DESPRE GENEALOGIA MORALEI

Transkript

1 Colecţia SAgetAtoml este coordonată de on lanoşl Grafică şi eoperta de Octavian Bour Friedrich Nietzsche DESPRE GENEALOGA MORALE Fredrleh Nietzsche. Zur Genealogie dermoral Eine Streltschrlft dem letzverâlfentllchten "Jenselts von Gut und Băse" zur Ergănzungund Verdeutllehung belgegeben. in Frledrlch Nietzsche. Werke. Herausgegebenvon Alfred Baeumler Funfter Band Alfred KrOner Verlag. Leipzig. 930 CToale d~pturilc asupri.calci vc.r&iuni strn rezervate Editurii Echlnox o scriere polemică adăugată recentei "Dincolo de bine şi de rău" spre implinire ş înţelegere Traducere din limba germană de Horia Stanca şt Janina lanoşt Cu o postfaţă de on anoşt \ " Edtura Echlnox Cluj. 993

2 Sumar Cuvînt inainte DlSERrA'jA lmi "BNE Şi RAU" "BUN Ş DAUNATOR" 2 DlSERrA'jA A DOUA "VNA" CONŞTNŢA NCARCATA" Ş ALTELE ASEMENEA LOR 49 DlSERrA'jA A TREA CARE E SENSUL DEALURLOR ASCECE' 99 PostfaţA. de on anoşl 80 Comanda nr. 345 Tiraj : exemplare mprimeria "Ardealul" Cluj

3 CUVÎNT!NANTE Noi căutătortt cunoaştem ne sîntem nouă înşine necunoscuţj: şi aceasta dtntr-un bun motiv Nu ne-am căutat._ncicind. ~ ClJl.l "ro se fi intimplat. aşadar. ca într-o bună zi să ne cleecopertrn? Cu drept cuvînt s-a spus: "acolo unde vă este comoara acolo va este şi trama": tar comoara noastra. se află ac')0 unde ne sînt stuplt cunoaşterti. Ca înnăscute zburătoare ne aflăm mereu in drum spre "' şi culegători de miere ai sptrttuhn. ne preocupă de fapt din inima. un singur lucru - să De "aducem ceva ucaeă". În ce prtveşte viaţa tnsăşt. aşa-zisele "evenimente"_- care dtntre nor manifestă pentr-u ele suflctentă sertozttate? Sau are de: ajuns umpv ln acest domeniu teamă nu-c că l-am fost ntcrod.rtă "la. obiect". că nu ne-am Lector: Marian Papahagl Apărut: 993. Bun de tipar: Hîrtie tip A 54x84/6 SBN Fotoculegere şi tehnoredactare S.C. "EXE" S.R.L Cluj Tiparul executat la mprimeria ARDEALUL Cluj plecat spre e!e tntme şt ruei măcar urecheat Mai degraba aşa cum un om zereste-n-prăşttat adincit în sine. r ăruta t-au răsunat Ci putere În ureche cele douăsprezece bătăi ale clopcu.lut de nănuezt. trezit brusc ee întreabă "oare ce oră o fi batut"?" la fel ne frecăm ';l noi cu ntirziere urechtle ş:l ne întrebăm ~mvrin~;l ba chiar ulutţt "oare ce ni s-a ntimplat?" mai mult înct:t: "nj.rc f8rjt c.ne aîriternv" şi doar pe urmă.

4 w 'i < tnttme. pretmztnd o tot mai mare preejzte. Numai acest fel de aşa cum spuneam numărăm cele douăsprezece fremătătoare bătai de clopot ale trătrn noastre. alevtcţtt noastre. ale fiinţei noastre- şi vai! ne încurcămîn numănltoare... Căci ne rămrnem nouă înşine în mod fatal străini. nu ne ntelegem. trebuie să ne confundăm cu alţii. sîntem pentru veşnicie condamnaţisă urmăm această lege: 'fteeare îşi este cel mai străin ste însuşi" _ fată de noi înşine nu sîntem de fel dintre cei care "caută" cunoaşterea... 2 _ deile mele privind obîrşia prejudecăţhgr noastre morale - căci despre ele estevorba în prezenta scriere polemică _ îşi au prima succtnta şi provrzorta expresie în colecţia de aforisme ce poartă titlul Omenesc. prea omenesc. O carte pentru sputtele libere al cărei manuscris l-am început într-o iarnă la Sorrento unde îmi fusese dat să ma opresc aşa cum o face ortce calator pentru a tmbrăţtşa cu prtvtrea ţinutul larg şi prtmejdtoe prin care trecuse pînă atunci spiritul meu. Lucrul acesta se petrecea în iarna antlor ; tdetle tnecşt sînt de data. mal veche. În general. erau aceleaşi pe care le reiau în capitolele prezente: - să sperăm. că lungul interval le-a priit că s-au maturizat ca au devenit mallimpezi mal consistente mai desăvîrşttel Faptul că astăzi continui să ţin la ele că între timp ele mscşt s-au legat unele de altele ba chiar e-au împletit între ele ba chiar au concrcscut îmi întăreşte certitudinea voioasă că din capul joculut nu s-au născut în mine una cîte una. a întîmplare. sporadic ci dintr-o rădăcină comună dintr-o voinţă fundamentală. a cunoaştertt venita. din adînc. rosttndu-se din ce în ce mai etgur poruncmd forţelor celor mai 2.-:"" 8 -- 'F ""'"'Y!!~'W ~; a gîndie demn de unfilosof. Nu avemdreptul să rămînemîn nci un fel stngujara: nu ne este îngăduitnrcr să rătăcim de unul singur nici să înttmptnăm de unul singur adevărul. Mai.' degrabă. aşa cum pomul îşi poartă în mod necesarfructele. tot astfel ideile noastre trec dn n0 înşine. evaluărtle noastre "da"-urtle şi "nu"-urtle. "dacăr-urtle Ş "de cet-urile noastre se _ dezvoltă tnrudtte şi în relaţie unele cu altele ca tot atîtea. mărturii ale unei votate ale unei sănătăţt ale unui pămînt şi ale unul soare. - V-ar place oare vouă aceste fructe din grădina noastră? - Dar ce le pasă de asta pomilor! Ce ne pasă de asta noua. nouă ftlosofilorl... Datorttă 3 propriului meu scrupul cu neplăcere recunoscut - deoareee e vorba despre un fapt de rnor-ală despre tot ceea ce pînă acum a fost celebrat pe pămînt morală - un scrupul apărut în Viaţa mea atît de curind şt pe neaşteptate cu o forţă treztsttbtla în dezacord cu ambtanţa.cu virsta. cuexemplul cu proveruenţamea.jncîtm-aşfi considerat aproape îndreptăţit să- socotesc ca fiind un "Aţntort"al meu - a trebuitcaatît curiozitateacit şi bănutalamea să se oprească la întrebarea ce origine au de fapt deile noastre de "bine" şi de ~rău". Într-adevăr problema originii răului m-a obsedat tncă de pe cind eramun băretandrudetreisprezeceani: ei t-am deettnat. la o vîrstă cînd "jocurtle de copu şi Dumnezeu iţi mpart inima pe din două" ca prima mea incercare literară coptlărească.primul meu exerctţfu de scrterc filosofică - iar in ceeace priveşte "soluţia" data atunci problemei am lăsat-o pur s 3

5 ~ şi simplu în seama lui Dumnezeu ăctndc-t ctnetca S; consider Părintele răului. Eraoare un "Aprlorl"almellcare 4 mi impunea o asemenea concluzie? acest ''A priori" nou imoral sau cel puţin tmoraltet sî expresia lui acest "trnperadv Primul impuls de Ciace cunoscut cîte ceva din potezele.:...=...-- eategortc" vatl atit de ant-kantlan şi atit de enigmatic spre ~!e ~s~.l2.~~?_riglnjjmoralei. mt-a fost dat de o cărtulte scrisă care mt-arn plecat totdeauna urechea. ~ nu numai urechea. n ltmpede. curat. şi înţelept ba chiar cu o înţelepcnme cam mai mare măsurăî... Din fericire am învăţat.attmp să dtsociez prejudecata teologică de cea morală şi n-am mai căutat obtrşta vetustă. incarepentru prima dată rnt -au fost clarprezentateun sol de poteze genealogtce. ctuar ela..că PCd08 şi pervers tratate. răului dincolo de lume. O oarecare şcolarttate t..tortcă şi ntr-o majlcti. de fapt errglezeaecă: această cărticică m-a ftlologtcă. tnclusrv un lnnăscutşr selectiv senspentr-u chc.suurule de psihologie in general. ai- transformat curind problema mea trecind-o într-o alta: in ce condiţiuni anume şi-a descoperit atras cu forţa de atracţie pe care o poartă în sine totceea ce este 'opus. tot ceea ce este anttpodtc. Titlul el era Originea sentunentaior morale; autorul el. Dr. Paul Ree: anul apartttet. omul acele prejudecăţi de valoare. binele şi răul? ~~ ce 877. Nu mai ctttsem poate ntcodatăcevala care frază de frază anume valoare au de în etrre? Au' frîna ele SRU au concluzie de ccncluzte să fi spus in aceeaşi măsurăun "nu" ca favorizat pînă acum progresul omentrtt? Sint ele un tr-dtctu al la această carte; totuşi fără amărăctune şi nerăbdare. În deznădejdn. al sărăctrti. al degenerărtt vreţtt? Sau. dunpotrtva ecrterea mai sus amintită la care lucram pe atunct m-am ele mărturisesc plenttudtnea. forţa VOinţa de VÎ2ţă curajul referit şi ocazional şi neocaztonal la tezele acelei cărţi nu incredereain vtttorulet? - Amaflatastfel in mine şt am ndrăzntt să-mi dau unele răspunsurt. am făcut dtettncţte ntre epoet popoare grade de rang ale tndtvtztlor. rut-am «pectaltaat problema din răspunsuri s-au {"t cheetturu. exolorert. 'presupuneri probabtlttăţr noi: plnă cînd în sârstt. ;':nj-hy cucertt un terttortu al meu un teren propriu o rnrreagă lume pentru a le contrazice - conteetărtle nu-mi foloseau la ntmrcl - ci. aşa cum se cade unui sptrtt pozitiv. punînd în locul neverostmtlulut verosimilul şi după împrejurări în locul unei erori o alta. Aşa cum spuneam; am adus atunci pentru prima oarălaluminazilei acele ipoteze asupra obtrştilor cărorale este dedicat prezentul studiu cu o neîndemtnare pe care sînt gnoratăin creştere şt îrrâortre. asemenea unor ~~ :-Jjn~ tă.nutte. ultimul să vreau să mi-o ascund fără să fl avut încă nici despre existenţa cărora nimeni nu trebuia nici măcar să bănutască... 0 cttstntcmde fertcrţt noi căutătctu cunoaştertr. atunci cind ştim deajuns de multă vreme ~~i pastram iăcercat.... libertatea rrlcî. un lmbaj adecvat acestor lucrurt şi cu tot soiul.de căderi Ş cscuatn. Pentru detalii comparaţi ceea ce spun în Q:nenesc preaomenesc(afortsmul qâ' despredublapretetorte Ad şi in continuare in locul pagnllor la care trtmite Nietzsche tndjcăm sntre paranteze numărul respeettvulut afortsm. (n.tmd.). 4 i.:"~ 5

6 ~. a binelui Şi răului (respectiv in sfera noblhlor ţl a sclavilor); de asemenea tdelle mele despre valoarea şi originea moralei ascetlce (afortsmul36 Şi urm.); maldeparte despre"moralitatea moravurilor" adică acea mult mal veche şi primară specie de morală care se detaşează roto coelo de modul de evaluare altruist (în care Dr. Ree vede la fel cu toţi genealogii englezi ai moralei avaluarea morală în stne: de asemenea în Ceuuoruţ (afortsmu90) şi Aurora afonsmul l ăl. teoriile mele privitoare ia ongtneajustiţieipnvttăca un compromis între purert de forţe aproximativ egale (echilibrul ca o intţtală condttte pentru toate contractele. consecinta întregului drept); ea st despre crtgtnea pedepsci - CAlUDn (afortsmele 22-23J. al cărei scop prtmordtal nu este intenţiade a tnsptra teroare (cum crede Dr. Ree: - acest scop îi este mai degrabă asociat în condtţn determinate şi totdeauna numai drept accesoriu drept ceva adăugat). poleiase în aur. le dtvtrnzase atîta vreme şi le trecuse in lumea de dincolo pînă cînd. in sfîrşit. ele rămăseseră pentru el 'valori n sine". pe baza cărora putea spune nu atît veţii cit şi lui însuşi. Dartocmaiîmpotriva acestor tnstinctc teşea dn mine o dn ce in ce mal temeinică suspiciune un specttctsm săpînd din ee în ce mai adînc! Tocmai alei vedeam eu marele pericol pentru omenire o sublimă amăgire şi ispita - incotro? spre neant? - toematatct vedeam euînceputul sfîrşitului stagnaree. oboseala retrospectivă voinţa orientată ultima boală care se anunţa cu gingăşie şi împotriva vieţii melancolie: am înţeles ca morala compasiunii care se extindea tot mal mult cuprinzînd şl îmbolnăvtndu-t pina ş pe folosofi era cel mai neliniştitor smptom al culturtt noastre europene ea însăşi neliniştită drumul el ocolit - tncotrc. spre un nou buddhism? spre un buddhtsm european? spre - rifhtltarn?... Prefertnţa aceasta modernă a lloscfllcr şi supraesttmarea mflei este de fapt ceva nou: tocmat asupra nonvalorii milei fuseseră pînă 5 acum de acord tlcsoât. Îi numesc doar pe Platon Sptnoza. La Rochefoucauld şi Kant. patru spirite total deosebite intre ele În fond ceea ce-mi statea tocmai atunci la inimă era ceva cu mult mal important decît untversul ipotezelor proprii sau strătnc. asupra ortgmn moralel (sau ma! exact: era vorba doar de unul dintre multiplele mijloace pentru atingerea unul scop) Pentru mine era vorba despre valoarea morale _asupra căreia aveam să mă expllc aproape exclusiv cu marele meu maestru Schopenhauer: lui i se adresa cartea. ca unui contemporan. cu toată pastunea şi secreta ei opcztţte ( _ căct respectiva-carte nu eradecît o "scriere polemica"). Eravorba. in dar unite intr-un singur lucru: dispreţul pentru milă. special de valoarea "non-egotsmulut". de msttnctul mtlet. al : <:::~:~şa cum mi-a mere mie: - o uriaşă perspectivă nouă se va i-; autoncgărtt. at autcjertârtt pe care anume Schopenhauer " r:în faţa lut vtztunea unei postutlttăţtîl va ~-';. 6 Problema aceasta a valorii milel şi a moralei mtlet f- personal sînt un adversar al ruştnoaset înmuiert a a~estui "'- sentiment modern -) pare deocamdată doar ceva izolat. un '.semn de întrebare pentru sine; dar celul care rămîne o dată. euspendat aici. celui care aici invaţă. să întrebe îi va merge \. -" 6.;

7 ~ un fel de leşin. Îşi vor face apariţia tot solul de susptcfunt. nctncredert. spaime. f se va clătina eredtnţa in morală. În orice morala. - în sârştt. tstva ridica glasul o noua extgenţă. Să- dăm ascultare acestei noi exigenţe: avem nevoie de o critică a valorilor- morale valoarea acestor valori trebuie ea insa-şi pusa sub BeDUlW îrrtreb.ărtl - şt În acest scop. devine necesară cunoaştereacondiţiilor şi a mprejurărtlor din care au crescut ele. în care s-au dezvoltat şi deformat (morala ca o consecinţă. un simptom o mască o tartufferte. o maladie o neînţelegere: dar Şi mcralacaantecedent. remediu stimulent. inhibiţie otravă) o cunoaştere tnexisrentă pînă acum şt nici măcar dorită. Se lua valoarea acestor "valori" ca find dată ca existentăde fapt. ca un lucru dtncolo de ortce tndotală: pînă acum nu au fost rrtct pe departe ezitări şi csctlaţtt în a situa "binele" mai presus de "rău". in 3- considera mai de preţ în sensul progresului uululut. pro;;perit~ţhp ~:~.r'j om în general (nclusiv viitorul omului) Cum aşa?.~~ daca adevărul ar fi invers? Cum aşa? ce ar tl dacă s-ar afla În "btne" un simptom de regres. ceva în genul unei primejdii amăgtrt otravi unui narcottcprincare prezentular trăi pesocotealavtrtcr-ufcu?.ar fi poate mal agreabil. mai tnofenstv. da În sehtmb. într-o manieră mai măruntă mai meschină?.. PŞ:J. încît tocmai morala să fie vinovată dacă o posrbtlă rnaxrmă putere şi splendoare a tipului om n-ar fi ntctodată attnsă? Aşa încît tocmai morala să fie prtmejdta prtrnejdttlor?.. 7 Îmi este de ajuns să 'spun că eu insumi de cilj(l ml s-a deschis această perspectivă. am avut mottvc să caut colegi erudiţi îndrăzneţi şt harruct (a ma! fac şi aetăztl. Merită sa parcurgi enorma depărtataştatît de mlstcrtoasa ţară. a moralei o morală real existentă. cu adevărat trătă - cu mereu noi întrebări şi să o prtveştt cu un ocht nou. Nu este oare acelaşi lucru cu a descoperi această ţară?.. Dacă printre alţii m-am gindit şi laamintltuldr. Ree am făcut-o pentru. că nu mă îndoiam deloc că el însuşi s-a văzut silit chiar de natura întrebărilor sale să găsească o metodă mat potrivita pentru. a ajunge la răspunsuri. M-am înşelat oare facînd-o? Dorinţa mea a fost în orice caz să dau unul ochi atit de pătrunzător şi de imparţial o direcţie mal bună. direcţia spre adevărata istorie a moralei. şi să- prcvtn la timp impotriva unor asemenea tpoteze englezeşti construite În vid în azur. Este limpede care anume euloarc trebuie să- fie unui gencalog al moralei de o sută de ori preferabilăaaurulut: ceruaenal prin eare eu înţelegceea ce este original. ceea ce poate. fi. cu adevărat stabila ceeace a existatrealmente Într-un cuvîntlunga şi greu desctfrabtla scrtere hterogltâcă a trecutului moralei umane! _ Lucrul acesta îi era doctorului Ree necunoscut: dar el îl citise pe Darwin: - ată de ce. în ipotezele sale. îşi dau cuminte mîna. într-o manieră cel puţin amuzantă bestia umană a lui Darwin şi umtlul ultramodemul gingaş-moral care "nu mai muşcă" dar are pe chip expresia unei anumlte btnevottoare şi fme tndolenţe în care se amestecă pînă şi un grăunte de pestmtsm. de oboseală de parcă nici n-ar 8t merita să stai şi să iei toate aceste lucruri - problemele de morală - in serios. Mie dlmpctrtvă. mi se pare că nu există ntct un fei de alte lucruri care să merite săfte luate atit de i sertoe: din al căror mertt face parte. de pildă şi faptul că intr-o bună zi am putea obţine ngădutnta de a le lua cu aernrrăcate. Anume 8 9 il'...

8 ~ ' J sentnătatea. sau ca sa-t ztc pe limba mea ştljnţa voioasa. - este recompensa: o recompensă pentru o indelungată. îndrăzneaţă.jscormonttoare şi subterană seriozitate Care bine. înţeles nu estela îndemîna oricui. inziuaîn earevor putea însă.rostt din toată inima: "natnte! vechea noastră morală face şi ea " parte din comedie!" vom fi descoperit pentru dtontstaca ;[ dramă despre "destinul sunetului" o nouă ntrigă şi modalitate - : şi putem pune rămăşag că el marele. anttcul. eternul poet al eomediilor existenţei noastre va Şti să traga. folos!... forma. nu este îndeajuns luată în serios. Un afortsm curat şi bineexprtmatnueste încă. prinfaptul că e citit gata"descifrat"; abia de acum înainte trebuie să înceapă interpretarea lui ceea ce pretinde o artă a comentariului. În cea de-a treia dtsertatte a acestei cărţt am dat un model despre ceea ce numesc eu în acest caz "nterpretare": - îi premerge acestei tratăr un aforsm ea însăşi este comentariul acestuia. Bineînţeles pentru a exercita lectura ca arta este neapărat nevoie tocmai de ceea ce astăzt a fost in cea mat mare măsură dat uitării - tată de ce mat trebuie timp înainte ca scrtertle mele sa. devină "Uzlblle- - de capacitatea de a fi aproape ca o vacă ş in ruct un caz nu ca un "om modern": am în vedere capacitatea de a rumega... 8 SUs-Marta. Oberengadn - Daca. scrterea aceasta -ar fi cuiva de neînţeles şi i-ar suna rău la ureche. vina pare-mi-se. nu ar fi neapărat a mea. Lucrarea este deajuns de tmpede. presupunînd. ceea ce şi presupun eă cititorul ci a citit in prealabil scrtertle mele antertoare şi nu şi-a precupeţtt o oarecare osteneală: acestea în ulie 667. nu sint de fapt uşor accesibile. în ce priveşte de pîldăzararhustra al meu nu las pe nimeni să treacă drept un cunoscătoral lui daeă nu l-a rănit cîndva fiecare din cuvîntele sale şi dacă. pe urmă. ele nu l-au ncintat adînc. Numai atunci se poate bucura de privilegiul de a participa cu veneraţternelementul alcyontan dncare s-a născut acealucrare. laînsortta ei lumină. distanţă depărtare şi certttudme. Înalte cazuri forma afortsttcăprezintă dlfeultăţj: ele se explică prtn faptul că în zilele noastre această 0

9 r ---- " DSERTAŢA!NT! ~ocmai în direcţia aceasta? Să fie oare vreun tnsttnct tatntc. perfid vulgar. poate chiar sle însuşi nemărturisit de minimalizare a omului? Sau poate cumva vreo bănuială pesimistă. upsa de încredere a unor idealişti deceptlonaţl. [ "BNE Ş RAU" "BUN Ş DAUNATOR"l - Aceşti psihologi englezi. cărora pînă acum le datorăm unicele încercărt de a ajunge la o storte a originij moralei ne prezintă în persoana lor o şaradă nu uşor de dezlegat; mărturisescchiar că in calitatealor de şarade întruchipate au un avantaj esenţial asupra cărţilor lor - ei înşişi sînt interesanţi! Aceşti psrholcgr englezi - ee vor ei de fapt? Îi aflăm mereu fie voluntar. fie nvoluntar. cu aceeaşipreocupare şt anume să scoată în evidenţă acea partie honteuse a lumii noastre lăuntricesă caute principiul activ. hotaritor. dlrtguttor pentru evoluţie tocmai acolo unde mîndria intelectuală a _omului ţinea cel mai puţin să o descopere (dc exemplu inacea vis ineruae a obişnuinţei sau în uitare sau în oarba şi înttmplătoareaimpletire Şi angrenaj al deilor sau în ceva pur pasiv automat. de natura unui reflex molecular ştfunciarmente stupid) - ce- impinge oare pe aceşti psihologi să meargămereu 'Vexl exphcarea conceptelor de bază "btner-vrau'' "bun'v'dăunător- în poetfaţa (n.trod.). 'acrtţi otrăvtţt şi plini de fiere? Sau vreo ostlltate subterană măruntă oranchtunăfaţădecreştinism (şi faţă de Platon) care poate n-a ajuns să treacă nici măcar pragul conştiinţei? Sau poate şi un gust pervers pentru btzarertt. pentru paradoxuri dureroase. pentru incertitudinile.ş absurdul existenţei?sau înfine - cite ceva din toate acestea. un ptc de vulgaritate un pic -de amărăciune puţin anttcreşttntsm.ntţtcă mincarime şi chef de piper?.. Mt se spune tnsă că ei ar fi pur şl sfmplu nişte broscot bătrînt. rect şi pltctistţi. care ţopăie în Jurul oamenilor. se tîrăsc şi se strecoară în oament ca şi cum ar fi în elementul lor. adică într-o rnjaetrrră.mă împotrivesc acestui lucru mai mult. nu-i dau crezare; şi dacă ne este permis să ne formulăm o dortnţă acolo unde nu sîntem capabtlt să cunoaştem atunci dorese din toată nima ca in ceea ce-i priveşte lucrurile să stea tocmai invers - anume ca aceşti cercetători care pun sunetul sub microscop să fie în fond nişte creaturi viteze. generoase şi mindre. care ştiu să-şi ţtnă în friu truma şi patima. şi care s-au jnvatat să-şijertfească toate aspiraţiileadevărului oricărui adevăr. chiar şi adevărului simplu. aspru urit respingător. anticreşttn. tmoral... Căct şi asemenea adevăruri există. 2 :[ Tot respectul aşadar pentru sptrttele bune care i-ar <i'utea guverna pe aceşti tstcrtci al moralei! Dn păcate: SigUT -; ;. 3

10 " ~ '' 'i! : l' " este tnsă că tocmai sprttul istoric le Upseşte că i-au părăert tocmai toate splrtele cele bune ale tstortetl Ei gindesc cu toţu aşa cum obişnutau cindva vechii filosofi esenţlahnente antetortc. aici nu încape nici o îndoială. Cîrpăceala moral-genealogle lor tese chiar de la început la veală mediatcînd vine vorbade a stabll provenienţanoţiunii de "bun" şt judeearea ct. "La ortgtne. decretează el - acţiunile neegotste au fost lăudate şi definite cabune de către cel cărora le erau destinate aşadarde către cel cărora le erau utile; mat tîrziu originea laudet a fost uitata. iar acţlunlle neegctste au fost pur şi simplu acceptate ca fund bune pentru ce. din. obişnuinţă. ele au fost -totdeauna laudate şi receptate ca bune - ca şi cînd ar fi bune in sine." Se vede Jmedlat: această prroădeducţleprezintădejatoatetrăsăturtletiplceidiosncrazlel le şi psthologflor englezi - avem atci şl "utilitatea" şi "uitarea" şi "obtşnutnţa"' ar la sfîrştt "eroarea" totul ca temei al unei evaluări de care pînă acum omul superiorfusese mîndru ca de un sot de privilegiu al omului în general. Această mîndrie trebuie smerttăaceastăevaluare depreciată:a fostoare ţelul acesta atlns?... În primul rînd îmi e atndemînă să constat că teoriaaceasta caută şt plaseazăvatra ortgmarăa noţjunii "bun" ". într-un loc greşit: judecata "bun" nu emană de la cel cărora U se face "btnele"! Mal degrabă cei "buni" adteă cel noblt distinşi. puterntct cel sus-puşt şi bine intenţionaţi au fost ei înşişi cel care s-au reeeptat pe sine ca buni şi faptele lor ca bune adică de prim rang etabllmd acest lucru în opoziţie cu tot ceea ce era josnicie meschinărie. vulgaritate mttocănie. Din acest patos al distanţei şi-au luat el în primul rind dreptul de a crea valori de a le defini: ce sa. le mai pese de uttlitatel Punctul de vedere utilitar este cît se poate de străin şi 4 de nepotrivit toernat În raport cu ţîşnttorul izvor fierbinte al judecăţilor de valoare care ordonează rangurile superioare distanţele în rang: aici sentimentul a ajuns tocmai la punctul opus răeeltt eare condtţtoneazăortee înţelepciune chtbzuită şt orice calcul de uulrtate. - şt aceasta nunumar pentru. o singură dată nu pentru. o oră de exeeptle. ci permaneut. Patosul superiorităţiişi al drstanţet.cum spuneam. sentimentulgeneral fundamental durabil şi domnatoral uneicategorii superioare stăpînttoare. comparativ cu una inferioară cu un "de jos" aceasta este originea opoziţiei dintre "bun" şi "dăunător". (Dreptul domnilor de a da nume merge atît de departe încît am putea concepe chiar şi ortgtnea tmbn ca o expresie a stăptnttortlor: el zte "asta este cutare şi cutare". el pecetlutesc fiecare outect şi fapt cu o anumită vocabulă şi prin aceasta şi aproprtază.l De la ortgtnea aceasta pleacă st faptul ca. din capul loeulut cuvintul"bun" nu este neapăratlegatde acţiuni "neegctste": aşa il eonstderăsuperstttta respeetfvilor genealogt al moralei. Antlteza"egoist"-"neegoret". care să se impună din ce in ce conştnntetomulut. se petrece mai degrabăin condiţiilc decltrnahrtjudecăttlorde valoare aristocratice. ~ ca să folosesc limbajul meu instinctul de t-ur-mă este cel care ajunge in eftrştt la acest euvînt (şi cuvinte). Dar chiar şi atunci mai dureazămultăvreme pînă cîndacestinstinct să se nstăplnească tnasemeneamăsură.încîtevaluarea morală să rămînă atlrnată r. şl mpotmolttă în aeeastă antiteză (cum se întîmplă de pildă.!.în Europa de astăzi: actualmente prejudecata eare consideră t.tncă de pe acum noţiunile"moral" "neegotst". "desinteressit ca ' -flmd de valoare egală. domneşte cu puterea unei "tder txe" şr!.' bolt de cap). 5

11 f' '"' 3 4 Dar in al doilea rînd: făcînd total abstracţie de tnconststenţa tetortcă a potezet date cu privire la originea Judecăţiidevaloare "bun" aceasta suferăinstnc de unnonsens psihologic Uttlttatea acţiuniinecgotste arfi fost sursalaudei ce i se aduce ar această origine ar fi fost uitată: - cum arputea fi însă chiar numai posrbtja o asemenea uitare? Să se n întrerupt cîndva utilitatea unor astfel de acţiuni? Dfmpotnvă: utllftatea aceasta a fost în toate timpurile mai degrabă o experienţă de zi cu zi aşadar ceva mereu şi din nou subliniat; prin urmare în loc să. dispară din couştnnţă in loc să. fie data. uttărtt. ea a trebuit să se mprtme în conştnnţăcu o claritate din ce în ee mai mare. Cueîteste mai rezonabilăteoria opusă [motiv i: pentru care ea nu este totuşi mai adevărată} cea p;care o va! prezenta de pn~ă Herbert Spencer: acesta asociază ca fiind egale în sens noţiunea "bun" cu nottunea "util" "oportun" astfel îneît in judecăţile de "bun" şi "rău" omenirea pare sa-şi fi însumat şi sanctionat tocmai experienţele rtetartate şi neuitat despre ceea ce este util si oportun sau inutil şi noportun. Potrivit acestei tcortt. este bun ceea ce s-a dovedit totdeauna a fl uttl: prin aceasta se şi poate impune ca.avînd o de - ndtcarea cait celei drepte mi-a dat-o intrebarea prtvtnd semntâccţtaettmologtcăpe care o are in diferite limbi cuvintul "bun": am descoperit astfel că toate derivă dintr-o aceeaşitz-arrefor-msu-e naţională - eă pretutindeni ideea i de "dtstms" de "nobil". în sens de raportare. socială este noţiunea de bază din care s-a dezvoltat cu neeesttatc ideea de "bun". in sensul de "sufleteşte distins" şi cea de "nobtl'' ea "sufleteşte superior". "sufleteşte prtvtlegtat": o dezvoltare care a mere totdeauna paralel cu o alta ce face trecerea in noţiunea de "dăunător" a deii de "vulgar" "plebeu" "josnic" Exemplul -cel ma! frapant al acestei din urmă transformărt este chiar cuvîntul german "echlecht" r'daunator"). identic cu "schltcht" ("simplu") - compară "echlechtweg" nn mod simplu") "schlechterdfngs" l"absolut în ortee caz") şi care la origine indicăde: asemenea peomul comun. lipsitncade prtvtrt piezişe suspecte pur şr stmplu in opoziţie cu cel ncbtl. Aproximativ pe vremea Războiului de treizeci de ani deci destul de tîrziu sensul acesta trece spre cel folosit in zilele noastre. - Relativ la genealogia moralei. lucrul aeesta mi se pare de o semnificaţie eaenţrata; faptul că a fost atit de tirziu gaslt. se datoreşte ' "valoare de rangul cel mai înalt" o "valoare În sine". Şi această cale de a explica lucrurile este cum am spus. greşită dar cel puţin explicaţia act-asta este prtn sine rezonabttă şi ps.hologtc acceptabilă. 6 nfluenţei nhtbatoarepe care o exercită prejudecata democrată din sinulltt:'lli moderne cu privire la toate problemele o~ginil Ş aceasta pînă şi in dcraentul aparent cel mai obtccttv al ştttnţclor naturii ş 0. ftztologter pe care aici te voi aminti doar. Ce prejudiciu ndecsebt mcralet şi tetonet. le poate aduce 7

12 rl i :!::;! această prejudecată odată dezlănţuttă pînă la ur ă. o demonstreaza. faimosul caz Bucke; pfebeterrnrl sptrttulut modem. de provenienţă engleză. a erupt încă o data. arci pe pămîntul natal. eu vtolenţa unul vulcan de noroi şi cu acea Hmbuţresărată. supergălăgtoasăşi vulgară. caracteristicăpînă acum pentru vorbirea tuturor vulcantlor. 5 Cît priveşte problema rroaatr-ă care pe bună dreptate poate fl numită o problemă tacuta. adrestndu-se pe alese doarunut număr restrîns de urechi nu este de interes mărunt să stabilim că in acele cuvinte şi rădăcini care înseamnă"bun". răzbate jneă adesea acea nuanţă prtnctpalăîn vtrtutea căreia nobflit se simteau tocmai ea oameni de rang mal înalt. E drept că ei se numesc poate aşa de cele mai multe ori pur şi simplu potrtvtt superiorităţii putcrtt lor (ca "puterntet". "stăpîni" "derrmttart") sau P?trvtt însemrselor celor mai la vedere ale acestei supertorttăţt. de pildă ca "bogati". "proprtetart" (acesta este sensul lui arya: şi. corespunzător. in limbile rrantce şi slavel. Totuşi şi potrtvttunei trăsăturitipice de caracter: acesta este cazul care ne şi preocupăatei. Ei îşi zic de exemplu - in frunte cu ertstccretta greacă prin purtătorul ei de cuvint poetul megartan Theognte cei "vertdtci". Cuvtntul KUK6; desemneazăin conformitate cu rădăcina sa pe unul care este. care are realitate e veritabil exista. cu adevărat; apoi. printr-o modificare subiectivă eel adevarat devine cel vertdtc: in faza aceasta de transformare noţtonală. cuvintul devine sloganul Şi semnalul noblumll şi trece integral la sensul de "nobil" intru deltmttarea de omul comun. nevertdtc mincinos cum il 8!" consideră şi îl prezintă Theognts pînă cînd în cele din urmă. după decăderea nobtlimn nu-l mat rămîne decît sensul de nobfessesufleteascădesernnînd totodatăceva pirgutt şt dulce. în cuvîntul Kur.:6; ca şt in eel de [lljlms (plebcul în opozitie cu aya'66t;) este subliniată laşitatea: faptul acesta ne dă poate o tndtcaţte in ce anume direcţie ar trebui să căutăm provenienţa ettmologtcă a cuvîntului uy(~t; care are mai multe tnţelesurt. Cuvîntullatin malus (căruia îl alătur pe J.EAUsl ar putea lndica omul comun ca pe unul de culoare smeadă mat ales pe cel cu părul negru ("hie niger est - ") ca llnd prcartanul autohton al pămtntului italtc deosebit de rasa cueerttortlor blonda rasă cuceritoare a artentlor de care se deosebea cel mai pregnant. princuloare: in orice caz gaelica mi-aoferit in acestsens un caz ". corespunzător cert - cuvîntul fin [de exemplu în numele Fin-Gal) care distinge nobtltmea. in ultimă nstanţăpc ecl bun nobil pur laorigine capulblond în opoziţie cubăştlnaştibrunt şi cu păr negru În treacăt fie spus celţi erau prin excelenţă o rasă blondă; cît priveşte acele zone de populaţii avind efectiv părul negru. care se remarcăpe destul de mtnuţtos tntocmttele hărţi etnografice ale?ermantel se comite o greşeală daca ele se pun în legătura.cu vreo provenienţăceltlcă Şi cuvreun amestec de singe celt. aşa cum încă o mal face Virchow: in regiunile acelea predomină mai degrabă populaţia prearlană. a Oermantet. (Acelaş lucru estevalabil aproape pentru întreaga Europa: de fapt rasa supusă a redobindit in cele din urmă aici preponderenta în ceea ce prtveştc culoarea. forma scurtată a crantulut poate chiar şi instinctele ntelectuale şi sociale: cine poate sa ne asigure că democraţia moder-nă anarhismul încă : şi mat modern. in speţă acea atracţte tata de "la commune" faţă " de eea mai primitivă formă sccrală actualmente speetftcă 9

13 ~!' tuturor soctaltştrlor Europei nu reprezintă cumva in pnnrul rind un monstruos.atavtern. Şi că rasa de stăpîni şi de 'i : cuccntort. rasa tirienilor. nu se află într-o decadere pînă şi 'i fiziologică?...) Cred că aş putea nterpreta cuvintul latin bonus " " ca "războtntcul": presupunind ea pe buna dreptate îl pot deduce pe bonus dintr-un mal vecht âuonus {compară bcllum iii ll i = dueum = ducn-lum in care mi se pare cuprins respectivul duonus)..bonus ar fi dect un barbat al duelului' al dezbinării (duo). ar fi războtntcul: se vede aşadar ce anume insemna in Roma antică"bunătatea"unuibarbat. Chiar şi cuvintul nostru. german MGUt" 'bun"): T-ar putea el să insemne "cier GMtliche" {"cel dtvtn"). bărbatul de spece divină? Şi nu este el dentic cu numele goţtlor. desemnînd un popor (la origine (j nootlrmel? Dar îndreptăţireaacestei prezumţli nu-şi are locul aici. _ 6 De la aceasta regula. anume de la regula că noţiunea politică de prim-rang se topeşte în noţiunea psihologică de prim-rang. nu eonsutuie o exceptie (deş orice regulă îşi are excepţiile) faptul că cea mai inalta. castă este totodată casta preoţrn.l şi că în consecinţă ea preferă pentru desemnarea ei generală un titlu care să- aminteasca funcţia saeerdotală. Alei apare pentru. prima oară de pilda constrastul-între "pur" şi "mpur" ca distincţie de castă: şl aici survine mai tirziu un "bun" şt un "dăunător" evoluind intr-un sens care nu mai este cel de castă. De altfel sa ne fertm a eonsrdera de la început noţiunileacestea-de "pur" şi "mpur" ca fiind foarte grave. foarte vaste şi chiar simbolice: iniţial toate notiunile mai batrtnet omeniriau cstlntelese. într-o masura.pentrunoiinimaginabila 20 L~ mod grosolan. greoi. sumar. ngust tocmai. într-o manieră ncsrmcolrcă.la inceput. cel "pur" este doar un OlT'_ care se spaiă care-şi tnterztce anumite mîncăruri C~ provoacă btjlt de piete. cere nudoarme cufemei murdare din poporul dejos. eare are oroare de sînge. - Şi nimic mai mult. sau nu mult mai mult! Pc de alta parte. din comportamentul specl'fk artstocraţtet sacerdotale ntelegem de ce tocmai atei s-au putut de timpuriu tntertortza şi BSCUţ. într-o modalitate primejdioasăcontrastele evaluării: şi intr-adevăr ele sînt aedea care pînă la urmă au deechrs prapastia dintre om ţi ore. o prăpastie peste care nici chiar Achrlles al cugetăru lihi~re n-ar putea trece fără să se tnâoarc. în astfel de artstccratn sacerdctale -} în dcprtndertle lor dorr.tnante. ostile ectturut. parţial vtsatoare. partial explozrv-eenttmentr.le este ceva neeărrătoe şi urmarea pare a fi aeea debfhtete ntesunala ş neurasteme aproape fatal nerente preoţ~lordintotdeauna: şt ceea ee au născocit el înş\~i ca remediu impotriva stării lor de mcrbtdtratc. - cum să nu spunem c.''l. în cele din urmă. s-a dovedit prin consectntele sale de c sută de ori mal periculos decît tnsast boala de care er trebuiau să se lecuiască? Omenirea întreaaă eonttnuă sa bole'xscădtncauza urmăriloracestor natvc -ratau-cntepreotesti. 5< ne gindim. de pildă la diferitele forme de dietă (evitarea cărnii]. la poeturt.fa ebsttnenta scxueta. la refugiul "În pustie" [izolarea ger. wetr Mttchell. Fireşte fără cura de Îngrăşare şt supraaltmentare care să-i urmeze t;l! Î care se află remediu~cel mai sigur împotriva istertct idealului aecettcl: să adăugăm alei toată metafizica preoţeascăostilă simţurilor care te Face leneş ştraflriat. autchtpnotizarea practicatădeel În maniera achtrtlor... şi brahmsntlor - Brohma folostt cc nasture decrtstai şf tdee fixă Ş mai uşor accesibila saţietate generală finală cu al său ;7

14 ~ r ' :'. ' lj j r~l.tratament radical. neantul (sau Dumnezeu: - nevoia. de o unio mysuca cu Dumnezeu nu este decît nevota de neant a buddhtştrlor. Ntrvăna - şi nimic mal multl). Tocmai la preoţi : devine mal primejdios totul. nunumaimijloaceletratamentului şi artele de vindecare. ci şi orgottul răzbunarea agertmea '~!i' '' desfrîul. dragostea. nevoia de a domina. virtutea. boala; _ '' ' ăeînd o oarecare concesie s-ar maj putea adăuga aici Ş faptul că abia pe terenul acesteiforme de existenţă esenţtahnente prunejdioasa. a omului. anume cea preoţească. omul a devenit în primul rind un anmalnteresant ca.abia aici adobîndttsufletulomului. într-unsens suprem profunzime devenind rău - şi iată tocmai acestea sînt cele două atrtbute :' '" ' i:~ i: fundamentale ale supertorttăţnomului faţă de restul regnului animal!... 'i i l' 7 : " - neă de pe acum se poate vedea cit de uşor se llil i " detaşează modul de apreciere preoţesc de cel cavaleresc-arta tocratte pentru a se putea apoi dezvoltain sensul opusujut lcr: lucrul acesta afla. de fiecare data. Un stimulent in primul tind atunci cind casta preoţeascăşi cea a războtntctlor. geloase una pe alta nu mal vor sa. se înţeleagăasupra preţului. -Judecăţtle de valoare ale cavalerilor artstocraţtau ca premtsă o eonstttuţre fizică puternică o sănătate înfloritoare bogată debordantă precum şi toate cele necesare menţmerttel războtul. aventura vînătoarea. dansul turntrele in general tot Ceea ce presupune o activitate robustă liberă şi votoasă. Modul de evaluare al dtsttnset easte sacerdotaje are - dupa. cum an] văzut _ alte premise: cu atît mal rău pentruea atuncicînd e vorbade războit PreoţH sînt aşa cum se ştie eel mal r-ăt duşmani 22 - oare de ce? Pentru ca.sîntcel mal neputmctoşt.din neputinţa aceasta creşte în ei o ură Uriaşă şi stntstră. ntelectuala. şi otrăvitoare. Cel mal duşmănttort din istoria lumii au fost intotdeauna preoţii ca şi cei mal mgentosl duşmănrtort al ei: - în eomparaţtecu spiritulde razbunare al preoţilor cu greu mal _poate fi luatin calculorice atasemeneaspirit. Ltpsttăde spiritul emanat de ce! neputincioşi storia umanttăţn ar fi de-a dreptul i_etuptdă: - să ne referim imediatlaexemplulcel maisemnificativ. Tot ce s-a întreprtns pe pămînt impotriva "nobtttlor" "putertuctlor" "etăpînnor". "dettnătortlorforţei" nu merită nici măcar adus în discuţie comparativ cu ceea ee le-au făcut evreii: evreii acest popor eacerdotal care a fost în stare sa.-şi ta revansa faţă de duşmanii Ş opresortt s< în ulttmă instanţa. exclustv prtntr-o radicala. răsturnare a tuturorvalorilor cu alte cuvinte prlntr-un act de răzbunare spiritual. Acest lucru putea fi numai pe măsura unul popor de preoţi un popor ce ascundea în sine cea mal preoţeascăsete de răzbunare. Evrett sînt cel care cu o înspătmjntătoare consecvenţă logică au îndrăznit să răstoarne ecuaţia artstocratteă a valorilor (bun =nobtl =puternic =frumos = fertett =iubit de Dumnezeu) Ş eă se ţină de această logică cu dlnţu celei mal abtsale uri (ura neputinţei) prettnzînd că "stngurti buni sint cel nenorociţi ca. el săracii neputtncioştt oropsiţii sîntsinguriibuni că suferinzii cei aflati în nevoie bolnavii schlloznsînttot ei singuriicucerntct stngurtt binecuvîntaţide Dumnezeu că numaipentruei există mîntuire - in schimb va) cetlalţt. voi nobtltt şt puternicii voi sinteti în vectl vectlor cel răt. crunţi. păcătoşt cei nesăţioşt. cei fără de Dumnezeu şi veţi rămîne veşnic nefertcttl blestemaţi şi damnatii"... Se ştie cine anume a preluat moştenireaacestct răstumărt valorice udaice... in legătură cu iniţiativa fatală 23

15 '!' ' r- infrcoşa.toare şi depaşmd orice măsură luata de iudei prin " această declaraţie de războt ma! radicală decît toate celelalte i amintesc şi concluzia la care am ajuns cu un alt prilej [Dincolo :! i 8 ii de bine şt de rau afortsmul 95) - anume că o dată cu iudeii începe in rnoredă netrrecţfasclavilor. o insurecţie ce are în spate o storie de două mu de ani şl pe care nu o scăpăm din vedere numai pentru ca. - a fost victorioasă... -Nu înţelegeţioare acestlucru?nu avett ochi pentru un lucru care a avutnevoie de două milenii pentru a triumfa?.. Nu e de ntrare: tot eeea ce e de durată e greu de văzut greu de desluşit. lată însă ce anume s-a in tîmplat: din trunchtuj copacului răzbunărtt şi al urii al urii il~d<lke - al celei ma! adinci şi mai sublime uri creatoare el" jdu~luri ştrăstumătca..-c de valon încă nemafîntîlntta vreodata pc uanuut - il crescut. ceva lafel de fără seamăn. o iubire nouă cea mat adîncă şi mai eubltmădintre toate fojt;ck: iubirii: - şi de altfel dm ce soi de tulpină ar fi putut ea st crească?.c.să nu se creadă însa că ea ar fi crescut ca negare a respecttvet sete de răzbunare;c~-::: antipod al uni iudaice! Nu exact dtrcponfvat Această iubire a crescut ca o incununare a et ca o coroana trtumfătoare larg şi din ce în ce mai larg înflornă in cec: mai pură strătuctre şi splendoare a soarelui. dar r-are. şi în irupărăţta lumtnn. era mînată de acelaşi impuls urruărtnd tot telurile urtj victoria. cucerirea ispita în timp ce rădactrule acele. uri coborau tot mai temetntc şi tot mai avide în adîncurile r-ăului. Acest isus rlrn "! Nazareth. ca ntrupare a unei evanghejti a iubirii. acest 'Mmtuttor'' care aducea săracilor bolnavilor păcatoştlcr 24 mîntuirea şi izbinda - nu era tocmai el spita în forma ci cea mai sinistră şt n-eztsttbtlătsptta şl caea ocolttă tocmai sprevalorile ruderce. spre renovarea acelutaşt tdeal? Nu şi-a atins oare sraelul tocma pe calea ocolită a acestui "Mintuitor" a acestui aparent adversar al său ce părea să ur.r-. rească împrăştierea sraelului. ultima ţintă 3 su blimel sale dorinţe de răzbunare? Nu face oare parte acest lucru din oculta magic neagră a unei cu adevărat grandioase politici a răzbunărti o răzbunare prevăzătoare. subterană greu sestzabtlă şi imprevtzibtlă. prin care sraelul insuşt trebuia să şi-o renege în faţa lumtt şi s-o ţintulască pe cruce această unealtă a răzbunării sale ca şr 'cum ea ar fi fost duşmanul său de moarte. pentru ca "întreaga lume" toţi duşmaniilui srael să poală muşca făr-ă ezitare din aceastămomeală?pe de altăparte. puteaoarectneva. utspuntnd chiar de mare rafinament al spiritului să-şt tmagtneze o momeală ma:! prtmejdroaeă? Ceva care prin puterea' de seducţie de amăgire. de zăpăcire de distrugere să egaleze acest simbol al "sftntct eruct" acest orlbil paradox al unui "Dumnezeu pe cruce" acest mister de o tntmaginabtlă extremă cruztmc al autocruciftcărtt lui Dumnezeu întru salvarea omulut?..stgur este cel puţin că sub hac signo. sraelul ou a sa răzbunare şi răsturnare a tuturor valorilor a trumfat mereu pînă acum asupra tuturor celorlalte idealuri. asupra tuturor tdealurtlor mai nobue. şi

16 :!' i :' 9 -_._ -----r : plăcea şi nouă otrava.c." - ată epilogul pe care l-ar face la expunerea mea un "ltber-cugetător"un animal onest unul pe' deasupra şi democrat; m-a ascultat pînă atct dar n-a mal suportat să-mi asculte tăcerea. Or. pentru mine tocmai in - "Dar la ee bun mai vorbiţi despre idealuri mai acest punct sint multe de trecut sub tăcere. nobuel Să ne înclinămîn faţa faptelor: poporul a nvins - sau <csclavtt> sau «plebea» sau <cturma» sau cum vreţi solle: 0 ziceţi ~ dacă evreilor le datorăm aceasta. atunci c btne! nici un i popor n-a mal avut în istorie o asemenea misiune universală.l! _ Rascoala sclavilor in morală începe acolo Unde le «DomnU» au fost abouţt; a învins morala omului de rînd. În i ressentiment însuşi devine creator şt generator de valori: '" acelaşi timp. această victorie ar putea fi Însă comparată cu o l resenttmcntul unor fllnţe cărora adevarata reacţie anume i d otrăvtre a sîngelui (ea a dus la amestecarea raselor) - nu neg fapta. le este tnterztsă şi care numai printr-o răzbunare ' acest lucru; dar incontestabil. ntoxieatra a reuşit. tmagmară inceteaza. să facă rău În timp ce oricare morală. i «Mintuirea» speciei umane eltberarea ci de «domni») se : " artstocrată creşte dintr-o afirmaredesine triumfătoare.morala ' află pe drumulcel bun; totul se tudaizeazăsau se încreşttnează sclavilor spune din capul oculut nu unuta "din afara lui".. sau se plebelzează văzînd cu cchn (cuvintele nu tmportatl. unuia "altfel decttel". unuiacare este "non-eul" său: iar acest Procesul acestei otrăvtrt a umanttăţn trecînd prin tot corpul ei nu este actul său creator-. Această răsturnare a prtvtrtt pare de neoprit tempo-u pasul îi poate chiar fi dc acum evaluatoare - această orientare necesara. inspre exterior in înainte încetinit. poate deveni mai rafinat maigreu desurprins mal chibzult- doar avem destulă vreme...dar îi mat revine oare btsertcn. în aceasta. perspectivă. vreo sarcină necesara mai are ea în general. vreun drept la existenţă? Sau ne-am putea ps de ea? Quaeritur. Pare mal degrabă că ea 'împiedică sau frînează procesul in loc să- grăbească? Ei bine tocmai acest lucru ar putea s-o facă utilă... Desigur ea este intrucitva grosolană şi rustică. lucru ce repugna unei tntcltgenţe mai de:lcate unutgustproprtu-ztsmodem. Ncar trebui atunci ca.ea sa.semalrafinezepuuns. înzilele noastreea malmultrespinge ': decitseduce... Caredintrenolarmaidortsăfle mer-cugetător daca n-ar exista biserica? Btsertea este cea care ni se opune. nicjdecurn otrava el.abstracţle făcînd de biserică ne va ' l: 26.ţoc de indreptarea ei spre sine - face parte anume din resentiment: pentru a se produce. morala sclavtlor are.jntotdcauna ş mal inainte de orice nevoie de o lume opusă şi -extertoară nztoiogtc vorbind ale nevoie de stimul extertor 'pentru a putea acţiona. - acţiunea ei este funciarmente o reactiune. Modul de evaluare al celor nobu:l este exact cazul ""\ţjpus: el acţtonează şi creşte spontan el nu işl caută antipodul li "'i.d. ecit pentru. a se aârma pe sine cu şt ma'[ multă recunoştinţă t'fjs~ ii%~i: e '; şlvoioşie. _noţtunea sa negativăde "josnic". "comun" "dăunător" "nu este decit o palidă imagine contrastantă rvttă ulterior ::~'ţomparat:lv cu cea pozitivă cu noţiunea el fundamentală g:f::~p"cgnată de viaţă şi de pasiune "noi cel nobtlr. cei buni cel ~ 27

17 -- 'li li frumoşi. cel fcc:jţw Modul de apreciere artstocrattc greşeşteşi păcătuieşte faţa de realitate nun;:; in sferele insuficient: cunoscute lut sfere de cunoaştereareală a cărora se şr apăni ': cu dispreţ: se ntîmplă. aşadar în anumite împrejurărisa nu cunoascăsfera pe care o dispreţuieşte aceea a omului C(lnlun: a poporului dejos: pe de alta parte trebuie luatin constderaţte faptul că ortce sentiment al dtspretutut. al sfldartt al mtrumaltzărtt presupunînd că fabstffcă magmea celui: dispreţuit va rămîne totuşt mult n urma falslflcărfpe care ura: reţtnută şi răzhunareacelui nepuunclos o realizează - ţa emgie bineînţeles-- in raport cu adversarul său. De fapt in dispreţ se amestecă prea multă delăsare prea multă superncialttate -prea multă distanţare şi nerăbdare. ba chiar şi prea multă bucurie persona.ă pentru ca obtcctul dispreţului să se transforme Într-o veritabilă certcatură.' într-un monstru. Nu trebuie totuşi neglfjate acele nuauces aproape binevoitoare pc care artstocraţta greacă. de exemplu le atrtbure tuturor cuvtntelor prin care ea se delururcază de poporul de jos; nu trebuie negltţat felul În cure se er-ieetecă ln e-le îndulclndu-le permanent. un SDi de mtlă. de rnenajament. de indulgenţă. intr-atît încît aproape toate cuvintele de-semnind omul comun ajung în cele din urmă expresii pentru "nefericit". "dc'l; de nulă" (compară OOlAas:. Of.Amos: ;rovjla6~ f.l0'x"otj~6>" acestea lii două din urmă desemnlnd de fapt omul comun în calitatea lui de sclavai muncii ş animal de povarăl -şi nici pe de altă parte faptul că termenii "dăunător"."josnic". "nefericit" n-au încetat ntct o clipă să răsune in urechea greacă cu un timbru în care "' ' " ' preoumpăneşte nuanţa de "nefericit": toate acestea nu sjnt dectt rccşterdrearncdujntrnarvechr mai aristocratic mai nobil reamintm filologilor sensul în care sînt folosite cuv-tntele: orl;:vp6~ avoa~o; 'taijj.lw'v 6ut;'t"UX ELv ;vjj.qjopu). Oamenii "nobtlt din naştere" se armţea.u ei anume a fi cel "fericiţi": ei nu trebuiau sa-şi construiască fericirea in mod arttfletal. compartndu-se cu duşmaniilor nu trebuiau să se convingă pe sine şi să se mintă (aşa cum obişnuiescsa o facă toţi oamenii resenttmentulutl; în calitatea lor de oameni activi totali debordînd de forţă pe deplin rieeeearf. ei ştiau totodată să nu despartă fcrtctrca de acţiune _ pentru ei a fi activ era eu _nccesttatc inclusîna âfertcitfde unde şi provenienţacuvîntului ni np6.tte~v) _ totul într-o acută opoziţie cu 'fertctrea" de la nivelul nepuunctcştlor. oprtmaţtlor. tnfestaţt de sentimente veninoase şi osttlc. pentru care fericirea apare esenţialmenteea narcoză. amorţire. odihnă. pace "sabbat". destindere spirituală şi trupească pe scurt în forma el pasivă. În timp ce omul distins şt trăieşte viaţa cu încredere şi francheţe (cuvîntul YEvvalo~ "nobil din naştere" subltntază la nuance "sincer" şi poate chiar "naiv") omul resentimentului nu este nici sincer. nici narv nrct loal cu sine însuşi. Sufletul îi este saşiu; spiritului său li plac ungherele uşile dosnice tot ceea ee se ascunde i se pare a fi lumea lui siguranţa lut. consolarea lut: el se pricepe să taca sa nu uttc. să aştepte să se automlntmaltzeze pentru moment să se umilească. in cele din. urmă. rasa unor astfel de oameni al resentimentului ajunge în mod necesar mai rnteteaptă decît oricare altă rasa. nobtltară şt eaonorcazăîn o cutotul altămăsurăînţclcpcfunea: anume ca pe o condiţie a existentei în timp ce pentru oamenii dlsunşi mtelepctuneadobîndeşteuşor gustul fin al luxului şi ai -eaânamentulut: _ea este aici mult mai puţin uuportantădecît '' de evaluare care nu se dezminte nici În felul de a dtsprctut {- să :<;::':âeplina securitate a funcţtonărtt nstinctelor trtcorretterrte ' 28 0~k fg " 29 '"' i!

18 : " ~ _.._..- 'reglatoare sau chiar decît o anumrtă mprudentă cum ar fi de li pildă sa. te repezi vitejeşte fie in întîmpinarea prtmejdtet. fle '-' '. i asupra duşmanului sau cum ar fi vreo zbucnire exaltată de minie de dragoste derespect de reeunoşttntă şi de răzbunare lf în care se recunosc dm toate tlmpurtle sufletele nobile. Chiar resentimentul cînd pune stăpînire pe omul nobil. se consumă şi se epuizează prtntr-o reaeţte mediată şi toemai de aceea nu otraveşte: pc de altă parte în nenumărate cezurt el nter nu ' apare În timpce încazul neputtncioştlorşt al tuturor celorslabi. el este tnevrtabtl. Anu-ţtluamultăvreme duşmann.accidentele chiar şi propriile nelegturt în sertos -ată semnul naturtlor puternice aflate în plenttudtnea dezvoltăriişi dovednd o forţă plastrcă. regeneratoare vtndecătcare. eare să te facă chiar să şi uiţi {un exemplu potrtvtt de aeest gen luat din lumea modernă estemlrabeau care nu avea memorte pentruinsultele şi tteăloşttlecomise la adresa lui şi care nu le puteaiertapentru că ~ le uita). Un astfel de om scutură de pe el cu o simplă smucttură toată viermăraia care in alţii mişună pentru multă vreme; Ş tot numa aici este posibilă autentica "ubire fată. de propriul duşman" dacă în general o admitem ea postbtlă pe pămînt. Cît respect are pentru duşmanulsău omul nobil! -e lar un astfel de respect este deja o punte spre dragoste". El işt asumă duşmanul ca filnd al său ca pe o distlneţie ee îi e proprte. întrucît nu suportădecît un duşman la care nu are ce dtspretut.dar are foarte multe de sttmatl Să nt- inchipuim. ' în sehtmb. pe "duşman" aşa eum şl- prezintă omul rescnttmentulut - şi toemai aici se eontureazăfapta. creaţia sa: el a conceput"duşmanulrău" "pe cel rău" şi anumeea noţiune de bază din care deduce ca dintr-un model o antiteză. "pe cel bun" - pe sine insuşll... c' "" - w~:" l Cu totul opus aşadar decît în cazul celui nobil care concepe anticpat şi spontan plecind adică delasine noţiunea fundamentală de "bun" numai apoi cretndu-şt de aici o reprezentare despre "dăunător"! Acest "dăunător" de origine nobilăşt acel "rău" distilatînalambtcul uriunsaţiabile- prtmul o creaţie posterioară. un aecesortu. o culoare complementară al doilea dtmpotrtvă. ortgtnalul. inceputul proprtu-zte fapta iri eoneepţta unei morale de selav- cit de diferenţiat se situează aici cele doua cuvinte. "dăunător" şi "râu". în aparenţă opuse --;:~eleiaşi noţtunt de "bun"l Şi totuşi noţiunea de "bun" nu este aeeeaşt: să ne întrebăm mal degraba. cine este de fapt n înţelesulmoralei resentimentului. "rău" RAspunsul riguros este: tocmai eel"bun" din cealaltă morală. toemat cel nobil puternic dominator. numai că recolorat retnterpretat. văzut invers prin ochiul otrăvit al resentimentulu. Este aici un lucru pe care amvrea cel mal puţin să- contestăm:cine n-a cunoscut _pe acel "buni" decît ca duşmani cu siguranţăcă n-a cunoscut decît duşmanirăi Ş acelaşioameni careinterparessint atit.desever-tinuţtîn friu prtnmoravurt. stimăuzante. recunoştinţă. ~>~ în prtmul rînd prn rectproeă supraveghere şi gelozie. şi \:.t~te. pe de altă parte în relaţiile dintre el se dovedesc atît de.~~ ~!fjngenl.oşi în ceea ce-i prtveşte atît de stăpîniţi deucau. fideli "". ~.'(~îndri şi prtetenoşt - aceiaşi oameni în exterior acolo unde ~!'(ljlcepeceea ce le e strătn etr-ătrrătiatea nu se comportămult i~~~ bine decît nişte fiare scăpate din lanţ Ei se dcsfată cu area din orice constringere sociala se despăgubcsc în 30 3

19 l l' " sătbătrcte pentru tensiunea determinată de indelungata recluziune şi pacificarea in pacea comunttătn. se ntorc în nevtnovăţla conştitnţet fiarelor ca nişte monştri trtumfătort care ies dintr-un şir de groaznlce ornorurt. tncedtt. vtolurt tortur cu un orgoltu şi o sentnătate sufletească de parcă T-ar fi ccmrsdecîto ştrengărte studenţească şi convinşi că 'poeţii vor avea djn nou pentru multăvreme ce să cînte şi să celebrcze. La temetule tuturor acestor rase artstocrattce e imposbil sa nu recunoştt animalul de pradă bestia blondă hotnănnd lacomă Şi nsetată de cucertn: temeiul acesta ascuns. are din cind în cînd nevoie de o eliberare animalul trebuie să mai asă la lumină să se tntoareă în Junglă: - artstccraţta romană arabă germantcă.japoneză erotr luihomer vrktngn scandtnavt - sînt toţtt egalt în această nevote. Rasele artstocrauce sint cele careau lăsat caurme ale trecerii lor noţiuneade "barbar": chiar şi cultura lor cea mal înaltă trădează conştiinţaei şi în plus şi un anumtt orgoliu (de pildă cind Pertkles le spune atententlor în eelebrul său discurs funebru "ţn toate ţările şi pe toate l l mărtle şt-a deschis drum temeritatea noastră ridicînd pretutindeni nepterttoare monumente şi in bjne şi în r-ătr"). "Temeritatea" aceasta a raselor nobile nebună absurdă spontană în manifestările el tncalculabtlă. neverostmtlă chiar şi pentru cei care o practtcă - Pertkles celebrează îndeosebi po:&vj-tla al atenterulor - tndtferenţa faţa. de siguranţa de corpul de viaţa de bunăstarea lor tenbtla lor voioşie şi plăcerea lor profunda. de a distruge. voluptatea cucermlor şi a cruztmtr ~ totul se rezum pentru cel care le cădeau victima. în tmagtnea "barbatului" a "duşmanului rău" ceva în genul "gotulut". 'vandalului". Neîncrederea adîncă. glacialăsuscttată de german din clipa ln'care ajunge la putere cum se intimpla. r şi în zilele noastre - continuă sa. fie un ecou al acelei orort de neşters pe care secole de-a rindul 8. încercat-o Europa în faţa furiei bestlel blonde germanice (cu toate că intre vechugennani şi nof germann de acum. abta dacă există vreo înrudire conceptuală cu atît mei putrn una de singe). Cindva am atras atenţia asupra stlngăr.le!lui Hcstod atunci cind tmagtnîndu-şt succes!une'a epocilor culturale. îi căuta expresia în aur argint l şi bronz: el n-a zbutit sălichidezecontradlcţiape care -0 oferea lumea atît de splendtdă dar totodata. înfricoşătoare şi brutală a lui Homer altfel decît dtviztnd-o în două părţi puse în succesiune - mai într! epoca eroilor Ş semfzeflor din Treia şi 'reba aşa cum rămăsese resp.::etiv;.'.lllme n amtnttrea gmţtlor aristocratice în care ele işi aflau proprtlt strămoşi; apoi epoca de bronz aceeaşi lume dar aşa cum le apărea ea urmaşilorcelor oprtmaţ.l~f\tţ!brutaltzaţtduşi şi vînduţica sclavi: o epocă de bronz' cum spuneam. dură. rece. cruntă tnsensfbtlăşi ltpsttă de conştiinţă. strivind ş mînjtnd totul cu singe Admitind că ar fi adevărat ceea ce acum e luat drept "adevar". anume că sensul orrcăr'et culh~r ar fi tocmai acela de a transforma animalul de- p-ad... "orn" intr-un animal domcsttctt şi civilizat. tntr-un ardrne.l cîomeetrc. ar trebui să admitem ca fiind adevăratele u'nelte ale eutturu tocmai acele tnsttncte de 'reacţte Ş re!'>e-tjlime"lt da torttă cărora rasele artstocrate ca şi -&m:te idealurile lor cu fost in cele din urmă umllite şi înfrînte: i\ ~st lucru nar nsemna. desigur că purtătorll aeelor jtişttncte ar ii totodata. şi purtătortt culturii înseşi. În mult mai ~. ".~e măsură contrartul mi se pare as~2i a fi aici nu numai "i;. -~simll - nul el evident! Aceşti purtători at nstinctelor Jve şi lacome. urmaşi ai stărit de sclavie europene şi 'pene ai J:ntrt:gH populatu preartene - care reprezintă.el 32 33

20 ih _... ". r " " ''''!' ':' ' '" "." 'i' ' ' " ' ' : 2.anume regreeut omenlrnt Aceste "instrumente ale culturu". eşuat!... Cenu poateflsuportatîndomenulmizeriei prtvaţiunâ sînt o ruşine a omului pun sub semnul suspiciunii cultura. ntempertilor. nftrmttăttlor grtţllor. înstngurărn?în fond noi sînt un argument contra "cultură" în generat! Am putea avea: putem să le răpunem pe toate aşa cum sintem născuţi pentru deplinădreptate să nune eltberămde frica faţă de bestia blondăio existenţă subterană. luptătoare; odată şi odată tot se ajunge ~are stă la temelia tuturor raselor aristocratice şi să ne punem [a lumină cindva tot se rctrăteşte ceasul aurit al vtctortef -. şi fi gardă fată de ea:~ cine n-ar prefera însă de o sută de ori să sej atunci ne ridicăm în picioare aşa cum am fost născuţi. de teamă dacă poate fi acelaşi timp să admtre ctne ar vrea ca in: needrobtt. încordaţi pregătrti pentru cev~ nou pentru ceva loc dea nu seteme să poată scăpadeprivelişteadezgustătoarej tncă şi mat greu de atins şi mai departat întinşi ca un arc pe pe care o prezintă rataţii. demonetizaţit şubrezrţn otrăvttttc Şi nu este oare tocmai aceasta soarta noastră? Ce ne produce nouă astăzi dezgustul faţă de "om"? _ căci. fără îndoială bine şi de rău. vot. ocrotitoare cereşti - acordaţt-mt o prtvtre. suferim dincauza omului. - Nu e frica; e mat degraba. faptul ca.omul nu maiare ntmtc înfricoşător:că viermele "om" a trecut doar o singură privire asupra a ceva care să fle desăvîrşit. pînă la capăt ajuns. cevafericit puternic. trtumfător.maiavînd încă în prtm plan şi vtermutcşte: că "omul domesttctt'' iremediabil ' ceva de care Să te POti temet O prmre asupra unui om care Să- medocru şi meschtn. a şi început să se considere tel. culme şi J~tiflce pe om. asupra unul complementar Şi salvator caz sens al tstorter ca fiind "om superior": _ da şi chiar că are norocos. datorită căruta să-ţi mal poţi păstra credrnţa n dreptul să se socotească astfel în măsura în care se simte. '~... Căcfiata.cumstaulucrurtleacum: mărunţtrea ştruvelarea dtstanţat de imensa mulţimede rataţi. bolnavi. stoviţi. senilizaţiqtnulut european cuprinde în sine cea mai mare prmejdie de care pute astăzt Europa. şi să creadă a fi cel puţin unul pentru not căci această prtveltşte vlăguteşte... Astăzi nu mal relativ izbutit măcarcapabil de viaţă măcar unul care se afirmă în viaţă... nădejde. - Nu suprtm în locul acesta vreun oftat sau vreo ultima: Ce-mi este mic de fapt cu totul insuportabil? Ce nu izbutesc eu sa. fac de unul singur ce mă sufocă şi mă răpune?il Aerul vtctat! Aerul vlclatl Faptul ca. de mine se apropie ceva! eşuat; că trebuie să lnhalez mirosul măruntaielorunul suneâ 34 - care toate greutăţile nu fac decit să- încordeze şi mal mult. _ Din timp în timp însă acordaţi-mi- dacă extstaţi. dincolo de :.ftdem nimic care să poată deveni mare Şi ne încearcă bănutala - 'ţ totul continuă să mearga. in Jos tot mai în Jos pentru a _<;ueveni tot malfirav mai nofensiv mat chtbzutt. maitihnit mai i:')~~diocru. mat tndiferent. mai chinezesc mal creşttnesc - nu ::'~pe tndotală. omul se face din ce in ce "mat bun... lata..~laaci eălăşluteştc soarta tmplacabtlăa europei - încetînd teme de om am pterdut ş dragostea pentru el. respectul de el. nădejdtle puse în el chiar şi voinţa laolalta. cu el..ţtşarea cmulutzilelornoastrene oboseşte- ce estenfhtltsmul. că nu tocmat această oboseală?.. Sintem ostenrţt de 35

21 " ' f '"'''' illl' ~i ' i '"' ra-şt extertortza sau nu forţa. Dar astfel de substrat nu extstă: " " " 3.în spatelefacertt acţtunn. devenirii nu exfetă "ltnţă": "ăptaşul" \ ''!! ~i';' "'i l l : ":"i' este doar imaginar adăugat facertr - facerea e totul. În fond - Dar să revenim: problema prtvtnd cealalta. Origine! poporul dedubleeză facerea atunci cînd lasă fulgerul Să a "btneluj- a binelui aşa cum şi l-a rmagtnar omuli străluceascăînseamnăa face o tacere: elia acelaşi fenomen o resenttmentujnj îşi aşteaptărezolvarea. _ Ca.mieiiSîntîngrOZiţi[ data. drept cauză şt încă D dată ca efect al acesteia. Naturalştil de martle păsărt de prada nu ne SUrprinde: numai ca. o-avem nu procedeaza. nici el mai bine cind spun "erta pune în ' ' ' ni~j un motiv s.ă le imputăm marilor păsărt de pradă că răpesc mişcare. forţa produce cutare efect.. ~ altele asemănătoare.. l'i ~eluşei. Şi dacă mieii Î~i spun intre ej."păsăieastea de pradă _întreaga noastră ştiinţă se mal află ncă in ciuda răceltt. a '':' s~ntrcle: şt atunci acel care ar fi cît mai puţtn pasăre de pradă 'ejberă ei de efect. sub vraja limbajului şi nu s-a putut \ ' Ş Cu atît ma! mult opusul et un miel _ n-ar fi acela. bun?" desprtndc de acel mici avortoni strecuraţi pe dedesubt de '!i' n-ar fi nlmte de obiectat la adresa acestui mod de formulare a aptrtduşn rât de "subtecţi" {atomul este de ptldă un astfel de " unui deal. chiar dacă păsările de pradă -ar privi cu oarecare avorton caştvlucrutinsine" kantian]: ce să ne mai miram deci. '/' bătaje de Joc şi poate şi-ar spune: "noi nu le-a luăm deloc in ' dacă sentimentele răzbunănt şi ulii ascunse mocntnd s~b numede rău acestorbunimiei bachjarîiublm:nlmicnu_i~ai cenuşă folosesc în tnteresul or aceasta credinţă şi susţin in ' gustos ca mielul fraged." - A pretinde forţct eă nu se f()ndcuoma.refervo~enumalcrednţacăcelujputernic îi " mantfesteeafortă.sanufte ovoinţa.deazdrobideasupu e per-rute să fie alab păsăru de prada. - sa. fie miel: prin : ne" " de a deveni stăpîn o set e de duşman. de impot.rivire şi triumf:~sta işl arogă ~t dreptul de a cere socoteala. păsării de " asupra lui. este la fel de fără sens ca şl atunci cind cert pradă că e pasăre de pradă... Cînd cel oprimaţi călcatt în slăbletunhsasearatccaputere.uncuantumdeforţăcotespunde picioare. aservtţi -ncep. mtnatt de violenta vmdtcattvă a! tot~dată unul asemănătorcuantum de instinct. de voinţă de ~Utnţei ea spună: "noi să fim altfel decit cei răt. anume să acţiune. şi numai datorită forţei de seducţie a limbajului (~j a ':'~ buni ar bun este oricine nu agresează oricine nu lezează " erorilor fundamentaeale raţtunnincrustate în el) care inţelege :'pe altcineva ortcme nu ataca. şt nu plăteşte.jăsîndrăzbunarea fără indoiala.greşitoriceacţiuneca fltnd condtţlonatâdt:cini.':va_j!seamalui Dumnezeu. ortctne stă ca şi noi. retras orictne se : care actioneaza de un "subiect". ucrurtle pot să apară astfel. ";~ la o parte din calea raului ~ în general pretinde puţin de La fcl cum desparte poporul fulgerul de straluetrea sa ;~;.vaţă. întocmai ca nor. cei răbdători. wnll şi drepţi" - de fapt! constdcrînd o pe aceasta din urmă ca pe o facere. o acţtijn~' ";;~t lucru nseamnă. daca. n ascult la rece şi fără idei a unuisublectdenumltfulger. (otastfelsepanlmoralapopulară":;.{\~ncepute.nimic mal mult decît că: "net cel slabi sîntem forţa de manif~stărle forţei. de pfll'că in spatele celnt puterntc ':~~'tr-adevăr slabt: e bine dacă nu facem ntmtc din toate cele s-ar afla un substrat Uc;uTu care ar avea tbe.ruaten de ~~trucarenu avemdestula.forţa.";daraceastâconstatare 36 37

22 r. amară. aceasta. prudentă de calitate inferioară e " prudentă rumoare. perfidă. o ~oaptă greu percepttbuăvenind pcareo manifesta. prnăşttnsectete (carcrn caz demarepertcol seprefac:r din toate unghiurttc şi ungtwrclp. părerea-mtestecă se minte: moarte pentru a nu face "prea mult"). s-a înveşmîntatdatorită] de fiecare sunet sta. anmată o dulceagă blndeţe. F~ îndoială. acestei falstâcărt şt acestei nepunnctoase înşelărt de sine în! JDD.ctuna vre~ schtmoetă su'\.biciunea-n rnertt - aşa stau fastuoase virtute răbdătoaretăcută cere ştie să ren ţ llucnlflle. cum aţi spus."... """ _ un e.ca şt ul cum insăşl slăbtctuneacelui slab- cu alte cuvint._ v ' e esent-<>< acţunealu. tntreaga sauntcă.inevitabilă.tneluctabnărealttate ~arfioîmplinireiberăacevacubtulăşttinţăaes.o infi\ptutreun merit. Acest soi rle om ;3Te nevoie de cre...-to. _.~ ~ ~ Ull~~mU-un.' eubtect neutru liber în alegerile sate. datorita. unul instinct ne eutocorieervcre. de cutoenrrnere în care sase consfinţească ortee minciună. Tocmai de aceea subiectul (sau. ca sa. vorbim ;alpopular sufletul) a fost pînă acumîn Jume cea marburiă ogsnă. pentru că a mtjloclt marii majorttătt a murttorfl a i Ş oprimaţi n toate felurile acea sublimă a tot si b.._. or ce or ". '..'... u fişe are «potrivit careia Slăbiciuneaar fi însăşi libcrtatea felul lor de a fi}l«căcî ei nu ştiu ce fac numai noi sîntem 5nguill să ştim ce aşa şt aşa _ un merit. 4 - MaL departel. - "Ş neputinţa ncră'lbunătoar e- n «bunătate»; tema.toarea josntcte devine «umihnţă»; supunerea faţă de cel pecare-tduşmănlmajunge'«ascnlta:re» (anume supunere faţă de unul despre care spun ci le-ar impune-o. - îl numesc 'Dumnf'-eu). Absenta ofensivei la cel slab chtar laşitateaîncare e băgat al sau «stai-la- u :;; ă» inevftabuul c ctr-cbuie-să-aşlepţi» ajunge alei a denumirea de <<rabdare» 'numindu-se uneori ş -cirtute: «uu_pot_să_mă_ra.zbun» la ei ""-i zice «nu_vreau_tiă_mă_r~..zbun:» Şl poate chlar ertare "fac eu>»). Se mai vorbeşte mcă ~i de o «dragoste pentru :'duşmani» - şi C'..prilejul ăs~<l se transptră." - Mai departe! _ "Sînt fără nici o tndotală nişte nenorociţi. toţi aceşti _ Vrea cineva să pătrundăin adincul mtsterulut pentru ":::~cotaşişi falsulcatotide prtnunghere darpoatecă~şiţin unul a vedea cum se fabrică pe pămînt ldealurle?are ci. 'r:altuia de oald - et îmi spun însă că în mizeria lor Dumnezeu lneva~' curajul să o facă?.. ' Ei bine! Privirea arc drum llber pentru o :~;)~arfi ales şi însemnat că doar ciinilpe care- tndrăgeştt.îi baţi: escapadă in acest tene~ros atelier. Mai aşteptatt o clipa jii\!"ate că rmzertn ata e-o pregătire. un examen. o tnvătare. ba D:mnu!e l~dl~~eţle Şi ndrăzneală ochiul dumneavoastră.i~atechiar mai mult - ceva ce cîndva fi-va plătit şi răsplătit cu r. bule ma> mtu sa se acomodeze cu această pilejnlc'jum'oă'lj!'..ur mult ba nul cu ferielre. Aceasta numesc ei <<vesnica trtzată... Aşa! De ajuns! Acum vorbiţi! Ce se întîmplă acolo jos? Povestiţi~e vedeţi bărbate al celei mai primejdioase Curiozlt~~ij - acum sînt eu cel care vă asculta.-' ~8 - "Nu văd nimic în schimb cu atît mai mult aud. E o _ Mai departe! _ "Acum îmi dau de înţeles că doaret sînt maibuni decît.terntctt. stăpinii lumii scuipatu\ caruta el trebuie să- Ungă 39

23 ~?~:~A W-----~.."'~'""""'..."""""""~ '! ' (nu din frteă. deloc din frică! ci pur şi simplu pentru că le cere ' Dumnezeu aj.torttatea ~-u respecte. ortcare ar fi) _ca ei nu sint ' "! doar mat bunt. dar şi că le «este mai bine». ca-o orice caz c~dva mai bine le va fi. Dar e de-alunal destul! Nu mal reztst. ' Aerul e stricat. Aer vtctar! Locul acesta unde se fabr-tcă dealuri - imi pare că pute de minciuni. ~ " - Nul OCă o clipă] Nu nu-an spus încă nimic despre iilii vtrtuozttatea acestor maeştriai lllaglei negre care fac alb lapte. inocent din tot ceea ce- negru: - n-att observat rafinamentul ajuns la perfecţiune cea" ma! îndrăzneaţă rom fina mat spirituală mai mincinoasă mînă de artist? Atenţie! Animalele '" acestea pline de răzbunare Şi ură de prin becfun ~ ce fac din razbunarea şi ura lor anume? Aţi mal auzit cindva asemenea Cuvinte? Dind vorbelor lor crezare aţl putea banul efi. vă aflaţ : în mţjlocul mutumn de oamenr ai res.entimentulu?" ' - "Înţeleg şi mat dcecfud o dată urecbue (aht ah! ah! dar i nasul mt- astup). Abia acum aud ce-atit de des au epue-o: '' «Noi care sintem buni - tot nor sintem cei drepţi» ' ' - Şi ceea ce pretind nu se numeşte rannală. ci <ctrtumr al dreptăţi»;ceea ce urăsc el nu e dwşmannllor nu! ci urasc «nedreptatea..» «impletatea»; ceea ce cred şi speră ei nu e speranţa răzbunărtr a dutce razbunari beţii ( _ «mal dulce decît mierea> eumonunuse chiar Homer) ci e «triumful ur Dumnezeu lui Dumnezeu cel drept asupra celor ara - Şi cum numesc ei ceea Ce le e consolare pcntr li suferinţelevieţli - fantasmagorn loranticipîndfericireavcs mea? 40 - "Cum? Aud bine? Numesc aceasta cqudecata de r.! apoi»;venrreaîmpărăţieilor a ccîmpărăttet lut Dumnezeu» _ dar pina una alta trateec întru cccredlnţă>> «iubire» şi ccsperanţac->". - Dcstull Destul 5 Credinţa. în ce? ubire pentru cine? Nădejdepentru ce? _ NeputlnclOşU ăştte doresc şi el ('.3. într-o bună zi sa. fie cel puternici. nu încape ntct o tndotală. odată va trebui să vină Şi "împărăţia" lor - pur şi simplu "rmpărătta lui Dumnezeu". cum e denumită de ei: căci sint doar în toate atitde umili! Doar pentru a o retrăt pe aceasta este nevoie să trăleştt multa. vreme sa. trăieşti dincolo de moarte - da al nevoie de v...tata veşrncă pentru ca veşntc să poţi sta în "rapărăţta lui jjumnezeu". despăgubtndu-te de vtaţa pămîntească "intru credinţa întru rubtre şi speranta". Deepegubn. pentru ce? Despăgubit. prin ce?...dante pe cît imi pare. s-a înşelat.amarntc atunci cind eu o tnfrtcoşătoere tngemntete. 'a pus.acee nscrtpţte deasupra pcrtirde.tntrare in Lnfemul său. "şi eu sînt o creaţie a veşrucet tubtrt": - deasupra porţn paradisului creştin cu a sa"fericire veşnică" artrebut înortce caz să se scrte 'CU mai multă îndreptăţire "şi e~ sint o creaţie a vesntcet uri". _admttînd cii deasupra porţii care duce spre mtnctunăarputea. sta scris un adevăr! Caci ce este îertctrea veşnicăa paradisului i:' ~celula?... Am putea poate' s-o gbtcfm st not; ma! bine poate să. ~"lne o spună însă ltmpede marele şi sfintul dascăl. autoritate de Dumnezeu»; ce le ramine S~ m~l iubească pe parnlnt nu-e fraţii lor intru ură ci «fraţii lor iuliu iubire». aşa cum Spun toţi curc pe pamrnr sînt bunt Şi drepţl- ~(ftiepreţuit in astfel de chestiuni 'jhornae de Aqumo. "Dceu tn -- o cxelesn. spune elblajn caun miel ut bcetstuâo JllJs ixilhagis complaceat. n Saupoatevrem să auzim lucrulacesta 4

24 -"""""=~. ntr-o tonalitate mal puternica de plldâ.din gura unuia dmtre trtumfătcrtt părinţi ai brsericn care n arătura pe creşttnn săi să refuze voluptăttle cumplite ale epectacoletor publice - oare de re? "Credinţa - zice el de spectec. c ne oferă în mult mai maremăsurăcevamultula tare; graţie mmtutrn ntse ofera. "cu totul alte bucurii; în locul cnetnor ne avem martirii; avem chef de sînge. ei bine. avem sîngele lui Hrletoa.; Dar ce ne mai aşteaptăinca. la cea ne a doua lui venire la trturntul eăut" - şi vtatonarul in extaz continuă: "At enlrn superstat aaspectacuta tlte ulumus et pctpctuuejudtcu dtee fllcneuomous tnspemtus. Jlle derlsus. cum tanta sueeuli verusras cr tot ejus nativitas una 9ne haurtentur. Quae tune epectocult teutuâot Quid edsrurert Quldrtdeernt UbJgaudecunl Ubl exultem. spectans tot et: tantos regee qu n coetum recepti nuntrabanrur. cum ips o.jove et tpets suts testibus in taus tenebrts eongemescentesf tem praesjdes guvernatorn provtnctilorl persecuzores âamtntct nominis saevrcrrbus quam tpsi flammls seevierunt msulrantrbus contra Ctutsuenos llqueseentesfquos praeterrea septcntee JlJos phjlosophas eoram dtsctpuus suts una conilegmntibue erubeseentee quibusuijlil ad deum pertrnere suadebant. qulblls antmas aut nullas But non tn prtstuui corpore redituras afiirmabantl EtJam poeces non ad RhadamanU nec ad Mtnas. sed at inopinau ChrlsU tribunal palpitantesi Thnc magls rragofd eudienai megts sellicet voeales (mal în voce urlătort mal grozavf in sua proprie calamitate; tune histtiones eoţţoscendl sojutiores multa per tgnem; ttmc spectandus aurlga in flamme:a rom totus rubenls tune Aystid contemplandi non in gymnasils. sed in igne Jaculati. nisi quod ne tune quide[tl il/os veum v.ivos. vt qui malim ad CO!l' pouuscljnspectumjnsatlabllern C onferrc qui 42 rn dornjnum desae;erunt «HJC est JJe" dlcam. fabrt aur _ quaestuar.laeâlrus (TeJ.ultanii are în vedere pe evrei aşa cum reiese din tot ce urmeaza şi îndeosebi din acea conoscuta desemnare dtn Talmud a mamelutlisu s). sabbatl destruetor. Samar.ltes et daemonum habens. Hie est. quem a.ruda redemstis. hle est iue artmdme et colaphs dtverberatus sputamentis dedeeljtatus felle et eceto potatus. Hlc est quem dam drscentee subripuerunt. ut resurrexi sse drcatur ve! honulan us detraxit nelectucee suaefrequentia commeantium laedere Vt talaspectcs ut taljbus ejc\dtesquls (ibi ntur.» praetor autcons ul autquaestor aur saeerdljs de sualjberalh.ate do ptaes bil7 Et tamen hacc Jam habemus quodammo pe]" a rum fldem spjritu imaginante Tepraesentata. Cete qualia illa.; sînt quae nec oculus vidls nec auns audlvitne c n CU- humlnis şscenderunt7(. {ot. 29.} Credo cuco et utrdquecavca (prima sau ceade a patragalerie sau dupa <.\.. scena comca.:şisoena tragictl) et omn! stadio gratiora". - per nuer». ca.d aşa ata. sens. 6 Ajungem la eoncluzle. cete d.ou~ valori opuse "bun ~ dâunător" "bine şi r-ău" au ou::> de nut de ani pc pămînt o lupta. cront~ şi cu toate că cea de a doua valoare este de mult preponderenta nici în zilele noastre nu lipsesc locuri unde lupti! mai continua. inca fără vreun rezultat decs. S-ar putea \ "i~ "spune cla că intre UUp ea s~a ridicat in sfere tot lllai inalte ş toc)bi de aceea a deveni.t mai profundă:şimai sptrttualizat:l.: aşa ca asuizl poate nici nu lllai exista vreun semn-distlndi" dupa care sapoâlâ fi.ecunoscută ~o natura supeoar'l. '. 43 "".0 ".. ;"'''''''-'-'Y''''!

25 r _ ' o nat~ra mal eprrttualraata decît cea dezbtna"t in sensul 'ordin şi ee este de al cincilea Care dintre ele a eşit deocamdată amtnttt Şl eare sa mat fie mcă un real cîmp de bătălie pentru ; rnvmgatoare. Roma sau udeea? Alcl nu mal e mcl o anunomnte respective. Simbolul aeestet lupte însersă intr-o ţndotală: mai bine să vedem În faţa cui te inellnl azi ca in faţa sc"ere ee poate peste veacuri de rstorte fi pin. acum crtrtă. se esenţei tuturor valoritor supreme. chiar la Roma _şi nu numal numeşte Roma contra udeii ludeea contra Rome: _pina. acum! la Roma el pe aproape Jumătate a pămîntului. pretuttnderu n-a existat vreun evenment mai mportant deeit aceasta nde omul a fost domesticit sau tinde să se lase domesttctt -. U;:.! u ~ luptă aceas~ punere în discuţie. acest conflct mortnj în faţa a trei evrei după cum ştim şt a u\~ evreice (în Roma percepea m evreu ceva opus cumva proprtej sale naturi. faţa lui tsns din Nazareth. a pesearulul Petru. a ţesătorulul de ceva.dc genul unui monstru de la antipod: la Roma evreul covoare Pavel şl a mamet lut sus pomenttă tnatnte numită trecea d~~pt unul "mînat de ură eontra întregu specii Maria). ată un fapt remarcabil: Roma a fost fără îndoială omeneşti pe drept cuvint. dac. pe drept putem lega salvarea ŞlviHorulomenlnldedOmin~ţlaabsolu..a valortlorartstoerattce a valon/ar romane. Ce sentimente aveau însă pe de altă parte evreii contra Romei? M de ndic ne las. s-o ghleim; dar e de cttor-neltntştttoare deşteptare a dealulu cleste a nobll~lul invins'. E adevărat in timpul Renaşterii a avut loc o strălu- mod de evaluare a tuturor lucrurtlor: Roma însăşi s-a mişcat parc' trezrtă dintr-o letargie. aşa ~um se ala ea sub presiunea ajuns să ne malamm"m o datoapocalipsa ur loan aceastocea Romei celei noi. tudntzate. clădtte dea~up:a el. c~re avea mat sălba~că~tntoate tzbucntrtlein scris care îşi ase răzbunarea tnfăţtşarea unei sinagogi ecumentce..nurmte B.Seri~a.. cunnd pe eonştttnţă. (Să nu subesttmăm de altfel profunzimea însă udeea a triumfat dtn nou graţie acelei mtşcărt {ger-mane consecvenţei logice de care dă dovadă nstlnetul crestin atunet. şi engleze) a resenttmentulut funciarmente plebeu denumită cînd asociaza. tcemat aceastăeartea urii cu numele apostolulu -':RefoDlăadăugtndaerşteeeacetrebutasă-turmeze restaurarea iubiril.alacelujaşieă:ruial-aatrtbuitşiaceaevanghelteaiubirii ;:blsericii _ ca şi restabilirea tăcerii de mormînt peste Roma exaltate -: există în ea o partede adevărndiferent de cît de mare 'i]asică. Într-unsens mai deetstv şi maiadînc chiardecît atunci ar fi fost. falstflcarea literară necesară acestui scop.} Romanii~'f. repurtat udeea prin Revoluţia franceză o noua. victorie erau doar cei putemter şi nobtlt. aşa cum nu mai ex:istaserăpe.;~:-'~upra idealului clasic: atunci s-a prăbuşit sub loviturile lume alţii ntet măcar în vis: fiecare vesttgtu al lor. orice f:>~stlnctelor resenttmentulut popular ultima nobleţe politică inscripţie ţl produce încîntare presupunînd că poţt ghici ce. \t;ţxstentă încă în Europa cea a secolelor al ş<iptesprezeceleaşi scrie acolo. Evreti dimpotrivă erau par exceljence poporul ':-r~ optsprezecelea francez ~ atunci a răsunat o bucurte atît de saeerdotal al resenttrnentujnj poporul eare poseda o morajă'jnare. un entuziasm atît de gălăgios cum n-a mai fost vreodată POpulară de o gentalttate fără egal: e suficient să-i compar;'im S:~ pămînt! Este adevăratcă în toiul acestui vacarm s-a produs pe evrei cu popoarele de o înzestrare înrudită. ca de pildă j7ţel mai neobişnuit cel mai neaşteptat lucru: în faţa ochl~or. şi ehtneztt sau germanii pentru a discerne ce anume este depr.im:~~conştiinţeiomenfrtr a apărut rntr-cchrpar şi într-o 44..''' ' +;~' " 45

26 ' splendoare nemarînttlnttăidealul antic însuşi - şi încă o dată.. dar mat puternic mal simplu. mai penetrant decît oricind a ra-sunat în faţa vechtt oetnct mincinoase a reecnumentutin t despre dreptul prfortfar- al celor mulţi. în faţa voinţei de înjosire. de desconstderare de nivelare. de decădere. de apusalomuhu teribitaşlfasctnantacontralozincăadreptului prioritaral celorpuţinii Ca utumindtcator către cealalta. cale a aparut Napoleon. omul singular stprea tîrziu născut. din cîţj au existat vreodată şi prin el problema tncarnată a dealului nobu in sine - sa cugetăm adînc ce fel de problemă anume este: Napoleon. aceasta. sinteza. de neom Şi supraom Ş cu aceasta sa se fi termtnat? sa. fi fost pusă pentru toatetlmpurueadactaceamatgrandioasădtntretoateantitezele de tdealş Saunumat anînată. chtar dacă pentru multăvremes... Să nu se reaprtndă oare cindva cu şi mat mare furie vechiul incendiu atîta vreme pregatrt? Mal mult: n-ar trebui chiar sa. dorim lucrul acesta din toate puterile noastre? chiar Să. vrem? chiar noi să- provocăm?... Cel care djn locul acesta începe sa. medrteze să-şi depene gindurile mai departe. aşa cum...0 fac cititorii mei. o va scoate cu greu la capăt motrv suâctera pentru mine de a ajunge chiar eu la capat plecînd de laideea că de multeste întru totul limpede ceea ce vreau eu ceea ce nţeleg eu tocmai prin acea cheie primejdioasătnscrtsă in fruntea ultimei mele cărţi: Dincolo de bine şi de Tau... Ceea ce in ntel un caz.nu vrea să însemne 'Dtncolc de bun şt de dăunător". Observaţie Profit de prilejul pe care rm-l oferă. aceasta. disertatte pentru a exprima public şt fonnal o dortma tmpărtăştta ptna acum doar în convorotrt ocazionale cu eavanţn: anume că vrlntr-o serte de eoncursurtvreunadintre facultăţtlede filosofle sâ-şl. adjudece meritul de a promova studiile de storie a moralei: - poate că această carte să. serveasca. anume unul asemenea scop pentru a da un impuls puterutc în această drecţte. În perspectiva realizărtt acestei postbtlttăţt. propun 'tdtscutarca următoareiprobleme: ea merttă aceeaşt atenţie atit idn partea filologilor cit şi din parteaistoricilor ş nu mai puttn -dtn partea filosofilor de profesie -. "Ce anume lndlcaţl ne furn.tzeaza tmgvtetrca. în special cercetar-ea etirnologtcă pentru istoria evoluţiei riotturinor de rnoredă?" i"'). Pe de altă parte este. fireşte. la fel de necesar să ~}~bţnemparticipareaâzrotognor şi a medteuoraetudtul acestor iu Probleme (anumea valoru aprectenlorvalortce realizate pînă i;.':?rhatum): in acest caz particular. am lasat tot filosofulut de "": ' '...4'?'YiYrofesi~ rolul purtătorulutde cuvint ~. al rntţlocltorulut. după B:~ţe ar Zbuti îngeneral să transforme relaţnle iniţialeatît de reci!:it~r5nnca.rc<itede susptctune dintrefilosofle fizologie ~ medtctnă. t-jj;tptr-un schlmb de dei ctt mai prietenesc şi fructuos. De fapt. '."\'.. :..te acele tabele valorice. toate acele tmperattve despre care se ebestein storie şt în studnlede etnologie necesită o ămurtre nterpretare ftztologtcă.tnatntea uneta de ordinpsihologic;.te aşteaptă in aceeaşi măsură o crtncă venită dln partea 46 47