CELE MAI VECHI CRONICI SĂSEŞTI DIN TRANSILVANIA. CRONICARII SAŞI DIN BRAŞOV ŞI SCRIERILE LOR ÎN SECOLUL AL XVI-LEA

Transkript

1 CELE MAI VECHI CRONICI SĂSEŞTI DIN TRANSILVANIA. CRONICARII SAŞI DIN BRAŞOV ŞI SCRIERILE LOR ÎN SECOLUL AL XVI-LEA LIVIU CÎMPEANU * liviucimpeanu@yahoo.com Oraşele săseşti din sudul şi estul Transilvaniei au reprezentat, de la sfârşitul Evului Mediu şi de la începutul Modernităţii timpurii un mediu propice pentru dezvoltarea culturii scrise şi, odată cu aceasta a scrisului istoric. Oraşul este, prin excelenţă, spaţiul cel mai favorabil apariţiei şi dezvoltării culturii scrise, prin însăşi natura activităţiilor populaţiei urbane: meşteşuguri şi comerţ. Negustorii, cu afaceri întinse în Europa şi în Orient 1, dar şi meşteşugarii ţineau registre de socoteli şi corespondau între ei, chiar în limbi vernaculare. De asemenea, autorităţile orăşeneşti ţineau registre de socoteli pe care le prezentau anual magistratului (de unde expresia a da socoteală ). S-au păstrat, de pildă, în oraşele săseşti din Transilvania (Braşov şi Sibiu) astfel de registre de socoteli începând cu sec. al XIV-lea 2. Nu doar activităţile economice dar şi prerogativele judecătoreşti (civile şi penale) ale juzilor-primari şi ale magistratului au dus la dezvoltarea culturii scrise. Hotărârile judecătoreşti erau expeimate (şi) în scris şi erau centralizate într-o carte de protocol orăşenească. Cele mai vechi, păstrate, sunt din secolele XIV (la Sibiu) şi XV (Braşov şi Sighişoara). *Bursier post-doctoral în cadrul Institutului de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj- Napoca. 1 Vezi privilegiile obţinute de negustorii braşoveni, sibieni ş.am.d. de la regii Ungariei pentru a face comerţ în Europa Centrală şi de la domnii Moldovei şi, mai ales a Ţării Româneşti, care le permitea şi îi încurajau la comerţul oriental, prin Brăila, Chilia şi Cetatea Albă. 2 Quellen zur Geschichte Siebenbürgens aus sächsischen Archiven, vol. I Rechnungen aus dem Archiv der Stadt Hermannstadt und der Sächsischen Nation , Sibiu, 1880, p. 1-8 (socoteli de la sfârşitul sec. al XIV-lea şi începutul sec. XV). Studii şi Materiale de Istorie Medie, vol. XXIX, 2011, p

2 216 Liviu Cîmpeanu Nu în ultimul rând, însăşi prezenţa saşilor în Transilvania şi statutul urban al principalelor lor aşezări (Sibiu, Braşov, Bistriţa, Mediaş ş.a.) era conferit şi garantat de privilegiul scris, de document. Acesta trebuia păstrat şi astfel au apărut primele Arhive orăşeneşti: în a doua jumătate a secolului al XVI-lea oraşul Sibiu avea deja o arhivă istorică, păstrată într-un dulap în incinta primăriei (actuala Casă Altenberger), iar notoriul legislator şi cronicar Thomas Bommel a fost însărcinat de către magistrat să organizeze arhiva orăşenească. Astfel de Arhive au avut toate centrele urbane săseşti din Transilvania: Mediaş, Sighişoara, Bistriţa, Braşov, dar chiar şi comunităţile rurale (în perioada interbelică arhivistul sibian Georg Eduard Müller citează documente medievale păstrate în arhivele comunităţilor săteşti, de pildă la Copşa Mare din scaunul Mediaş, actualmente în judeţul Sibiu). Odată cu dezvoltarea culturii scrise, a apărut şi s-a dezvoltat şi scrisul istoric în condiţiile în care ineditul şi faptul ieşit din cotidian, au reprezentat din totdeauna puncte de reper în relaţia Omului cu Timpul. Scrierile cu caracter istoric nu au fost altceva decât consemnarea unor fapte şi evenimente ieşite din comun, demne de adus aminte. Potrivit lui Adolf Armbruster, regretat specialist în istoria scrisului istoric săsesc, începuturile istoriografiei săseşti propriu-zise îmbracă forma unor însemnări ocazionale, făcute pe marginea unor calendare sau cărţi liturgice manuscrise. Asemenea însemnări se fac şi în actele şi scrierile de cancelarie ale municipalităţilor săseşti, îndeosebi în registrele de socoteli şi ale cărţilor funciare bisericeşti 3. Vezi astfel de însemnări istorice din primul sfert al sec. al XVI-lea, publicate în 1879 de către F. Müller în revista Asociaţiei de Studii Transilvane 4. Din secolul al XVI-lea, odată cu răspândirea tiparului şi a tipăriturilor, s-au făcut astfel de însemnări cronistice şi pe cărţi sau calendare tipărite. Calendarul Istoric a lui Paulus Eber s-a bucurat de o largă popularitate în societatea urbană sesească din jurul mijlocului sec. al XVI-lea. Cartea a circulat în mai multe exemplare şi ediţii şi toate exemplarele cunoscute (la mijlocul sec. XIX Biblioteca Gimnaziului Evanghelic din Sibiu păstra nu mai puţin de cinci exemplare) sunt adnotate de proprietarii lor cu diferite date istorice contemporane 5. Şi 3 Adolf Armbruster, Dacoromano-Saxonica, Bucureşti, 1980, p F. Müller, Gleichzeitige Aufzeichnungen von Thomas Wal, Johannes Mildt und einem Heltauer aus dem Jahren , în Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, vol. XV/1879, tom 1, p , cu studiu introductiv. 5 Adnotările din cele cinci exemplare ale Calendarium-ului lui Eber din Biblioteca Gimnaziului evanghelic din Sibiu au fost colectate într-o veritabilă cronică de secol XVI de către J.K. Schuller în studiul Handschriftliche Vormerkungen aus Kalendern des sechzehnten und siebzehnten Jahrhunderts, în Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde (Serie Veche), vol. III/1848, p

3 Cronicarii saşi din Braşov şi scrierile lor în sec. al XVI-lea 217 Chronologia Rerum Hungaricarum, întocmită de către deja amintitul Thomas Bommel şi publicată la Braşov în 1556 a servit în sec. XVI ca suport pentru diferite însemnări istorice 6. Cronici, în cel mai adevărat sens al cuvântului, au apărut abia spre mijlocul secolului al XVI-lea, ca urmare a trecerii la confesiunea evanghelică a saşilor, deci după Reformă, care a adus cu sine răspândirea scrisului şi cititului 7. Cea mai veche cronică săsească păstrată este Scheda memorialis scrisă la 1528 (anno 1528 scripta) 8 în Braşov de către notarul orăşenesc Lucas Grüngrass (sau Griengrass). Mai întâi câteva cuvinte (atâtea cât permit izvoarele) despre autor. El însuşi semnează cronica la 1528 Lucas Grüngrass Kysdensis, notarius Aşadar la acea dată, autorul nostru mărturiseşte că era originar din Saschiz (Kyzd), târg ce aparţinea de scaunul Sighişoara şi chiar rivaliza cu sediul scăunal 10. Fără a dori să formulăm teorii nefondate, notăm faptul că Saschizul era sediu de capitlu, pe lângă care ar fi putut funcţiona o şcoală la care L. Grüngrass să fi dobândi primele noţiuni de scris şi citit, ca dealtfel alţi tineri din aceeaşi localitate, care au frecventat Universităţi din spaţiul german 11. De asemenea, în aceeaşi notă de la sfârşitul cronicii, L. Grüngrass arată că la 1528 era notar, desigur al oraşului Braşov, funcţie în care este atestat neîntrerupt de către socotelile orăşeneşti până la Aceleaşi socoteli consemnează venitul lui anual de 60 Fl. plus alte comisioane pentru diferite servicii aduse magistratului, ca spre exemplu întocmirea socotelilor procuraotrilor (celor care strângeau dările) sau ale castelanilor de Bran 13. Prin funcţia pe care o deţinea a câştigat nu doar bani dar şi prestigiu, asistând şedinţele magistratului sau îndeplinind chiar anumite misiuni diplomatice 14. De asemenea, în calitate de notar orăşenesc, a 6 Vezi infra! 7 A. Armbruster, op. cit., p Quellen zur Geschichte der Stadt Brasso, vol. IV, Braşov, 1903, p. 523 (în continuare Quellen, volumul va fi indicat prin cifre romane). 9 Ibidem, p Cf. Gernot Nussbächer, Zur Kulturgeschichte von Keisd im 15. und 16. Jh., în: Aus Urkunden und Chroniken, vol.viii Keisd, Braşov, 2009, p Ibidem, p Quellen IV, p. XC; Fr. Stenner, Die Beamten der Stadt Brasó (Kronstadt), von Anfang der städtischen Verwaltung bis auf die Gegenwart; Braşov, 1916, p. 58 (în continuare: Fr. Stenner, Beamten Kronstadt...). 13 Quellen IV, p. XC-XCI. 14 Ibidem.

4 218 Liviu Cîmpeanu participat la două vizitaţii ale bisericilor din Ţara Bârsei în 1547 şi 1550, alături de judele orăşenesc Johann Benkner şi de juraţii Michael Weress (Roth) şi Stephan Greissing 15. Raportul vizitaţiei a fost scris de Grüngrass, aceasta fiind doar una din însărcinările sale în calitate de notar (am văzut că scria acte publice, socoteli, ş.a.m.d.). În acea perioadă, la Braşov, notarul orăşenesc avea şi funcţia de rector al Gimnaziului. Din păcate, nu avem nicio informaţie sigură care să ateste că Grüngrass ar fi ocupat simultan ambele funcţii. Este adevărat că în perioadele şi este atestat un rector Lucas, dar nu există niciun indiciu că ar fi aceeaşi persoană cu cel în cauză 16. Observ, la rândul meu, că la 1528, când teoretic ar fi ocupat funcţia de rector gimnazial şi când a redactat Scheda memorialis, semnează simplu Lucas Grüngrass Kysdensis, notarius fără a pomeni de alte funcţii sau atribute. Socotelile orăşeneşti înregistrează doar atribuţiile de notar pe care autorul nostru le îndeplinea (ţinea socoteli, emitea acte, redacta raporturi de vizitaţie vezi infra!). Manuscrisul cu cota I A 13 de la Arhiva Bisericii Negre conţine următoarea informaţie, adăugată ulterior, de altă mână ca Nota Bene: Hic 17 ex notario publico fit pastor Prasmariensis 18. Informaţia a fost preluată şi de autorii manuscriselor IV F 153 şi IV F 164 (în notă de subsol) de la Arhivele Statului Braşov 19. Ultimul adaugă: obiit Într-adevăr, la 15 martie 1551 Lucas Grüngrass a fost ales ca preot în Prejmer în locul răposatului Jeremias Jekel 21 şi este atestat ca atare la La alegerea lui ca preot a contribuit probabil şi faptul că participase în calitate de notar la (cel puţin) două vizitaţii ale bisericilor din Decanatul Ţării Bârsei şi, deci, era un cunoscător al problemelor bisericeşti destul de complexe, mai ales după adoptarea Reformei. Lucas Grüngrass a păstorit la Prejmer cinci ani, până în 3 septembrie 1556, când a murit, după cum notează contemporanul său Christian Thobiae în cronica sa 23. O oarecare cultură clasică pare să fie avut, dovadă în acest 15 Quellen, V, Braşov, 1909, p. XXV. Vizitaţia din 1550 publicată în ibidem, p Ibidem, IV, p. XCI 17 Adică L. Grüngrass. 18 Arhiva Bisericii Negre, cota I A 13, p Cf. Quellen IV, p Arhivele Statului Braşov, Fondul Documentele Bisericii Negre, cota: IV F 153, fila 261 faţă şi cota IV F 164, fila 32 faţă. 20 Ibidem. Data morţii este greşită. Vezi infra. 21 Quellen IV, p. XC. 22 Fr. Stenner, Beamten Kronstadt..., p Quellen IV, p. 491.

5 Cronicarii saşi din Braşov şi scrierile lor în sec. al XVI-lea 219 sens sunt cunoştinţele sale de limbă latină şi de termeni din literatura latină clasică: pe călugăriţe le numeşte Vestale (moniales seu virgines Vestales) iar mănăstirea Sf. Ecaterina din Braşov o numeşte aedes (templu antic). Dealtfel şi începe memoriul cu o oraţie pentru cititor în care expune motivaţia scrierii acestuia 24. În perioada turnul Casei Sfatului din Braşov suferise unele reparaţii şi modificări. La 1528 meşterul sibian Antonius a terminat noul acoperiş al turnului, având la colţuri patru turnuleţe. În vârful acoperişului principal a fost aşezat un glob cruciger aurit în interiorul căruia a fost pus, după obiceiul vremii, un memoriu ce cuprindea evenimentele din timpul construcţiei 25. Aceste era chiar Scheda memorialis (Bileţelul sau Foaia de însemnări), întocmit la 1528 ad hoc de către Lucas Grüngrass, după cum arată însăşi titlul: Scheda memorialis, anno 1528 scripta cippoque sivo pinnaculo turris in foro Coronensi imposita 26. Memoriul cuprinde evenimentele din Transilvania şi Europa Răsăriteană dintre anii , primul eveniment prezentat este bătălia de la Mohacs 27. Bileţelul a rămas în interiorul globului cruciger circa 80 de ani până la 1608 sau 1610 când a fost lovit de fulger şi a căzut sau a fost dat jos de către orăşeni. Pentru prima dată pledează Jurnalul lui Petrus Banfi, care a trăit la începutul secolului al. XVII-lea, deci a fost contemporan cu găsirea bileţelului. Sub anno 1608 notează: Den 5. Juni hot das Wetter auf den Turn auf Croner Mark geslogen, also dass es nicht ist gelöschen kunnz werden, bis man den Knop hot abgenommen und also mit Wein, Essig, Meltg dernoch gelöschen. La acelaşi an: Den 16. September ist der gross Knop auf dem Traminter-Turn aufgesatzt und verneut; und im Knop [se subânţelege, în cel vechi!] ist ein Prief 80 Jahr ist er do gewesen funden... De asemenea au fost înnoite cifrele ceasului şi turnul a fost zugrăvit alb 28. Pentru cea de-a doua dată pledează copia realizată de preotul paroh al Braşovului Marcus Tartler, realizată la 8 ianuarie 1724 după o copie realizată la 1610 când globul a fost lovit de fulger 29. Deşi 24 Ibidem, p. 523 şi Gernot Nussbächer, Casa Sfatului din Braşov, în Din cronici şi hrisoave, Bucureşti, 1987, p ; Quellen IV, p. XCII. 26 Ibidem, p Ibidem, p , cf. Gernot Nussbächer, loc. cit. 28 Jurnalul lui Petrus Banfy în Quellen V, p. 421; Cf. Ibidem IV, p. XCII. 29 Ibidem. Ms. lui Tartler se află astăzi la Arhiva Bisericii Negre şi poartă cota I A 13. Inscripţia amintită la p. 335: Descripsit fideliter Marcus Tartler, Coronensis, Gymnasii patrii Lector, anno 1724, die 8 Januarii.

6 220 Liviu Cîmpeanu cele două date nu corespund ele nu se resping. Este posibil ca M. Tartler să fi dispus de o copie realizată în 1610 după bileţelul găsit în glob doi ani mai devreme la Oricum, copia realizată de Marcus Tartler la 1724 este cea mai veche (păstrată) şi consitituie textul de bază pentru o viitoare ediţie. Wilhelm Seraphin a dispus de copia lui Tartler şi a folosit-o ca text de bază pentru ediţia din colecţia Quellen 30. Pe lângă aceasta, a mai beneficiat de încă trei copii (dintre care două în acelaşi miscelaneau aflat astăzi la Arhiva Bisericii Negre, având cota IV F1 Tf 38). Astăzi, am reuşit să identific la Arhiva Bisericii Negre şi la Arhivele de Stat Braşov (Fondul Documentele Bisericii Negre), pe lângă copia lui M. Tartler încă şase copii târzii, de secol XVIII-XIX, care par sa fi avut ca original tot copia Tartler de la Cea de-a doua cronică, în ordinea cronologică a elaborării lor, este cea a lui Hieronymus Ostermayer, organistul oraşului Braşov. Potrivit unui epitaf târziu şi nesigur 31, ar fi originar din Şura Mare, scaunul Sibiu. Hieronymus Ostermayer este atestat cert, pentru prima dată, la 1530 în socotelile orăşeneşti, când magistratul braşovean îl angajează ca organist cu un venit anual de 40 Fl. (ne amintim, notarul avea 60 Fl.), pentru faptul că era bine instruit în arta muzicii şi experimentat în teoria muzicii 32. Socotelile orăşeneşti înregistrează an de an plata organistului Ostermayer până la 1550, de fapt a păstrat această funcţie până la moartea lui în W. Seraphin, editorul lui Ostermayer din coelcţia Quellen insistă asupra faptului că venitul destul de apreciabil al organistului demonstrează interesul magistratului, deci a societăţii braşovene, demonstrat faţă de muzică. Deşi este autorul uneia dintre cele mai importante cronici din secolul al XVI-lea, se conosc foarte puţine date biografice despre Hiernonymus Ostermayer, cuprinse mai ales în socotelile orăşeneşti şi sintetizate de W. Seraphin, editorul său, în Quellen IV. Prima informţie datează in 6 decembrie 1539 când duce voievodului Ţării Româneşti 30 Quellen IV, p. XCIII. 31 Epitaful a fost văzut de baronul Josef Kemeny ca glosă marginală pe o copie a cronicii (despre care nu dă niciun detaliu de unde şi caracterul îndoielnic a epitafului) şi publicat în Deutsche Fundgruben der Geschichte Siebenbürgens, vol. I, Cluj, 1839, p Ibidem, LXXXI; Dr. Friedrich Schuller, Schriftsteller-Lexikon der Siebenbürger Deutschen, vol. IV A-Z, Sibiu, 1902, p Quellen IV, loc. cit.

7 Cronicarii saşi din Braşov şi scrierile lor în sec. al XVI-lea 221 Radu Paisie o solie şi un dar alcătuit din trei cai. Ostermayer a rămas la curtea voievodului aproape trei săptămâni, prestând probabil câteva reprezentaţii muzicale 34. Oricum, de Crăciun organistul era deja în Braşov unde a susţinut pentru concetăţenii săi un concert 35. Cea de-a doua informaţie despre el datează din 29 iulie La acea dată a venit la Braşov o solie mixtă turco-moldovenească în fruntea căreia se afla ceauşul Iskender şi logofătul moldovenesc Mathias 36. Pe lângă daruri bogate, solia a fost cinstită de către judele orăşenesc Vincentius Schneider 37 cu un festin în grădina senatorului Martin Draudt 38. La acest festin organistul Hieronymus Ostermayer i-a încântat pe meseni cu un concert de orgă, slujbă pentru care a primit 1 Fl. 39. Alte detalii nu sunt cunoscute despre viaţa lui Ostermayer. Doar moartea organistului-cronicar este consemnată la anul 1561 în cea mai veche copie păstrată a manuscrisului său, realizată de juratul orăşenesc Andreas Hegyes 40 cândva în primele decenii ale secolului al XVII: In dießen Jarr ist Hieronimus Ostemayer Organist in Cronstadt in Herrn Selig verschlafen! Gott sey in gnädig und verleye im die Fröliche Auferstehung 41. Cronica lui Hieronymus Ostermayer tratează perioada şi cuprinde bogate informaţii despre evenimentele politice şi militare din Transilvania, Moldova şi Ţara Românească. De asemenea sunt consemnate cutremure, comete sau alte fenomene meteorologice şi importante date despre monumentele din Braşov şi Ţara Bârsei. Manuscrisul original al cronicii nu s-a păstrat până astăzi. Cea mai veche copie este cea, deja amintită, realizată la începutul secolului XVII de A. Hegyes. Manuscrisul lui Hegyes 42 are o alcătuire interesantă: filele au fost îndoite în două. Pe 34 A. Armbruster, Dacoromano-Saxonica, p Quellen IV, p. LXXXII. 36 Este vorba despre Mateiaş, mare logofăt între Nicolae Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova. Sec. XIV-XVII, Bucureşti, 1971, p. 314 sub voce. 37 Pentru Vincentius Schneider, jude în anii 1545, 1546 şi 1549 vezi Friedrich Stenner, Beamten Kronstadt, p. 126, sub voce. 38 Pentru Martin Draudt, vezi ibidem, p. 33 sub voce. 39 Quellen IV, p. LXXXII; A. Arbruster, loc. cit., nota Andreas Hegyes, jurat orăşenesc cu multiple atribuţii administrative pe domeniile orăşeneşti între , vezi Fr. Stenner, op. cit., p sub voce. 41 Arhivele Statului Braşov, Fondul de Documente al Bisericii Negre, cota IV F 52, fila 114 f. 42 Vezi trimiterile din nota precedentă. Ms. lui Hegyes are el însuşi o istorie interesantă, care este însă nerelevantă pentru prezentul studiu. Vezi Quellen IV, p. LXXXXIV.

8 222 Liviu Cîmpeanu jumătatea din dreapta Hegyes şi-a ţinut Jurnalul. Pe jumătatea stângă a filelor sunt diferite glose din autorii latini clasici şi copii de diferite cronici, printre care şi cea a lui Ostermayer. Acestea au fost făcute destul de târziu în spaţiile rămase libere, după notarea gloselor antice. Dovadă în acest sens este însăşi paginaţia cronicii lui Ostermayer. Textul este aşternut în patru seturi de pagini, textele-bloc de pe fiecare pagină fiind numerotate (Nr.1, Nr.2 ş.a.m.d. până la Nr. 100) după cum urmează: primul set: de la fila 120 verso până la fila 127 faţa; setul al doilea de la fila 128 f. la fila 136 f.; al treilea set de la fila 83 v. până la fila 104 v.; şi, ultimul set de la fila 106 v. până la fila 117 f. Această paginaţie demonstrează clar faptul că A. Hegyes a copiat cronica lui Ostermayer doar pentru a umple spaţiile goale ale manuscrisului său. Nu se poate spune cu certitudine dacă A. Hegyes a avut originalul lui Ostermayer sau doar o copie, textul fiind astfel la a treia mână. Pentru această din urmă variantă pledează faptul că deşi sub anul 1561 consemnează moartea organistului-cronicar, în ms. lui Hegyes Historiile sale continuă până la Se pare că acestea au fost copiate mecanic dintr-o copie ulterioara ce conţinea continuarea Historiilor, făcută de un anonim 44. Pe de altă parte, Historiile lui Ostermayer au putut fi continuate de către un anonim chiar în manuscrisul original 45. Nu acesta este însă neajunsul copiei făcute de Hegyes la începutul secolului XVII ci faptul că a copiat cronica doar fragmentar şi, poate, rezumativ. Pasajele omise din original sau din copia avută la îndemână de Hegyes sunt marcate cu puncte de suspensie, care ocupă uneori şi două rânduri. Şi aşa, informaţia din Cronica lui Ostermayer, care se dovedeşte a fi un atent observator al tipurilor sale, survenită până la noi prin intermediul copiei lui Hegyes, este foarte importantă şi acurată din punct de vedere cronologic, putând fi verificată cu alte izvoare contemporane (de pildă cu socotelile orăşeneşti). Ms. lui Hegyes a stat la baza celor trei copii ulterioare cunoscute. Prima a fost făcută în prima jumătate a sec. XVIII de către medicul Johann Albrich ( ), posesor al ms. lui Hegyes. El a donat la 1746 preţiosul manuscris lui Josef Teutsch, profesor la Gimnaziul evangelic din 43 Arhivele Statului Braşov, Fondul de Documente al Bisericii Negre, cota IV F 52, fila 114 v. 117 f. 44 Eugen v. Trauschenfels susţinea că însăşi Hegyes este autorul Continuatusului Historiilor lui Ostermayer, fără să observe că şi din acesta au fost copiate doar fragmente, pasajele omise fiind marcate cu puncte. Vezi părerea lui Trauschenfels în Deutsche Fundgruben der Geschichte Siebenbürgens, vol. III, Braşov, 1860, p (în continuare: Deutsche Fundgruben, vol. va fi indicat cu cifre romane). 45 Cf. Quellen IV, p. LXXXV-LXXXVI.

9 Cronicarii saşi din Braşov şi scrierile lor în sec. al XVI-lea 223 Braşov. Cu mult înainte, la 1726 J. Albrich a copiat pe curat textele istorice cuprinse în ms., printre acestea numărându-se şi cronica lui Ostermayer. Aceasta reiese din însăşi titlul cronicii: Historien vom Jahr bis Anno 1570, so aus dem Herrn Andreae Hegyes alten zerissenen und übel conditionierten Manuscripto, in welchem weder der Anfang noch das Ende zu finden ist, abgeschrieben Anno 1726 Mensibus Vernalibus 46. Această copie este îngrijită şi are multe note marginale explicative. Ea a stat la baza celei de-a treia copie, realizată la sfârţitul secolului al XVIII-lea. Autorul acestei copii a preluat tale quale titlul şi textul cronicii lui Ostermayer, ca dealtfel întreg conţinutul manuscrisului realizat de Albrich 47. Această a treia copie a stat la baza ultimei copii, realizată la începutul secolului al XIX şi aflătoare în colecţia de manuscrise Trausch de la Arhiva Bisericii Negre 48. Aşa cum s-a arătat mai sus, cronica a fost continuată de un anonim până la 1570, continuare cuprinsă în ms. Hegyes şi în toate copiile/variantele ulterioare. Cronica murală din Biserica Neagră. În deceniile 8-9 ale secolului al XVI-lea pereţii bisericii parohiale din Braşov (devenită după Marele Incendiu din 1689 Biserica Neagră ) au fost împodobiţi cu o cronică ce tratează evenimentele din perioada Mai precis, cronica a fost pictată pe cele patru travee ale corului bisericii parohiale, de la baza boltelor în jos până la strane. Au fost găsite urme ale ei în timpul lucrărilor de restaurare din 1975 cuvântul Anno 49. Cronica murală a supravieţuit Marelui Incendiu al Braşovului din 1689 dar s-a şters în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, ca urmare a faptului că acoperişul şi boltele bisericii au fost nimicite de incendiu, pereţii (inclusiv cei pe care era pictată cronica) rămânând la voia intemperiilor. Ultimele urme ale cronicii au fost pur şi simplu tencuite în timpul renovării monumentului din perioada Arhivele Statului Braşov, Fondul de Documente al Bisericii Negre, cota IV F 10, p. 599; Cf. Quellen IV, p. LXXXVI. 47 Pt. Ostermayer vezi Arhivele Statului Braşov, Fondul de Documente al Bisericii Negre, cota IV F 12, p Arhiva Bisericii Negre, colecţia de manuscrise J. F. Trausch, cota IV F1 T, f. 2, p Maja Philippi, Die Wanchronik der Schwarzen Kirche, în eadem Kronstadt, Braşov, 2006, p Ibidem, p ; Gernot Nussbächer, Wer war der Verfasser der Wandchronik? Eine wissenschaftliche Diskussion von zwei Jahrhunderte wieder aktuell, în Karpatenrundschau Nr. 3/16 ianuarie 1976, p. 6.

10 224 Liviu Cîmpeanu Autorul cronicii murale este la fel de controversat ca şi data elaborării ei. Istoriografia săsească din sec. XVIII-XIX a atribuit cronica lui Johannes Honterus însăşi sau altor personalităţi săseşti din secolul al XVI-lea precum legislatorului Matthias Fronius sau judelui sibian Albert Huet. Oskar Netolicka, editorul Cronicii Murale din colecţia Quellen IV, a demonstrat convingător că autorul cronicii nu a putut fi Honterus deoarece datele cuprinse în Calendarele Istorice tipărite în sec. XVI-XVII în tipografia întemeiată de Honterus nu cuprind nicio informaţie din Cronica Murală şi invers. Pe de altă parte, Cronica Murală nu consemnează nicio informaţie despre Reforma bisericească: sub anul 1517 nu consemnează episodul tezelor lui Luther bătute în cuie pe porţile catedralei din Wittenberg ci alegerea lui Ludovic al II-lea ca rege al Ungariei, iar în perioada nicio informaţie despre reformarea bisericii braşovene, a cărei artizan a fost Honterus 51. Până la proba contrarie, Netolicka afirmă că paternitatea cronicii nu poate fi atribuită vre-unei personalităţi din epocă 52. În 1976 istoricul braşovean Gernot Nussbächer a atribuit Cronica Murală sibianului Martin Oltard, rectorul Gimnaziului evanghelic între anii Acesta părăseşte Braşovul, probabil datorită ciumei izbucnite în 1571, pentru ca un an mai târziu să devină lector (profesor) la Gimnaziul evanghelic din oraşul său natal, Sibiu. Din 1573 începe o carieră ecleziastică devenind predicator la Sibiu (1573), preot la Târnava/Proştia Mare (1575), Cisnădie ( ) şi Mediaş (până la moartea sa, în 1591) 53. De la el s-a păstrat un manuscris ce conţine copiile Cronicilor Murale din Sibiu şi Braşov, aceasta din urmă intitulată Breve Chronicon Dacie, cu o continuare între anii Ca membru al familiei sibiene Oltard-Scheerer, Martin este coautor al cronicii de familie intitulată Albumul Oltardin 55, ce conţine date similiare cu cele ale Cronicii Murale din Braşov. Aşadar, faptul că Martin Oltard a fost în 51 Quellen IV, p. VII-XI. 52 Ibidem, p. XI; Cf. G. Nussbächer, loc. cit. 53 Ibidem; A. Armbruster, op.cit., p Cele două cronici, publicate după ms. lui Oltard în Nachrichten von den ehemals alten großen Kirchen zu Hermannstadt und Kronstadt befindlichen Wandchroniken, în Archiv des Vereins für siebenbürische Landeskunde, (Seria Veche), vol. IV, 1851, p , cu studiu introductiv. 55 Despre familia sibiană Scheerer-Oltard, vezi A. Armbruster, op. cit., p ; Albumul Oltardinum publicat în Deutsche Fundgruben III, ed. cit., p. 1-50, cu introducere despre fam. Scheerer-Oltard.

11 Cronicarii saşi din Braşov şi scrierile lor în sec. al XVI-lea 225 perioada , rector al Gimnaziului evanghelic braşovean (funcţie ce implica o anumită cultură şi care se suprapunea celei de notar orăşenesc, aşa cum arătam mai sus la Lucas Grüngrass), că a alcătuit o copie completată cu date istorice din perioada şi că este (co)autorul unei cronici de familie cu date similare celor din Cronica Murală braşoveană, ar duce la concluzia că el este autorul izvodului de pe care au fost luate datele pictate în corul bisericii parohiale a Braşovului (post 1689 Biserica Neagră). Această teorie a fost preluată total sau parţial de către istoriografie 56. Dacă autorul şi data elaborării Cronicii Murale sunt controversate, sunt sigure izvoarele, sau mai bine zis izvorul cronicii. Este meritul aceluiaşi Gernot Nussbächer de a fi comparat textul Cronicii Murale braşovene cu textul lui Thomas Bomelivs (Bommelius) Chronologia Rerum Hungaricarum, apărută la Braşov în Istoricul braşovean a stabilit nu doar că autorul Cronicii Murale a cunoscut textul tipărit a lui Bommelius din care a extras date ci şi faptul că a preluat tale quale erori din textul tipărit. De asemenea, autorul Cronicii Murale a omis datele de pe paginile ale Chronologiei, care pesemne că lipseau din exemplarul avut la îndemână. De la 1554, data la care se termină Chronologia lui Bommelius 57 şi până la 1571 Cronica Murală cuprinde date bogate privitoare la Transilvania, Moldova şi Ţara Românească 58, aceasta fiind partea originală a cronicii. Această cronică, fiind una dintre caracteristicile principale ale monumentului emblematic al Braşovului a beneficiat de mai multe copii începând chiar cu secolul al XVI-lea. Cea mai veche a fot realizată de doctorul braşovean Paul Kerzius în perioada , care a înmânat-o călătorului francez Jacques Bongars, care a trecut prin Braşov în drum spre Constantinopol 60. La 1600 textul lui Bongars a fost deja editat. 56 Maja Philippi acceptă cu rezerve paternitatea lui M. Oltard asupra cronicii murale. Vezi eadem, loc. cit.; A. Armbruster, loc. cit., îl acceptă pe Martin Oltard ca autor al Cronicii Murale braşovene. 57 Thomas Bomelvs, Chronologia Rerum Hungaricarum, Braşov, 1556, ultima filă tipărită. Fotocopie pusă la îndemână de dl. Gernot Nussbächer. 58 G. Nussbächer, loc. cit. 59 Astfel se poate stabili data la care a fost elaborată cronica: J. Bongars vizitează prima dată Braşovul la 1585, dată la care doctorul Kertzius putea să-i înmâneze o copie a cronicii murale. Având această dată ca limită cronologică (absolută) superioară, cea inferioară se poate stabili post 1571, data ultimului eveniment consemnat de cronică. Aşadar, cronica a putut fi elaborată după 1571 şi înainte de A. Armbruster, loc. cit.; Călători străini despre Ţările Române, vol. III, ed. Maria Holban, Maria Matilda Alexandrescu-Dresca Bulgaru şi Paul Cernovodeanu, Bucureşti, 1971, p. 151.

12 226 Liviu Cîmpeanu Dincolo de copiile făcute de Martin Oltard şi de doctorul Paul Kertzius, la sfârşitul secolului al XVII-lea au fost făcute două importante copii: prima realizată în aprilie 1691 de către Martin Ziegler, lector (profesor) şi apoi rector al Gimnaziului evanghelic şi, cea de-a doua, realizată în mai (12. Cal. Maii) 1700 de către Marcus Tartler 61. Aceste două copii au stat la baza tuturor copiilor şi variantelor ulterioare, în total 15 în patru variante 62. Actualmente am reuşit să identificăm copia Tartler 63 şi alte şapte variante, astfel că în vederea publicării se va utliliza textul critic, stabilit de Oskar Netolicka pe baza tuturor celor 15 copii şi variante şi editat în Quellen IV. Diferenţele dintre textul edit şi cele şapte variante plus copia Tartler vor fi indicate în note de subsol. Din perioada în care a fost elaborată şi pictată Cronica Murală braşoveană (a doua jmătate a secolului al XVI) s-au păstrat încă două cronici interesante, despre ale căror autori nu se ştie, din păcate, aproape nimic. Prima cronică, de fapt un set de însemnări cronistice, se datorează lui Christian Thobiae. Despre autor se ştie că s-a născt la 27 decembrie 1543, ca fiu a lui Thobias textor (Weber) adică ţesătorul, de la care a preluat numele la genitiv: Thobiae (a lui Thobias). De asemenae se ştie despre el că a fost un an la Wittenberg, între , perioadă în care preot al oraşului a fost istoricul Paulus Eber. În anul întoarcerii de la Wittenberg, Chr. Thobiae s-a căsătorit şi a devenit predicator la Feldioara unde a rămas până la De la Feldioara a fost chemat predicator în Braşov, în cartierul Oraşul Vechi (astăzi Str. Lungă), funcţie în care a rămas până la În acest an a fost chemat ca preot la Rotbav, unde a rămas până la sfârşitul vieţii în Chr. Thobiae este autorul unor interesante însemnări cronistice privitoare la secolul al XVI-lea, elaborate înainte de 1589 pe filele unui exemplar al Calendarului Istoric (Calendarium Historicum) a lui Paulus Eber, apărut la Wittenberg în Cartea a fost procurată, fără niciun dubiu, în timpul anului de studiu de la Wittenberg. Acest Calendar eberian se afla, la data editării vol. IV al colecţiei Quellen (1903), în biblioteca Gimnaziului evanghelic din Braşov 61 Quellen IV, p. V-VII; Copia lui Marcus Tartler la Arhiva Bisericii Negre, cota I A 13, p La sfârşit nota: Descripsit Marcus Tartler Coron. anno Calend. Maii..., p Quellen IV, p. IV-V; G. Nussbächer, loc. cit.; A. Armbruster, op. cit., p Arhiva Bisericii Negre, cota I A Datele biografice în Quellen IV, p. LXXIX-LXXX. 65 Ibidem, p. LXXX.

13 Cronicarii saşi din Braşov şi scrierile lor în sec. al XVI-lea 227 şi se pare că astăzi este pierdut. Biblioteca istorică a Arhivei Bisercii Negre nu conţine niciun exemplar din Calendarul lui P. Eber iar Biblioteca Istorică a Arhivelor Statului Braşov (unde a ajuns cea mai mare parte a cărţilor din biblioteca Gimnaziului) conţine un singur exemplar, dar, din păcate nu cel cu însemnările cronistice ale lui Chr. Thobiae. Am verificat exemplarul din Calendarium-ului eberian, aflător la Arhivele Satului Braşov şi nu corespunde anul de apariţie: cel căutat a apărut în 1556, cel găsit a apărut în Nu corspunde nici cota veche, indicată în Quellen IV. De asemenea am răsfoit integral cartea dar însemnările găsite nu aparţineau lui Thobiae ci lui Johannes Sommer (secretarul personal a lui Despot Vodă): Joan Somerus scribebat Însemnările cronistice ale lui Chr. Thobiae au fost copiate în secolul al XVIII-lea şi incluse într-un miscelaneu care actualmente se află la Arhiva Bisercii Negre, având cota IV F1 Tf Din păcate şi această copie târzie este astăzi pierdută: miscelaneul este alcătuit din mai multe fascicole dintre care lipseşte exact cel ce conţine cronica lui Thobiae. Acest lucru reiese din faptul că numărătoarea (istorică a) paginilor sare de la p. 63 la p. 73, lipsind aşadar exact paginile 65-72, la care este indicată în Quellen IV copia cronicii în cauză. De asemenea fascicolele sunt numerotate şi numerotarea sare de la 4a la 6. Fasc. 5 lipseşte. Există şi un bileţel contemporan, scris de mână, pe care se poate citi: Tf. 38/5 Christiani Thobiae Notae Calendario..., care indică faptul că acolo era locul cronicii pierdute. Deoarece atât însemnările originale de pe Calendarul eberian, cât şi copia din secolul al XVIII-lea sunt pierdute, o ediţie ulterioară este posibilă doar pe baza textul editat de Wilhelm Seraphin în vol. IV al colecţiei Quellen. Cea de-a doua cronică a fost elaborată de către Laurentius Kerzius (Kertsch), membru al magistratului braşovean (cives juratus) între , în care calitate a ocupat funcţiile temporare de greav (jude) al aşezării Satu Nou (aparţinător de domeniul orăşenesc) în 1563, greav (jude) la Şercaia şi Mykesdorf (Sân Mihai) în , villic în şi provilic în 1571 şi greav (jude) al aşezărilor Zărneşti şi Tohan (care făceau parte din domeniul orăşenesc) între anii Paulus Eber, Calendarium Historicum, Wittenbergae, 1564, p Exemplarul din biblioteca documentară a Arhivelor Statului Braşov are cota actuală (2011): I Cf. Quellen IV, p. LXXX, nota Fr. Stenner, Beamten Kronstadt..., p. 80 sub voce; Quellen IV, p. XCVI;

14 228 Liviu Cîmpeanu Alte detalii despre biografia lui L. Kerzius nu se cunosc în afara faptului că a fost tatăl învăţatului Paulus Kerzius 69, cel care a efectuat o copie a Cronicii Murale din biserica parohială a Braşovului (post 1689 Biserica Neagră) şi a înmânat-o călătorului francez Jacques Bongars (vezi supra!). Laurentius Kerzius a consemnat evenimentele timpului său într-un manuscris astăzi pierdut. Julius Gross, editorul lui L. Kerzius din vol. IV al colecţiei Quellen, nu a beneficiat decât de o copie târzie de secol XVIII, pe care am aflat-o în Arhiva Bisericii Negre Nraşov, sub cota IV F1 Tf.38. J. Gross a menţionat încă o copie târzie a acestei cronici, făcută pe ultima pagină a volumului I din Jurnalul lui Josef Plecker von Pleckerfels 70. Acesta, consultat la Arhivele Statului Braşov (cota: IV F 16 I), conţine pe ultimele file mai multe copii de cronici şi liste de dregători ai Braşovului şi ai Transilvaniei, dar sfârşitul, respectiv ultima pagină ce conţinea cronica lui Kertzius, se pare că lipseşte şi lipsea deja în 1982 când a fost preluat de Arhivele Statului. Aceasta este concluzia pe care o trag văzând un bileţel contemporan, scris de mână şi lipit pe ultima filă actuală, ce conţine informaţii despre manuscris şi este datat Au fost consultate alte şapte cote ce conţin jurnale şi scrieri memorialistice ale lui v. Pleckerfels dar niciuna nu este cea căutată, cu variantă din cronica lui Kertzius. Suntem convinşi că varianta căutată se afla pe ultima filă a cotei, IV F 16 I, pierdută înainte de După cum reiese din textul de mai sus, originalele celor cinci cronici braşovene din secolul al XVI-lea sunt astăzi pierdute. Ele s-au prezervat prin intermediul unor copii târzii, fragmentare, probabil pe alocuri rezumative şi destul de nesigure. Totuşi ele constituie cinci texte cu valoare de izvor istoric de primă mână, dat fiind faptul că tratează evenimente contemporane cu autorii lor. În acelaşi timp cele cinci cronici constituie începutul scrisului istoric săsesc din Transilvania 71, care în secolele următoare a avut o evoluţie spectaculoasă. 69 Ibidem. 70 Ibidem. 71 A. Armbruster menţionează o copie târzie, făcută de baronul Josef Kemeny la 1833 după o cronică săsească scrisă în jurul anului 1567 şi o cronologie realizată de cel puţin două mâini pe paginile albe ale unei Cronologii a lui David Chytraeus, editată în De asemena o cronologie de provenienţă sighişoreană, realizată post 1556 şi continuată de un anonim până la Vezi A. Armbruster, op. cit., p. 44, nota 10.

15 Cronicarii saşi din Braşov şi scrierile lor în sec. al XVI-lea 229 THE OLDEST SAXON CHRONICLES OF TRANSYLVANIA. THE SAXON CHRONICLERS OF BRAŞOV AND THEIR WRITINGS IN THE 16 th CENTURY Abstract The first historical writings of the Transylvanian Saxons were incidental notes on the margins of different manuscripts or prints (since the second half of the fifteenth century) which recorded extraordinary events, such as wars (especially Ottoman invasions), natural disasters and celestial phenomena. Since the first half of the sixteenth century, due to the spreading of writing and reading in the Reformation that the Transylvanian Saxon society began recording historical facts and events, which seemed to be out of the daily life, in chronicles. The oldest extant Saxon chronicles of Transylvania had been written in the city of Braşov (Kronstadt), in the period We identified five chronicles from this period containing important information on the history of Transylvania, Moldavia and Walachia in the fifteenth and the sixteenth centuries. The authors of this chronicles are Lucas Grüngrass (city notary of Braşov), Hieronymus Ostermayer (organist in the main church of Braşov), Laurentius Kertius (member of the city counsel of Braşov), Christian Thobiae (preacher and priest in Braşov and in the surrounding Saxon settlements) and an unknwon author of a painted chronicle on the walls of the main church (today the so called Black Church) in Braşov. All of the authors lived in the sixteenth century, contemporary with the historical events mentioned in their chronicles. Unfortunately, the original manuscripts did not survived and we have to reconstitute their texts from late copies, dating from the seventeenth to the nineteenth century, far from being complete, some nothing but scraps of the original chronicles. Nonetheless, based on these copies, we attempt to reconstruct the original sixteenth century chronicle texts and to prepare a critical edition, with a Romanian translation. Keywords: narrative source, Saxon chronicles, Braşov, Transylvania, Saxons.

16 230 Liviu Cîmpeanu