Impactul agentilor biologici prezenti in arhive asupra securitatii si sanatatii in munca

Transkript

1 ARCON /2008 O SANSA PENTRU VIITORUL ARHIVELOR: DEZINFESTARE PRIN TRATAMENT CU RADIATII IONIZANTE. Impactul agentilor biologici prezenti in arhive asupra securitatii si sanatatii in munca Autori: Steluţa NISIPEANU, Raluca ŞTEPA, Chim. Maria HAIDUCU, Ruxandra CHIURTU INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU PROTECŢIA MUNCII Alexandru Darabont Bucuresti, 2009

2 IMPACTUL AGENTILOR BIOLOGICI PREZENTI IN ARHIVE ASUPRA SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA 1. INTRODUCERE Prezenta lucrare este intitulata Impactul agentilor biologici prezenti in arhive asupra securitatii si sanatatii in munca si constituie activitatea I.3, realizata de INCDPM Alexandru Darabont Bucuresti, in cadrul etapei I Studiu privind cerintele si limitarile aplicarii tratamentului cu radiati ionizante la diferite sorturi de hartie si carton existente in colectiile muzeale, depozite de patrimoniu si arhive a proiectului nr O sansa pentru viitorul arhivelor: dezinfestare prin tratament cu radiatii ionizante. Proiectul este realizat in conformitate cu Acordul de colaborare nr. 9130/2008, coordonator de proiect fiind Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica si Inginerie Nucleara Horia Hulubei Bucuresti in cadrul Programului 4 Parteneriate in domeniile prioritare, coordonat de Centrul National de Management Programe CNMP. In capitolul 2 al acestei lucrari este tratata expunerea la agenti biologici in arhive, cu descrierea sistemului de munca si a factorilor de risc specifici posturilor de lucru din arhive, care pot fi biologici, fizici, chimici sau de alte tipuri, precum si prezentarea statisticilor europene si nationale priivind expunerea la agenti biologici. Efectele agentilor biologici asupra starii de sanatate a personalului din arhive sunt prezentate in capitolul 3 al lucrarii, in special in ceea ce priveste imbolnavirile profesionale precum alergiile, astmul, apergiloza bronhopulmonara alergica, sinuzitele, pneumonitele prin hipersensibilzare, infectiile, precum si alte tipuri de efecte toxice datorate expunerii la fungi, efecte iritante ale expunerii mucegaiuri, disfunctii imunologice, eczeme. In capitolul 4 se prezinta prevederile legislatiei nationale privind expunerea la agentii biologici la locul de munca, subliniindu-se cerintele de securitate si sanatate la locurile de munca din arhive, obligatiile angajatorului, prevederile privind instruirea si informarea lucratorilor cu privire la mediul de munca si supravegherea starii de sanatate a lucratorilor. Capitolul 5 prezinta studii de caz referitoare la determinarea aeromicroflorei si a conditiilor de microclimat din arhive, particularizandu-se pentru arhiva unei institutii din administratia publica centrala si a unei institutii din administratia publica locala. In anexele lucrarii se prezinta Lista agentilor biologici clasificati in legislatia nationala - Anexa 1 si Metode de prelevare si analiza a agentilor biologici si de masurare a factorilor de microclimat - Anexa 2. Lucrarea va continua in anul 2009, INCDPM urmand sa realizeze activitatea: Identificarea si evaluarea riscurilor, elaborarea de solutii noi de protectie impotriva agentilor microbiologici specifici arhivelor. 1

3 2. EXPUNEREA LA AGENTI BIOLOGICI IN ARHIVE 2.1 Descrierea sistemului de munca din arhive Arhivele sunt locuri de munca in care se depoziteaza documente, unele pe durate detreminate de lege sau de practicile organizatiei detinatoare/custode, altele, de exemplu cele cu valoare istorica, sunt mentinute pe termen nelimitat. Se considera [1] ca orice sistem de munca este constituit din patru componente care interfera: - sarcina de munca, totalitatea activitatilor pe care executantul trebuie sa le execute, cu anumite mijloace de productie, intr-un anumit mediu de munca, pentru a realiza obiectivele postului de pucru; - executant, lucrator implecat nemijlocit in realizarea sarcinii de munca; - mijloace de productie, totalitatea echipamentelor, materiilor prime, dotarilor, utilizatilor ce sunt utilizate de executant pentru realizarea sarcinii de munca; - mediul de munca, totalitatea parametrilor fizici, chimici, biologici si sociopsihologici ce careacterizeaza postul de lucru. Sarcina de munca a arhivarilor consta in organizarea depozitarii documentelor, pe baza unor clasificari si codificari si asigurarea accesului la documentele respective pentru categorii variate de utilizatori, de la specialisti sau autoritati la publicul larg, de toate varstele. Arhivarul are datoria de a înregistra documente, planuri, proiecte, rapoarte, studii si alte înscrisuri importante si documente scrise în asa numitele arhive. Obligatiile includ: sa arhiveze sistematic si sa verifice materialele date spre arhivare, adica sa fie capabil sa gaseasca rapid documentele depuse în arhiva. Executantii - arhivarii - sunt persoane cu pregatiri diferite ca nivel de studii si profil de feormare profesionala. In functia de arhivari pot fi intalniti atat barbati cat si femei, ponderea acestora din urma fiind destul de mare. Mijloacele de productie dintr-o arhiva includ obiectele arhivate, amenajarile de depozitare ( rafturi, dulapuri) Obiectele arhivate (carti, reviste, dosare cu documente) sunt in cea mai mare parte confectionate din hartie si carton sau piele, la care se pot adauga si alte materiale, metal, plastic etc. Hartia si pielea sunt materiale organice, poroase care favorizeaza dezvoltarea microorganismelor si a daunatorilor (viermi, insecte, rozatoare). Dezvoltarea microorganismelor si a parazitilor este stimulata de conditiile de microclimat: umiditate si temperatura ridicata. Mediul de munca din arhive este caracterizat de prezenta aeromicroflorei (fungi, bacterii) de un microclimat controlat (cerinta nerespectata in Romania de foarte multe arhive), de lipsa luminii naturale (sau de un iluminat natural redus pentru a nu deteriora hartia). 2

4 2.2 Factori de risc specifici posturilor de lucru din arhive Riscuri biologice Microorganisme Mucegaiurile sunt organisme microscopice simple ce pot fi gasite atat in mediul interior cat si in mediul exterior. Mucegaiurile pot patrunde in organism prin inhalare sau contact cutanat. Atunci cand sporii de mucegai sunt prezenti in numar mare in aerul respirabil pot cauza reactii alergice, astm, infectii etc. Sunt peste specii de mucegaiuri. Mucegaiurile din mediul interior isi au sursa in general in mediul exterior, provenind din plante, sol, materii in descompunere. Mucegaiurile se dezvolta in medii umede, slab luminate la temperatura camerei (desi se pot dezvolta si in conditii de lumina si frig) si pot creste pe o varietate mare de materiale inclusive plastic, metale, izolatii electrice si termice, hartie, lemn, tesaturi etc. Dintre speciile de mucegaiuri se pot mentiona: aspergillus fumigatus, Bacteriile sunt organisme microscopice, procariote. Se regasesc în toate mediile de viaţă (apă, aer, sol, roci, zăcăminte, etc). Impreună cu algele albastreverzi, au fost încadrate în regnul Monera care cuprinde două încrengături: Schizophita sau Bacteriophyta (bacteriile) şi Cyanophyta (algele albastre). Bacteriile au forme extrem de diferite: sferică (coci), de virgulă (vibrioni), de bastonaş (bacili), sau de spirală (spirili). - Bacteriile sferice (cocii), care dupa modul de grupare al celulelor în urma diviziuni repetate se împart în: - micrococi sau cocii simpli (izolaţi) - celulele rezultate din diviziune rămân independente (ex. Micrococcus ureae); - diplococii - diviziunea se face într-un singur plan şi nu se mai separă între ele (ex. Diplococcus pneumoniae, Neiseria gonorhoeae); - streptococi rezulta în urma unor diviziuni repetate în acelaşi plan al celulei; celulele nu se separă şi alcătuiesc un lanţ (ex. Streptococcus lactis, Streptococcus temaris, Streptococcus citravorus, Streptococcus paracetivorus, Streptococcus pzogenes patogen, Streptococcus agalactiae); - tetracocii - planurile de diviziune succesive sunt perpendiculare unele faţă de altele, iar celulele rezultate sunt dispuse în grămezi de 4 celule (ex. Gafkia tetragena); - stafilococii - diviziuni succesive pe planuri diferite, fără nici o regulă, cu celulele aranjate în grupuri neregulate, de cele mai multe ori sub formă de strugure (ex. Staphylococccus aureus, Staphylococcus albus, Staphylococcus citrinus). - Bacteriile cilindrice (bacili, bacterioni, bastonaşi) Morfologic, se numesc bacili toate bacteriile cu formă de bastonaş, de cilindru, pe când din punct de vedere fiziologic şi în taxonomia bacteriană numai bastonaşele care formează spori şi sunt aerobe poartă denumirea de bacillus. 3

5 Diametrul lor longitudinal este mai mare decât cel transversal, raportul dintre cele două axe variază de la o bacterie la alta. Unele bacterii cilindrice pot lua un aspect filamentos, iar altele sferice (cocobacili). În funcţie de dimensiuni se deosebesc bastonaşe lungi, scurte, groase sau subţiri. Bacilii sunt drepţi, uneori uşor curbaţi la mijloc sau la un capăt. Forma extremităţilor este o caracteristică importantă pentru taxonomie. La unele bastonaşe (cele mai multe la număr) extremităţile sunt rotunjite (ex. Escherichia coli), pe când la altele extremităţile pot fi retezate drept (ex. Bacillus antracis), umflate (ex. Corinebacterium diphtheriae), ascuţite (ex. Fusiobacterium fusiforme). Ca şi bacteriile sferice unele bastonaşe sunt izolate, iar altele se găsesc grupate două câte două. Bastonaşele sunt dispuse sub formă de litere V, X, Y (ex. Corinebacterium diphtheriae). Bacilii pot fi grupaţi câte doi (diplobacili), mai mulţi în lanţ (streptobacili) (ex. Haemophilus ducreyi), sub formă de rozetă, stea (ex. Agrobacterium, Actinomycetes), dispuţi în palisadă. - Bacteriile spiralate au formă cilindrică, spiralată şi se împart în: - vibrioni, bacterii cu formă de virgulă, cu o singură spiră (ex. Vibrio comma); - spirili, bacterii cu formă de spirală cu mai multe spire rigide (ex. Spirilum volutans, Spirilum minus); - spirochete, bacterii cu mai multe spire flexibile (ex. Treponema pallidum). Alte bacterii: - bacterii pedunculate din familia Caulobacteriaceae, genul Caulobacter, care are un peduncul cu ajutorul căruia se fixează pe alte bacterii (ex.bacillus suptilis, Hipomicrobium vulgare); - bacterii filamentoase neramificate (ex. Ord. Cariphanales, Thioploca); - bacterii filamentoase cu ramificaţii false (ex. Spherotilus natans, Leptothrix); - bacterii cu ramificaţii adevărate (ex. Ord. Actinomycetales). Clasificarea agentilor biologici Clasificarea agenţilor biologici in conformitatea cu legislatia de securitate si sanatate in munca se bazează pe efectele acestor agenţi asupra lucrătorilor sănătoşi. Efectele particulare asupra lucrătorilor a căror sensibilitate ar putea fi modificată pentru unul sau mai multe motive, cum ar fi patologia preexistentă, administrarea de medicamente, imunitate deficitară, sarcină sau alăptare, nu sunt luate în considerare în mod specific. Conform art. 5 din HG 1092/2006, privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi biologici în munca, agenţii microbiologici sunt clasificaţi în 4 grupe de risc, în funcţie de importanţa riscului de infecţie pe care îl prezintă: - grupa 1 agenţi biologici care nu sunt susceptibili să provoace o boală la om; 4

6 - grupa 2 agenţi biologici care pot provoca o boală omului şi constituie un pericol pentru lucrători; propagarea lor în colectivitate este improbabilă; există în general, o profilaxie sau un tratament eficace; - grupa 3 agenţi biologici care pot provoca îmbolnăviri grave la om şi constituie un pericol serios pentru lucrători; ei pot prezenta un risc de propagare în colectivitate, dar există în general o profilaxie sau un tratament eficace; - grupa 4 agenţi biologici care pot provoca boli grave omului şi constituie un pericol serios pentru lucrător; ei pot să prezinte un risc ridicat de propagare în colectivitate şi nu există în general o profilaxie sau un tratament eficace. Agenţii biologici care nu au fost clasificaţi în grupele 2-4 din listă nu se clasifică în mod explicit în grupa 1. În cazul agenţilor care cuprind mai multe specii al căror efect patogen asupra omului este cunoscut, lista include speciile cel mai frecvent implicate în boli şi o referire de ordin mai general arată că alte specii aparţinând aceluiaşi gen pot afecta sănătatea. Atunci când clasificarea agenţilor biologici se menţionează un gen în totalitate, este implicit că speciile şi tulpinile definite ca nepatogene sunt excluse din clasificare. Atunci cand genele de virulenţă ale unei tulpini au fost silenţiate, izolarea cerută prin clasificarea suşii sale parentale nu trebuie să fie aplicată în mod necesar, sub rezerva unei evaluări corespunzătoare a riscului potenţial al acesteia la locul de muncă; de exemplu cand o astfel de suşă trebuie utilizată ca produs sau component al unui produs de destinaţie profilactică ori terapeutică. Nomenclatorul agenţilor care serveşte la stabilirea prezentei clasificări reflectă şi respectă ultimele consensuri internaţionale privind taxonomia şi nomenclatura agenţilor în vigoare în momentul elaborării sale. Lista agenţilor biologici clasificaţi reflectă stadiul cunoştinţelor în momentul conceperii sale. Ea va fi actualizată imediat ce nu mai reflectă ultimul stadiu al cunoştinţelor. In Anexa 1 este prezentata Anexa 3 a HG 1092/2008 pentru bacterii si fungi.lista conţine indicaţii pentru agenţii biologici care sunt susceptibili să provoace reacţii alergice sau toxice, atunci când este disponibil un vaccin eficace sau când este oportun să se păstreze mai mult de 10 ani lista lucrătorilor care sunt expuşi Riscuri fizice Riscurile fizice din arhive sunt cele legate de microclimat si de iluminat. Desi asigurarea unor conditii de microclimat controlat este necesara si pentru securitatea muncii dar si pentru pastrarea obiectelor arhivate, sunt adesea intalnite situatii in care arhivele sunt gazduite in cladiri sau incaperi fara climatizare, cu umiditate ridicata ca urmare a deficientelor de constructie (izolare ineficienta), deteriorari ale acoperisului sau ale retelei de apa si/sau canalizare. Iluminatul in multe arhive re un nivel necoraspunzator fie din cauza utilizarii de corpuri de iluminat necorespunzatoare ca intensitate, fie din cauza amplasarii acestora in pozitii in care creaza umbre. Multe dintre arhive nu au iluminat natural, ceea se justifica prin masurile de aproteja hartia de expunerea la raze solare, al caror efect de imbatranire si distrugere este bincunoscut. 5

7 2.2.3 Riscuri chimice Expunerea la agenti chimici nu este unul dintre factorii de risc specifici arhivelor. Substante la care sunt expusi in general arhivarii au in general concentratii mici sau chiar foarte mici (unele chiar de ordinul ppt). Expunerea prin inhalare la riscuri chimice in arhive se poate datora subprodusilor rezultati din metabolismul microroganismelor, din produsele de descompunere lenta a fibrei celulozice in timp. Agentii chimici pot ajunge in organism si prin contact cutanat sau ingestie cu ocazia manipularii documentelor, a umectarii buzelor si degetelor in timpul rasfoirii documentelor. In aceste situatii expunerea la agenti chimici poate implica substantele utilizate la tiparirea documentelor, dintre care unele au componente cu toxicitate ridicata (de exemplu plumbul din cerneluri). Dintre substantele produse de metabolismul microorganismelor se pot enumera alfatoxinele, produse de Speciile de Aspergillus (A. flavus, A. parasiticus, A. zonatus, A. clavatus, A. sojae, A. toxicarius, A. nidulans etc.) citrinina, patulina, acidul ciclopiazonic, acidul penicilic, ochratoxina, rubratoxina, cicloclorotina, islanditoxina şi luteoskirina, produse de speciile de Penicillium. Aceste micotoxine afectează glanda tiroidă, musculatura, sistemul circulator, cordul, provocând tumori localizate Alte riscuri profesionale Arhivarii pot fi expusi si la alte tipuri de riscuri profesionale, cum ar fi proiectarea neergonomica a spatiului de lucru, efort fizic la manipularea manuala a maselor, ritm accelerat de lucru (din cauza lipsei de personal sau a distantelor mari de parcurs intre diferite depozite si locul de predarea a documentelor catre utilizatori) Statistici europene si nationale privind expunerea la agenti biologici Informatiile oficiale referitoare la cazurile de imbolnaviri profesionale ale personalului ce lucreaza in arhive sunt foarte putin numeroase. Statisticile europene si cele nationale referitoare la morbiditatea profesionala prezinta datele cumulat pentru ramiuri ale economiei, pentru diferiti agenti cauzali sau diferite tipri de boli. In cifrele publicate astfel se pot incadra si cazurile inregistrate in arhive. In plus o serie de imbolnaviri pot avea loc si pentru mai multe categorii de personal care nu lucreaza in arhive dar are contact cu documente arhivate, purtatoare de agenti biologici Statistici la nivelul UE Raportul Agentiei Europene de statistica Statisticsin focus.population AND SOCIAL CONDITIONS 15/2004, EUROSTAT [2] arata ca in anul 2001 s-au inregistrat imbolnaviri profesionale datorate expunerii la fungi bacterii si alti agenti biologici, la nivelul EU 12 (extrapolarile au permis estimarea valorilor pentru EU 15). 6

8 Tabel 1 Cazuri de noi imbolnaviri profesionale in anul 2001, la nivelul Uniunii Europene, in functie de agentul cauzator Agent cauzator Nr cazuri EU12 Nr cazuri EU15 Fungi Bacterii Alti agenti biologici Raportul Comisiei Europene Work and health in the EU. A statistical portrait , publicat in 2003 arata ca in 2001 s-au inregistrat la nivelul EU12 aproximativ boli respiratorii si boli de piele ( prin extrapolare s-a estimat ca pentru EU-15 cifrele erau de boli respiratorii si boli de piele). Factorii cauzatori pentru aceste imbolnaviri pot fi de natura chimica, fizica sau biologica. Acelasi document releva ca in anul 2001, la nivelul EU 12 ( cu estimare prin extrapolare pentru EU-15) s-a inregistrat urmatoarea incidenta a bolilor profesionale cauzate de agenti biologici: Tabel 2. Cazuri de noi imbolnaviri profesionale in anul 2001, la nivelul Uniunii Europene Boala Nr cazuri EU12 Nr cazuri EU15 Boli ale plamanilor Astm Rinite alergice Alveolite alergice Alte boli ale plamanilor Boli de piele Dermatite alergice, iriritante sau alt tip Statistici la nivel national Datele oficiale din Registrul operativ national al bolilor profesionale, 2008 [3] evidentiaza in fiecare an al intervalului boli profesionale ce pot fi cauzate de expunerea la agenti biologici. Tabel 3. Cazuri de noi imbolnaviri profesionale in Romania, in perioada Boala Total cazuri Astm bronsic Rinita alergica Boli infectioase Bolie pielii

9 Institutul National ce Cercetare - Dezvoltare pentru Protectia Muncii a studiat prezenta agentilor biologici in arhive si in alte locuri de munca ce pot fi afectate de prin utilizarea documentelor arhivate: parchete, tribunale, ministere, muzee. In perioada au fost investigate un numar de aproximativ 700 locuri de munca expuse la agenti biologici ce pot fi intalniti in arhive. Rezultatele studiilor sunt sintetizate in tabelul 4. Tabel 4. Rezultate ale investigarii agentilor biologici prezenti in arhive si in locuri de munca in care se utilizeaza documente din arhive Specii germeni mezofili identificate Pondere in total locuri de munca Pondere locuri cu umiditate 70% Pondere locuri cu climatizare Pondere locuri cu NTG* > 2500 Penicillium sp. Aspergillus fumigatus Streptococi Beaveria alba sp. Mucor spinosum Aureobasidium sp. Drojdii 100% 80% 40% 40% 40% 40% 60% *) Numar total de germeni mezofili > 30% <1% 70 % Analizele au evidentiat prezenta unei varietati de specii de mucegaiuri si de bacterii prezenta in mediul de lucru al arhivelor si al locurilor de munca in care erau utilizate documente arhivate.conditiile improprii de amenajare a spatiilor arhivelor (lipsa climatizarii, defectiuni ale retelelor de apa, etc) au fost adesea intalnite in locuri de munca in care nivelul expunerii la agenti biologici era ridicat. Studiile au inclus evaluarea nivelului de risc biologic si s-au finalizat cu masuri de prevenire si protectie pentru angajatii expusi la agenti biologici.in unele cazuri reluarea masurarilor dupa ce institutiile au luat masuri insufuciente de remenajare a spatiilor de depozitare a evidentiat scaderi nesemnificative ale nivelului de expunere al lucratorilor. 8

10 3. EFECTUL AGENTILOR BIOLOGICI ASUPRA STARII DE SANATATE A PERSONALULUI DIN ARHIVE Expunerea la mucegaiuri poate cauza efecte negative asupra starii de sanatate prin 3 mecanisme specifice: - generarea unui raspuns imunologic (ex. :alergie sau pneumonie prin hipersensibilizare) ; - infectii ; - efecte toxico-iritante generate de subprodusi ai mucegaiurilor. Pentru toate aceste mecanisme sunt disponibile probe obiective. Recent au fost evidentiate noi posibile afectiuni ale sanatatii asociate expunerii la mucegaiuri. Acesta este un punct special de discutii in contradictoriu pentru lumea medicala. Si expunerea la bacterii poate avea efecte negative asupra starii de sanatate, chiar daca unele bacterii sunt utile bunei functionari a organismului si se gasesc in mod normal la persoane sanatoase. Stafilococul auriu se izoleaza adeseori de pe piele si din mucusul de la nivel nazal. El este responsabil de infectii purulente diverse: furuncule, osteomielita, panaritiu, etc. Stafilococul epidermidis nu este patogen, in mod obisnuit dar poate cauza infectii la pacientii cu deficiente imunitare. Expunerea la streptococi are, de asemenea, impact asupra starii de sanatate. Astfel, streptococii fecali sunt conditionat patogeni putand determina boli precum hepatita. Streptococii orali pot determina inflamatii ale cailor respiratorii si pulmonare, iar odata patrunsi in circulatie pot determina endocardita. Streptococii piogeni pot determina imbolnaviri variate, acute si cronice. 3.1 Alergii si astm Sistemul imunitar al organismului produce anticorpi care genereaza reactii complexe de aparare atunci cand corpul este expus la un antigen Celulele albe produc un anticorp specific pentru antigenul in cauza, fenomen denumit sensibilizare. Anticorpii stimuleaza producerea de substante si hormoni denumiti mediatori. Histamina este un exemplu bine cunoscut de mediator. Mediatorii au efect local asupra tesutului sau organului atacat de antigen si in acelasi timp stimuleaza producerea de mai multe celule albe. Reactiile alergice difera ca intensitate si extindere si pot fi influentate de starea de sanatate a persoanei : - existenta unor reactii alergice severe anterioare; - astm; - afectiuni pulmonare; - polipi; - infectii frecvente ale sinusurilor nazale, urechilor sau tractului respirator; - piele sensibila. 9

11 Astmul este o afectiune a cailor aeriene. Simptomele sunt cauzate de inflamatie, care produce hiperemia, edematierea, ingustarea si hipersensibilitatea la iritanti a cailor aeriene. Aceasta duce la atacuri recurente de suerari, dispnee (lipsa de aer), dureri constrictive in piept si tuse. Se estimeaza ca aproximativ 10% din populatie are anticorpi IgE la mucegaiurile inhalate. Aproximativ jumatate dintre acestia se preconizeaza sa aiba simptome alergice ca o consecinta a expunerii la alergeni de tip fungi. Asocierea astmului cu expunerea la fungi in mediul intern este mai putin clar stabilita decat cea in mediul extern. Literatura de specialitate sugereaza ca pentru copiii ce locuiesc in case umede cu mucegai, este mai mare probabilitatea de a avea afectiuni ale tractului respirator inferior cum ar fi tuse sau suieraturi. 3.2 Aspergiloza bronhopulmonara alergica si sinuzitele Aspergilozele imunoalergice reprezinta manifestarea alergiei la aspergillus. Ele grupeaza astmul bronsic aspergilar, aspergiloza bronhopulmonara si alveolita alergica intrinseca (pneumopatia care apare la numai doua ore dupa contactul cu ciuperca-alergen). Aspergilozele pulmonare localizate sunt aspergilomul, aspergiloza pleurala, bronsita aspergilara (ciuperca acopera suprafata bronhiilor) Aspergilozele difuze sunt aspergiloza invaziva (importanta la subiectul imunodeprimat), semiinvaziva (importanta la subiectii diabetici sau sub tratament de lunga durata cu cortizon) si diseminata, atingand cel putin doua organe. Aspergiloza bronhopulmonara alergica (ABPA) este recunoscuta a afecta persoane cu astm si fibroza cistica. Studii recente sugereaza ca o varietate mare de fungi, pe langa Aspergillus fumigatus, pot produce efecte clinice similare. Expunerea la Aspergillus fumigatus poate avea loc atat in mediul intern cat si in mediul extern. Elementul critic in ABPA este o modificare anatomica a plamanului. Sinuzita este inflamaţia mucoasei care acoperă sinusurilor paranazale. Aceasta poate fi acută sau cronică. Deşi virozele şi infecţia bacteriană secundară sunt cauzele cele mai frecvente ale sinuzitelor, alergia respiratorie este un factor predispozant important. Alergia poate fi cauza inflamaţiei cronice a mucoasei sinusale şi nazale. Inflamaţia mucoaselor impiedică "curăţirea" normală a sinusurilor de bacterii şi creşte astfel posibilitatea declanşării unei sinuzite bacteriene secundare. Dacă testele alergologice la alergene inhalative sunt pozitive, medicul vă poate prescrie un tratament antialergic. Astfel, riscul declanşării unei infecţii se reduce semnificativ. Deoarece simptomele se pot agrava, pacienţii cu afecţiuni respiratorii, inclusiv sinusale, trebuie să evite iritanţi de mediu ca fum de ţigară, mirosuri puternice, expunere prelungită la frig. Modificările de apărare imunologică sau de structură pot sta la baza infecţiilor cronice ale sinusurilor.mulţi bolnavi cu sinuzită cronică sau recurentă prezintă mai mulţi factori ce predispun la infecţie, astfel încât tratarea unei singure cauze este de multe ori insuficientă. Sinuzita alergica datorata fungilor este similara cu ABPA in sensul ca este o hipersensibilitate local ce apare ca rezultat al dezvoltarii fungilor intr-o zona a organismului in care drenajul / vascularizatia este foarte slab. 10

12 Desi initial sinuzitele au fost atribuite lui A. fumigatus si alti fungi, in special mitosporici (cunoscuti ca deuteromycetes sau fungi imperfecti) sunt in general mai implicati (ex. speciile: Curvularia si Bipolaris). Recent a fost propus ca majoritatea cazurilor de rinosinuzita cronica (CRS) sunt atribuibile sensibilitatii fata de fungi. Speciile de Alternaria au fost in mod special suspectate pentru ca au fost identificate la majoritatea pacientilor cu CRS. Totusi, aceste microorganisme au fost identificate frecvent si in cavitatile nazale ale persoanelor sanatoase. Cu toate ca sunt disponibile unele dovezi privind raspunsul imunologic al pacientilor la acesti fungi, dovezi neechivoce care sa stabileasca o dovada de cauzalitate intre expunere si CRS nu sunt disponibile iar tratamentul intranazal cu agenti fungicizi nu si-a demonstrate eficacitatea. 3.3 Pneumonitele prin hipersensibilizare (HP) Alveolita alergica extrinseca este o afectiune caracterizata prin inflamatia parenchimului pulmonar. Etiologia este foarte variata. Antigenele care produc alveolitele alergice sunt substante organice sau substante anorganice, care joaca rol de haptene. Printre antigeni se gasesc actinomycete, fungi, acarieni, resturi proteice, medicamente si alte substante chimice. Alveolita alergica extrinseca poate avea 3 forme: acuta, subacuta sau cronica. Forma acuta apare dupa o perioada de sensibilizare. Dupa 6-8 ore de la expunerea la pulberi organice sau vegetale specifice apar urmatoarele simptome: febra, dureri musculare, cefalee, tuse seaca, dispnee. Severitatea si durata simptomelor generale si respiratorii depind de intensitatea expunerii: in forma usoara simptomele dispar in cateva ore sau zile forma severa necesita mai multe zile sau chiar saptamani pentru obtinerea remisiei Forma subacuta debuteaza insidios timp de saptamani, in care se observa tusea si dispneea. Poate progresa spre cianoza si dispnee severa cu subfebrilitate si manifestari generale (scadere ponderala, inapetenta), sugerand tuberculoza pulmonara si necesitand spitalizare. Forma cronica este mai rara. Are manifestari de boala cronica pulmonara cu tuse, dispnee progresiva si pierdere ponderala. Evolueaza cu hipoxie si hipertensiune pulmonara. Unii autori considera ca alveolita alergica extrinseca este o boala in care formele acute, subacute si cornice sunt greu de distins. Sensibilizarea apare in general in cazul unor doze ridicate de expunere si/sau a unei expuneri prelungite. Multe cazuri de HP sunt boli profesionale. HP este o boala mai rar intalnita si este in majoritatea cazurilor identificata pentru anumite activitati cum ar fi cele din agricultura, cresterea pasarilor. Expunerea in mediul casnic la sporii de fungi este putin probabil sa cauzeze HP cu exceptia unor situatii cu totul neobisnuite dar probabilitatea este ceva mai mare pentru expuneri la locuri de munca unde conditiile de lucru sunt total necorespunzatoare. 11

13 3.4 Infectii Infectii superficiale cu fungi (Tinea Cruris, onicomicoze) sunt frecvent intalnite la personae sanatoase si sunt cauzate in principal de modificari locale a barierei cutanate sau a mucoasei. Onicomicoza apare dupa contactul direct cu un fung, care incepe sa se dezvolte la nivelul unghiei si a patului unghial si este favorizata de caldura si umezeala locala. Cu toate acestea, prezenta ciupercii la nivelul pielii, nu conduce intotdeauna la aparitia onicomicozei, este nevoie de obicei de o anumita suscceptibilitate pentru a dezvolta infectia. Persoanele predispuse pentru a dezvolta astfel de infectii trebuie sa stie ca acestea sunt recidivante (reapar), indiferent de tratamentul utilizat si in special daca nu se iau masuri profilactice (de preventie). Tinea cruris este o micoza ce se localizeaza in zona inghinala, insa se poate extinde si pe portiunea supero - interna a coapselor, la regiunea pubiana, la organele genitale externe, interfesiera si perianala. In unele cazuri, aceasta micoza se poate extinde si la abdomenul inferior. Mucegaiurile din genul Malassezia sunt intalnite la marea majoritate a subiectilor umani si devin evidente/vizibile, ca Tinea Versicolor, numai in perioadele de dezvoltare exploziva. Pentru persoanele sanatoase, un numar limitat de mucegaiuri (ex.: Coccidiomnicosis, Histoplasmosis, Blastomicosis) sunt patogen agresive. Declansarea acestor infectii este in general datorata unor activitati in mediul exterior. Persoanele cu imunodeficiente primare si secundare au un risc mai ridicat de infectare cu fungi, nivelul de risc depinzand de speificul imunodeficientei.. In general receptorul si nu expunerea reprezinta factorul critic in dezvoltarea infectiilor cu fungi. 3.5 Efecte toxice ale expunerii la fungi Ingestia Ingestia de micotoxine in doze mari (in general de ordinul mg/kg corp) din alimente contaminate sau stricate. Unele micotoxine, cum ar fi Ocratoxinele si Alfatoxinele sunt adesea intalnite in alimente ca alunele, semintele, vinuri si pentru ele exista reglementari privind concentratiile maxime admise. Expunerile profesionale acute de mare intensitate la amestecul de bioaerosoli a fost asociate numitului sindrom al prafului toxic. Natura agentilor responsabili este inca nedefinita. Asemenea expuneri sunt mai probabile in mediul ocupational. Inhalarea Termenul de toxicitate a mucegaiurilor se refera la efectele negative directe asupra functiilor celulare datorate moleculelor produse de mucegaiuri (micotoxine). Toxicitatea nu ar trebui folosita cu referire la modificarile asociate reactiei imunologice naturale (ex.: inflamatii nespecifice cauzate de particulele de mucegai) sau cu referire la reactiile imunologice adaptative (ex.: inducerea de IgE sau anticorpi IgE). Micotoxinele sunt substante cu masa moleculara mica produse de mucegaiuri care sunt metabolite secundari fara rol in dezvoltarea si reproducerea organismelor. 12

14 Numai unele specii de mucegai produc micotoxine in anumite conditii. Pentru ca un efect toxic sa apara la un subiect, trebuie ca: - toxina sa fie prezenta; - sa existe o cale de expunere la toxina; - subiectul sa primeasca o doza suficient de mare pentru a genera efectul. Micotoxinele nu sunt volatile si in aerul respirabil sunt prezente doar asociate cu spori sau particule de mucegai. Micotoxinele nu se acumuleaza si in functie de specie au timp de injumatatire de la cateva ore la cateva zile. Calculele pentru expunerea acuta si subacuta, facute pe baza cantitatii maxime de micotoxine detectata pe spor de mucegai, pentru diferite tipuri de micotoxine, corelate cu nivelurile de la care apar efecte negative au arata ca este foarte putin probabil ca expunerea la micotoxine in mediul casnic sau de birou sa duca la efecte adverse asupra sanatatii. 3.6 Efecte iritante ale expunerii la mucegaiuri Caracterul iritant consta intr-un efect reversibil de inflamare a tesuturilor vii prin contact cu agenti chimici la locul de contact. Efectele iritante depind de doza de expunere si dispar atunci cand expunerea a incetat sau s-a redus semnificativ. Mucegaiurile produc o serie de substante cu potential iritant care pot fi impartite in 2 mari clase: - compusi organici volatili (COV); - particule (spori, fragmente de mucegai). Nivelul de expunere de la care se manifesta efectul iritant depinde de proprietatile substantei/materialului, nivelul si timpul de expunere, sensibilitatea tesutului expus (piele, mucoasa). COV-urile produse de mucegaiuri (MCOV) sunt responsabile pentru mirosul intepator de mucegai. MCOV includ o serie larga de alcooli, cetone, aldehide, esteri, acizi carboxilici, lactone, terpene, compusi cu sulf sau azot, hidrocarburi alifatice si aromatice [4]. Nivelurile de MCOV masurate in cladiri cu umiditate au in general valori suficient de reduse (de ordinul ng/mc) pentru a nu genera iritatii [5]. In acelasi timp din cauza suprapunerii cu alte COV-uri in mediul interior, masurarile de MCOV sunt facute rar si nu sunt intotdeauna relevante. Particulele de mucegai (spori si alte fragmente) sunt presupuse a cauza inflamarea mucoaselor, dar rezultatele studiilor sunt contradictorii. Unele studii [6] arata ca subiecti expusi la concentratii in mediul de munca de de spori/mc nu au produs simptome respiratorii care sa evidentieze diferente fata de situatia acelorasi subiecti aflati in vacanta si nici markerii pentru inflamarea fluidelor nazale nu au variat semnificativ. De subliniat ca efectele iritante implica membranele mucoaselor oculare si ale tractului respirator superior si inferior si sunt trecatoare, iar simptomele care persista cateve saptamani dupa expunere precum si cele insotite de perturbari neurologice, cognitive, sistemice (ex.: oboseala cronica) nu trebuie descrise ca iritatii. 13

15 3.7 Disfunctii imunologice S-a pus problema daca mucegaiurile sau micotoxinele pot induce afectiuni imunologice. Persoane care au avut expuneri profesionale intense la mucegaiuri nu au dezvoltat infectii sau imunodeficiente. 3.8 Eczeme Cauzele exacte ale eczemelor nu sunt bine cunoscute. Eczemele nu sunt la fel ca alte reactii alergice, desi sunt declansate de sistemul imunitar si sunt legate de reactii alergice. Persoanele cu eczeme produc antibiotici IgE (imunoglobulina E) ca parte a reactiei alergice. Eczemele pot fi declansate de contactul cu alergeni care determina inflamarea pielii. Durata contactului nu este relevanta, eczema se poate declansa la primul contact (in cursul a cateva zile sau saptamani) sau se poate declansa in timp (cateva luni sau ani) in urma unui contact repetat. Eczemele pot fi declansate de o varietate mare de factori cum ar fi chimicale, mancare, bacterii, alergeni din mediu si chiar stres emotional. Eczemele nu sunt contagioase iar unele studii sugereaza ca pot fi ereditare. 14

16 4. LEGISLATIA NATIONALA PRIVIND EXPUNEREA LA AGENTII BIOLOGICI LA LOCUL DE MUNCA Securitatea şi sănătatae în muncă reprezintă ansamblul de activităţi institutionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfaşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii, integritaţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă. In legislatia aflata in vigoare boala profesionala este definita ca fiind afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii, cauzata de agentii nocivi fizici, chimici sau biologici caracteristici locului de munca, precum şi de suprasolicitare diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă. [7] 4.1 Reglementari aplicabile Legea securităţii şi sănătăţii în muncă 319/2006 are ca scop instituirea de masuri privind promovarea imbunatatirii securitatii si sanatatii in munca a lucratorilor si stabileste principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protectia sanatatii si securitatii lucratorilor, eliminarea factorilor de risc si accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrata conform legii, instruirea lucratorilor si a reprezentantilor lor, precum implementarea acestor principii Angajatorii din toate sectoarele sunt obligaţi să asigure supravegherea stării de sănătate a tuturor angajaţilor în relaţie cu locul/postul de muncă, prin serviciul de medicina muncii, fiind obligaţi totodată să respecte reglementările aflate în vigoare. Principalul scop al supravegherii stării de sănătate a angajaţilor trebuie să fie prevenirea primară a accidentelor şi bolilor profesionale din orice domeniu. Hotararea de Guvern nr 1425/2006 care aproba Normele metodologice de aplicare a legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006 stabileste cerintele minime pentru activitatile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere si/sau unitate si protectia lucratorilor la locul de munca, cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca, organizarea activitatilor de prevenire si protectie în cadrul întreprinderii si/sau unitatii, a serviciilor externe de prevenire si protectie, stabilirea criteriilor de evaluare si a procedurii de abilitare a serviciilor externe, reglementarea statutului de reprezentant al lucratorilor cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii în munca, cerintele de instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, organizarea Comitetului de securitate si sanatate in munca. Hotărârea de Guvern 355/ , stabileşte cerinţele minime pentru supravegherea sănătăţii lucrătorilor faţă de riscurile pentru securitate şi sănătate, pentru prevenirea imbolnăvirii lucrătorilor cu boli profesionale cauzate de agenţii nocivi chimici, fizici, fizico-chimici şi biologici. Hotărârea de Guvern 1092/ , are ca obiect protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor pentru securitatea şi sănătatea lor, rezultate sau care pot rezulta din expunerea la agenţi biologici în cursul activităţii, precum şi prevenirea acestor riscuri. Conform HG 1092/2006 agenţii biologici sunt: microorganisme, inclusiv microorganismele modificate genetic, culturile celulare şi endoparaziţii umani, care sunt susceptibile sa provoace infecţie, alergie sau intoxicaţie. 15

17 4.2 Cerinte de securitate si sanatate la locurile de munca din arhive Valori limita de expunere profesionala Cantitatea de aeromicroflora poate varia foarte rapid, in functie de conditiile de mediu si de ciclul de viata al microorganismelor, ceea ce face dificila stabilirea unui nivel mediu de expunere si implicit a unei valori limita de expunere profesionala Legislatia nationala nu prevede valori limita de expunere profesionala pentru agentii biologici. Evaluarea riscului de expunere la agenti biologici se face, in conformitate cu prevederile HG1092/2008, prin identificarea tipurilor de agenti biologici prezenti la locurile de munca si incadrarea lor in cele 4 grupe de risc biologic. Agentii biologici prezenti in arhive sunt, in general fungi si bacterii si se incadreaza in grupa 2 de risc: Agenţi biologici care pot provoca o boală omului şi constituie un pericol serios pentru angajaţi; propagarea în colectivitate este improbabilă; există în general, o profilaxie şi un tratament eficace. In functie de tipul de agent biologic angajatorul trebuie sa ia masuri de prevenire si protectie pentru tinerea sub contol a riscului, in conformitate cu obligatiile legale prezentate la punctul 4.3. Directiva 2000/54/CE privind protectia angajatilor contra riscurilor generate de expunerea la agenti biologici la locurile de munca transpusa de legislatia romaneasca nu prevede si nu recomanda stabilirea de valori limita pentru expunerea profesionala la agenti biologici. Studiul reglementarilor din alte tari (Marea Britanie, Franta, SUA) au evidentiat ca nici in aceste tari nu exista valori limita de expunere profesionala pentru agenti biologici. Literatura de specialitate recomanda valori limita de expunere pentru urmatorii indicatori: - Numărul total de germeni mezofili, NTG (floră care se dezvoltă la 37 0 C) este un indicator global care permite aprecierea încărcării aerului cu floră de origine umană sau animală care sunt responsabile de transmiterea infecţiilor pe calea aerului. Numărul total de germeni reprezintă totalitatea coloniilor microbiene crescute pe un mediu solid (geloza nutritivă 2%, geloza sânge). Prezenţa florei mezofile din aer permite aprecierea condiţiilor sanitare dintr-o încăpere: aglomerarea, ventilaţia, curăţenia. În literatura de specialitate, valoarea limită recomandată pentru numărul total de germenii mezofili este de 2500 NTG /mc [8]. - Numărul de germeni hemolitici este un indicator care arată contaminarea aerului cu floră nazo-faringiană şi bucală. Majoritatea infecţiilor aerogene sunt provocate de agenţi patogeni care se elimină prin picături de secreţie nazofaringiană, salivară şi bronşică. Germenii hemolitici fac parte din grupa a 2-a Agenţi biologici care pot provoca o boală omului şi constituie un pericol serios pentru angajaţi ; propagarea în colectivitate este improbabilă; există în general, o profilaxie şi un tratament eficace conform clasificării din HG 1092 / 2006, art.5. 16

18 Valoarea limită recomandată de literatura de specialitate pentru numărul total de germeni hemolitici este de 50 NG / mc. Indicatiile literaturii de specialitate pot fi considerate ca valori orientative in monitorizarea expunerii la agenti biologici si pentru a evidentia eficienta masurilor de prevenire si protectie luate de angajator. Conditii pentru mediul de munca din arhive Din punct de vedere al reglementarilor de securitate si sanatate in munca arhivele trebuie sa respecte conditiile prevazute de HG 1091/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locuri de munca referitoare la instalatii electrice cai si iesiri de urgenta, prevenirea incendiilor, iluminatul, organizarea ergonomica a muncii, ventilatia si conditiile de microclimat. Ventilatia trebuie sa asigure suficient aer proaspat la locurile de munca. Si pentru ventilatie si pentru temperatura trebuie avute in vedere metodele de lucru utilizate si cerintele fizice impuse lucratorilor. Mediul de munca este reprezentat de ambientul in care executantul isi desfasoara activitatea la locul de munca. Mediul de munca cuprinde pe de o parte mediul fizic ambiant {spatiul de lucru, conditii de iluminat, microclimat (temperatură, umiditate, curenti de aer), zgomot, vibratiile, radiatiile, puritatea aerului}, iar pe de alta parte mediul social. Microclimatul la locul de munca: Componenta a mediului fizic de munca formata din ansamblul conditiilor de temperatura, umiditate, viteza curentilor de aer si intensitatea radiatiilor calorice care caracterizeaza starea aerului din interiorul unui spatiu de lucru inchis sau din vecinatatea unor sisteme tehnice adapostite de acest spatiu. Microclimatul la locul de munca: a) influenţează securitatea, sănătatea şi capacitatea de muncă a executanţilor în situaţia în care parametrii sai nu se încadrează în anumite limite de confort conform reglementarilor in vigoare. b) este determinat de: temperatura si umiditatea aerului, de viteza curenţilor de aer, de temperatura suprafeţelor si de radiaţiile calorice emise în zona de lucru. [9] Microclimatul la locul de munca trebuie sa asigure mentinerea echilibrului termic al lucratorilor corespunzator cu cantitatea de caldura degajata de organism in functie de efortul determinat de activitatea desfasurata. In mecanismul de termoreglare actioneaza simultan si se conditioneaza reciproc, in functie de efortul fizic depus, toti parametrii de microclimat. Astfel, microclimatul la locul de munca trebuie considerat în raport cu: - limitele de adaptabilitate a organismului uman; - efortul fizic determinat de activitate (cheltuieli de căldură metabolică); - îmbrăcămintea executantului; - caracteristicile procesului tehnologic respectiv. Confortul termic uman este definit ca totalitatea condiţiilor pentru care o persoanã nu ar prefera un mediu diferit. Este un concept complex deoarece depinde de o serie de parametrii fizici, organici şi externi. Parametrii care influenţeazã confortul termic pot fi grupaţi în trei categorii. [10] 17

19 1. Parametrii fizici care includ: temperatura aerului, temperatura medie, radiantã a pereţilor incintei, umiditatea relativã a aerului, viteza relativã a aerului în interiorul incintei, presiunea atmosfericã, intensitatea luminii, nivelul zgomotului; 2. Parametrii individuali care includ: vârsta, sexul; 3. Parametrii externi care includ: nivelul activitãţii umane, tipul îmbrãcãmintei, condiţiile sociale. Prin specificul materialelor depozitate arhivele trebuie sa respecte si anumite conditii de microclimat necesare conservarii in bune conditii si pe durata cat mai indelungata a documentelor arhivate. 4.3 Obligaţiile angajatorilor In conformitate cu Legea securităţii şi sănătăţii în muncă 319/2006 angajatorul are obligatia de a implementa masuri prin care se asigura securitatea si sanatatea lucratorilor in toate aspectele legate de munca pe baza unor principii generale de prevenire, si anume: - identificarea si evitarea riscurilor, - evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate, - combaterea riscurilor la sursa, - adaptarea muncii la om, - adaptarea la progresul tehnic, - inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceeea ce este nepericulos, sau mai putin periculos, - dezvoltarea unei politici de prevenire care sa cuprinda tehnologiile, organizarea muncii, conditiile de munca, relatiile sociale si influenta factorilor din mediul de munca, - adoptarea, in mod prioritar a masurilor de protectie colectiva fata de masurile de protectie individuala, - furnizarea de instructiuni corespunzatoare lucratorilor. Pentru orice activitate susceptibilă să prezinte un risc de expunere la agenţi biologici, angajatorul trebuie să determine natura, nivelul şi durata de expunere, pentru a se putea evalua orice risc pentru sănătatea şi securitatea lucratorilor şi pentru a se putea stabili măsurile ce trebuiesc luate. Este obligaţia angajatorului de a reînoii periodic evaluarea riscurilor si la orice modificare a conditiilor de lucru care pot sa determine expunerea lucratorilor la agenti biologici, precum si atunci cand creste numarul bolilor profesionale pe care le-a înregistrat. Angajatorul va furniza autorităţilor de sănătate publică sau Inpecţia Muncii, la cererea acestora, elementele care au stat la baza evaluării riscurilor profesionale. Dacă rezultatele evaluării relevă existenţa unui risc pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru ca expunerea acestora să fie evitată. Când acest lucru nu este tehnic posibil, ţinând seama de activitate şi de evaluarea riscurilor, se impune reducerea riscului de expunere profesională la un nivel destul de scăzut pentru a proteja adecvat sănătatea şi securitatea lucrătorilor respectivi, prin aplicarea următoarelor măsuri: 18

20 - limitarea, la un nivel cât mai scăzut posibil, a numărului de lucrători expuşi sau care pot fi expuşi, - conceperea proceselor de muncă şi a măsurilor de control tehnic, astfel încât să se evite sau să se reducă la minimum diseminarea agenţilor biologici la locul de muncă, - măsuri de protecţie colectivă şi individuală, atunci când expunerea nu poate fi evitată prin alte mijloace, - măsuri de igienă adecvate obiectivului de prevenire sau reducere a transferului ori diseminării accidentale a unui agent biologic in afara locului de muncă. 4.4 Instruirea şi informarea lucratorilor cu privire la mediul de lucru Angajatorul trebuie să asigure consultarea şi participarea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor la rezolvarea tuturor problemelor legate de sănătatea şi securitatea în muncă în cazul expunerii la agenţi biologici în timpul activităţii, în conformitate cu prevederile secţiunii a 6-a a cap. III din Legea 319/2006. Evaluarea riscurilor profesionale asociate expunerii la agenti biologici se efectuează pe baza tuturor informaţiilor existente şi mai ales pe baza : - clasificării agenţilor biologici (clasificare conform HG1092/2006, art. 5) care constituie sau pot constitui un pericol pentru sănătate, - recomandărilor emise de inspectorii de muncă şi/sau de inspectorii autorităţilor de sănătate publică, ce indică necesitatea ca agentul biologic să fie controlat în scopul de a proteja sănătatea lucrătorilor care sunt sau pot fi expusi in cursul activităţii lor, - informaţiilor asupra bolilor ce pot fi contractate datorita unei activităţi profesionale a lucrătorilor, - efectelor alergice şi toxicogene ce pot să rezulte ca urmare a activităţii lucrătorilor, - faptul că un lucrător suferă de o boală legată direct de munca sa. [1] Lucrătorii trebuie să informeze imediat superiorul său sau persoanei responsabile cu securitatea şi sănătatea la locul de muncă orice accident sau incident ce implică manipularea unui agent biologic. 4.5 Supravegherea stării de sănătate a lucratorilor Supravegherea medicală este o măsură esenţială în monitorizarea expunerii prezente la locul de muncă şi pentru confirmarea eficienţei măsurilor de control. Examenul medical la angajare stabileşte aptitudinea/inaptitudinea (permanentă/temporară) în muncă pentru profesia şi locul de muncă. Expertiza medicală a noului potenţial angajat trebuie să: - înregistreze informaţii care să servească drept bază pentru supravegherea stării de sănătate ulterioare, - tipul de activitate să fie apt, criteriilor de compatibilitate profesională şi pericolelor de la locul de muncă. Verificarea clinică a noilor angajaţi va cuprinde examene de laborator şi paraclinice suplimentare. Acesta constă în mod obligatoriu în examen clinic complet, general şi examen radioscopic pulmonar. 19

21 Examenul medical periodic are menirea de a: - confirma/infirma aptitudinea în muncă pentru profesia şi locul / postul de muncă pentru care a fost angajată persoana, - depistarea apariţiei unei boli care constituie contradicţii pentru acele activităţi şi locuri de muncă cu expunere la factori nocivi profesionali, - depistare in timp util a bolilor profesionale, - depistarea bolilor care ar constitui un risc pentru securitatea unitaţii. Controlul medical periodic se realizează tuturor angajaţilor în mod obligatoriu, indiferent de tipul contractului de muncă. Intervalele de timp dintre evaluările de risc trebuie determinate şi specificate de către persoanele competente. Frecvenţa analizelor medicale depinde parţial de natura şi de mărimea riscului identificat şi de existenţa şi de conformitatea măsurilor de control implementate. Pe perioada angajării, examenele medicale periodice trebuie să aibă loc la intervalele indicate de legile şi reglementările naţionale. Supravegherea stării de sănătate a personalului angajat este asigurată de către medici specialişti de medicina muncii. Conform legislaţiei şi autorităţilor competente, trebuie să se facă o monitorizare biologică adecvată. Această monitorizare trebuie să fie specifică substanţelor şi agenţilor biologici în cauză. 20

22 5. STUDIU DE CAZ: DETERMINAREA AEROMICROFLOREI SI A CONDITIILOR DE MICROCLIMAT DIN ARHIVE 5.1 Studii de caz pentru arhive din Romania INCDPM a efectuat lucrari de determinare a aeromicroflorei la locurile de munca din Metode de lucru utilizate in studiile de caz - Pentru agenti biologici Prelevarea agentilor biologici s-a facut prin sedimentare (metoda Koch), utilizand placi Petri si diferite medii de cultira, dupa cum urmeaza: - Mediul cu geloză nutritivă pentru număr total de germeni (NTG), - Mediul Levine pentru germeni gram negativi (GR - ), - Mediul Chapmann pentru stafilococi (SF), - Mediul Holmes pentru streptococi (SP), - Mediul Sabouraud pentru miceţi (M). Plăcile pentru primele 4 categorii de au fost incubate la 37ºC timp de 24 ore, iar plăcile pentru miceţi sunt fost incubate la 20ºC, la întuneric, timp de 3-5 zile. Timpul de expunere a fost de 15 minute. Calculul numarului total de germeni mezofili s-a facut conform metodei Omelianski. Metoda de lucru este prezentata in Anexa 2. - Pentru parametrii de microclimat Masurarile pentru temperatura, umiditate si vitaza curentilor de aer si corelarea acestora s-a facut in conformitate cu SR EN Metoda si aparatura utilizata sunt prezentate in Anexa Determinarea aeromicroflorei din arhiva unei institutii a administratiei publice centrale (minister) Arhiva unde s-au facut analize de aeromicroflora este o arhivă de stat foarte mare ce conţine documente cu o vechime de zeci de ani. Fiind arhiva unei institutii foarte importante a statului, fluxul de oameni si cel al hârtiilor este extrem de mare. Zilnic sunt rulate sute de kilograme de documente. Camerele de depozitare ale arhivei erau amplasate la subsolul cladirilor institutiei. Nici o camera nu dispunea de ventilartie sau sistem de climatizare. Pentru evaluarea poluării biologice a aerului din mediul arhivei s-a efectuat cate un set de analize microbiologice sezoniere (primăvara, vara, toamna şi iarna), punctele de lucru a căror localizare am stabilit-o împreună cu angajatul. Fiecare set de expuneri a constat în 5 plăci Petri cu medii de cultură sterile, specifice pentru următoarele grupe de microorganisme: Mediul cu geloză nutritivă pentru număr total de germeni (NTG), germeni gram negativi (GR), stafilococi (SF), streptococi, miceţi (M). Au fost masurati si parametrii de micriclimat, conform metodelor prezentate la punctul 5.1 si anexei 2. 21

23 Rezultate aeromicrofloră Numărul total al microorganismelor aerobe a variat între 10 2 şi 10 4 UFC/ m 3. Pentru toate grupele de microorganisme analizate, au fost înregistrate valorile maxime. Rezultatele determinărilor micobiologice în aerul arhivei, exprimate în unităţi formatoare de colonii (UFC)/m 3 aer, sunt sumarizate în tabelul 5. Tabelul 5. Aeromicroflora Arhivei (NTG, număr total de germeni; Gram -, germeni gram negativi; SF, stafilococi; ST, streptococi) Perioada NTG Gram UFC / m 3 UFC / m 3 SF UFC / m 3 ST UFC / m 3 Miceţi UFC / m 3 Total UFC / m 3 August 2007 Octombrie 2007 Februarie 2008 Aprilie Numărul total de germeni. Expunerea plăcilor la aerul din arhivă a indicat în luna august o creştere spectaculoasă a numărului total de germeni mezofili. Fig 1 Cutii petri expuse timp de 15 minute (luna aprilie) Din ordinul Eubacteriales, doar 6 familii prezintă coloraţie Gram negativă: Azotobacteraceae, Rhizobiaceae, Achromobacteriaceae, Enterobacteriaceae, Brucellaceae, şi Bacteroidaceae [11] În aerul arhivei bacteriile Gram negative au 22

24 reprezentat un procent redus din totalul germenilor, urmând aceiaşi distribuţie spaţială şi sezonieră ca cea indicată pentru NTG. Genul Staphylococcus (Fam. Micrococcaceae) aparţine categoriei de bacterii Gram pozitive, care sunt larg răspândite în natură, fiind prezente în mediul acvatic, în sol şi în aer dar şi în calitate de comensali pe piele si mucoase, la om şi animale. În microflora arhivei a fost găsit un număr redus de stafilococi in toata perioada studiului. S-a constatat o dublare a numărului de stafilococi /m 3 în lunile de vară. Streptococcus este de asemenea un gen de bacterie Gram pozitiv, patogen pentru om şi animale, sau saprofite. Aceşti streptococii au fost evidenţiaţi mai frecvent decât stafilococii şi bacteriile Gram negative. Pentru miceţi s-a constatat o încărcare mai mare cu spori a aerului în apropierea lunilor de vară, cu toate că genurile identificate, Aspergillus, Penicillium şi Mucor, supravietuiesc şi la C. Perioada de vară a fost propice dezvoltării miceţilor şi a diseminării lor în aerul de arhivă. In perioada de vară s-a observat o creştere abundentă a coloniilor de miceţi pe pereţii arhivei, miceliile atingând dimensiuni de până la 4 cm înălţime. Din categoria micromiceţilor au fost identificate ciuperci ce aparţin claselor Ascomycetes (mucegaiuri verzi) şi Mucorales (mucegaiurile albe). Fig.2 Cutii petri expuse timp de 15 minute (luna aprilie) Ascomycetes clasificare taxonomică Specia aparţine regnului Fungi, phylum Ascomycota, încrengătura Euascomycetes, ordinul Eurotiales, familia Trichocomaceae, genul Aspergillus. Încadrarea taxonomică se face pe baza caracterelor morfologice macro- şi microscopice (aspectul coloniei pe Agar Czapek-Dox, viteza de creştere, forma şi dimensiunea conidioforilor şi conidiilor), a termotoleranţei şi a unor caractere biochimice şi moleculare (prezenţa glutamatdehidrogenazei, secreţia unor metaboliţi secundari de tipul micotoxinelor, secvenţele de ADN codant pentru â-tubulină şi hidrofobine). [12] Reprezentant tipic al deuteromicetelor, reuneşte specii care se multiplică asexuat prin conidii. In figura 3 este redat schematic aparatul conidial al fungului. 23

25 Această structură asexuată purtătoare de spori-conidioforul- ia naştere dintr-o celulă vegetativă a miceliului, care se alungeşte, iar la extremitatea superioară formează o veziculă multinucleată. Porţiunea de jos a hifei, care nu este separată într-o celulă individuală, devine celula bazală. Conidioforul este format din celula bazală, tulpină şi veziculă. Vezicula este înconjurată de un strat unic sau dublu de celule fertile denumite fialide. In interiorul fialidelor, nucleii se divid mitotic, migrează spre exterior şi formează un strat către peretele celular. Citoplasma şi nucleii se separă, după care urmează maturarea conidiosporilor. Procesul se repetă, conducând la formarea unui şir lung de conidiofori. Lanţul de conidii format moşteneşte zestrea genetică a fialidelor. La speciile cu spori uninucleaţi, lanţul de conidii constituie o clonă.[13] Speciile de Aspergillus se deosebesc între ele pe baza caracterelor microscopice ale aparatului conidial şi a caracterelor de cultură ale coloniilor. Figura 3 Aparatul conidial la Aspergillus Clasificarea modernă impune observaţii făcute pe culturi pure de aceeaşi vârstă, crescute în condiţii standard de iluminat, temperatură şi substrat. Mediul folosit pentru identificarea speciilor de Aspergillus este mediul Czapek- Dox agarizat (g/l: NaNO 3 3, K 2 HPO 4 1, MgSO 4 7 H 2 O 0,01, zaharoză 30, agar 15). Uneori, mediul este suplimentat cu diferiţi micronutrienţi. Adăugarea de extract de carne, peptonă şi alte substanţe stimulează creşterea şi sporularea. Mediile de elecţie pentru studierea caracterelor morfologice sunt reprezentate de Agarul Czapek-Dox (caractere macroscopice) şi de Agarul cu extract de malţ (caractere microscopice). Pe aceste medii, după o incubare de 5-7 zile la C, apar caracterele utile încadrării taxonomice a izolatului în cauză. O însuşire importantă a tulpinilor acestei specii este termotoleranţa, ele putându-se dezvolta la temperaturi de până la 55 C. Morfologia coloniei şi dinamica creşterii Pe Agar Czapek-Dox, după o incubare de 7 zile la 25 C, coloniile au dimensiuni de cca. 4-5 cm, culoare albastră-verzuie spre cenuşie (figura 4) şi aspect pulverulent datorită sporulări intense. 24

26 Fig. 4 Aspect macroscopic cultura pe PDA 10 zile Aspecte microscopice La stereolupă, se disting destul de facil capetele aspergilare cu aspect columnar (figura 5). Hifele sunt septate şi dau naştere unor conidiofori a căror extremitate distală se termină printr-o veziculă cu aspect clavat ( bâtă de baseball ), de µm diametru. Vezicula este tapetată în jumătatea superioară cu un singur rând de celule de culoare verzuie, cu dimensiuni de 6-8 x 2-3 µm fialidele, care vor genera lanţurile de conidii. Conidiile au formă sferică sau subsferică, aspect verucos şi diametru 2,5 3,0 µm. Fig. 5 Aspect microscopic: capete aspergilare columnare; stereolupă x 32 Fig. 6 Aspect microscopic: capete aspergilare cu lanturi de conidii; preparat extemporaneu cu lactofenol si albastru de Teste suplimentare de diferenţiere Cultivarea la temperaturi ridicate (45 C) ajută la diferenţierea tulpinilor de A. fumigatus de cele aparţinând altor specii ale genului Aspergillus. 25

27 Genul Penicillium Coloniile de Penicillium se dezvoltă rapid pe medii specifice agarizate, formând o pâslă deasă de conidiofori de culoare verde, uneori de culoare albă. Conidioforii pot fi izolaţi (mononemate), sau în mănunchiuri (sinemate) terminate cu un rând de fialide monoverticilate sau sub formă de pensulă. In figura 7 sunt redate tipurile de ramificaţie ale conidioforilor. Fig.7 Structura conidioforilor la Penicillium sp. Formaţiunile conţin ramificaţii şi metule (ultima ramificaţie care poartă fialidele). Celulele dintre metule şi stipe sunt ramificate. Ramificaţia poate fi biverticilată (o singură ramificaţie), triverticilată (două ramificaţii), tetraverticilată (trei ramificaţii). [13] Structurile conidiogene sunt aranjate radial, uneori cu margini lobate, suprafaţa este acoperită cu un miceliu aerian, hialin, gălbui, purtător de conidiofori, uneori floculaţi. Culoarea iniţială galben-verzuie sau verde-albastră se poate schimba în verde-închis. Prezintă un miros de fructe sau mirodenii, adesea miros de mere sau ananas. Fig. 8 Aspect macroscopic Penicillium sp. Conidioforii sunt mononemaţi, tri- sau tetra- verticilaţi, prezentând câteva stadii de ramificare; fialidele au formă de sticlă cu perete gros. Conidiile sunt la început subglobulare spre elipsoidal, în final uneori globulare. Clasificarea speciilor din genul Penicillium după caracterele de cultură trebuie completată cu caracteristicile morfologice, cu vitezele de creştere pe diferite medii şi 26

28 la diferite temperaturi, precum şi cu determinarea profilului metaboliţilor secundari prin cromatografie în strat subţire. Majoritatea speciilor sporulează în 5-7 zile. Examenul microscopic se face pe preparate cu adaos de acid lactic, cu sau fără albastru de anilină la care se adaugă şi o picătură de alcool pentru înlăturarea bulelor de aer şi a conidiilor în exces. Germinarea sporilor presupune parcurgerea a două faze, faza de tumefiere şi faza de formare a tubului germinativ. Ambele faze necesită o activitate metabolică intensă, existând totuşi unele diferenţe fiziologice şi biochimice. Speciile de Penicillium sunt printre puţinii fungi care metabolizează xiloza şi alte surse de carbon. Reacţia presupune trei trepte, catalizate de poliol dehidrogenaze şi kinaze, după schema: D-xiloza+ NADPH + H + xilitol + NADP + Xilitol + NAD + D-xiluloza + NADH + H + D xiluloza + ATP D-xilulozo-5-fosfat + ADP Mucorales încadrare taxonomică Ordinul Mucorales - ordinul celor mai multe ciuperci saprofitice Mucorales, ordinul ciupercilor, clasa Zygomycetes, Zygomycetes - clasa fungilor "coextensive" cu subdiviziunea Zygomycota. [14] Unele tulpini din genul Mucor sunt de interes biotehnologic. Se prezintă sub formă de hife albe sau colorate, variind în înălţime de la 1-2 milimetri până la câţiva centimetri. Sporangioforii, adesea ramificaţi, se termină întotdeauna într-un sporangiu fără apofiză, cu mai mulţi spori. Sporangiul are mărimi diferite; columela este bine dezvoltată; sporangiul elibereză spori prin rupere sau dizolvare. Zigosporii nu prezintă excrescenţe sau suspensori. Clamidosporii sunt prezenţi la unele specii. Fig 9. Sporangioforul la Mucor sp Dintre speciile des întâlnite, Mucor racemosus prezintă colonii albe (figura 10) în culturi tinere, care se colorează în brun-cenuşiu pe măsură ce îmbătrânesc, având o înălţime de 2-20 (30) mm, un tal şi sporangiospori scurţi. Sporangioforii, ramificaţi, sunt uneori curbaţi, cu perete încrustat. 27

29 Fig. 10 Aspect macroscopic Mucor sp. Staphylococcus- incadrare taxonomică Staphylococcus (Gr. staphylē = ciorhine + coccos = boabe) este un gen de bacterii gram-pozitive. La microscop apar ca celule rotunde (coci), grupate similar boabelor într-un ciorchine.[12] Genul Staphylococcus include la ora actuală (2006) 31 de specii - denumite generic "stafilococi". Acest gen bacterian este strict aerob sau anaerob, catalazo pozitiv, saprofit si patogen ai omului. Stafilococul se izoleaza frecvent din probe provenind de la suprafata pielii, de la nivelul gandelor cutanate si mucoaselor. Majoritatea sunt nepatogene şi fac parte din microbiota indigenă, colonizînd pielea şi mucoasele oamenilor şi altor organism. O parte pot fi întâlnite şi în flora microbiană prezentă în sol. Stafilococul auriu (Staphylococcus aureus) este specia patogena principala. Ea produce un pigment auriu sau citrin si enzime extracelulare (coagulaze, DN-aze, fibrinolizina, leucodina, bacteriocina, penicilinaze). Stafilococul auriu se izoleaza adeseori de pe piele si din mucusul de la nivel nazal. El este responsabil de infectii purulente diverse: furuncule, osteomielita, panaritiu, etc. [15] Fig. 11 Colonii izolate de stafilococi Fig 12 Staphilococcus epiderm (cutie expusa 15 minute) (cutie expusa 15 minute ) 28

30 S. epidermidis (figura 12), este o specie coagulazo-negativă, o bacterie comensală întâlnită frecvent pe piele. Deşi în mod obişnuit nu sunt patogeni, poate cauza infecţii severe la pacienţii imunocompromişi, imunosupresaţi sau cu catetere. Stafilococi coagulazo negativi, colonii mici, de culoare alba sau galbenă, cu diametrul de 1-2mm după incubaţie colonizează nările si tegumentul si constituenţi ai florei cutanate (barieră de apărare antimicrobiană) [13] Fig 13 Staphilococcus epidermidis [16] Staphylococcus epidermidis este foarte des intâlnit în infecţiile nozocomiale. Streptococcus - încadrare taxonomică Familia Streptococcaceae, Regnul - Bacteria, Phylum Firmicutes, Ordinul Lactobacillales, Genul Streptococcu s, Specia pneumoniae. Bergey s Manual conţine 6 genuri de streptococi anaerobi sau microaerofili, catalazo-negativi, Gram-pozitivi, sferici, ovoizi, opace, strălucitoare. Genul Sreptococcus este un reprezentant important al acestei grupe. Când cresc în mediu lichid, streptococii se prezintă sub formă de perechi sau lanţuri (streptos = împletit), nu formează endospori şi sunt în general imobili. Toţi sunt chemoheterotrofi, fermentează glucidele homofermentativ, cu formare de acid lactic, fără degajare de gaze. Unele specii sunt anaerobe.[12] Genul este mare şi divers, cuprinde peste 20 de specii. Clasificarea streptococilor se face în funcţie de mai multe criterii, astfel: 1. După tipul de hemoliză: - streptococi β-hemolitici cuprind majoritatea speciilor patogene pentru om şi animale; produc hemoliza clară în jurul coloniilor, acest tip de hemoliză este caracteristic streptococilor din grupele serologice A,B, C,G; - streptococii α-hemolitici- produc o hemoliză cu nuanţă verzuie în jurul coloniilor dar după 24 ore se observă un inel de β-hemoliză; - streptococii α -hemolitici hemoliză incompletă, cu aspect voalat, pe zonele de hemoliză apar hematii nelizate; acest tip de hemoliză este caracteristic grupelor serologice B şi D; - streptococii γ-hemolitici, aparţin grupului serologic D. 29

31 2. După habitat şi patogenitate: - streptococi lactici din vegetale trec în lapte, folosiţi în industria fermentativă a laptelui; - streptococi fecali sunt condiţionat patogeni; - streptococi orali prezenţi în microbiota mucoasei bucale şi la nivelul plăcii dentare; sunt condiţionat patogeni (pătrunşi în circulaţie pot determina endocardită); - streptococi piogeni prezenţi în tractul respirator superior la om şi la animale, sunt patogeni, determină îmbolnăviri variate, acute şi cronice. Pentru identificarea acestor coci, cea mai importantă caracteristică relevantă din punct de vedere taxonomic este reprezentată de abilitatea acestora de a liza eritrocitele când cresc pe medii agarizate, cu sânge, precum şi cele fiziologice şi biochimice ca: temperatura optimă de creştere, pattern-ul de fermentaţie a glucidelor, producerea de acetoină, reducerea laptelui turnesolat, toleranţa la clorură de sodiu şi săruri biliare şi capacitatea de a hidroliza arginina, esculinul, hipuratul şi amidonul. [10] Pentru identificarea unor specii particulare se folosesc de asemenea teste ca sensibilitatea la bacitracină, la medicamentele conţinând sulf şi etil hidrocupreină. Fig.14 Rezistenţa la penicilina streptococi β-hemolitici Fig.15 Aspect macroscopic Se ştie ca streptococii cresc bine chiar si la concentratii reduse ale oxigenului. S-a determinat caracterul lor de catalază şi oxidază negativă, în cutiile de expuse de geloză cu sânge (defibrinat de berbec) majoritatea coloniilor de streptococi au prezentat hemoliză totală. 30

32 Fig 16 Aspect macroscopic streptococi β-hemolitici Se observă din figurile 14 şi 16 hemoliza clară a coloniilor de streptococi. S-a constatat că în încăperile de la subsolul arhivei condiţiilor umede din arhivă şi a insuficienţei luminozităţii (lipsa ferestrelor, încăperile situându-se la subsol) coloniile izolate de streptococi au fost în număr mare faţă de stafilococi şi bacterii Gram pozitive. Rezultate microclimat Datorită umidităţii crescute, în mediul subteran unde sunt anumite încaperi ale arhivei, viteza de sedimentare a prafului bacterian este crescută. Într-o atmosferă umedă, cum este cea din camerele arhivei de la subsol, particulele microbiene se pot acoperi cu o peliculă fină de apă care, mărindu-le masa, determină sedimentarea lor mai rapid decât într-o atmosferă uscată. Valoarea umidităţii relative de la care aerosolii microbieni încep să sedimenteze este de 70%. Măsurătorile de microclimat s-au efectuat in încăperi ale arhivei, valorile finale reprezentând media acestor măsurători, pentru caracterizarea ambianţei termice de lucru. Rezultatele obţinute s-au interpretat in conformitate cu valorile recomandate de standardele de referinţă SR EN 27243/1996 Ambianţe calde. Estimarea stresului termic al omului in muncă pe baza indicelui WBGT (temperatura umedă şi de globtermometru) respectiv SR ISO 7730/1997 Ambianţe termice moderate. Specificarea condiţiilor de confort termic. S-a constatat că pentru: - temperatura operativă in perioada de vară: valorile calculate sunt sub limita confortului termic de (23-26) 0 C in 26 din 29 spaţii de lucru in care s-au efectuat măsurătorile ; - pentru umiditatea relativă a aerului: valorile măsurate depăşesc intervalul de confort termic (30 70%) in 28 din cele 89 spaţii de lucru in care s-au efectuat măsurătorile ; - pentru temperatura la globtermometru: valorile măsurate sunt peste limita de 16 0 C in 45 din 69 spaţii de lucru in care s-au efectuat măsurătorile. - pentru viteza curenţilor de aer, indicele WBGT nu se inregistrează depăşiri ale parametrilor măsuraţi/calculaţi faţă de valorile limita prevăzute in standardul de referinţă SR ISO 7730; 31