PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR. Doxorubicină Teva 2 mg/ ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă clorhidrat de doxorubicină

Transkript

1 AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5883/2013/ Anexa 1 Prospect PROSPECT: INFORMAŢII PENTRU UTILIZATOR Doxorubicină Teva 2 mg/ ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă clorhidrat de doxorubicină Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament. - Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. - Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. - Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului. În acest prospect găsiţi: 1. Ce este Doxorubicină Teva şi pentru ce se utilizează 2. Înainte de a vi se administra Doxorubicină Teva 3. Cum vi se va administra Doxorubicină Teva 4. Reacţii adverse posibile 5. Cum se păstrează Doxorubicină Teva 6. Informaţii suplimentare 1. CE ESTE DOXORUBICINĂ TEVA ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ Substanţa activă din medicament este clorhidratul de doxorubicină. Doxorubicină Teva aparţine grupului de medicamente antitumorale (anticanceroase) numite antracicline. Doxorubicină Teva distruge celulele tumorale (canceroase) şi asigură că acestea nu mai pot creşte. Doxorubicină Teva este utilizat în tratamentul următoarelor boli: - cancer de sân - cancer osos (osteosarcom), administrat înainte de şi după o intervenţie chirurgicală - cancer al ţesuturilor moi (sarcom avansat al ţesuturilor moi la adulţi) - cancer pulmonar (cancer pulmonar cu celule mici) - cancer al ţesutului limfatic (limfom Hodgkin şi non-hodgkinian) - anumite tipuri de cancer al sângelui (leucemie acută limfoblastică sau mieloblastică) - cancer al măduvei osoase (mielom multiplu) - cancer al mucoasei uterine (cancer endometrial avansat sau recurent) - cancer al glandei tiroide (cancer tiroidian papilar/ folicular avansat, cancer tiroidian anaplastic) - anumite tipuri de cancer ale vezicii urinare (cancer avansat local sau aflat în stadiu de răspândire). De asemenea, este utilizat intravezical (în vezica urinară), în cancerul vezicii urinare incipient (superficial), pentru a preveni reapariţia cancerului vezicii urinare după o intervenţie chirurgicală. - cancer recurent al ovarelor - un anumit cancer la rinichi apărut în copilărie (tumoră Wilms) - cancer al ţesutului nervos apărut în copilărie (neuroblastom avansat). De asemenea, Doxorubicină Teva este utilizat în asociere cu alte medicamente anticanceroase. Deoarece Doxorubicină Teva este un medicament anticanceros, acesta vă va fi administrat într-o unitate specială şi sub supravegherea unui medic specializat în utilizarea medicamentelor 1

2 anticanceroase. Personalul unităţii vă va explica despre ceea ce aveţi nevoie pentru a avea grijă deosebită pe parcursul şi după tratament. Acest prospect poate să vă ajute să vă amintiţi acest lucru. 2. ÎNAINTE DE A VI SE ADMINISTRA DOXORUBICINĂ TEVA NU trebuie să vi se administreze Doxorubicină Teva: - dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la clorhidrat de doxorubicină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament sau la alte medicamente care aparţin aceluiaşi grup (aşa numitele antracicline sau antracendione) - dacă alăptaţi. În funcţie de calea de administrare, NU vi se va administra Doxorubicină Teva în următoarele situaţii: Intravenos (într-o venă): - dacă aveţi numărul de celule din sânge scăzut, funcţia măduvei osoase este scăzută (mielosupresie) sau aveţi o inflamaţie a mucoasei bucale (stomatită), din cauza tratamentului anterior cu medicamente pentru cancer şi/sau radiaţii. - dacă aveţi orice altă boală infecţioasă - dacă aveţi o insuficienţă hepatică severă - dacă aveţi probleme cu inima (tulburări severe de ritm cardiac, funcţie scăzută a inimii, infarct miocardic (în trecut), inflamaţie a inimii). Acestea pot fi probleme care se dezvoltă rapid, dar care au o acţiune scurtă, dar severă - dacă aţi fost trataţi în prealabil cu medicamente asemănătoare anticanceroase (alte antracicline) şi vi s-a administrat doza maximă din acestea. Intravezical (în vezica urinară): - dacă cancerul s-a extins la peretele vezicii urinare. - dacă aveţi o infecţie de tract urinar - dacă aveţi o inflamaţie a vezicii urinare - dacă aveţi probleme cu utilizarea cateterului (un tub introdus în vezica urinară pentru eliminarea urinii) - dacă aveţi sânge în urină (hematurie). Medicul dumneavoastră va avea grijă deosebită în timp ce vi se administrează Doxorubicină Teva - dacă sunteţi vârstnic - dacă aţi avut în trecut o boală de inimă - dacă aţi avut în trecut o afectare a măduvei osoase - dacă aţi fost tratat cu radiaţii în cavitatea toracică (mediastin) - dacă aţi fost tratat cu medicamente asemănătoare anticanceroase (alte antracicline). Informaţii importante despre Doxorubicină Teva Doxorubicina poate cauza infertilitate la bărbaţi şi femei, care poate fi permanentă. Dacă aveţi o senzaţie de arsură sau usturime la locul unde vi s-a administrat injectabil doxorubicină, aceasta se poate datora unei scurgeri de doxorubicină din venă. Dacă observaţi acest lucru, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră, deoarece acesta va începe tratamentul într-o venă diferită şi va monitoriza cu atenţie zona afectată. Dacă aţi fost tratată anterior cu doxorubicină şi rămâneţi gravidă (chiar până la 20 ani în urmă), medicul vă va monitoriza inima, chiar dacă nu aţi avut probleme cu inima în trecut. Urina dumneavoastră poate fi de culoare roşiatică în timpul tratamentului cu Doxorubicină Teva. Pe parcursul tratamentului cu Doxorubicină Teva este posibil să apară simptome severe de greaţă, vărsături şi inflamaţii ale mucoasei gurii sau nasului. Dacă aveţi oricare dintre aceste simptome, spuneţi imediat medicului dumneavoastră care vă va administra orice tratament necesar. Vaccinarea în timpul tratamentului cu Doxorubicină Teva nu este recomandată. Trebuie, de asemenea, să evitaţi contactul cu persoanele care au fost recent vaccinate cu vaccinul poliomielitic. 2

3 Înaintea şi în timpul tratamentului cu Doxorubicină Teva, medicul dumneavoastră vă va: verifica numărul de celule din sânge înainte de fiecare ciclu de tratament, deoarece tratamentul cu doxorubicină vă poate afecta măduva osoasă, determinând o scădere a numărului de celule albe din sânge şi vă poate face mai susceptibil la infecţii şi sângerări. Dacă măduva osoasă este grav afectată, medicul dumneavoastră vă poate scădea, opri sau amâna tratamentul. controla plămânii şi pieptul pentru a se asigura că plămânii dumneavoastră funcţionează normal pe parcusul tratamentului. efectua o electrocardiogramă (ECG), care înregistrează activitatea inimii dumneavoastră, înainte de începerea tratamentului cu doxorubicină şi pe parcusul întregului tratament, deoarece doxorubicina poate determina inflamaţie a muşchiului inimii (cardiomiopatie). Acest lucru poate să apară mai ales dacă aţi avut în trecut o boală de inimă, aveţi peste 70 ani sau mai puţin de 15 de ani, aţi fost tratat anterior cu doxorubicină (sau alte medicamente înrudite cu antraciclină) sau aţi fost supus radioterapiei în cavitatea toracică. O doză cumulativă de mg/m 2 nu trebuie depăşită, deoarece la doze mai mari riscul de dezvoltare a insuficienţei cardiace creşte considerabil, mai ales la copii şi la pacienţii care au avut în trecut o boală de inimă. La copii, doza cumulativă maximă este, de obicei considerată, 300 mg/m 2 (la copiii cu vârsta sub 12 de ani) până la 450 mg/m 2 (copii cu vârsta peste 12 ani). Pentru sugari, dozele cumulative maxime pot fi chiar mai mici. Medicul dumneavoastră vă poate efectua, de asemenea, şi alte teste, pentru a vă monitoriza funcţia inimii. monitoriza concentraţiile de acid uric din sânge şi se va asigura că aveţi un aport suficient de lichide, deoarece doxorubicina poate creşte concentraţia de acid uric în sânge (hiperuricemie). examina gura şi gâtul cu regularitate în timpul tratamentului, deoarece doxorubicina poate determina modificări ale mucoasei gurii şi gâtului. monitoriza funcţia rinichilor. Poate fi necesară o scădere a dozei. monitoriza funcţia ficatului (prin analize de sânge). Poate fi necesară o micşorare a dozei în cazul în care funcţia hepatică este scăzută. verifica starea de sănătate generală, deoarece doxorubicina nu trebuie utilizată dacă aveţi orice inflamaţie, ulcere sau diaree. Orice infecţii vor fi tratate de către medicul dumneavoastră înainte de a vi se administra Doxorubicină Teva. Utilizarea altor medicamente Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă: - aţi fost tratat cu orice alte medicamente din clasa antraciclinelor sau alte medicamente care vă pot afecta inima, cum sunt 5-fluorouracil, ciclofosfamidă sau paclitaxel (medicamente anticanceroase) sau orice medicamente care afectează funcţia inimii (cum sunt blocantele canalelor de calciu). - aţi fost tratat sau urmează să vi se administreze trastuzumab (medicament anticanceros), deoarece medicul dumneavoastră va trebui să vă monitorizeze funcţia cardiacă. - aţi fost tratat cu 6-mercaptopurină (medicament anticanceros), deoarece riscul de reacţii adverse la ficat este crescut. - aţi fost tratat cu medicamente care afectează funcţia măduvei osoase, cum sunt medicamentele citostatice (de exemplu citarabina, cisplatina sau ciclofosfamida), sulfonamide (pentru infecţii), cloramfenicol (pentru infecţii), fenitoină (pentru epilepsie), derivaţi de amidopirină (pentru dureri şi inflamaţii), medicamente antiretrovirale (pentru SIDA). Acest lucru poate duce la afectarea măduvei osoase determinând o scădere a numărului de celule sanguine. - luaţi ciclosporină (pentru a suprima imunitatea naturală) sau cimetidină (pentru ulcer gastric), concentraţia de doxorubicină din sânge poate creşte. Medicul dumneavoastră poate lua în considerare scăderea dozei. - luaţi fenobarbital (pentru epilepsie) sau rifampicină (antibiotic), concentraţia de doxorubicină din sânge poate scădea şi poate determina scăderea efectului medicamentului Doxorubicină Teva. - aţi urmat sau urmaţi radioterapie; reacţiile adverse pot creşte. 3

4 - aţi luat ciclofosfamidă (medicament anticanceros); riscul de apariţie al reacţiilor adverse la nivelul vezicii urinare (cistite hemoragice, infecţie a vezicii urinare care cauzează, uneori, apariţia de sânge în urină) creşte. - sunteţi tratat sau aţi fost tratat cu paclitaxel (medicament anticanceros), efectele sau reacţiile adverse ale doxorubicinei pot creşte. - luaţi medicamente care scad acidul uric. Poate fi necesară ajustarea dozelor acestor medicamente, deoarece doxorubicina poate creşte concentraţiile de acid uric din sânge. - luaţi digoxină (pentru inimă); efectul digoxinei poate scădea. - luaţi medicamente utilizate pentru a controla epilepsia, cum sunt fenitoina, carbamazepina, valproatul; efectul acestor medicamente poate scădea. - sunteţi de asemenea, în tratament cu heparină (utilizată pentru a preveni coagularea sângelui) sau 5-fluorouracil (medicament anticanceros). Dacă sunt administrate prin aceeaşi perfuzie, doxorubicina se poate lega de aceste medicamente, fiind posibilă pierderea efectului medicamentului. Sarcina şi alăptarea Dacă sunteţi femeie, nu trebuie să rămâneţi gravidă pe parcursul tratamentului cu doxorubicină sau până la 6 luni după tratament. Dacă sunteţi bărbat, trebuie să luaţi măsuri de precauţie adecvate pentru a vă asigura că partenera dumneavoastră nu rămâne gravidă pe parcursul tratamentului dumneavoastră cu doxorubicină sau până la 6 luni după tratament. Dacă aveţi în vedere să deveniţi părinţi după tratament, vă rugăm să discutaţi cu medicul dumneavoastră. Deoarece doxorubicina poate determina infertilitate permanentă, se recomandă să discutaţi cu medicul dumneavoastră posibilitatea de a congela sperma înainte de a începe tratamentul (criopăstrare sau crioconservare). Doxorubicina nu este recomandată dacă sunteţi gravidă. Alăptarea trebuie întreruptă pe durata tratamentului cu Doxorubicină Teva. Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament. Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor Nu conduceţi vehicule sau nu folosiţi orice unelte sau utilaje dacă vă simţiţi rău, aveţi greaţă, vărsături sau ameţeli. 3. CUM VI SE VA ADMINISTRA DOXORUBICINĂ TEVA Doxorubicină Teva vi se va administra de către un medic. Înainte de începerea tratamentului sau în timpul tratamentului medicul dumneavoastră poate să vă supună la anumite teste, cum sunt analize de sânge, ECG etc, pentru a stabili doza potrivită de Doxorubicină Teva pentru dumneavoastră. Doxorubicină Teva vă va fi administrat, fie în venă, printr-o perfuzie intravenoasă, fie în vezica dumneavoastră urinară. Prepararea şi administrarea medicamentului dumneavoastră trebuie să fie efectuată numai în spital de către personalul medical bine pregătit. Doza administrată depinde de vârsta dumneavoastră (doza poate fi scăzută la copii şi pacienţii vârstnici), suprafaţa corpului dumneavoastră şi starea medicală generală. Doza depinde, de asemenea, de orice alt tratament pe care l-aţi avut pentru cancer. Medicul dumneavoastră va calcula suprafaţa dumneavoastră corporală în metri pătraţi (m 2 ). Acest medicament vi se va administra la fiecare 3 săptămâni, pentru o durată de la 6 până la 12 luni. La administrarea în vezica urinară, doza va fi repetată la intervale de la 1 săptămână la 1 lună. Durata exactă a tratamentului dumneavoastră va depinde de starea dumneavoastră. 4

5 Pacienţii cu afecţiuni renale sau hepatice Dacă aveţi probleme severe ale funcţiei rinichilor sau ficatului, poate fi necesară scăderea dozei. Dacă vi se administrează mai mult decât trebuie din Doxorubicină Teva Deoarece medicul vă administrează medicamentul, este puţin probabil să vi se administreze o supradoză. Cu toate acestea, dacă aveţi nelămuriri trebuie să spuneţi imediat medicului dumneavoastră sau asistentei. Reacţiile datorate unei concentraţii mai mari de Doxorubicină Teva includ: inflamaţii ale stomacului şi intestinului (în special mucoasa), probleme cardiace şi leziuni severe ale măduvei osoase (mielosupresie). Acestea pot fi însoţite de un risc crescut de sângerare şi vânătăi, precum şi de un risc crescut de apariţie a infecţiilor (leucopenie). Tratamentul va avea loc în spital şi constă în administrarea de antibiotice, transfuzii de sânge (în special de celule albe din sânge şi trombocite), precum şi un tratament al reacţiilor adverse. Este posibil să fiţi transferat într-o cameră sterilă. În cazul în care aveţi orice problemă cu inima, un medic specialist (cardiolog), trebuie să vă consulte. Administrarea accidentală în afara venei (extravazare) poate provoca reacţii adverse severe, incluzând moartea ţesutului (necroză) şi inflamaţie a venelor care implică formarea unui cheag de sânge. O senzaţie de arsură în zona perfuziei poate fi un semn al extravazării; avertizaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră dacă credeţi că acest lucru a avut loc. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau asistentei medicale. 4. REACŢII ADVERSE POSIBILE Ca toate medicamentele, Doxorubicină Teva poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă apar următoarele: o reacţie alergică care poate provoaca umflarea buzelor, feţei sau a gâtului determinând dificultăţi grave de respiraţie, erupţii trecătoare pe piele sau urticarie, şoc anafilactic (o scădere severă a tensiunii arteriale, paloare, agitaţie, puls slab, stare de conştienţă scăzută). simptome severe de greaţă, vărsături şi inflamaţii ale mucoasei gurii sau nasului. Acestea sunt reacţii adverse foarte grave, dar rare. Este posibil să aveţi nevoie de îngrijiri medicale de urgenţă. Unele dintre reacţiile adverse pot fi foarte grave şi astfel pacientul trebuie să fie monitorizat cu atenţie. Unele dintre reacţiile adverse depind de viteza de administrare şi de doza de doxorubicină. Afectarea măduvei osoase este un exemplu de astfel de reacţie şi poate fi foarte gravă, deşi este de obicei, temporară. Simptomele generale de afectare a măduvei osoase sunt febră, infecţii, otrăvirea sângelui (sepsis), şoc (scăderea severă a tensiunii arteriale, paloare, nelinişte, puls slab, rapid, piele lipicioasă, stare de conştienţă scăzută), ca urmare a otrăvirii sângelui (şoc septic), sângerare, neoxigenare a ţesuturilor (hipoxie tisulară) şi moartea ţesutului. Administrarea accidentală în afara venei (extravazare) poate provoca inflamaţii severe ale pielii (celulită), apariţia de vezicule, inflamaţii ale venelor cu formarea unui cheag de sânge (tromboflebită), inflamaţii ale glandelor caracterizate prin durere, dungi de culoare roşie sub suprafaţa pielii (limfangită), precum şi moarte locală a celulelor, care poate necesita intervenţie chirurgicală (incluzând grefe de piele). Următoarele reacţii adverse au fost raportate la frecvenţele aproximative de mai jos: Foarte frecvente afectează mai mult de 1 utilizator din 10 5

6 Frecvente afectează 1 până la 10 din 100 utilizatori Mai puţin frecvente afectează 1 până la 10 din 1000 utilizatori Rare afectează 1 până la 10 din utilizatori Foarte rare afectează mai puţin de 1 utilizator din Cu frecvenţă necunoscută frecvenţa nu poate fi stabilită din datele disponibile Foarte frecvente: Senzaţie de rău (greaţă), stare de rău (vărsături), dureri abdominale, probleme cu aparatul digestiv, diaree Cădere a părului (reversibilă) Colorare în roşu a urinii Afectare a măduvei osoase (supresie medulară), incluzând scădere a numărului de celule albe şi trombocite din sânge, crescând riscul de apariţie a infecţiilor, riscul de sângerare sau vânătăi Anemie (scădere a numărului celulelor roşii din sânge, determinând paloarea pielii şi senzaţie de slăbiciune sau lipsă de aer) Afectare a muşchiului inimii (cardiotoxicitate). Riscul creşte dacă pacientul este tratat prin radioterapie sau alte medicamente toxice pentru inimă, dacă pacientul este în vârstă (peste 60 de ani) sau dacă pacientul are tensiune arterială mare. Efectele pot să apară la scurt timp după tratament sau pot deveni vizibile la câţiva ani după tratament. Inflamaţie a mucoasei nasului, gurii sau vaginului (mucozită) Inflamaţie sau ulceraţie a mucoasei bucale (stomatită), nasului sau gâtului (esofagita), de exemplu ulcere la nivelul gurii şi afte Sensibilitate a pielii la lumină artificială sau naturală (fotosensibilitate), înroşire a feţei Febră. Frecvente: Tulburări de ritm cardiac (bătăi neregulate ale inimii, frecvenţă cardiacă crescută, frecvenţă cardiacă scăzută), contracţia camerelor inimii (ventriculilor), scădere a cantităţii de sânge oxigenat condus de la inimă la ţesuturi, deteriorarea funcţiei muşchiului inimii (cardiomiopatie) care poate pune viaţa în pericol Probleme de sângerare (hemoragie) Pierdere a poftei de mâncare (anorexie) Reacţii alergice în zonele unde aţi fost trataţi cu radioterapie (aşa numita reacţie de recădere) Mâncărime. După administrarea la nivelul vezicii urinare, pot fi observate următoarele reacţii adverse frecvente: Dificultate, durere sau senzaţie de arsură la urinare Cantitate de urină scăzută Frecvenţă crescută de urinare Crampe ale vezicii urinare Inflamaţia vezicii urinare, care, uneori, determină sânge în urină Reacţii adverse asociate cu administrarea locală în vezica urinară, cum este inflamaţia vezicii urinare (cistite chimice). Mai puţin frecvente: Doxorubicina în combinaţie cu alte medicamente anticanceroase poate determina anumite forme de cancer de sânge (leucemie). Aceste forme de cancer sunt vizibile în 1-7 ani Otrăvirea sângelui (sepsis / septicemie) Sângerare la nivelul stomacului sau intestinelor, dureri abdominale, ulcere şi moarte a celulelor ţesutului (necroză) intestinului gros cu sângerări şi infecţii. Acest lucru poate apărea când doxorubicina este utilizată asociat cu citarabină (un medicament anticanceros) Pierdere de apă (deshidratare). Rare: Erupţii trecătoare pe piele (exantem), urticarie 6

7 Colorare a pielii (pigmentare) şi a unghiilor, dezlipire a unghiilor (onicoliză) Frisoane, ameţeli Reacţii la locul de injectare, incluzând mâncărime, erupţii trecătoare pe piele şi durere, inflamaţie a venelor (flebită), îngroşarea sau întărirea pereţilor venelor (fleboscleroză) Reacţie alergică severă, care provoacă dificultăţi de respiraţie sau ameţeli (reacţii anafilactice). Foarte rare: Tulburări de ritm cardiac (modificări nespecifice pe ECG) Cazuri izolate de bătăi neregulate ale inimii (aritmii) care pot pune viaţa în pericol, insuficienţă cardiacă stângă, inflamaţie a mucoasei din jurul inimii care determină dureri de piept şi acumulare de lichid în jurul inimii (pericardită), inflamaţie a muşchiului inimii şi sacului care înconjoară inima (sindrom pericardită- miocardită), lipsa impulsurilor nervoase către inimă (bloc atrio-ventricular, bloc de ramură) Obstrucţionarea unui vas de sânge de un cheag de sânge Ulcer al mucoasei gurii, faringelui, esofagului, stomacului sau intestinelor, coloraţia (pigmentarea) mucoasei gurii Umflare şi amorţeli ale mâinilor şi picioarelor (eritem acral), apariţia de vezicule Afectarea ţesuturilor în special la nivelul mâinilor şi picioarelor, care conduc la roşeaţă, umflături, vezicule, furnicături sau senzaţie de arsură determinate de scurgerea medicamentului în ţesuturi (sindromul eritrodisesteziei palmo-plantar) Funcţionare anormală a rinichilor (insuficienţă renală acută) Concentraţii anormal de mari de acid uric în sânge (hiperuricemie), care pot determina apariţia gutei, pietre la rinichi sau afectare renală datorită distrugerii rapide a tumorii Absenţa ciclurilor menstruale (amenoree) Probleme de fertilitate la bărbaţi (scăderea sau lipsa de spermatozoizi activi) Înroşire a feţei. Frecvenţă necunoscută: Scurtare a respiraţiei datorată spasmului muşchilor căilor respiratorii (bronhospasm) Creştere temporară a valorilor enzimelor hepatice Leziuni grave ale ficatului, care pot progresa, uneori, la deteriorarea permanentă a ţesutului normal al ficatului (ciroza) Inflamaţie a pleoapelor, stratului exterior al ochiului sau al corneei (conjunctivită / keratită), lăcrimare abundentă Durere severă şi umflături la nivelul articulaţiilor Afecţiuni datorate iradierii (la nivelul pielii, plămânilor, gâtului, esofagului, mucoasei stomacului şi intestinelor, inimii), care s-au vindecat pot reapărea în cazul tratamentului cu doxorubicină Piele groasă, solzoasă, pete sau cruste ale pielii (cheratoză actinică). Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră. 5. CUM SE PĂSTREAZĂ DOXORUBICINĂ TEVA A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor. Acest medicament nu trebuie utilizat după data de expirare înscrisă pe etichetă după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respetive. Condiţii de păstrare: Înainte de deschidere: A se păstra la frigider (2-8 C). A nu se congela. După deschidere: Medicamentul trebuie utilizat imediat după deschiderea flaconului. După diluare: 7

8 S-a demostrat stabilitatea chimică şi fizică după diluare, la o concentraţie de 0,5 mg/ml (în soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml sau soluţie de glucoză perfuzabilă 50 mg/ml ) timp de 7 zile când este protejată de lumină, la temperatura camerei (15-25 C) şi la temperatura 2-8 C. După diluare la concentraţia de 0,05 mg/ml, soluţia diluată trebuie utilizată imediat. Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu se administrează imediat, durata şi condiţiile de păstrare înaintea utilizării reprezintă responsabilitatea utilizatorului şi nu trebuie să depăşească 24 ore la 2-8 o C, cu excepţia cazului în care diluarea a avut loc în condiţii aseptice controlate şi validate. Nu utilizaţi Doxorubicină Teva dacă observaţi formare de precipitat în flacoane. Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Medicul dumneavoastră trebuie să elimine medicamentele care nu mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului. 6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE Ce conţine Doxorubicină Teva Substanţa activă este clorhidratul de doxorubicină. Fiecare ml de concentrat pentru soluţie perfuzabilă conţine clorhidrat de doxorubicină 2 mg. Fiecare flacon a 5 ml conţine clorhidrat de doxorubicină 10 mg. Fiecare flacon a 10 ml conţine clorhidrat de doxorubicină 20 mg. Fiecare flacon a 25 ml conţine clorhidrat de doxorubicină 50 mg. Fiecare flacon a 100 ml conţine clorhidrat de doxorubicină 200 mg. Celelalte componente sunt: clorură de sodiu, acid clorhidric (E507), hidroxid de sodiu (E524) şi apă pentru preparate injectabile. Cum arată Doxorubicină Teva şi conţinutul ambalajului Doxorubicină Teva 2 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă este o soluţie limpede, de culoare roşie. Soluţia este disponibilă în flacoane din sticlă incoloră, închise cu dop din cauciuc clorobutilic sigilat cu capsă din aluminiu şi acoperită cu un disc colorat. Doxorubicină Teva 2 mg/ml este disponibilă în flacoane de 5 ml, 10 ml, 25 ml şi 100 ml. Fiecare cutie conţine un flacon pentru administrare injectabilă. Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă Teva Pharmaceuticals S.R.L. Str. Domniţa Ruxandra nr. 12, parter, sector 2, Bucureşti România Fabricantul Pharmachemie B.V., Swensweg 5, 2031 GA Haarlem, Olanda Acest medicament este autorizat în Statele Membre ale Spaţiului Economic European sub următoarele denumiri comerciale: Austria Belgia Republica Doxorubicin Teva 2mg/ml Konzentrat zur Herstellung einer Infusionslösung Doxorubicine Teva 2mg/ml concentraat voor oplossing voor infusie Doxorubicin Teva 2 mg/ml, koncentrát pro přípravu infuzního roztoku 8

9 Cehă Danemarca Estonia Germania Grecia Irlanda Italia Lituania Luxembourg Letonia Polonia Portugalia România Spania Republica Slovacia Slovenia Doxorubicin Teva Doxorubicin Teva Doxorubicinhydrochlorid Teva 2 mg/ml Konzentrat zur Herstellung einer Infusionslösung Doxorubicin Hydrochloride Teva 2 mg/ml πυκνό διάλυμα για παρασκευή διαλύματος προς έγχυση Doxorubicin Teva 2 mg/ml concentrate for solution for infusion Doxorubicina Teva 2 mg/ml concentrato per soluzione per infusione Doxorubicin Teva 2 mg/ml koncentratas infuziniam tirpalui Doxorubicine Teva 2 mg/ml solution à diluer pour perfusion Doxorubicin Teva 2 mg/ml koncentrāts infūziju šķīduma pagatavošanai Doxorubicin Teva Doxorrubicina Teva Doxorubicină Teva 2 mg/ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă Doxorubicina Teva 2 mg/ml concentrado para solución para perfusión EFG Doxorubicin Teva 0,2 % Doksorubicin Teva 2 mg/ml koncentrat za raztopino za infundiranje Acest prospect a fost aprobat în Octombrie Următoarele informaţii sunt destinate numai medicilor şi personalului medical: Incompatibilităţi Doxorubicina este incompatibilă cu heparina, aminofilina, cefalotina, dexametazonă, fluorouracil şi hidrocortizon. Doza şi mod de administrare Manipularea soluţiei de Doxorubicină Teva trebuie să fie efectuată cu precauţie. Orice contact cu soluţia trebuie evitat. În timpul pregătirii soluţiei trebuie să fie utilizată o tehnică de lucru strict aseptică; măsurile de protecţie trebuie să includă utilizarea de mănuşi, mască, ochelari de protecţie şi îmbrăcăminte de protecţie. Utilizarea unei hote cu flux de aer laminar vertical (FAL) este recomandată. Personalul trebuie să fie instruit pentru manipularea medicamentelor citotoxice. Femeile gravide trebuie excluse de la manipularea acestui medicament. În cazul în care Doxorubicină Teva intră în contact cu pielea sau mucoasele, zona expusă trebuie bine spălată cu apă şi săpun. Dacă substanţa ajunge în ochi, clătiţi cu apă sau ser fiziologic steril, apoi adresaţi-vă unui medic oftalmolog. După utilizare, sticlele şi materialele folosite la injectare, incluzând mănuşile, trebuie să fie distruse în conformitate cu normele de utilizare a medicamentelor citostatice. Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu cerinţele locale. Inactivarea soluţiei pierdute sau scurse se obţine prin tratarea cu soluţie de hipoclorit de sodiu de 1 % sau pur şi simplu cu tampon de fosfat (ph>8), până când soluţia este îndepărtată. Toate materialele de curăţare trebuie să fie eliminate astfel cum este indicat anterior. Flaconul trebuie adus la temperatura camerei înainte de introducerea acului. 9

10 Tratamentul cu doxorubicină trebuie iniţiat de către un medic cu experienţă îndelungată în tratamentul cu medicamente citostatice sau după consultarea acestuia. Pacienţii trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie şi frecvent pe parcursul tratamentului. Doxorubicina NU trebuie administrată pe cale intramusculară, subcutanată, orală sau intratecală. Administrarea intravenoasă (i.v.) a doxorubicinei trebuie efectuată cu mare grijă şi se recomandă ca medicamentul să se administreze, prin intermediul unui tub de perfuzie cu soluţie salină izotonă sau glucoză 5% perfuzabilă în decurs de 3-5 minute. Această metodă scade la minimum riscul de dezvoltare a trombozei şi extravazării perivenoase care pot determina celulită severă, apariţie de vezicule şi necroza ţesuturilor. Doxorubicina poate fi administrată intravenos în bolus în câteva minute, sub formă de perfuzie scurtă de până la o oră, sau în perfuzie continuă, până la 96 de ore. O injectare directă intravenoasă nu este recomandată, datorită riscului de extravazare, care poate să apară în prezenţa aspiraţiei prin ac a sângelui eliminat. Administrare intravenoasă: Doza administrată se calculează de obicei, în funcţie de suprafaţa corporală (mg/m 2 ). Schema de tratament poate varia, dependent de indicaţii (tumori solide sau leucemia acută) şi conform utilizării sale în schemele de tratament specific (în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente citotoxice, sau ca parte a unor proceduri multidisplinare care includ chemoterapia combinată, intervenţiile chirurgicale, radioterapia şi tratamentul hormonal). Monoterapie: Doza recomandată este de mg/m 2 administrată intravenos sub forma unei singure doze sau în doze divizate administrate intravenos în 2-3 zile consecutive la intervale de 21 zile. Schema de tratament şi dozele pot fi ajustate conform protocolului. Pentru informaţii mai exacte despre doze, vă rugăm consultaţi protocoalele curente. Terapie combinată: Dacă Doxorubicină Teva este administrată în asociere cu alte medicamente citostatice, doza trebuie scăzută la mg/m 2 la intervale de 3 până la 4 săptămâni. Doza cumulativă maximă: Pentru a evita cardiomiopatia, se recomandă ca doza cumulativă pe durata de viaţă a doxorubicinei (incluzând administrarea cu alte medicamente cum este daunorubicina) să nu depăşească mg/ m 2 suprafaţă corporală; este necesară o precauţie deosebită dacă este depăşită doza cumulativă de 400 mg/m 2 în cazuri de iradiere anterioară a mediastinului, anterior sau concomitent tratamentului cu medicamente potenţial cardiotoxice precum şi la pacienţii cu risc crescut (adică pacienţi cu hipertensiune arterială, pe o perioadă mai mare de 5 ani; cu antecedente de leziuni coronariene, valvulare sau miocardice; sau la pacienţii în vârstă de peste 70 de ani). Funcţia cardiacă a acestor pacienţi trebuie monitorizată. Grupe speciale de pacienţi: Pacienţi imunodeprimaţi: În cazul prezenţei imunosupresiei; doza trebuie scăzută, astfel o schemă de tratament alternativă este administrarea a mg/m 2 suprafaţă corporală pe săptămână. Pacienţi cu insuficienţă hepatică: În cazul unei funcţii hepatice scăzute, doza trebuie ajustată conform tabelului următor: Bilirubinemie Doza recomandată µmol/l ½ x doza normală > µmol/l ¼ x doza normală > 85 µmol/l Oprirea tratamentului Pacienţi cu insuficienţă renală: La pacienţii cu insuficienţă renală (RFG mai mică de 10 ml/min) trebuie administrată numai 75 % din doza recomandată. 10

11 Pacienţi cu risc de insuficienţă cardiacă: În cazul pacienţilor cu un risc crescut de toxicitate cardiacă trebuie să fie luat în considerare tratamentul cu doză unică sub formă de perfuzie continuă timp de 24 ore, decât injectarea. Astfel, toxicitatea cardiacă poate fi mai puţin frecventă, fără scăderea eficacităţii terapeutice. La aceşti pacienţi, fracţia de ejecţie trebuie măsurată înainte de fiecare administrare. Pacienţii cu rezervă limitată a măduvei osoase, independent de implicarea măduvei hematopoietice în cadrul bolii: Doza poate fi scăzută la pacienţii cu antecedente de tratament cu medicamente mielosupresive. Rezerva acestora de măduvă hematopoietică poate fi insuficientă. Doxorubicină Teva nu trebuie schimbată cu o formulare lipozomală a doxorubicinei. Din cauza riscului considerabil de cardiotoxicitate indusă de doxorubicină în timpul copilăriei trebuie utilizate anumite doze cumulative maxime care depind de vârsta pacienţilor. La copiii (cu vârsta sub 12 ani) doza cumulativă maximă este considerată de obicei 300 mg/m 2, în timp ce la adolescenţi (cu vârsta peste 12 ani) doza cumulativă maximă este stabilită la 450 mg/m 2. La sugari, dozele cumulative maxime nu au fost stabilite, dar este presupusă o tolerabilitate mult mai mică. Poate fi necesar ca dozele administrate la copii să fie scăzute, de aceea vă rugăm să consultaţi protocoale de tratament şi literatura de specialitate. E posibil să fie necesar ca dozele administrate la vârstnici să fie de asemenea scăzute. Administrare intravezicală: Doxorubicină Teva poate fi administrat prin instilare intravezicală în tratamentul cancerului superficial de vezică urinară şi pentru a preveni recidiva după rezecţie transuretrală (RTU). Doza recomandată pentru tratamentul intravezical al cancerului superficial de vezică urinară este de mg administrat în ml de soluţie salină izotonă pe instilare. Concentraţia optimă este de aproximativ 1 mg/ml. Soluţia trebuie să rămână în vezica urinară timp de 1-2 ore. În această perioadă, pacientul trebuie întors la 90 la fiecare 15 minute. Pentru a evita diluarea nedorită cu urină, pacientul trebuie informat să nu bea nimic, pentru o perioadă de 12 de ore înainte de instilare (astfel se scade formarea de urină la aproximativ 50 ml/h). Instilarea poate fi repetată, la un interval cuprins între 1 săptămână până la 1 lună, dependent de tipul tratamentului, terapeutic sau profilactic. Controlul tratamentului Înaintea sau în timpul tratamentului cu doxorubicină sunt recomandate următoarele examene de monitorizare (frecvenţa acestor examinări depinde de starea generală a pacientului, doza şi medicaţia asociată): - radiografii pulmonare şi toracice şi ECG - monitorizarea periodică a funcţiei cardiace (FEVS, de exemplu ECG, UCG şi scanare AGMU) - inspecţie a cavităţii orale şi faringelui pentru modificări ale mucoasei - analize sanguine: hematocrit, trombocite, numărătoarea diferenţială a celulelor albe, GPT, GOT, LDH, bilirubină, acid uric, ALP. Controlul funcţiei ventriculului stâng Măsurarea FEVS utilizând ecografia sau scintigrafia cardiacă trebuie efectuată pentru a optimiza boala de inimă a pacientului. Acest control trebuie să se facă înainte de începerea tratamentului şi după fiecare doză acumulată de aproximativ 100 mg/m 2. După diluare S-a demostrat stabilitatea chimică şi fizică după diluare la o concentraţie de 0,5 mg/ml cu soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţie de glucoză perfuzabilă 50 mg/ml (5%) timp de 7 zile, când este protejată de lumină, la temperatura camerei (15-25 C) şi la temperatura de 2-8 C. După diluare la concentraţia de 0,05 mg /ml, soluţia diluată trebuie utilizată imediat. 11

12 Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu se administrează imediat, durata şi condiţiile de păstrare înaintea utilizării reprezintă responsabilitatea utilizatorului şi nu trebuie să depăşească 24 ore la 2-8 o C, cu excepţia cazului în care diluţia a avut loc în condiţii aseptice controlate şi validate. Precauţiuni pentru eliminare Măsurile de eliminare a deşeurilor trebuie să ia în considerare natura citotoxică a acestui medicament. 12