NICOLAE PRELIPCEANU CE SE çntåmplå LA NOI, AICI C e se-ntâmpl` la voi, acolo? e întrebarea pe care mai mul]i membri ai Uniunii Scriitorilor, au pus-o colegului meu, Marian Dr`ghici. M`rturisesc deschis c` mie întrebarea nu mi s-a pus. Probabil pentru c` eu sunt r`ul care face s` se întâmple ce se întâmpl`. Ei bine, dac` e vorba de vreun scandal, de vreo bârf` literar`, o s`-i deziluzionez pe ace[ti curio[i. Nu se întâmpl` nimic de aceast` natur`. (Cât despre vreun zvon de punere în disponibilitate arbitrar` a vreunui redactor, citi]i v` rog cu oarecare aten]ie anun]ul de la miscellanea.) Dar la Via]a Româneasc` se întâmpl`, totu[i, câte ceva de prin octombrie 2006, când am fost chema]i s` reînviem o revist` care p`rea decedat` sau în orice caz agonizant`. Sau, hai s` fim [i mai eufemistici: cenu[ie. ßi la propriu [i la figurat. Am scos, în acest timp, [aisprezece numere. Nu 21 câte ar fi trebuit dac` lunarul ar mai fi fost... lunar. Pentru c`, din ra]iuni administrative, s-a convenit s` edit`m în fiecare an opt numere, patru duble [i patru simple. Dar cele duble sunt chiar duble, ca num`r de semne tipografice [i de pagini. E, oarecum, redundant s` spun ce am publicat în aceste 16 numere de revist`. Ar trebui, în primul rând, s` men]ionez, poate, faptul c` am încercat s` deschidem sectorul critic al revistei spre nume ceva mai noi, chiar dac`, unele, deja consacrate, sau tocmai de aceea. M` bucur s` pot cita printre cronicarii literari ai revistei pe Nicoleta S`lcudeanu, ßtefan Borbély sau Bogdan Cre]u, dar nu numai pe ei. Paradoxal, aceast` revist`, care a fost fondat` de un critic [i înc` de cel mai important critic al momentului, nu a mai avut în redac]ia sa, de ani buni (sau mai degrab` r`i), nici un critic de talie. Sigur, Ibr`ilenii de ast`zi nu sunt la Via]a Româneasc`. Dar virusul de ibr`ilean poate s` se ascund` în te miri ce computer de critic literar în curs de afirmare. Am reu[it s` deschidem pu]in, mai bine zis s` întredeschidem revista spre cartea de istorie, cartea de religie, s` avem o cronic` a traducerilor. Via]a Româneasc` de alt`dat` avea o cronic` de film, semnat` de un D. I.
2 VIA A ROMÂNEASCå Suchianu, o cronic` de teatru, semnat` de un Mihail Sebastian. F`r` a încerca s`-i compar`m pe cei de azi cu cei de ieri altfel decât prin similaritatea domeniilor, am readus în paginile revistei interesul, fie [i foarte fugar, pentru film, teatru [i plastic`. Ba, pentru teatru interesul a putut p`rea mai sus]inut vara trecut`, când Matei Vi[niec ne-a încredin]at o nou` pies` a sa, înc` nejucat`, Ioana [i focul, dedicat` Ioanei D Arc. Ne-am adus aminte de poe]i care nu mai sunt, cum ar fi Vasile Petre Fati [i Ioan Flora, dând cititorului câteva texte inedite, al`turi de câte un comentariu critic. În num`rul din mai anul acesta am avut norocul de a putea publica un text inedit de ßtefan B`nulescu, un scriitor despre care se vorbe[te foarte pu]in, de[i locul s`u în literatura român` este unul comparabil cu al marilor clasici, disp`ru]i cu câteva decenii înaintea sa. Interviurile revistei, cu ßerban Foar]` sau cu Petre Stoica au prefa]at, parc`, seria început` de Daniel Cristea-Enache, ale c`rei prime obiective sunt Dan C. Mih`ilescu [i Alex ßtef`nescu. A[adar criticul îl intervieveaz` pe critic, dar promite s`-i provoace [i s`-i asculte [i pe scriitorii ceilal]i. Continu`m cu Jurnalul lui Mircea Ciobanu, a c`rui apari]ie a început de câ]iva ani, cu traduceri din zona iberic` promise de Dinu Fl`mând, prezent în miezul num`rului 10 de anul trecut cu un excep]ional Pessoa. De men]ionat neap`rat semnalul jurnalului imaginar al lui Mateiu I. Caragiale, scris [i publicat între timp de prozatorul Ion Iovan. S` nu uit`m poe]ii debutan]i, pe care îi sus]ine, când e cazul, revista noastr`. ßi altele [i altele. Nu în ultimul rând prezen]a unor nume de scriitori români sau de origine român` de pe alte meridiane [i paralele, cum ar fi Andrei Codrescu, George Banu, Dumitru Radu Popa, Dieter Schlesak, Valery Oi[teanu, Victor Ivanovici, ori acea substan]ial` selec]ie din revista de la München, Apozi]ia, ap`rut` vara trecut`. O dorin]` deloc secret` a noastr`, un punct din programul cu care am concurat pentru rolul de azi, a fost acela de a readuce revista în parametrii celei de demult, cu preocup`ri de filozofie, sociologie, istorie, domenii care se manifestau, uneori, nesus]inut îns`, [i înainte, s` o recunoa[tem. Ceea ce nu am reu[it înc`, dar sper`m c` timpul nu este pierdut, este de a arunca m`car o privire [i asupra unor domenii neglijate în general de scriitori; pentru ace[tia, de obicei, cultura se identific` în mod absolut cu literatura. Gre[eal` fundamental`. Nu am g`sit înc` un cronicar al economiei, nu am g`sit înc` un matematician care s` scrie despre acest domeniu dificil de transmis adep]ilor culturii umaniste. Am reu[it dou`trei dezbateri de substan]`, cum ar fi cea în curs, de câteva numere, cu tema Scriitorii [i Biblia, sau aceea, de anul trecut, despre manualele de literatur`. Mentalitatea de semi-farniente, instalat` de pe vremea când un post la o redac]ie a USR nu însemna nimic mai mult decât un ajutor social dat unui membru, ne-a împiedicat s` avem asemenea dezbateri de
CE SE çntåmplå LA NOI, AICI 3 substan]` cultural` serioas` [i profund` în fiecare num`r de revist`. Avem câteva semne c` num`rul 1-2 de anul acesta, cel cu dosarul despre populism a fost mai c`utat decât altele, ceea ce demonstreaz` c` exist` o anume actualitate a temelor [i ideilor, conexe culturii [i vie]ii sociale în general. Aceste rânduri se vor un substitut de bilan], dar [i o invita]ie pentru eventualii colaboratori din domeniile neglijate, enumerate mai sus. C` de poezie nu ducem lips`; cu cât scade aceasta în aten]ia cititorilor, cu atât, parc`, produc]ia cre[te, ca s` confirme faptul c` între liric` [i economie chiar nu e nicio punte. Numai c` tr`im într-o societate care mizeaz` mai mult pe economie decât pe poezie. Totu[i, în acest num`r, încerc`m o antologie Via]a Româneasc`, în care ve]i g`si texte ale unor poe]i mai cunoscu]i sau mai pu]in cunoscu]i, care, consider`m noi, au ceva de spus. Am fi vrut ca aceast` revist`, uitat` într-un fel de paragin`, s` devin` o institu]ie. Poate c`, în timp, vom reu[i un vis mai vechi al celui întrebat mereu ce se întâmpl` la voi?, [i anume acela de a institui premiile Vie]ii Române[ti. Este un proiect pe care îl m`rturisim aici, ca s` putem fi tra[i de mânec` în cazul în care îl vom uita pe drum. Chiar dac` e greu s` mai inventezi ni[te premii care s` conteze altfel decât pentru suma din spatele lor, într-o ]ar` în care premiile au ap`rut, în ultimii ani, mai ceva decât ciupercile dup` ploaie. În tot acest timp la care m` refer aici, am fost ataca]i din interior, cei din afar` având mai degrab` generozitatea de a observa înnoirile pozitive aduse revistei, nu în ultimul rând forma grafic`, coperta conceput` de Mihael ßchiopu, [i corpul de liter` mai accesibil ochilor obosi]i de lectur`. Am fost ajuta]i [i de Uniunea Scriitorilor, care [i-a întors fa]a c`tre aceast` revist`, urgisit` ani de-a rândul, din cauza crizei financiare a USR. Cu ajutorul celuilalt editor al nostru, majoritar ca s` zicem a[a, Redac]ia Revistelor pentru Str`in`tate, sper`m s` putem repune în func]ie situl revistei, greu de accesat [i mai ales de utilizat pân` acum. Tuturor, inclusiv colegilor care ne atac` nejustificat de altceva decât de propriile fantasme [i de realitatea paralel` în care tr`iesc, le mul]umesc pe aceast` cale pentru c` ne men]in tonusul [i decizia de a continua. Un timp, desigur, pân` la noi ordine. C` ve[nic/` nu e nimic, nici m`car reaua-voin]`. Poate doar, sper`m, Via]a Româneasc`. Cu sau f`r` noi.
MATEI VIßNIEC AM CUNOSCUT-O PE MONICA LOVINESCU... A m cunoscut-o pe Monica Lovinescu destul de pu]in, dar m-a ajutat foarte mult. Cînd am ajuns la Paris, pe 26 septembrie 1987, pluteam în aer de fericire [i nu aveam nici un plan precis, în orice caz prioritatea mea nu era s` merg la Europa Liber` [i s` dau un interviu. Pe 27 septembrie îns`, în timp ce m` plimbam aerian prin Montparnasse, am dat nas în nas cu Geta Dimisianu care lucra la ora aceea la Editura Cartea Româneasc`. Ea m-a dus, dou` zile mai tîrziu, la Monica Lovinescu la Radio Europa Liber`, unde i-am cunoscut [i pe Virgil Ierunca, pe Alain Paruit, pe Goma [i alte cîteva persoane. Monica mi-a propus atunci s`-i dau un interviu, dar i-am spus sincer c` m` temeam s` nu aib` p`rin]ii mei probleme. Ceea ce nu înseamn` c` Monica Lovinescu mi-ar fi purtat pic`. Ea m-a îndreptat apoi spre OFPRA (Oficiul pentru refugia]i [i apatrizi), unde mi-am depus cererea de azil politic, cu o recomandare semnat` de propria ei mîn` [i de Virgil Ierunca. De mai multe ori am fost invitat în casa lor, de mai multe ori m-am dus s`-i v`d la Europa Liber` [i apoi am stat cu ei îndelung la cafeneaua care se afla vis à vis de restaurantul Doina... çntre timp ob]inusem 5000 de franci, o burs` oferit` de o funda]ie, [i Virgil Ierunca s-a oferit s`-mi ]in` banii la el în cas`, ca s` nu mi-i fure cineva în c`minul de emigran]i în care st`team. În acea perioad` îi vedeam pe Monica [i pe Virgil Ierunca cam o dat` pe s`pt`mîn`, în ziua cînd î[i înregistrau emisiunea la Europa Liber`, [i Virgil îmi aducea cîte o sum` mic` din tezaurul meu, trei sute sau patru sute de franci, cam cît aveam nevoie ca bani de buzunar pentru urm`toarele [apte zile. Monica Lovinescu era îns`, dincolo de lupta ei împotriva comunismului, o surs` inepuizabil` de sfaturi practice pentru cineva ca mine, proasp`t aterizat la Paris. Ea mi-a sugerat ideea de a începe un doctorat [i de a postula pentru o burs` în acest sens, mi-a vorbit despre opacitatea mediilor de informare franceze cînd vine vorba de comunism, despre modul în care func]ionau editurile [i editorii, revistele [i diversele publica]ii literare, etc.
AM CUNOSCUT-O PE MONICA LOVINESCU... 5 Într-o zi Monica m-a sunat s` m` întrebe dac` vreau sa semnez o peti]ie împotriva demol`rii satelor de c`tre Ceau[escu, [i am semnat-o. Acesta a fost, cred, momentul cînd s-a aflat la Bucure[ti c` Matei Vi[niec era pe cale s` r`mîn`. Tot ea m-a dus la cenaclul lui M`m`lig`, unde am citit poezie [i apoi teatru... ßi tot ea m-a sunat într-o zi la c`minul unde st`team ca s`-mi spun` c` era un post liber la München la Europa Liber` [i un altul la BBC. Practic, a[a am postulat pentru BBC, în urma unei informa]ii pe care mi-a dat-o Monica, [i tot ea l-a sunat pe directorul de atunci al postului, Cristian Mititelu, ca s`-i vorbeasc` de mine. A[a s-a f`cut deci c` m-am dus, în august 1988, la Londra, unde am stat un an [i dou` luni. Culmea este c` Monica a fost apoi cea care mi-a dat, împreun` cu Virgil Ierunca, un interviu pentru BBC. Între timp îns`, fiind la Londra, tînjeam dup` Paris, îmi lipsea ceva, o anumit` atmosfer` boem`, o anumit` decontractare cultural` pe care lumea anglo-saxon` nu o avea. I-am vorbit de altfel Monic`i despre acest lucru [i tot ea m-a sunat într-o zi la Londra ca s`-mi spun` c` se scotea la concurs un post la Radio France Internationale la Paris Dup` 1989 îns`, totul s-a schimbat la Paris, nu m-am mai v`zut cu Monica decît foarte rar, exilul românesc a devenit cu totul altceva... Sunt oare aceste detalii suficiente pentru un articol despre Monica f`r` lista de elogii la care ader de altfel total? Monica Lovinescu a fost un om cu o imens` iradiere de bun`tate. Ea [tia c` noi, cei care aterizam uneori destul de zdruncina]i la Paris, nu aveam numai grija denun]`rii lui Ceau[escu [i a regimului comunist, ci trebuia s` ne g`sim [i un acoperi[, s` cî[tig`m un ban ca s` avem ce mînca, s` postul`m pentru o slujb`, s` ne facem noi prieteni, s` culegem informa]ii practice, s` ne reconstruim via]a pe termen lung Timp de luni [i luni de zile am sim]it atunci o profund` nevoie de a-i vedea o dat` pe s`pt`mîn` pe Monica [i Virgil, în primul rînd din motive practice, ca s` le spun ce planuri de viitor [i ce angoase prezente aveam, [i s` m` simt reconfortat [i încurajat de discu]iile cu ei [i de prezen]a lor.
BENJAMIN FONDANE ßI RIMBAUD VÂNTURå-LUME Rimbaud le voyou este cel dintâi volum de eseistic` publicat de Benjamin Fondane în Fran]a, în anul 1933. Interesul lui Fondane pentru Rimbaud [i opera acestuia apare înc` de timpuriu, din perioada român`, de[i nu îl citeaz` decât arareori (de pild`, în volumul Imagini [i c`r]i din Fran]a 1 ). Un fragment din carte va fi publicat, gra]ie lui Jean Ballard, ca avanpremier`, în Cahiers du Sud (martie 1933), apoi în revista Raison d être (nr. 7) [i în Documents 33, de la Bruxelles (iulie 1933). Manuscrisul ini]ial era destinat, înc` din 1931, editurii Gallimard, dup` cum reiese dintr-o scrisoare trimis` c`tre Ballard, la sfâr[itul lui mai 1932. Gallimard îl va refuza, iar cartea va ap`rea, în cele din urm`, la Éditions Denoël 2. Ea va purta o dedica]ie c`tre Lev ßestov, precum [i dou` motouri, din Antigona lui Sofocle [i, din Les illuminations, celebra fraz` a lui Rimbaud:... Je suis réellement d outre-tombe et pas de commissions... Fondane avea inten]ia s` publice o a doua edi]ie a c`r]ii, remaniat` [i ad`ugit`. În ultima scrisoare trimis` so]iei sale, Geneviève Tissier, din lag`rul de la Drancy, la 29 mai 1944, el face aceast` observa]ie: Pentru reeditarea volumului Rimbaud le Voyou, voiam s` preg`tesc un text nou. Editorul va putea s` publice separat corecturile [i capitolele inedite care se vor g`si. Îns` va trebui ca textul ini]ial s` fie p`strat aproape intact. Fragmentele reproduse aici constituie tocmai partea inedit` a volumului proiectat de Fondane, anume Prefa]a la edi]ia a doua a c`r]ii, precum [i capitolele numerotate de la IV la VIII. Ele au fost publicate în edi]ia prezentat` de Michel Carassou [i ap`rut` în 1979, la editura Plasma. În limba român`, volumul va ap`rea integral, înso]it de anexe, note [i comentarii, la Editura Limes, în toamna acestui an, în seria de Opere complete franceze ale lui Benjamin Fondane. Luiza PALANCIUC [i Mihai ßORA 1 Volumul Imagini [i c`r]i din Fran]a, de B. Fundoianu, a fost reeditat recent la Institutul Cultural Român (Bucure[ti, 2006, ISBN 973-577-496-8, ISBN 978-973- 577-496-8, 123 p. in 8 ). El reproduce integral edi]ia ap`rut` la Editura Socec & Co, Bucure[ti, \n anul 1921. 2 Despre geneza interesului acordat de Fondane lui Rimbaud, vezi Cahiers Benjamin Fondane, num`rul «Autour de Rimbaud le Voyou» (nr. 9, 2006), mai ales articolul semnat de Monique Jutrin, «Sur les traces de Rimbaud le Voyou», pp. 7-18.
restitutio BENJAMIN FONDANE RIMBAUD VÂNTURå-LUME ßI EXPERIEN A POETICå Prefa]a la edi]ia a doua Se în]elege de la sine c` o inten]ie polemic` dusese la alegerea titlului acestei c`r]i, dar sunt nevoit s` m` supun cu o oarecare am`r`ciune succesului de neîn]elegere de care s-a bucurat. Este, oare, posibil, ca nimeni s` nu fi în]eles, nici s` fi vrut s` în]eleag` faptul c` vântur`-lume însemna, pentru mine, tocmai contrarul eroului, al sfântului, al celui drept, al celor care, supunându-se Legii, [i-au aflat în ea fericirea, iar, prin aceasta, chiar de la antipozi, lua na[tere o nou` sfin]enie: a uzurpatorilor Legii, a martirilor ra]iunii, a nonconformi[tilor Fiin]ei? Ajunge s` citi]i cartea de fa]` pentru a v` convinge de acest lucru. A[adar, inten]ia polemic` ne oblig` s` oferim câteva l`muriri. M`rturisesc c` m-am cam s`turat de biografiile sublime sau sublime la modul invers, c`ci a trage concluzii împotriva eroului s`u în numele Spiritului, al Idealului, al Eticii, înseamn`, de fapt, a se l`sa atras tot de sublim. M` scotea din s`rite biografia roman]at` ce inven]ie de spirite castrate! Atâtea lucruri adunate gr`mad`, de ]i se face mil` aceasta este, la urma urmei, biografia lui Rimbaud, aceasta este biografia oric`rui muritor de rând. ßi nu las câtu[i de pu]in deoparte vie]ile reu[ite, victorioase, încununate de glorie... Jalnic! Am fost înv`]a]i s` credem c` omul are cu ce-[i umple via]a, c` înainteaz` spre ceva, c` poate ajunge la ceva: este postulatul subîn]eles. Dar, în ciuda acestui postulat recunoscut tacit, nici o biografie care s`-l fi verificat vreodat`; nici o biografie care s` r`spund` la aceast` întrebare presant` [i nelini[tit` a cititorului: Ce este de f`cut? ßi totu[i, noi cerem oric`rei vie]i s` trag` concluzia. Iar, dac` ea nu o face, for]`m pu]in evenimentele [i gata! Suntem atât de obi[nui]i cu asemenea jocuri, încât, dac` apare o biografie adev`rat`, lipsit` de fard, toat` lumea o g`se[te personal`, fals`, infidel`. Dumnezeule mare! Din ce
8 VIA A ROMÂNEASCå s` alc`tuim o biografie dac` nu din propria via]`? Iar dac` aceasta este ]inut` sub control de o oglind`, atunci nu v` mai ocupa]i de a altora. Nu trebuie f`cut` confuzia între a zugr`vi o gândire din interior ceea ce presupune a o tr`i ([i înc` la modul pasionat) [i a ridica o statuie în pia]a public`. Nu trebuie confundat adev`rul cu edificarea, nici ceea ce î]i spui ]ie însu]i cu predica. Rolul biografului nu este de a contabiliza texte, adic` toate textele f`r` discern`mânt, [i de a le lua drept sfinte, ci de a-[i însu[i problemele, de a începe, datorit` lor, o experien]` personal`, a[a încât s` nu deslu[easc` doar pentru ceilal]i dificult`]ile pe care le întâlne[te, ci [i pentru el însu[i, în el însu[i, ca el însu[i. Iar dac` problemele lui Rimbaud îmi sunt tot la fel de str`ine ca cele ale lui Igna]iu de Loyola sau ale lui Ramses al IIlea, la ce bun s` vorbesc despre ele? Dac` nu le pot suporta decât reducându-le la dimensiunea mea, de ce s` nu caut, atunci, un subiect pe m`sura mea, ca s` m` sl`vesc cinstit? Dac` Rimbaud te face s` dormi, de ce s` scrii o carte tocmai despre insomnie? De la apari]ia c`r]ii mele despre Rimbaud, alte studii au v`zut lumina zilei, care i-au împrumutat termenii [i concluziile: temperamentul metafizic, compara]ia cu Stavroghin, renun]area total` la psihologia unui Rimbaud revolu]ionar etc. Acest lucru s-a întâmplat f`r` men]ionarea sursei. Cum nu ]ineam neap`rat la a[a ceva, am t`cut. Dar iat`: dup` cum unele din concluziile mele au fost adoptate f`r` discu]ie sau vreo rezisten]` oarecare, tot a[a altele au fost refuzate, [i tot f`r` discu]ie; nici un cuvânt nu a fost rostit în privin]a explica]iilor pe care le d`deam despre vizionar, despre convertire, nici chiar despre aceea legat` de vântur`-lume. Din aceast` gr`mad` de critici cu mai mult sau mai pu]in temei, nu o re]in, pentru a-i r`spunde, decât pe aceea a lui Jean Cassou 1. ßi nu doar pentru c` Jean Cassou 2 este unul dintre cei mai buni scriitori din genera]ia aceasta, ci [i pentru c` împ`rt`[e[te [i î[i asum` responsabilitatea unei întregi orient`ri spirituale care, amestecat` cu 1 Les Nouvelles Littéraires, 23 decembrie 1933, p. 4. (n. ed. fr.) 2 Jean Cassou (1897 1986), scriitor, critic de art` [i poet francez; a fost secretarul lui Pierre Louÿs, cronicar la revista Le Mercure de France, din 1921, inspector al monumentelor publice, din 1932, director al revistei Europe, simpatizant al Partidului Comunist Francez, de care se desparte \n urma Pactului germano-sovietic din 1939. Intr` \n Rezisten]a francez` \nc` din 1940, este f`cut prizonier, eliberat \n 1943. Dup` r`zboi, \[i reia activitatea de conservator al muzeelor na]ionale. Este autorul unei opere vaste, de la eseul Éloge de la folie, publicat în 1925, la romane, studii, sonete: La clef des songes (1928), Pour la poésie (1935), Trente-trois sonnets composés au secret (1944), La mémoire courte (1954), Panorama des arts plastiques contemporains (1960), La création des mondes (1971), Une vie pour la liberté (1981) etc. Jean Cassou va sprijini [i prefa]a volumul Baudelaire et l expérience du gouffre, al lui Fondane, publicat postum, în 1947, la Éditions Seghers. (n. tr.)
RIMBAUD VÅNTURå-LUME ßI EXPERIEN A POETICå 9 grijile noastre de ordin economic [i politic, risc` s` ne pun` la îndemân` o no]iune inedit` a eroismului intelectual, la fel de periculoas` ca cea care a precedat-o. M` tem c`, obosi]i fiind s` idealiz`m via]a dup` moda burghez` (idealizare n`scut` dintr-o nevoie compensatorie, consecutiv` unei pu]in`t`]i fiin]iale), suntem, de fapt, pe cale de a pune pe picioare un nou tip de falsificare, la fel de inadecvat ca [i cel`lalt pentru a aduce la lumin` adev`rul. ßi nu numesc falsificare faptul c` Jean Cassou, de pild`, se investe[te cu întreaga fiin]` în Rimbaud, f`când din acesta un alt Cassou; este regula jocului, unica regul`. M` tem doar c` face un Rimbaud care nu este nici m`car Cassou: care nu posed` nici m`car realul viu al lui Cassou, ci doar ceva c`ruia Cassou crede c` trebuie s` ne supunem pentru ca via]a s` aib` o semnifica]ie, ca [i când ar trebui cu orice pre] s` i se g`seasc` vie]ii o justificare de care ea se dispenseaz` de bun`voie. Pe m`sur` ce umple geniile cele mai mari, vie]ii îi mai r`mâne atât de pu]in în]eles, încât un om în toat` firea nu mai poate deslu[i în ea decât o risipire de energie. Iar dac` ea are vreun sens, ei bine, acesta nu-]i este dat, ci de-abia urmeaz` s`-l cau]i. Dar atunci ce este de f`cut? Trebuie s` fii un erou, un sfânt, un r`zboinic, un militant? Ca [i când dup` lectura c`r]ii mele, ori a unei c`r]i în general, cititorul i-ar urma concluziile! S` fim serio[i! Dar, a[a stând lucrurile, la ce bun minciuna? De ce s` v` ferim de co[maruri? Pentru a v` consola? Pentru a v` alina neputin]a? Pentru a v` da satisfac]ia de a putea gândi c` sunt un om ca to]i ceilal]i, fr`mântat, supus, ascult`tor, mincinos? Un film al lui Murnau, intitulat Ultimul om 3, d`duse la iveal`, cu mult umor, ipocrizia concluziilor. Dup` sfâr[itul tragic al eroului, un titlu ap`rea pe ecran, avertizând publicul c`, pentru a-i da satisfac]ie, o a doua versiune a finalului fusese preg`tit` pentru el: imaginile inundau iar`[i ecranul, iar s`rmanul om devenea, sub ochii no[tri, milionar [i fericit omene[te. Întocmai ca la Murnau, nimic nu ne împiedic`, dup` terminarea filmului, s` plas`m [i convertirea lui Rimbaud sau refuzul îngâmfat al convertirii, [i s` conchidem: Rimbaud a murit satisf`cut, împ`cat, fericit, egal cu el însu[i, fluturând deasupra suferin]ei sale stindardul Ideii. S-ar p`rea c` genul acesta de final este pentru mul]i oameni, chiar pentru mai mul]i decât am crede, o explica]ie. A tr`dat Spiritul, spun unii; nu l-a tr`dat, spun al]ii; ca [i cum Rimbaud ar trebui s` dea socoteal` Cuiva, iar noi am fi administratorii acestui Cineva; ca [i cum noi to]i, cât` vreme suntem, am [ti la perfec]ie ce anume este Spiritul, precum [i obliga]iile pe care le avem fa]` de el, modurile de a ne justifica, în timp ce geniile, un Baudelaire, un Rimbaud, 3 Friedrich-Wilhelm Murnau (1888 1931), regizor german, unul din reprezentan]ii cinematografiei expresioniste. Der letzte Mann este realizat în 1924, dup` un scenariu de Carl Mayer. (n. tr.)
10 VIA A ROMÂNEASCå un Dostoievski, un Kierkegaard, nu au avut parte de aceast` revela]ie, de vreme ce o tot caut` ca [i cum nu ar [ti nimic despre ea. Dac` a[a ar sta lucrurile, ar fi de în]eles ca tocmai geniile s` stea în genunchi în fa]a noastr`, s` ne ia drept obiecte de cult, de vreme ce ele doar caut` ceea ce noi [tim deja. Dar dac`, dimpotriv`, geniile caut` atât pentru ele, cât [i pentru noi (care ne gr`bim s` ne g`sim mântuirea într-o disciplin` de biseric`, de partid etc.), nu v`d bine ce în]eles mai poate avea judecata pe care le-o aplic`m. Trebuie s` ne decidem odat` pentru totdeauna asupra acestei probleme ambigue a geniului: dac` geniul nu face decât s` cânte, adic` s` îmbrace în str`lucire gre[elile noastre, iat` o prejudecat`, cea a admira]iei, pe care suntem nevoi]i s-o arunc`m la gunoi. În acest caz, el este un func]ionar, ca [i noi, dar un func]ionar al c`rui rol este de a cânta. Cel mai bine, într-un asemenea caz, este s`-l dirijezi, s`-i dai materia prim`, s`-l faci s` consimt` la adev`rul comun, s`-l faci s` fie ascult`tor: de altfel, acesta [i este spiritul în care societ`]ile totalitare concep geniul. Ceea ce înseamn`, pe scurt, a spune c` poezia nu reprezint` nimic, c` un simplu pas ajunge ca s` sc`p`m de ea. Dac`, dimpotriv`, nu faptul de a cânta are importan]`, ci ce anume cânt` el, vreau s` spun: experien]a sa interioar` [i aptitudinea de a tr`i aceast` experien]`, atunci geniul are de îndeplinit un rol providen]ial, el este ]apul nostru isp`[itor, supapa noastr`, ocazia pierdut`. El este semnul unei umanit`]i mai înalte decât a noastr`, [i la el vom merge s` lu`m o baie sfânt` de adev`r, prin el ne purific`m de ceva. El, care este neîn]eles. Dovad` c` ceea ce e mai bun în noi este neîn]eles. El, care este nebun. Dovada pu]in`t`]ii noastre. [...] Capitolul IV A fost o amarnic` în[elare în privin]a în]elesului pe care îl d`deam expresiei: revoltat dinainte de orice experien]`. Voiam eu, oare, s` spun prin aceasta c`, înc` din leag`n, ursitoarele rele îi aruncaser` eroului tragic sor]ii blestemului lor? C` Œdip, asemenea lui Rimbaud, se n`scuse de-a curmezi[ul, [i c`, indiferent de universul în care s-ar fi n`scut, ar fi fost la fel de nemul]umi]i, la fel de nesatisf`cu]i? Câtu[i de pu]in. Dar totul ne face s` credem [i tocmai acest lucru voiam s`-l spun c` viziunea lor despre lume nu atârna de un eveniment excep]ional, de o întâmplare cu totul ie[it` din comun, incest în cazul unuia, dram` a geloziei [i pederastie la cel`lalt, care s` fi motivat o reac]ie ie[it` din comun, dar explicabil`.
RIMBAUD VÅNTURå-LUME ßI EXPERIEN A POETICå 11 Iat` o via]` în care nu se petrece nimic, întocmai ca într-o via]` normal`, nimic în afar` de întâmpl`rile încâlcite ale vie]ii normale înse[i. Mai degrab` structurile acestei vie]i decât con]inutul ei, forme sau categorii printre care s-ar fi putut g`si o mul]ime de alte lucruri, dar unde nimic nu a apucat, totu[i, s` se cuib`reasc`. Via]a aceasta, ca oricare alta, se desf`[oar` încet, vegheat` de necesitate, orânduit` de legi, înzestrat` cu ni[te cantit`]i precise de dezn`dejde [i speran]`, mergând dintr-o serie cauzal` într-alta, cu efecte dinainte [tiute, fie ele mici, fie mari, cu exact atâta iluzie cât` trebuie ca s` te sim]i determinat. Suntem nevoi]i s` credem c` mecanismul acesta de ceasornic este excelent [i cât se poate de bine pus la punct, de vreme ce oamenii, în majoritatea lor, fac cas` bun` cu el. Pân` [i nenorocirile sunt, în el, distribuite cu atâta elegan]` [i cu un asemenea sim] al drept`]ii, încât ajung s` par` necesare. Toate în]elepciunile omene[ti cad de acord asupra acestui punct: anume c` suntem condu[i de Soarta oarb`, marea art` constând în a [ti s` i te supui; cu cât mai supus, cu atât mai bine; s-ar putea crede c` diferitele în]elepciuni s-au luat la întrecere care se va supune mai dihai; am putea numi aceast` întrecere: resemnare la dragoste; cre[tinismul î[i g`se[te în ea cea mai mare virtute: aceea a sfin]eniei. Faptul acesta înseamn` c` fiecare om trece prin experien]a destinului, a fatum-ului, dar cum fatum-ul este numitorul comun al fiec`rei existen]e, [i cum nu-l po]i \nvinui f`r` s` cazi \n absurd nimic nu modific` raportul, nimic nu ajunge s` ridice fiin]a împotriva existen]ei, a[a încât avem dreptul de a afirma c` este exagerat când se acord` numele de experien]` la ceea ce este doar obi[nuin]`, o stare de fapt pe care reflec]ia [i con[tiin]a n-au apucat înc` s-o prind`. Ceea ce oamenii numesc pe bun` dreptate un eveniment este îndeob[te un fapt cu frecven]` mic`, dar care, tocmai de aceea, rupe lan]ul obi[nuin]elor [i ne îndeamn` la reflec]ie; este tocmai cazul unei nenorociri ie[ite din comun, precum dublul incest al lui Œdip, care, în mod vizibil, exagereaz`, punând în cârca unui singur om nelegiuiri pe care, îndeob[te, soarta le arunc` asupra mai multora. Se în]elege atunci, fie [i cu titlu excep]ional, c` omul lovit peste m`sur` se simte prins într-o experien]` a existen]ei [i, ca atare, reac]ioneaz` personal la o nenorocire ea îns`[i personal`, în felul s`u. Avem de-a face, în cazul acesta, cu o favoare special` pe care o acord` Cetatea, cu o toleran]` ie[it` din comun; s-ar abuza dac` existen]a ar fi f`cut` vinovat` doar pentru faptul c` cineva exist` [i pentru vinile pe care acesta le-ar putea avea. Ar însemna s` sus]inem c` tragedia s`l`[luie[te în fiecare om [i c` fiecare om are dreptul, de ce nu [i datoria?, de a se lamenta [i zbuciuma într-atâta, încât s` fac` imposibil` via]a împreun`. Iat` de ce autorul tragic se împopo]oneaz` cu un pretext [i inventeaz` o poveste; iat` de ce sus]ineam c` este un revoltat dinainte de orice experien]`.
12 VIA A ROMÂNEASCå Deoarece se în]elege de la sine c` numai experien]a, faptul de a tr`i, condi]ia uman` tr`it` [i suportat`, doar ea poate da na[tere gre]ei spirituale, atât a lui Sofocle, cât [i a lui Rimbaud. Aceast` sil` de a tr`i nu iese chiar din nimic: ea este urmarea a mii de poticneli, a mii de st~lciri, de contacte obscure [i imponderabile, fie cu realitatea moral`, fie cu realitatea cosmic`, fie, în sfâr[it, cu aceast` inteligen]` îndelung elaborat` care [i-a luat sarcina de a justifica [i canoniza ceea ce s-a brodit s` fie, dându-i numele de necesitate. Se întâmpl` ca, uneori, con[tiin]a s` se simt` [ocat` de o anumit` serie de fapte; cutare se revolt` împotriva zeilor, dar morala i se pare întru totul satisf`c`toare; cutare altul se împac` foarte bine cu zeii, în schimb are ce are cu morala; [i exist` [i in[i care dispre]uiesc în]elepciunea [i Soarta, dar pe care faptul de a mânca, de a bea sau de a face dragoste nu-i incomodeaz` în mod deosebit. Inutil s` mai dau [i exemple. Un caz mai pu]in întâlnit este acela al lui Rimbaud, care trece prin dezgustul moral, apoi prin cel religios, pentru a sfâr[i în dezgustul metafizic; nimic nu rezist` acestui dezgust: nici poezia, nici iubirea; [i iat`-l atacând ceea ce teologii numesc des`vâr[irea suprem`: faptul însu[i de a exista. Da, Rimbaud ur`[te existen]a, iar ura aceasta î[i are izvorul în chiar faptul c` el exist`, c` a luat cuno[tin]` de faptul de a exista. Aceast` ur` nu i-a venit toat` dintr-o dat`, într-o clip`, ci pic`tur` cu pic`tur`, pe m`sur` ce înainta în via]`, pe m`sur` ce-[i croia un drum [i se murd`rea; el începe prin a-i detesta pe cei apropia]i: mama, ora[ul în care s-a n`scut, dintre toate cel mai idiot, apoi pe scriitori [i, în sfâr[it, Parisul; detest` ceea ce începuse s` iubeasc`: poezia, iubirea îns`[i, pe Verlaine; de fiecare dat` î[i închipuie c` nu detest` decât atât, apoi îl ia valul [i iat`-l detestând totul. Totul, adic` nu doar universul, pe Iisus, cununile martirilor, [tiin]a, ci pân` [i faptul de a tr`i, pân` [i actele m`runte din care se compune tr`irea, tr`irea lui, precum iubirea îns`[i, scrisul, excre]ia. El nu e r`u cu cineva anume [i insolent cu altcineva, la fel de bine determinat; el nu distruge c`snicia lui Verlaine din ur` pentru Verlaine; nu-[i p`r`se[te mama pentru c` e mama lui; dup` cum nu întoarce spatele poeziei sale, ci poeziei. Dar, v`zând c` vremea bun` îi e fiec`ruia de folos [i c` fiecare nu este decât un porc... ur`sc vara... Ceea ce detest` el reprezint` interesele fiec`ruia, [i aici r`mâne, acestui lucru i se conformeaz`, în el se complace; detest` faptul c` vara, lumea, spiritul s-au gr`bit s` existe pentru acest soi de indivizi. F`r` îndoial`, ura lui se îndreapt` spre omul care e mul]umit de lumea ce îl înconjoar`, dar [i spre universul care se mul]ume[te cu omul [i îl suport`. Nu c`, a[i[derea lui Céline, s-ar înver[una s`-l denun]e pe om; a[a ceva near l`sa s` credem c` gândul îi st` la r`utatea omului, cerând s` fie r`zbunat`, iar omul torturat; câtu[i de pu]in, la urma urmei, c`ci omul îi este indiferent; [i nici nu vrea s` îndrepte lumea, nu, c`ci lumea e deja condamnat`, dup` cum [i oamenii sunt osândi]i; ce vrea el, întocmai ca Baudelaire, acest
RIMBAUD VÅNTURå-LUME ßI EXPERIEN A POETICå 13 împ`rat al vizionarilor, este s` evadeze din lume. Precum Baudelaire, ar scrie pe panoul visului s`u aceste cuvinte incendiare: ORIUNDE, DAR ÎN AFARA LUMII 4. Capitolul V Sunt revolte [i revolte! Dac` nu este vorba decât de o revolt` moral`, întro singur` clipit` se [i ajunge la în]elegere. E de neînchipuit în ce m`sur` se simte omul animal moral. El este mereu nemul]umit de faptul c` lucrurile nu merg; to]i sunt nemernici, to]i vicio[i, exploatatori, invidio[i [i intrigan]i, fie ei preo]i, politicieni sau bancheri, filosofi sau martiri, îngeri sau zei. Doar el, înger pur! adev`rat martir! un neîn]eles! Doar el [i-ar împ`r]i semenilor avutul, dac` l-ar avea, doar el s-ar l`sa t`iat în buc`]i, doar el s-ar da peste cap... Ce dovad` mai solid` c` existen]a e necesar` decât faptul c` eu sunt o fiin]` moral`, c` sunt bun deci exist! Nu eu l-a[ snopi în b`t`i pe aproapele meu dac` a[ fi poli]ai, nu eu m-a[ îmbuiba dac` a[ fi bancher, nu eu m-a[ r`zboi dac` asta mi-ar aduce câ[tiguri, nu eu a[ face nego] cu arme [i poate chiar cu fiin]e omene[ti dac` a[ fi Dumnezeu... Dar, pân` s` ajungem acolo, nimic mai just decât s` pretindem via]a celor ce se bucur` de ea, bunurile celor ce le au pân` peste cap, puterea celor ce se împopo]oneaz` cu ea. N-ar fi, din parte-mi, nici ranchiun`, nici invidie... Îndr`zne[te, cumva, cineva s` se gândeasc` la resentiment? Spusele mele sunt la îndemân` pentru a dovedi contrariul. Iar acum, s` le întoarcem cuvintelor spatele [i s` trecem la acte. Pune]i-m` ßef [i o s` vede]i voi... Am s` m` apuc s` împart libertatea, bog`]iile, fericirea în p`r]i egale, în felii sub]iri [i nu-mi voi p`stra mie absolut nimic în plus. În sfâr[it, iat` împlinit` Echitatea! Nici lingu[itorul cel mai dezm`]at nu va egala f`]`rnicia moralei autonome. Ce dovad` mai bun` c` exist` imperativul categoric decât faptul însu[i c` eu îl posed? Sunt bun, sunt perfect, sunt intact. Dac` a[ fi singur pe lume, totul ar merge ca pe roate. Din p`cate, mai exist` [i ceilal]i... ßtia bine Kant ce f`cea când a instaurat morala laic`. Ne lua în posesie pe fiecare în parte [i ne transforma pe fiecare anume în Dumnezeu, pe fiecare anume în legea îns`[i: într-adev`r, se [tie bine ce pl`cere poate sim]i orice om de treab` dac` poate avea parte de ceva îndoielnic. Iar dac` e vorba de mul]ime... Gata cu morala religiilor, luat` la palme de eviden]a [tiin]ific` pentru care e limpede c` cel mai de seam` dezm`]at, cel mai tic`los, porcul din frunte sunt eu, 4 «N importe où hors du monde», în Le spleen de Paris (n. tr.)
14 VIA A ROMÂNEASCå tocmai eu, un cre[tin, un sfânt, un om la urma urmei! Se poate, oare, cl`di o moral` pe un teren atât de [ubred?! Pentru ca omul s` fie perfectibil, trebuie s` g`sim, totu[i, m`car pe ici, pe colo, unul care s` fie des`vâr[it. Dar, ca s` fii perfect, bunele inten]ii [i discursurile pioase... Face]i ce v` trece prin cap, dar aten]ie la ceea ce spune]i! A[a se judec` moralitatea. În excelenta lucrare pe care i-o dedic` lui Rimbaud, Jacques Rivière 5, de[i catolic, uit` c` e catolic. Se imagina el însu[i în eroul s`u; [i de aici la a vedea în el un inocent... De[i c`r]ile sfinte ar fi trebuit s`-l pun` în gard`: pân` [i pentru un catolic, nu chiar toat` lumea e inocent`! Când ajungi, precum Rimbaud, s` ur`[ti to]i oamenii pentru c` ar fi porci, nu înseamn` c` ai [i devenit tu însu]i nevinovat. Ba chiar c` ai sc`pat neatins de rana str`mo[easc`, c` p`catul ar fi trecut pe lâng` tine... Exist`, totu[i, faptele, m`rturiile, câteva pove[ti cam îndoielnice... Dar chiar dac` toate acestea n- ar exista [i dac` port`reasa mi-ar da cele mai bune referin]e în ceea ce-l prive[te, nimic nu-l împiedic` pe un asasin s` fie amabil cu port`reasa lui. Lucruri asem`n`toare pot fi întâlnite mereu. Nu. Rimbaud nu era inocent [i, de altfel, nici n-a pretins vreodat` a[a ceva. Ce frumo[i sunt condamna]ii!, scria el. Noi ne dezgust`m unii pe ceilal]i. Ceea ce în]elege el prin inocen]` este cu totul altceva [i ne-o [i spune: Nu posed sim]ul moral. Sunt o brut`, un negru. Exist` revolt` [i revolt`. Iat-o [i pe cea a lui Rimbaud: nu are sim]ul moral. Altfel spus, morala îi face grea]`. Morala, nu doar imoralitatea. Binele, [i nu doar R`ul. Morala, care ne las` s` credem c` suntem îngeri [i c` doar ceilal]i sunt ni[te porci. Morala, care s-a aranjat s` fac` din fiecare pentru sine un înger [i din fiecare pentru ceilal]i o bestie. Acesta este lucrul care ne vine din experien]` aceast` experien]` de care nimeni nu simte nevoia, cum nu simte nici nevoia de [tiin]` [i de politic`, cu atât mai pu]in de filosofie [i de dialectic`. Cu ideile, treac`-mearg`! Sunt ferme, comode, se las` mânuite. Rimbaud a tr`dat spiritul! Cine ar îndr`zni s` spun` a[a ceva în numele experien]ei? A[a ceva s-ar întoarce împotriv`-ne, precum un scuipat proiectat împotriva vântului. Experien]a, în schimb, este ceva precis, nemijlocit, automat. Dar, dac` este vorba de idei, lucrurile se schimb`. Cu ideile oricine poate trata. Pot s`-i torn un copil oricui, apoi s` m` apuc s-o înjur pe nenorocita mam`. În ce m` prive[te, r`mân f`r` r`spundere. Ba îmi revendic [i autoritatea de a judeca. Pentru c`, de[i sunt un porc, sunt totu[i un înger. Nu, Rimbaud nu este un înger, de[i s-a autointitulat [i vr`jitor, [i înger. El ur`[te oamenii. ßi oricine ur`[te oamenii, dac` are cât de cât ceva în fiin]a lui, ajunge pân` la urm` s` se urasc` pe sine. ßi, în fapt, Rimbaud se ur`[te. 5 Este vorba despre volumul Rimbaud, publicat de Jacques Rivière în 1930, la Éditions Kra, în colec]ia «Vingtième Siècle». (n. tr.)
RIMBAUD VÅNTURå-LUME ßI EXPERIEN A POETICå 15 Atunci este str`fulgerat de aceast` intui]ie: c` n-ai nimic de sperat din partea lumii, nimic de n`d`jduit din partea oamenilor. C` trebuie s` ie[i din lume, s` fugi oriunde! Exist` mai multe mijloace... Exist` credin]`... Dar ea e plicticoas`, [i vom vedea de ce. Mai este [i poezia, dar s` nu anticip`m. Capitolul VI Nimic nu poate fi în]eles din Rimbaud dac` nu se admite c`, în scurta lui activitate literar`, care nu dureaz` mai mult de trei ani, el ne arat`, arzând etapele, dând timpului o densitate [i o condensare excep]ionale, nu exprimarea unei ]â[niri lirice continue, maturizând un dat originar ajuns la explicitarea motivelor sale, ci expresia unei produceri în trei timpi, discontinu` (de[i neîntrerupt`), în func]ie de st`rile succesive ale unei dezvolt`ri morale [i metafizice a c`rei mi[care accelerat` cedeaz` în fa]a unei analize f`cute pe îndelete. Lui Rimbaud îi ajung trei ani ca s` tr`iasc` o experien]` unic` în istoria poeziei, pentru epuizarea c`reia altora le-ar trebui treizeci. Degeaba îi reunim poemele într-un întreg; ele nu se simt la largul lor sudate a[a împreun`: fiecare din aceste etape parcurse are o semnifica]ie aparte, separat` de etapa urm`toare printr-un salt. La fiecare sfâr[it de serie, Rimbaud se p`r`se[te, se reneag`, î[i condamn` trecutul [i întreprinde altceva ceva pe care de asemenea îl reneag` f`r` întârziere. Aceast` lege, c`reia i se supun operele de art` cunoscute, a lentei transform`ri a unui dat mai dens [i mai profund, aceast` traiectorie care întotdeauna ni s-a p`rut a fi o coacere îndelungat` a aceluia[i prin acela[i, asem`n`toare cre[terii unui copac sau a unei frunze, aceast` lege, cum spuneam, a constan]ei, nu pare a func]iona în cazul operei rimbaldiene; s` fie, oare, iluzia pe care ne-o produce lipsa timpului necesar? Se pare c` Rimbaud duce lips` de timpul indispensabil cre[terii vitalit`]ii sale extensive, rotunjirii trunchiului, desf`[ur`rii frunzelor; el trece din muta]ie în muta]ie: de-abia i s-a ivit trunchiul, c` [i începe s` dea frunza, abia ce cre[te frunza, hop [i florile gr`bite s` dea rod. Intervalele, tranzi]iile, aproxim`rile de parcurs, ceea-ce-este-pe-punctul-de-a-se-face, toate acestea ne-au fost sustrase; a[a încât nu vom [ti niciodat` dac` fructul pe care îl avem în fa]` a trecut cu adev`rat prin faza de floare, dac` cire[ele pe care le avem în fa]` provin dintr-un cire[ [i nu cumva dintr-un dovleac. Aceast` leg`tur` logic` pe care noi o stabilim între fecundarea unei femei de c`tre un b`rbat [i na[terea unui copil, primitivii o trec cu vederea, ei nev`zând între ele nici un fel de leg`tur`, decât, cel mult, o interven]ie supranatural` insolit`, în pofida sarcinii înse[i, care le sare în ochi. Dac` sarcina nu ar fi
16 VIA A ROMÂNEASCå vizibil`, copilul nu ni s-ar p`rea, oare, ca ivindu-se pe lume prin generare spontan`? Spuneam c` opera lui Rimbaud ni se prezint` în trei timpi: o prim` etap` pe care am putea-o denumi, dup` cum ne convine, etapa cacograf`, dac` ceea ce ne intereseaz` este descrierea ei (poezia latrinelor, a ulcerului anal al Clarei Venus, a l`satului pe vine, a iubi]elelor), sau revolu]ionar`, dac` ne intereseaz` semnifica]ia ei (ura fa]` de preo]i sau politicieni, fa]` de Iisus Hristos, ca ho] de energii, dragostea fa]` de popor, de comunarzi etc.). A doua etap` a lui Rimbaud, el însu[i a denumit-o, în timp ce scria Les Illuminations, etapa vizionarului. Cât prive[te a treia [i ultima etap` poetic`, aceea a ciclului Une saison en enfer, am putea-o numi, cu voia dumneavoastr`, etapa e[ecului. Cea dintâi, precum [i aceasta din urm`, sunt rezultatul unei cunoa[teri directe a concretului; cea de-a doua este rezultatul unei fugi, a unei evaziuni. Nu vom în]elege nimic din aceste distinc]ii dac` nu vom restrânge dezbaterea exclusiv la planul poemului. Poetul nu cunoa[te decât o singur` dimensiune [i, de[i mingea i se umfl` [i i se dezumfl`, el r`mâne mereu acela[i; este inuzabil, nimic nu-l clinte[te de pe pozi]ie. Punându-l deoparte pe Hölderlin cu poemele din timpul nebuniei, poetul este în general un dansator pe sârm`, cu sau f`r` plas` de salvare, judec`torul riscurilor pe care [i le asum` este chiar el: el le m`soar`, el le prevede, el le previne, a[a încât s` nu cad` niciodat` mai departe decât plasa lui de salvare! Poezia este întradev`r fructul copt al eului, despre care vorbe[te Bergson; ea se îmbog`]e[te din propriu-i trecut [i-l transform` pas cu pas în prezent: saltul nu mai este posibil, deci nici e[ecul nu este de a[teptat. De la cel dintâi poem pân` la cel din urm` al poetului celui mai îndr`zne], precum, de pild`, Baudelaire, se întruchipeaz` o minunat` continuitate, pe jum`tate c`zut` din cer, pe jum`tate ticluit` cu bun` [tiin]`. Aceast` discontinuitate caracteristic` lui Rimbaud, aceste salturi, acest e[ec final, aceast` nenorocit` de c`dere tragic` la sol, cu organele esen]iale sf`râmate trebuie s` recunoa[tem c` nu se afl` în cercul magic al destinului poetic. Nu poezia este cea care face aceste salturi periculoase pân` la punctul de a-[i r`ni propriul autor, atât fizic, cât [i spiritual, deoarece poeziei nu-i st` în fire s` se p`r`seasc` pe sine, întorcându-se împotriva propriului ei autor. Poezia lui Rimbaud posed` un motor situat în afara ei: capriciile, umorile, convulsiile acestui motor care ac]ioneaz` asupr`-i, o comand` [i o sf`râm`. St` în firea omului natural, a omului obi[nuit, s` g`seasc` tocmai în via]` leacul de care are nevoie pentru a se supune vie]ii. Este adev`rat c` desf`[urarea tr`irii aduce dup` sine o destul de mare produc]ie de nimicnicie. Orice via]` omeneasc` fabric` neant [i, pe m`sur` ce omul urc` pe scara valorilor, devenind con[tient de el însu[i, cre[te [i produc]ia sa de neant.
RIMBAUD VÅNTURå-LUME ßI EXPERIEN A POETICå 17 Problema vital` care se pune oric`rei fiin]e este urm`toarea: cum s` te descotorose[ti de acest neant pe care îl secretezi, ca s` nu sfâr[easc` el prin a te ucide. Nu e cazul s` credem c` problema ar fi f`r` solu]ie: cei mai mul]i dintre oameni o g`sesc cu destul` u[urin]`; aici î[i are izvorul sanctificarea muncii de c`tre orice societate omeneasc`. Spiritelor mai preten]ioase, ambi]ia, voin]a de putere, cercetarea [tiin]ific`, desfrâul, ba chiar eroismul sau sfin]enia le ofer` acela[i rezultat. În ceea ce îl prive[te pe poet, acesta are putin]a de a scrie, adic` de a scoate din el imense cantit`]i de neant, care îl stânjenesc, [i de a le ridica la nivelul exprim`rii, de a le conferi o form`. Ceea ce face ca poetul s` par` un om satisf`cut, iar nu ceea ce este el îndeob[te: un nenorocit. Pentru bunul motiv c` vederea noastr` se opre[te la forma pe care el i-a dat-o acestui neant, form` care este vindecarea sa specific`, [i nu asupra imensei scurgeri de neant, care este rana sa specific`. Opera]iunea poetic` este o terapie de prim ordin: ea îl protejeaz` pe poet de pericolul pe care îl reprezint` propriu-i neant, dar ea îl [i împiedic` s` ri[te întâlnirea, lupta corp la corp, îl împiedic` s` ri[te înh`]area adev`rului pe care îl presimte, pe care îl prosl`ve[te, dar pe care nu îl îmbr`]i[eaz`. Superioritatea poetului asupra omului de rând const` în faptul c` el nu se vindec` datorit` celuilalt, ci cu ajutorul lui însu[i, transformând în poezie propriu-i neant; de aici [i eviden]a neantului despre care aduce m`rturie; tot de aici [i nostalgia lucrului de care te-ai vindecat prea repede; el nu apuc` s` fie ceva anume decât în scurtul r`stimp în care munce[te; nu este erou decât atâta vreme cât ]ine inspira]ia; totul îl face s` cread`, în clipa aceea, c` se va ridica pân` la piscul actului s`u, dup` care se va reîntoarce la punctul lui de plecare. A fost. Acel Eu care fusese un altul redevine un simplu eu cartezian. Viteazul de mai adineaori, iat`-l pref`cându-se pe loc într-un fricos, un la[. Pân` la urm`toarea inspira]ie. A[a se desf`[oar` ciclul poetic; aceasta este condi]ionarea sa metafizic`. Pu]ini sunt oamenii care nu vor sau nu pot s` se descotoroseasc` de neantul lor [i se str`duiesc s`-l dep`[easc`. Pot s` înving` sau s` fie zdrobi]i. Dar, în general, [i victoria, [i e[ecul r`mân, în acest domeniu, anonime; nici c`utarea, nici b`t`lia nu s-au petrecut în zona generalului; ac]iunea lor nu se las` descifrat` pe plan social, inteligen]a nu o poate deduce; nici victoria, nici e[ecul nu ajung s` fie resim]ite ca atare decât dac` b`t`lia spiritual` s-a desf`[urat la vedere, în domeniul public al f`ptuirii umane, în cazul victoriei; iar, în caz contrar, dac` va fi c`zut dincolo de sine, nu se [tie unde. Prudent` [i luându-[i precau]iile de rigoare, naturii nu-i convine s` ne dest`inuiasc` rezultatele opera]iunilor sale; seriile ei cauzale nu se încruci[eaz` niciodat`; ea nu îl înzestreaz` niciodat` pe omul care se dedic` cercet`rii cu tehnici potrivite doar pentru renun]are. Ea reu[e[te s` împiedice publicitatea când este vorba de întâmpl`tor, miraculos sau paradoxal: fricosul nu cre[te prea des într-un cire[; dar, la urma urmei, oricâte precau]ii
18 VIA A ROMÂNEASCå ]i-ai lua, sfâr[e[ti prin a te da de gol. Este ca [i cum ai avea de-a face cu voin]a deliberat` de a ob]ine o excep]ie care s` confirme, s` instaureze regula. Taman atunci, providen]a face s` se iveasc` în lume un temperament metafizic dublat de un poet, adic` situat într-un anumit loc;...iar cercet`torul începe s` se c`zneasc` mânuind o unealt` ticluit` pentru a ob]ine finitul; încercând s` se descurce, mai r`u se încurc`: tocmai aceast` c`utare a unei ie[iri îi confer` poeziei lui Rimbaud aceste ]â[niri, aceste salturi aparente, aceste rupturi; în interiorul poemului, se afl` un poet, care se gr`be[te s` prelungeasc` la nesfâr[it clipa crea]iei, clipa c`ut`rii, cea plin` de for]`; încearc` furibund s` evite oprirea, clipa poemului. Or, poemul nu se poate sf`râma de unul singur; poetul nu are nici o putere asupra lui; nu poemul se afl` în mâinile poetului, ci poetul este în mâinile poemului s`u; aici se afl` întreg e[ecul suprareali[tilor: din condeiul lor disperat [i care nega poezia, tot poezie a ie[it. Tocmai dimpotriv`, altceva decât poemul ar putea s`-l sf`râme. A[a se face c` cel`lalt -ul din Rimbaud va fi sf`râmat poemul [i va fi fost aruncat dincolo de el. Poezia va fi c`zut în real. Nu te mai ridici întreg dup` astfel de fracturi. Dar cum e[ecul s-a produs într-un loc public, în domeniul inteligibilului, acesta a fost v`zut. A încetat s` mai fie un raport obscur, imponderabil, imaterial, un raport personal [i tainic între om [i necunoscut; a devenit un fapt istoric, un eveniment aflat la limita dintre istoria poeziei [i aceast` absen]` a istoriei care este Necunoscutul. Este o punte între noi [i altceva. Capitolul VII Statu quo ul reprezint` rolul care îi revine, metafizic vorbind, poetului. În cel mai bun caz, el este cel care trâmbi]eaz` de[teptarea, iar nu voin]a care duce la de[teptare. Metafizic vorbind, nu este un erou; nu e nici la[; este un trândav, adesea împ`timit, adesea înduio[at sau indignat, dar care nu izbute[te s` ias` din cercul s`u [i s` aib` la îndemân` o ac]iune eficace. Când cea din urm` problem` va fi fost rezolvat` independent de el, când va veni vremea reconcilierii nesfâr[ite la cap`tul unei contradic]ii nesfâr[ite, în termenii lui Hegel, poetul va sparge în sfâr[it cochilia, dar va înceta s` mai fie poet. Nu va mai avea nevoie de poezie. Adic` poetul nu poate fi închipuit decât într-o lume a contradic]iei, a absen]ei. El este marele profitor al acestei contradic]ii, al acestei absen]e. De aici fumurile sale de actor. Chiar dac` l-ar vedea pe Dumnezeu, el L-ar cânta, fie [i dac`, a[a f`când, L-ar pierde. Îns`, pentru moment, [i atâta vreme cât dureaz` clipa îndelungat` a provizoriului ve[nic, el nu se poate împiedica s` cânte.
RIMBAUD VÅNTURå-LUME ßI EXPERIEN A POETICå 19 La [aptesprezece ani, la prima sa întâlnire cu poezia, Rimbaud accept` condi]iile acesteia. Desigur, îi cere s` lase cât de cât loc pentru ura care îl macin`, pentru spiritul s`u mu[c`tor [i batjocoritor; desigur, nu face altceva decât s`-[i reverse neantul care îl mistuie, f`r` s` brodeze stele, floricele [i alte legume lirice, dar accept`, în cele din urm`, echilibrul pe care i-l ofer` ea, cl`de[te, prin ea, o punte de în]elegere cu oamenii, se situeaz` în ceva [i fa]` de ceva. Starea lui este cam ca aceea a lui Baudelaire, un Baudelaire mai tân`r, mai precoce, mai aspru, un Baudelaire care înc` i-ar mai imita pe Banville [i Hugo, care va fi înlocuit p`catul str`mo[esc cu r`ul social, un Baudelaire care, n`scut fiind dup` Baudelaire, ar împinge otr`vurile acestuia [i mai departe, preluându-i [i gustul, [i oroarea, deopotriv`, atât fa]` de spurc`ciune, cât [i fa]` de viciu ori ]icneal`. Poezia mai este [i un mijloc de obi[nuire cu lumea, un mod de a vie]ui în pace cu oamenii, vreau s` spun o tribun` liber` de la care po]i s`-]i arunci injuriile [i blestemele asupra oamenilor. Poetul este un înger, iar oamenii sunt ni[te porci. ßi iat`-l pe Rimbaud ponegrindu-i pe preo]i, pe cump`ta]i, pe Hristos cel pr`d`tor de vigoare, pe iubi]ele, pe în]elep]i [i pe drep]i. Nu vorbesc de volatilizarea lui Thiers [i-a lui Picard 6, de drumul de onoare 7 al patriei. S-a c`]`rat în vârful tribunei, judec`, osânde[te, d` verdicte. Pu]in mai tare decât restul lumii, dar de fapt ca tot restul lumii. Se afl` pe linia burghez`, f`r` îndoial`, trage concluzii împotriva celorlal]i, dar, la urma urmei, important nu este împotriva cui tragi concluzii, ci s` o faci împotriva cuiva, deci s` tragi, pur [i simplu, concluzii. De altfel, în clipa aceea el este poet, iube[te poezia, public`, scrie versuri în form` fix`, compar` o tân`r` poetes` cu Sofocle, cite[te lucruri de[ucheate, este comunard [i pune la cale proiecte pentru alc`tuirea unei constitu]ii sau a unui falanster, mai [tii... De-ar fi continuat a[a, dup` ce vârsta i-ar fi strunit primele pasiuni, ar fi ajuns în Academie, la Paris ori la Moscova, ce conteaz`?... Are, desigur, talent, dar, dac` ne gândim bine, toat` lumea are talent [i, cu vremea... 6 «Le vol des Thiers et des Picards», apare în Chant de guerre parisien, inserat în Scrisoarea Vizionarului, din 15 mai 1871, \mpreun` cu Mes petites amoureuses [i Accrupissements. Poemul lui Rimbaud, al c`rui titlu vine de la parnasianul François Coppée [i al s`u Chant de guerre circassien, nu reprezint` doar o adeziune la spiritul revolu]ionar al Comunei din Paris, ci [i un pamflet \mpotriva poeziei sentimentale [i bucolice a romanticilor parnasieni. Thiers, [eful puterii executive, din februarie 1871, [i Picard, Ministrul de interne, sunt compara]i cu Eros [i Psyché. Cuv~ntul vol, utilizat de Rimbaud, are o semnifica]ie dubl`, at~t de zbor (reamintind de fuga \n balon a lui Gambetta, c~teva luni mai devreme), c~t [i de furt. (n. tr.) 7 «Le sentier de l honneur», în Mauvais sang, din Une saison en enfer. Fragmentul se prezint` sub forma unui monolog, pe care critica rimbaldian` \l mai nume[te [i al conscrisului; se reg`sesc, aici, tema mercenarului, cea a spectrului unei mor]i pe c~mpul de lupt`. (n. tr.)