru Problemele Românilor de Pretutindeni al Guvernului României. Deschiderea oficială a lucrărilor Conferintei a fost fllculă de prof.dr. Dimitrie Vatamaniuc, Directorul Centrului pentru Studierea Problemelor Bucovinei din Radăuţi, care i-a salutat pe participanti şi pe oaspeti. A luat, apoi, cuvântul pro(dr. Oleg Panci1,1k, Directorul Centrului Bucovinean de Cercetări Ştiinlifice, de la Universitatea din Cernăuli. Ideea de bază a discursului Domniei Sale a constat în exprimarea dorintei ca, în viitor, copiii din sudul Bucovinei să nu înve1e, în limba rominl, o istorie a Bucovinei, iar cei din nord, în limba ucraineanl, s!l invete o altă istorie a Bucovinei. Următorul vorbitor a fost Ortfried Kotzian, Directorul Institutului Bukowina din Augsburg. Salutând conferinţa şi felicitându-i pe organizatori. Domnia Sa a constatat cil se desfăşoară pentru prima dată în România lucrările unei astfel de Conferinle. A evidentiat sprijinul autorităţilor gennane din Landul Bavaria pentru cercetările privind istoria Bucovinei. Potrivit opiniei sale, ' "Anuarul Institutului de Istorie «A.D.Xenopol»" (laşi), XXXIII, 19%, p

305 Ecouri - Die Echo - Bi.u.ryKtt 83 l scopul acestei conferinţe a fost să pună în evidentă concluziile care se pot trage din ce a fost în trecut, pentru organizarea viitorului, deoarece istoria trebuie să devină, în primul rând, "folositoare pentru viitor". Ca urmare, nu este suficient să se inventarieze trecutul, ci mult mai important este să se vadă cum acest trecut poate fi util pentru viitor. Este şi motivul pentru care organizatorii Conferinţei nu au optat pentru o tematică anume. Într-adevăr, subiectele abordate în cele 15 comunicări înscrise în program, câte cinci de fiecare delegaţie, au încercat să acopere un larg evantai de probleme. Iată doar câteva dintre cele care mi-au reţinut în mod deosebit atenţia. Academicianul Radu Grigorovici a analizat un document mai puţin cunoscut de cercetătorii istoriei Bucovinei, şi anume un memoriu al generalului Spleny, fost guvernator militar şi comandant al trupelor austriece din Bucovina, adresat, în anul 1776, împărătesei Maria Tereza şi coregentului său, Iosif (Comentarii asupra memoriului lui Spleny). Documentul, aflat în manuscris în două copii şi în două arhive diferite din Viena, a fost făcut public în anul 1893, de un profesor de la Universitatea din Cernăuţi. Autorul memoriului a abordat trei mari probleme, şi anume: I. Despre fosta stare a diferitelor componente ale acestui district al Bucovinei; 2. Propuneri pentrn o nouă formă de guvernare; 3. Cu privire la acele măsuri care reclamă cel mai mult timp pentru introducerea lor. Autorul comunicării a reţinut, între altele, propunerea generalului SpJeny ca în generalat, organul central al administraţiei Bucovinei, să fie reprezentati, alături de germani, doar exponenţii vorbitorilor de limbă "valaho-moldavă", adică români, limba lor fiind considerată, datorită ponderii covărşitoare, un fel de limbă oficială a provinciei. Olexandr Dobrjanski, membru al delegaţiei ucrainene, s-a ocupat, în comunicarea sa, de Formarea organelor administrative ale Ducatului Bucovinei în perioada După revolutia de la 1848, Curtea vieneză a fost nevoită să facă unele reforme. Astfel, la 4 martie 1849, Bucovina a fost ridicată la rangul de ducat al Coroanei, devenind independentă de Galitia şi dobândind, în consecinţă mai multă autonomie internă. Peste doar un singur an, constată autorul, toate aceste drepturi au fost anulate, în Austria instaurându-se regimul neoabsolutist. A prezentat, apoi, diversele măsuri întreprinse de autorităţile centrale vieneze, cu impact asupra statutului juridic al Bucovinei în cadrul Imperiului. A subliniat, de asemenea, faptul că procesului de germanizare a Bucovinei i s-au opus, în egală măsură, atât românii, cât şi ucrainenii şi polonezii - cele trei mari etnii ale provinciei - fapt pentru care Bucovina s-a bucurat de mult mai multe libertăţi democratice, decât alte provincii ale Imperiului. Impactul austriac asupra Principatelor Române a fost pus în evidentă, în toată complexitatea consecinţelor sale, de acad. Gheoghe Platon, în comunicarea 'Austria şi Principatele Române în prima jumătate a secolului al XIX-iea. Politică de anexiune sau misiune civilizatoare? Utilizând o gamă largă de surse documentare, autorul a marcat principalele momente ale acestui proces istoric caracterizat, între altele, de colaborarea austro-ungară în vederea împiedicării contactului dintre românii de pe alte versante ale Carpaţilor. De asemenea, s-a desprins şi ideea că politica austriacă de înăbuşire a mişcărilor naţionale şi de constituire a statelor naţionale era în contradicţie şi cu tendinţele similare din principatele germane. O altă idee este aceea că pericolul prăbuşirii sistemului politico-instituţional austriac, sub loviturile revoluţiilor de la 1848, a alarmat statele europene care nu au avut curajul să o accepte; aşa se explică şi intervenţia rusă în Transilvania, Principatele Române, aflându-se, deci, în "menghina" ruso-austriacă. Totuşi, pentru Principatele Române alternativa austriacă era preferabilă absorbţiei ruse, românii atrăgând atenţia Puterilor ~entrale asupra rolului unui stat român unitar"*a stavilă împotriva unirii slavilor sub egida Rusiei. In legătură cu aceasta, au existat mai multe soluţii, avansate de lideri români ai revoluţiei de la 1848, vehiculându-se şi opinia potrivit căreia Austria avea un rol "ocrotitor" pentru naţionalităţi, altfel spus, o misiune "civilizatoare". Autorul a atras, în.să, atenţia asupra faptului că Monarhia austriacă nu se putea menţine prin concesii făcute naţionalităţilor. De altfel, ea a fost strivită tocmai sub presiunea mişcărilor naţionale, P.rirna lovitură fiind unirea românilor, după care a pierdut şi "duelul" cu Prusia în spaţiul german. În concluzie, Domnia Sa a arătat că toate sur5ele documentare utilizate reflectă rolul negativ pentru români al Austriei, obiectivele generale urmărite de Monarhie fiind străine de obiectivele naţionalităţilor. Când politica de anexiune în Sud-Estul Europei nu a mai fost posibilă, Austria a recurs la alte mijloace care nu au nimic comun cu misiunea civilizatoare.

306 832 Ecouri - Die Echo - Bi.nryKH Ideea existenţei unei conştiinţe regionale în Bucovina a fost avansată de dl. Ortfried Kotzian, în comunicarea intitulată Între federalism şi centralism. Dezvoltarea şi importanţa conştiinţei regionale în Bucovina. După părerea Domniei Sale, diferenţierile din situaţia de drept a Bucovinei au fost, fhră îndoială, coresponsabile pentru dezvoltarea unei conştiinţe regionale bucovinene a populaţiei acestei provincii. Între ipotezele care ilustrează formarea acestei conştiinţe regionale, autorul a menţionat ac-ceptarea de către factorii politici ai vremii, membrii stărilor (nobilimea, clerul, burghezia) a denumirii de "Bucovina" pentru noua ţară intrată în componenţa Imperiului austriac; demersurile lui Vasile Balş, din anul 1780, menite să. obţină independenţa administrativă a Bucovinei, ar constitui o altă ipo-teză a existentei conştiinţei de sine a bucovinenilor, confirmată de puternica reacţie negativă a celei mai mari părţi a populaţiei Bucovinei faţă de alipirea acesteia în Galiţia, prin decretul imperial din 6 august 1786; o altă dovadă a existenţei acestei conştiinţe regionale o constituie eforturile bucovipenilor de a obtine desprinderea de Galiţia, anul revoluţionar fiind considerat ocazia favorabilă acestui obiectiv. Iar faptul că delegaţia din Bucovina ce s-a prezentat împăratului Franz Joseph I, la OlmOtz, avea o componentă multinatională, în frunte cu episcopul ortodox Eugen Hacman, căruia i s-au alăturat personalităli marcante, precum Eudoxiu de Hurmuzaki şi George von Wassilko, constituie o altă confirmare a acestei ipoteze, cu atât mai mult cu cât demersurile au fost încununate de succes, Bucovina devenind un ducat al Coroanei, prin decretul nr. 1619, din 1 martie Aşadar, şi-a încheiat autorul demonstraţia, "ridicarea Bucovinei la rangul de ducat a pus la dispoziţia cetă(enilor ţării acel obiect de identificare care, în ciuda vicisitudinilor istoriei, a contribuit la dezvoltarea unei conştiinte regionale bucovinene şi la etalarea acelui sentiment al apartenenţei care, într-o anumită manieră, se manifestă până astăzi", pentru a pune, apoi, întrebarea: "Nu este, oare, această realitate o şansă prielnică pentru viitorul Bucovinei, spre binele Ucrainei şi al României?"; "o întrebare asupra căreia merită să se reflecteze" - este de părere Dl. Ortfried Kotzian. Datorită unei carente de organizare, recunoscută deschis şi de către gazdele acestei manifestării ştiinţifice, şi anume faptul că nu s-a limitat timpul de prezentare a comunicărilor, unele durând chiar şi o oră, la care s-a adăugat timpul afectat traducerii în română., germană şi ucraineană, au fost reduse drastic posibilitătile de prezentare şi a altor intervenţii, acceptate de organizatori în afara programului, cum a fost cea propusă de subsemnatul, sub titlul Implicaţii româneşti ale primei împărţiri a Poloniei şi a anexării Bucovinei (17i6-J 792). Am avut, în schimb, prilejul să evidenţiez, în cadrul discuţiilor, iejeritatea cu care Dl. Olexandr Masan, membru al delegatiei ucrainene, -utilizează sursele de docµmentare, pentru a demonstra faptul că populaţia ruteană era mai veche sau, cel puţin, la fel de veche cu cea românească în Bucovina. Este vorba, în speţă, de utilizarea tendenţioasă., prin extrapolare, a unor informatii cuprinse în Poema polonă a lui Miron Costin. Numeroase alte erori de interpretare comise de autor au fost evidenţiate şi în intervenţiile altor participanţi români la dezbateri, carente care s-au observat, îndeosebi, la membrii delegaţiei ' ucrainene. Trăgând concluziile necesare din felul în care s-au desfăşurat lucrările Conferinţei, care, repet, pe ansamblu, au fost încununate de succes, organizatorii au inclus în protocolul final hotărârea ca, la viitoarele întâlniri de acest gen, comunicările să nu depăşească un timp de. prezentare mai lung de 15' şi să fie redactate în una din limbile de circulaţie internaţională, pentru a evita timpii morţi produşi de traducerea intervenţiilor. Veniamin Cfobanu '"Die Stimme" (Tel Aviv), Nr. 558,

307 Ecouri - Die Echo - Bi.11.ryKH 833 Bukowina-Studientagung an der Rumanischen Akademie (Juni 1996f Die Abschlussveranstaltung der intemationalen Studiengangung "Die Bukowina Politische, soziale, wirtschaftliche, kulturelle und demographische Aspekte" fand in der Rumănischen Akademie in Bukarest statt. Die hclchstrangige wissenschaftliche Instititution Rumăniens feierte in diesem jahr ihr 130. Griindungsjubilăum. In der Reihenfolge ihrer Entstehung stellten die Bukowina-lnstitute aus Deutschland, der Ukraine und Rumănien ihre Geschichte, ihre jeweiligen Ziele und Aulgaben, vor. Fi.Ir das Augsburger Bukowina-Jnstitut, das die Prăsentation eroffnete, sprach Dr. Ortfried Kotzian. Der Wandel in Ost- und Siidosteuropa ănderte die Aufgabenstellung des Bukowina-lnstituts hin zu praktischcm wissenschaftlichen Austausch mit dem Forschungsgebiet "Bukowina". So entstanden vollig neue Perspektiven. "Das Bukowina-lnstitut Augsburg ist bereit, diese in.partnerschaftlicher Zusammenarbeit mit den lnstituten in Radautz und Czernowitz zu nutzen", betonte Br. Kotzian. Filr das "Wissenschaftliche Zentrum ftlr Bukowinaforschung der Universităt Czemowitz", nahmen Prof.Dr. Oleg Pantschuk, und fiir das "Zentrum ftlr Bukowinastudien der Rumănischen Akademie". Akademie_mitglied Prof.Dr. Dimitrie Vatamaniuc Stellung. Beide betonten Ubereinstimmend die Notwendigkeit der Bukowinaforschung Ilir eine friedliche Zukunft in Europa. Ober die Kenntnis der Geschichte konnten positive Wirkungen fiir die Gegenwart erzeugt und Einsichten tur die Zukunft gewonnen werden. Der offiziellen Abschlussveranstaltung in Bukarest war die viertăgige Konferenz in Radautz vorausgegangen. Je fllnf Referenten aus Deutschland, der Ukraine und Rumănien setzten sich mit Forschungsergebnissen zur Bukowina Ober den genannten Zeitraum auseinander. y nolllykax ÎCTOpHttHoi ÎCTHHH". MuHy11e EyKolJuHu 11 pi1hux l/acmuhax KOJIUCb â)uh020 Kpa10 c11pui'imacmbcr i 11uc11im.~10cmbc pi1110My, l/acom ycynepe'i cpakma.u icmopii; 1iJopo60My?..~y1iJ06i i peqjlbhii'i nompe6i BiiJnwopeHHR HecnomBopeHHoi' icmopu'ihoi' ijii'ichocmi. TaKa nompe6a cma11a oco6,w110 11iiJ'lym11010 nic1111 npow11oiuehhr He1QJleJ1CHocmi YKpai Hu. AiJJ1Ce 1a ii' MeJ/CaMU oijpajy 1a.~yHam 2011ocu npo "He1aK01111icmb" 11pu11QJleJ1C11ocmi ijo 11ei' okpemux mepumopiu, y momy l/ucri nibhi'ihoi' l/acmu1111 h)'koijuhu. 3po3yMiJIO, ll.10 ui rojioch HaJieJKaTb rojiobhhm 'IHHOM nojiithkbm, llki BOJIÎIOTb Ha6yTH nonynrphoctî yjibtpanatpiotie, 86H.uo6p8THCR -.no BJI8.!IHOro KepMa, i 38nOn8.ll.JIHBHM lkyph8jiîctam, KOTPÎ TiWaTbCR.!IYMKOIO, Hi6H came BOHH HattKpame 3HaJOTb, llk i KY.!IH norpi6ho KepMyeaTH. HayKoeui JK nparnytb nijhath tcthhy i e 6iJibWOCTi po3ymitotb ycto He6eJneKy BHCYHCHHR y Haw 'lac TepHTOpiaJibHHX npeteh3ih 0.!IHHX.1.1.epJKaB.!IO ÎHWHX. OcTaHHÎMll pokam11 MiJK y11ehhmll pijhhx Kpai'H JHa'IHO nornn611ec11.nianor J npo6jiem icrnpii' IiyKoenHn, e 11K0My 6epYTb akpietty y11actb cf>axieui J YKpai'H11, HiMe'l'IHHH, AecTPii', a T8KOJK nojibilli Ta CWA. Ha JKaJib, PYMYHCbKi (i MOJ1.!18BCbKi) icrophkh He nporbjilljih nominloro ihtepecy.!io MÎJKH8P0.!1HllX H8YKOBllX 3i6p8Hb, llki BJKe CT8JIH peryjillphhmh B 4epHiBURX. ll.(onp8b.!la, y KBiTHi MllHYJIOro poky TYT ei.u6yji8cll KOH<flepem-1i11 cnijlblloî ykp8îhcbko-pyr.ţyhcbkoî KOMicii' 3 npo6jiem icrnpii'. apxeojiorii', CTHOJiorii' Ta cf>ojibkjiop11crnk11, creopettoi' AK8.UeMillMH H8YK.ueox.uepJK8B. YKpai'HCbKi i PYMYHChKi B'leHi M8Jill MOJKJIHBÎCTb njiî.!iho nocninkyeathcll i Ha MÎJKHapo.nHoMy cemihapi EyKo6ttHa - na.w'rmb cmapq6iky, mo npoxo.une llboro poky e nojibcbkomy MiCTe'IKY Cei1Hfl 6im1 CyeaJIOK. H8pewTi, 3oeciM tte.naeho, J 31 TP83Hll no 3 11epett11, y pymyhcbkhx P81lie1111x (Pe.ueyub) np8uiob8ji8 npe.ncrnehhubka Koncf>epenui11 ictophkie J HiMe'l'lllHH, PyMyttii' T8 YKpai'HH Ha TeMy EyK011u11a pokib. flo11imu'l1ti, coqiaj1&hi, ek01tomu'ihi, K)'R&myp11i ma ijemozpac/ju'ihi acnekmu. 3axin oprattijyeajih J11cnnyT IiyKoe1rn11 e Ayrc6ypJi (y pamkax npoekty "Kooncpaui11 J nntahb.11:0cjii.1.1.jkehh11 IiyKoBHHH"), UeHTP BHB'leHHll IiyKoBHHH PyMyHcbKo'i AKa.neMiî (RCbKa cf>ijiill B P8.nieu11x) i HayKOBO-.IIOCJIÎ.!IHHUbKHH Ue1np 6yKOBHH03HaBCTBa np11 4epttiee11bKOMY yhieepcttteti im. IO.<t>e.nbKoen11a. "MoJIO.llHiÎ 6yKOBHHeUb" (4epHieui), 1996, 21 'lepbhll, c.5.

308 834 Ecouri - Die Echo - Bi.uryK11 YlKe nepwa HayKoBa.uonoBi.!lb Ha TeMy K0Me111nap oo 36imy 2eHepa!la CnneHi. a11ronoweha aka.uemikom P.rp11ropoall'1eM (.uo pe4i CllHOM KOJillCb PYMYHCbKoro nonithka r.f phropobh4a, 0.!lHOrO 3 JiinepiB 6yKOBHHCbKOÎ COUiaJJ-.!leMOKpaTff), BHKJIHK3Jia nolkaaanehy n11ckyci10. Y 1 1em1ll: aprymehtobaho noeia. wo nepw11fi aactpificbkhh npabhtejjb 6yKOBllHl1 H331183B ycix MicueBIIX lkhtejjib "MOJ1.UaBaH3MH", He BKJla.!l3IO'lH y ue TIOHJITIJI ethh'lhoro JMicTy. Y11acH11K11 n11ckyciî noron11n11cj1 J uieio.!lymkoio i nonan11,!uo fi nahi npo KiJibKiCTb HaceneHHll KpalO y JBiTi CnneHi Ha.!lTO JaHHlKeHi. BnCTyn.uoueHTa 4)J,Y 0.)J,o6plKaHCbKOro 6ya np11cbj14eh11ll: <f>opmybahhio oprattia Kp3ll0BOI'O ynpabjjihhji repuofctb3 oykobllhll B pp. ni.!l 'l3c ofiroaopehhji nonoaineil nes1ki HiMeUbKi y'lehi He noron11n11cs1 3 Te30IO BHCTyna1011oro npo Te, uw KepiBmlK3Mll BIIKOHaB'lHX oprahib KpalO cneuiajibho nph3h3'l3jlhcsi JIJIWe HiMUi. OpoTe 0.)J,o6plK3HCbKllH TIOK333B Ha KOHKpeTHllX <f>aktax, wo came Ha liykobhhi aepxibk3 anapaty.ueplkabhoi' BJI3.!1H 6yna BllKJIIO'lHO HiMeUhKOIO. BeJIHKllH ihtepec BllKJIJIKaJia.uonoai.Ub npo<f>ecopa r.be'lepkll 3 Map6ypra (<l>ph) Ha TeMy l/ephim1i 6 nepwo.my cmo.~immi a6c111piiic&1<020 llghj'bohwi. Po1Bumo1< Micma i HOCe!leHllR. )J,ocnimmK.ueTaJibHO po3noaia npo Ja6ynoay Micrn J Kittusi XVIII no no'latky XX CTOJiirrsi. HaBiB CTaTllCTll'lHi nahi npo JJ,eMorpa<f>i'lHHH pict 4epHiauia i ninkpecjjhb, IUO Ja TeMnaMH npnpocty HaCeJieHHSI BOHll JailMaJill.!lpyre MicUe B MOHapxii' raficfiyprib, nicjjsi oynanewta. )J,onoBi.!lb m1pektopa IHCTHTYTY 6yKoB11H11 B Ayrc6ypJi n-pa O.KoTuiaHa Mana HaJay MiJ1C <fjeijepaj1i1.1tom ma 11mmpaJ1i1.woM. Po1Bumo1< pe2iohf1j1bhoi' CBiOoMocmi Ha b'y1<oa11hi. HanpHKiHUi BHCTyny BiH BHCJIOBHB cnoniaahhr, IUO 3 1 JaCOM Bi.!lpO.!lHTbCSI 6yKOBHHCbKa periohajjbha camocui.uomicth. U,e a11km1kano Janepel!eHHSI 3 6oKy okpemhx PYMYHCbKHX <J>axiauia, SIKi cnpaaenmtbo ni.11.kpecjihjih,!uo HHHi MOBa MOlKe HTH Jlllllle npo norjih6jiehhsi HauioHaJlbllOÎ camocbi.!lomocti KopiHHHX Hauiil J o6ox 6oKiB KOp.!lOIIy. B11CTyn npo<pecopa B.IniecKy npo ennnu peaoj110uiî pp. Ha po3bhtok liykobllhh He MaB 3Ha'lHOro pejohattcy, TOMY!UO JHa'lHOIO MipolO nobtopiobab.!lotiobi.!lb 0.)J,o6plKaHCbKOro. 6ypxn11ay.11.11cKyci10 BHKJ111K3B BHCTyn nouehta l.j)j,y O.MacaHa Ha TeMy EyKoauHC&Ki ijenymamu 06C111piiicbK020 pei'ixc/1102)' pp y l!kiiî p03kphto nph'lllhh o6p3hllll napnamehtapm1mh nocnamh nepeaalkho cenl!h i nepeaalkho ykpaîhuia. )J.onoaina'I aaalkae TaKHH pe3yjibt8t a116opia 33KOHOMipHHM, TOMY!UO Hafiqicenhttiwy ethh'ihy rpyny HaceneHHSI 6yKoB11H11 i B XVII, i y XVIII, ie XIX CT. crnhoe11m1 ykpaîttui. ApryMeHTYIO'lH iuo TeJy, BiH 3po611a KOPOTKllH ekckypc B MHHyne, HaBiBlllH CBi.!l'leHHSI Bll.!l3THOro MOJl.!l3BCbKOro nonirnka i m1cbmett1mka M.KoCTiHa ( ). cnhc!<0na 6yKoa11tt11 )J,.XepccKyna (1781 p. ). cn11ckona.fakma11a (1864 p.) Ta i11w11x noaalkhhx.ui11'lib. PaJOM 3 TllM O.Macatt ni.11.kpecmib,!uo ykpaîhchki nenyrnn1 BHCTynam1 npont Bi)J.OKpe1'IJieHHSI liykobllhll Bi.!l ranwuum 11acaMnepen i3 couianbhnx, a He 11auioHanbHHX MOTHBie. OcTaHHi no11ann nposllljlsitiicsi Jlllllle Hanp11KiHui po60tll napname1rry. 3araJIOM BiH BllCOKO ouihllb.uirjibhictb 6yKOBllHCbKIIX o6pahuiu, B11cnou11awi Kp1rr11411i JayaalKeHHR mono npaub TIIX pymyhcbkllx ictopllkib, SIKi CJli)J.OM 3a TaK JBaHHMll "natpiotamh" pp. npo.!loblk)'iotb rattb6hth ykpaîhcbkhx nap.tjamchtapi'ib abctpihcbkoro pefixcrnry l!k JIIO.UCÎÎ rronith'iho llccbi.11.0mllx, aoporib pillhoio Kp3IO i T.ill. 3amrraHHSI no nonoai.11.a<rn noc11nam1csi 6yKaanbHO rpa.uom i ctocyaanttcsi He ctijjbkh Te~lll BHCTyny. CKiJihKll TeJH npo KiJibKiCHy nepeeai)' ykpai'11uia 11<111 PYMYll3Mll. np11cythi H3BÎTb Bmtaram1 H33Ban1 6o)latt 0.!lHY uepkby B nibtti<111ii1 'lacnrni 6yKOBllllll.. lachob311)' 60J1paM11 HepyMyHCbKOro noxo.ulkelihll. O.MacaH uara.uaa JaUiKaaneHHHM, mo 11ai1crnpiwa Ha nib11011i KpalO uepkaa e JlylKaHax (cepe.11.11ha XV CT.) 6yna 3fiy.11.oaaHa Ha Kowrn 6011puHa BirnJib.!la, HaneaHo, npaeoc.tjabhoro JJHTOBUll. U,epKBy a TonopiBUllx J6ynyeaa 1560 poky 60Sip11H 6ap11oacbKHil, 6aTbKO Mai16yTHbOro rocnonap11 Monnaaii' M11p0Ha 6apHoecbKoro. CaMe 11piJBH1Ue cei.!l'lhtb, lljo ui 60S1p11 6ym1 ykpaîhcbkoro noxonlkehhsi, ane J qacom poma11i3yean11csi, SIK ue CTano J 6araThMa i11w11m11 pomrnamn (Kyn411<1iu. l.joptop11ficbk11x. 6opll'1ie, Monrn, BaCHJibKiB TOIUO). 51KIUO nahibha eepxieka i CKJm.ua;mcS1 3 MOJJ.!laBCbKnx 6o!Ip, TO ue JOBCiM He OJHa'laC:, IUO yce 11aceJJCHilSI 6yno MOJI.!laBCbKC. o. MacaH nopibhsib ue S1a11me 3 ahanori'ihllmh BH.!lHOCHHaMH y Cxi.u11ifi fan11'!11hi,.ue nah11 t5yn11 "nl!xamil", a cenl!hh pyc1rnam11 i ne TIOJlllKH TeJK noctiilho TBepmrnH, Hi6ino 'Taniuisi" E cnokohbi'ihoio nojibcbkoio JCMJleJO.

309 Ecouri - Die Echo - BiJJ.ryKH 835 3anttTaHHR uo O.MacaHa Ha,nxoumm i B HaCTyntti.ntti KoH<f>epettuiî.,lJ,eRKi onohehth HaMaran11cR cnpoctybanf TBep.mKeHHR M.KocTiHa npo Te, mo llephibeubka, Xon1HCbKa i nonobhha Cy rnbcbkoi BonocTeH HanpHKinui XVII CT. 6yntt cyuinbho ykpaihcbkhmll. 3peWTOIO, 'lephîbeubkhh HaYKOBeUb 3MyweHHH 6yB 3aRBllTH, luo KOJIH BlKe onohehth BÎ)lKll)lalOTb )loctobiphi ÎCTOpH'IHÎ lllkepena, TO B TaKOMY pali not})ifiho B3arani npllnllhlltll BllB'leHHR ictopi"i, RKe, RK BÎ)lOMO, 6aJyCTbCR n11we Ha.UlKepenax. Ll.R.UOCl!Tb roctpa.nnckycir BllHHKJJa MafiyTb me " TOMy, luo 3 nobalkhllx npll'llhi He 6y.TJo e11roj1oweho KÎJJbKa BalKJJHBHX.nonoei.neii, JoKpeMa pymyhcbkoro aka.nemika B.Tpe6i'la llpo6re.11a ije.110?/j(l</ji'ihozo ijoc.?iij:>1cehhr EyKo6uHu nepiody pp. rn ykpai'hcbkllx y1.je1111x K.JlyK'R1110Ka i O.PoMallUR llm1io11a.?b1ta 110.?imuKa Aacmpii" a XIX cm. l.j.ikae11il MaTepiaJ1 npencrne11.tj11 e caoi"x nonoei11rx noue11r l.!,ll,y l.)l(aj106a ( <Pop.HJ"fim x111c11op11111oi" i11</jpac111py1011ypu 11a Eyiwa1111i 1ta11puKi1111i.\Tlll - XIX cm.), npocjlecop 4)lY 10.MaKap (C111aH po1au111ky ci1tbc1,ko20 20c11o<Japc111aa Ha fi)"kofillhi 6 oc111a1111hl '111epmi Xl'lll cm.). 110ueHT 4,ll,Y C.TpoRH (l-li,11e111>ke 1wce:1e111m ma i"to?o po:1i, y po1au111kj' K)'.1omypu 1w!J):1wa1111i a Ki1111i )(V/li - Ha 1101/amK)' XX cm.). npocjlecop Cy'laBChY.oro yhieepc1rrety M.51.Ko6eCKy (E1i111a py.11y11ia Ha EyK0611Hi a I pp.: ihitţim ma 111yp60111u)..Ll,OCHTb 1JiK81311M 6ye i BHCT)'n Jl-pa r.nnarn11a Ila TeMy AacmpiR i fj)".\t)'ltcbkî K1tJ11i11cm11a a nepwill 110.?0611Hi XIX cm. llo.nimuka ahekcii" 'lu Lţ1111i.1i1m1ii11ta.MiciR? ll(onpae.ua. CTOCOBHO liykobllhll nonoaina'i JayBalKHB.TJIIUle Te, LUO ue 6yna Tep1nopiR, 81lCKCOBaHa ABCT})icIO y MoJJ.U8BCbKOfO KHR3ÎBCTBa, RKilÎ HOBa BJJa.ua ll8jja lllt)''ihy H83BY "liykobl!ha". TeJa npo WTY'lHÎCTh uicl t1ajb1t BJarani llylke now11petta B cy'lacttiii PYMYHCbKifi ÎCTOpiorpacjJiî. 0pOTe. RK!UO BÎllKPHTH CJIOB 0 RHO-MOJJllaBCbKHÎÎ.TJÎTOnHC pp. Owwnue 6Kpa1111,e o.morijabckblx zocnoijapexb omko.:w na'lacr M o.tlijanckar 1eJ.oJ1.!Jb,wmo 686-:. TO MOlKl18 npo'lllt8tll HacTynHe: "B neto 7005 np1rn.ue KpaJib JIRTUKl!lt Ap6eJITb Ha CTe~nma Boeeo;1y (... ) 11.uormm ero CTecjJa11b Ha liykob11he n no611 ero". 0-rlKe. MOJIJl8BCbKlli1 niton11ceub no'latky XVI CT. n11cae npo liykob11hy llk npo neetty Tepmopim, ponamyaahl!r llkoî 6y.TJo BlKe TOlli.uo6pe BÎ.'(OMC. ABCT})ÎltCbKa BJJa)la, TaKHM 'lltllo"i, HÎ'IOro llc e11ra.nyeana, a BHKOpllCTa.rrn CTapoemmy ykpai"hcbky H83BY JJ.JIR no1na 1e1111R a11ekcoea1111oi' TepnTopiî, RKa nepe.u THM 11aJ1e)f(aJ1a 0cMaHCbKii1 imnepiî. 6yKoe11HoJ11ae'la KOHcjJepeHuiR y Pa.uieuRx JaKiH'lllJlaCb np11iihrti"rm cnijibhoî JaRBH, y RKlll lt)letbcr npo 11eo6xi.ntticTb Ha)IKOBOro llocjjî)llkellllr liykobhhll WJIRXOM MilKJ111c1umni11ap11oi Ta ihrephauiottanbttoi' cnienpaui. 3anpono11osa110 npoaon11t11 noui6hi KoHcjJepettuii' no 1eproao B Ayrc6ypJi. llepttiburx i Pa.uiBURX 'lepej KOlKHHX naa pok11 3 MeTOJO 11a6JmlKef1HR pi3m1x TO'IOK 3opy Ta BllJWHllR cnijibhllx nyfinikauih, yjrolllk)ibath TeMy i Micue npoeenemrn 3acina11L, p03whp11th KOOnepauiJO TpbOX ihctllt)'uîh JlJIR noctilthoro o6mitty KHflfaMll, )f()'pllajiamii i.[l)f(epejiamll. y JaRBi BllCJIOBJJeHO no6alkallhr, mo6 y'lachllkh Mai\6yn1ix KOHcjiepemiifi XO'la 6 MiHÎM8JlhHO BOJIOlli.TJH TpLOMa pofio'lllmh MOBaMH pymy11clkojo, ykpaîhchk010 Ta 11iMeUbKOIO i B'lac110 no.uaeaj111 TCKcn1.uonoei,1eil TelK T})LOMa MOBal\.m. Hanp11Ki1111i Jal!BH BHCJIOBJIJOCTbCR nepekohattictb )''18CHl!KiB KOHcjJepettuii' y TOM)', "mo J.Uiilc11CHHR UllX 38XOlliB ecjjektllbho BnJillBaTHMe Ha nokpamehhr BH.llHOCllll MÎlK HaI1111M11 Kpa i"na~rn"..[\onoeini Ta ittwi MaTepiann uaykoboro cjjopymy 6y.uyTb Bllll8Hi OKpeMOJO KHllfOIO TllMll MOBarn1. RKllMll BOHH BHfOJIOLUVB8JlllCR. Bem1K11i1 i11tepec uo KOH<!>epettuii' y PaniauRx np0ra11m1 3aco611 Macoaoî ihcjjop11-1aui"i Tphox JlepJKaa. YKpaî11CbKii1.ueJierauii" 6yJJo BeJJbMH npm:mtto, mo 3 liyxapecta nauiilwno npuaitahhr Bill noc.tja YKpai"tt11 B PyMyHi"i. IHWOJO np11cmhoio HecnoniaaHKOJO CTaB BHCTyn napo.unoro uenyrnrn YKpa ihh, npo<j>ecopa T.KnRKa, RKHil np11ahaa y'lachhkib KOHcjJepeHuiî Bi.ll imehi.llenyrntib BepxoaHoî Panu YKpaî1111 i a11cnoa11a nepekohahictb y TOM)', mo.llo KiHLtR poky 6yne. Hapew1"i. ni.nnncaho fia3oenil.uorobip MilK YKpaîHoJO i PyMytticJO. Yce ue 11anano naykobomy <f>opymy 6iJJblUOÎ Barn Ta 3Ha'lllMOCTi i nponemohct}))'b8jio uwpe 6aJKa11HR ykpai'11cbkhx uaykobuib i nonithkîb cnianpau10aat11 3 PYMYHCbKHMll KoneraMn 3 MeTOIO cnijibhoro nowyky ÎCTOpH'lHOÎ ÎCTHllll Ta BJaCMOBHri.uHoro UllBiJii30BaHoro nianory. OneKca IlnocKan, ~ypuanict

310 836 Ecouri - Die Echo - Bi.u,ryKH Trei centre ştiinţifice de studiere a unei probleme istorice* Recent, la Rădăuti, România, a avut loc o conferintă internaţională cu genericul Bucovina Aspecte politice, sociale, culturale, economice şi demografice. Organizată cu sprijinul Consiliului pentru Problemele Românilor de Pretutindeni al Guvernului României, ea a găzduit trei legaţii de savanţi de la trei centre ştiinţifice din trei ţări. Toate aceste centre!ie ocupă, în temei, de udierea unei probleme: Bucovina. Ele sunt: Bucovina-Augsburg (Germania), Centrul Bucovinean ~ Cercetări ştiintifice de la Universitatea Cernăuti (Ucraina) şi Centrul pentru Studierea Problemelor Bucovinei al Academiei Române (România). Lucrările conferinţei s-au desflişurat între 31 mai şi 3 iunie la sediul Centrului român, oraşul Rădăuţi, continuând apoi la Bucureşti printr-o sesiune specială în aula Academiei Române. După încheierea conferinţei. corespondentul nostru a solicitat un interviu celor trei directori ai centrelor ştiinţifice: domnii dr. Ortfried Kotzian, Germania; prof.dr. Oleg Panciuk, Ucraina; prof.dr. Dimitrie Vatamaniuc, România. Conferinta şi-a încheiat lucrările prin adoptarea unei declaraţii comune, acceptată, în unanimitate, de către participanti. - Stimaţi domni, în aceste zile am înţeles ce sarcină responsabilă v-aţi asumat în elucidarea unei probleme deosebit de controversată., lucru observat chiar şi la actuala conferiniă. M-a bucurat, însă, atmosfera de tolerantă ce a dominat în toate cele trei faze: prezentarea comunicărilor, a întrebărilor şi comentariile pe marginea lor. Dar care ar fi scopul acestor trei centre ştiin\ifice organizate în trei ţări care se ocupă de o singură problemă, aceea a Bucovinei? - Ortfried Kotzian: Ideea de a înfiinţa un institut de cercetare a probleme/or bucovinene s-a născut atunci când ţinutul Schwaben din Bavaria a preluat un fel de patronaj asupra nemţilor de origine bucovineană, care au fost sfrămutaţi din locurile lor de baştină în anii în spaţiul german. Argumentul creării acestui centru a/ost următorul: nemţii originari din Bucovina ar putea sau chiar pot constitui cea mai bună punte de legătură între trecutul şi prezentul unui spaţiu geografic cu bune tradiţii de convieţuire între toate păturile şi toate etniile din Bucovina. Noi am putea, esenţial, contribui la reconstituirea acelui mod de viaţă bucovinean, dacă vom continua şi pe viitor colaborarea tripartită în ceea ce priveşte studierea trecutului istoric al acestei regiuni. - D. Vatamaniuc: Centrul nostru din Rădăuţi este primul Institut academic care s-a înfiinţat de la 1975 şi până acum în Bucovina. Mă bucură faptul că am putut stabili legături de colabomre cu celelalte institute - din Cernăuţi şi Augsburg. Spre că numai printr-o colaborare rodnică a savanţilor istorici din aceste trei centre de cercetări ştiinţifice vom face să triumfe un adevăr istoric, să elucidăm împreună multe probleme discutabile în prezent. Prin stabilirea unor teme comune de cercetare, mizând pe adevărul istoric, pe obiectivitate reciprocă, pe atitudine tolerantă - anume aşa văd şi doresc activitatea noastră comună în viitor. - Oleg Panciuk: Prin crearea Centrului Bucovinei la Cernăuţi, noi ne-am pus drept scop de a colabora cu colegii noştri de la centrele din Rădăuţi şi Augsburg, de a face schimb de opinii asupra unei probleme ce ţine de tratarea trecutului istoric al Bucovinei. Vorba e că orice disimulare, fie că ea vine din partea noastră sau cea română sau cea germană îi face pe oameni să se simtă disconfortaţi când vin într-o ţară sau alta. Noi vrem ca bucovinenii, cel puţin, să se simtă bine. Din acest punct de vedere pornind, noi dorim ca la aceşti oameni să ajungă informaţii corecte cu privire la istoria Bucovinei. Tratând problemele de istorie şi cultură ale acestui ţinut, cred că vom contribui la renaşterea spirituală a lui chiar şi acum, când o parte a Bucovinei e în România, iar alta e în Ucraina. Şi apoi. de ce bucovinenii să nu vorbească în trei limbi: română, ucraineană şi germană, mai ales că ultima e şi de circulaţie internaţională. Desigur, pentru o renaştere a spiritualităţii e nevoie de 5, 1 O sau poate 15 ani. Eu sper că, totuşi, vom ajunge să trăim asemenea vremi. "Concordia" (Cernăuţi), 1996, 15 iunie, p.2.

311 Ecouri - Die Echo - Bi.u.ryKH 837 E bine că savantii din cele trei tări se adună la masa rotundă a dezbaterilor într-o problemă atât de controversată cum e Bucovina, şi la fel de bine că ei şi-au unit forţele în căutarea unui adevăr istoric ce ar duce la disparitia prezentelor controverse. - O.Kotzian: Sunt convins că se va realiza o apropiere a punctelor de vedere în această dispută. Din punctul meu de vedere trebuie să ne străduim în a ajunge la o apropiere, la înţelegere în ceea ce priveşte problemele care se află în prezent în centrul discuţiilor. Altfel nu ne vom putea achita în faţa sărăciei care stă în faţa noastră: menţinerea unei atmosfere paşnice pe care ne-am propus-o drept obiectiv final al colaborării noastre. De fapt, ceea ce ne-am propus noi. nu e altceva decât atmosfera la care aspiră întreaga Europă. Totodată suntem de părere că istoricii trebuie să depună eforturi în toate domeniile. Ion Drumeş Multiethnische und multikulturelle Forschungstatigkeit Gesprăch mit Dr. Ortfied Kotzian, Leiter des Bukowina-Instituts GegrOndet wurde das Bukowina-Institut am 27. Juli 1988 im Haus des Bezirkes Schwaben in Augsburg, unter der Schirmherrschaft eines Trăgervereins, dem au8er Wissenschaftlern, schwabischen und buchenlanddeutschen Vertretern noch vier Institutionen angehoren; der Bezirk Schwaben, die Landsmannschaft der Buchenlanddeutschen, die Raimund Friedrich-Kaindel-Gesellschaft und die Schwabische Forschungsgemeinschaft. Das Bukowina-Institut, politisch und konfessionell unabhăngig, hat als Hauptaufgabe die Erforschung und Dokumentation von Geschichte, Landeskunde und Kultur der Bukowina. Der Schwerpunkt der wissenschaftlichen Tătigkeit wird auf den spezifischen Charakter der multiethnischen und multikonfessionellen Region Bukowina gelegt. KOrzlich weilten auf einer Rumănien-Reise die Wissenschaftler und zahlreiche Mitarbeiter dieses Forschunginstitutes, ein willkommener Anla8, um an den Leiter des Bukowina-Instituts, Dr. Ortfried Kotzian, einige Fragen zu richten: Welches ist der AnlajJ lhrer Rumănien-Reise? Wir haben in Radautz eine gemeinsame Tagung der drei Bukowina-Institute aus Deutschland. Rumanien und der Ukraine veranstaltet und dieses Mal war es ein historisches Thema, mit dem wir uns befal3ten: "Die Bukowina von ", also bis zur Einfllhrung des Landtags in der Bukowina.. Wie schătzen Sie die Zusammenarbeit mit lhren Partner-lnstitutionen ein? Seit mehreren Jahren haben wir gute Kontakte zu diesen lnstituten, die immer wieder Symposien zu verschiedenen Themenbereichen veranstalten. Dieses Mal hat die Filiale Jassy der Rumlinischen Akademie die Trligerschaft Obemommen. Professor Vatamaniuc zusammen mit seinem Kollegen Prof. Oleg Pantschuk aus Czemowitz und unserem Institut aus Augsburg moderierten die Tagung. Welches sind die Forschungsbereiche des Bukowina-Jnstituts? Eigentlich sind wir ein Forschungs- und Kulturinstitut. Im wesentlichen geht es -darum, dal3 wir ein Dokumentationszentrum sind, was auch in unserer Satzung festgehalten wird. Eine besondere Zielsetzung ist die Frage der Multinationalităt in der Bukowina, als Modell fllr ein zukonftiges vereintes Europa. Dies ist ein Zentralziel unserer Arbeit, wie Iebten fi"iedlich zahlreiche Nationalităten zusammen. AuBerdem gibt es an unserem Institut eine ganze Reihe von Sprachkursen. Wir bieten jedes Semester fllnf Sprachen, darunter auch Rumllnisch an. Diese laufen seit mehrere.n Jahren und kommen sehr gut an. Weitere Forschungsprojekte sind die Erstellung eines ukrainischen Lehrwerks, weil die Ukrainer ein solches noch nicht h'aben. Dann haben wir ein Projekt, das sogenannte Eurodreieck Schwaben, Nord- und SOdbukoJiila das von der Robert-Bosch-Stiftung finanziert wird. Zu diesem ' "Allgemeine Deutsche Zeitung", Nr. 888,

312