RĂSPUNDEREA PERSOANEI JURIDICE ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN

Transkript

1 Dorina Maria COSTIN RĂSPUNDEREA PERSOANEI JURIDICE ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN Universul Juridic Bucureşti

2 Editat de S.C. Universul Juridic S.R.L. Copyright 2010, S.C. Universul Juridic S.R.L. Toate drepturile asupra prezentei ediţii aparţin S.C. Universul Juridic S.R.L. Nicio parte din acest volum nu poate fi copiată fără acordul scris al S.C. Universul Juridic S.R.L. NICIUN EXEMPLAR DIN PREZENTUL TIRAJ NU VA FI COMERCIALIZAT DECÂT ÎNSOŢIT DE SEMNĂTURA AUTORULUI ŞI ŞTAMPILA EDITORULUI, APLICATE PE INTERIORUL ULTIMEI COPERTE. Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României COSTIN, DORINA MARIA Răspunderea persoanei juridice în dreptul penal român / Dorina Maria Costin. - Bucureşti : Universul Juridic, 2010 Bibliogr. ISBN REDACÞIE: tel./fax: tel.: redactie@universuljuridic.ro DEPARTAMENTUL telefon: ; DISTRIBUÞIE: tel./fax: distributie@universuljuridic.ro COMENZI ON-LINE, CU REDUCERI DE PÂNÃ LA 15%

3 RĂSPUNDEREA PERSOANEI JURIDICE ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN 5 CUVÂNT ÎNAINTE În monografia Răspunderea persoanei juridice în dreptul penal român, autoarea examinează o problemă importantă şi actuală a dreptului penal ce a preocupat şi continuă să preocupe pe legiuitorul penal român şi străin ca şi pe oamenii de ştiinţă, pentru găsirea celor mai eficiente măsuri de combatere a criminalităţii în care sunt implicate şi persoanele juridice. Actualitatea temei se deduce şi din preocuparea legiuitorului penal român de a reglementa răspunderea penală a persoanei juridice, manifestată în prima decadă a secolului nostru, prin adoptarea Legii nr. 299/2004 privind răspunderea penală a persoanei juridice pentru falsificarea de monedă sau alte valori, prin Legea nr. 278/2006, prin care s-a introdus în actualul Cod penal reglementări privind răspunderea penală a persoanei juridice. Ar mai putea fi menţionate în această ordine de idei, Legea nr. 301/2004, privind Codul penal care nu a intrat în vigoare, fiind abrogat în prezent şi Legea nr. 286/2009, privind Codul penal, care urmează să intre în vigoare, coduri în care a fost prevăzută răspunderea penală a persoanei juridice. Consultând o vastă literatură de specialitate română şi mai ales străină, autoarea a reuşit să prezinte închegat şi la nivel ştiinţific ridicat, problemele teoretice şi de practică judiciară în materia răspunderii persoanei juridice în dreptul penal. Deşi problemele răspunderii penale a persoanei juridice au mai fost examinate cu caracter monografic în literatura juridică de specialitate şi din ţara noastră, autoarea a reuşit să prezinte aspecte noi, cu argumente interesante, apreciem şi convingătoare pentru cercetătorii ştiinţifici, pentru practicienii dreptului ca şi pentru toţi cei interesaţi în cunoaşterea instituţiei. În monografia realizată autoarea pornind de la reglementările în vigoare şi-a propus: să identifice şi să determine categoriile de persoane juridice care răspund penal, să delimiteze sfera persoanelor

4 6 Dorina Maria Costin fizice a căror faptă atrage răspunderea penală a persoanei juridice, să analizeze legătura dintre fapta săvârşită şi persoana juridică, să examineze elementul material şi cel subiectiv în conţinutul infracţiunii comise de persoana juridică, să prezinte problema cumulului răspunderii penale a persoanei juridice cu răspunderea penală a persoanei fizice, să analizeze sancţiunile aplicabile persoanei juridice, să cerceteze răspunderea penală a persoanei juridice în raport cu unele instituţii ale părţii generale a Codului penal, precum şi unele aspecte de drept procesual penal în materia tragerii la răspundere penală a persoanei juridice. Apreciem de la început că ne aflăm în faţa unei cercetări ştiinţifice reuşite prin bogăţia informaţiei, prin analiza pertinentă a problematicii, prin abordarea curajoasă a problemelor controversate şi argumentele invocate în sprijinul opiniilor proprii, care sunt convingătoare. Necesitatea instituirii răspunderii penale a persoanei juridice o examinează autoarea dintr-o perspectivă criminologică ce pune în evidenţă atragerea în activitatea criminală a persoanei juridice, în diversificarea infracţiunilor şi a modalităţilor în care acestea pot fi comise, ca de exemplu: criminalitatea gulerelor albe, crima organizată, corupţia ş.a. Într-o secţiune distinctă este prezentat cadrul instrumentelor juridice internaţionale în materia răspunderii penale, evidenţiind pe cele adoptate la nivelul Consiliului Europei, la nivelul Uniunii Europene, la nivelul Organizaţiei Naţiunilor Unite. Ultima secţiune din acest capitol este consacrată prezentării unor repere istorice naţionale şi cu deosebire internaţionale în materia instituirii răspunderii penale a persoanei juridice şi a argumentelor care s-au invocat de-a lungul timpului. Sunt examinate pe larg în lucrare răspunderea penală a persoanei juridice în dreptul anglo-saxon, autoarea insistând pe sistemele de drept din Marea Britanie, SUA, Australia, Canada, cu specificul acestora; în sistemul de drept romano-germanic, cu sublinierea particularităţilor acestuia şi exemplificând pe sistemul de drept olandez, belgian, italian. O secţiune specială este consacrată prezentării problemelor cu privire la conceptul de persoană juridică, teoriile privind personalitatea juridică în doctrina comparatistă, teoria ficţiunii, teoriile realităţii, teoriile organizaţionale. Ultima secţiune este consacrată

5 RĂSPUNDEREA PERSOANEI JURIDICE ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN 7 examinării răspunderii extrapenale a persoanei juridice, respectiv răspunderea civilă delictuală şi răspunderea contravenţională. Un capitol distinct este destinat examinării problemelor ce privesc sfera persoanelor juridice care răspund penal: persoanele juridice de drept privat cu scop lucrativ, persoanele juridice cu scop nelucrativ. Sunt prezentate persoanele juridice excluse de la răspundere penală şi care, potrivit legii, sunt: persoanele juridice de drept public: statul, autorităţile publice, instituţiile publice care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat. Delimitarea instituţiilor publice care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat a solicitat autoarei un efort suplimentar pentru a trece în revistă acte normative şi domenii ale vieţii sociale reglementate care au această caracteristică, prilej cu care autoarea a pus în evidenţă capacitatea sa de analiză şi sinteză pentru a ajunge la concluzii pertinente, argumentate, convingătoare. Problemelor ce privesc raportul între infracţiunea comisă şi persoana juridică li se acordă un spaţiu generos. Sunt analizate în secţiuni distincte problemele ce privesc persoanele fizice care pot angaja răspunderea persoanei juridice, organele şi reprezentanţii acesteia ca şi prepuşii persoanei juridice. Sunt examinate, de asemenea, aspecte legate de elementul material în conţinutul infracţiunilor ce pot fi săvârşite de persoana juridică precum şi elementul subiectiv, formele vinovăţiei cu care se comit infracţiunile în cazul persoanei juridice. Un capitol separat este consacrat examinării concursului între răspunderea penală a persoanei juridice şi răspunderea penală a persoanei fizice ce a contribuit la comiterea aceleiaşi fapte, autoarea acordând atenţie şi problemelor participaţiei penale realizate de persoana juridică. Un spaţiu întins este destinat examinării sancţiunilor aplicabile persoanei juridice. Sunt astfel examinate: pedeapsa principală a amenzii, pedepsele complementare care se pot aplica persoanei juridice - dizolvarea, suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice, închiderea unor puncte de lucru, interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice, afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare, plasarea sub supraveghere

6 8 Dorina Maria Costin judiciară. Examinarea pedepsei principale, cât şi a pedepselor complementare a vizat atât conţinutul acestora cu limitele lor, cât şi problemele teoretice de aplicare şi executare. Autoarea a extins cercetarea şi tot la acest capitol a examinat măsura de siguranţă a confiscării speciale, precum şi incidenţa cauzelor de agravare, concursul de infracţiuni, recidiva, infracţiunea continuată ori a circumstanţelor de agravare sau atenuare, individualizarea aplicării şi executării sancţiunilor de drept penal aplicabile persoanei juridice. Deşi examinarea exclude problematica din denumirea titlului, ea întregeşte cercetarea şi oferă lucrării caracter complex, iar cititorului informaţii importante şi interesante privind aplicarea sancţiunilor de drept penal faţă de persoana juridică. În dorinţa de a oferi cititorului cât mai multe informaţii, autoarea a examinat răspunderea penală a persoanei juridice în raport cu unele instituţii ale părţii generale din Codul penal. Sunt cercetate problemele de incidenţă ale unor cauze care înlătură caracterul penal al faptei legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică şi constrângerea morală, cazul fortuit, eroarea de fapt, lipsa pericolului social concret al faptei cu stabilirea răspunderii penale şi aplicarea pedepselor persoanei juridice. Tot în acest capitol autoarea examinează incidenţa cauzelor care înlătură răspunderea penală amnistia, prescripţia, lipsa plângerii prealabile, împăcarea părţilor cu răspunderea penală a persoanei juridice, precum şi a cauzelor care înlătură executarea pedepsei graţierea şi prescripţia executării pedepsei în cazul persoanei juridice. În încheierea acestui capitol autoarea examinează problemele ce privesc reabilitarea persoanei juridice şi cazierul judiciar. Aspectelor de drept procesual penal le consacră autoarea o examinare complexă şi sunt prezentate problemele ce privesc procedura tragerii la răspundere penală a persoanei juridice, reprezentarea persoanei juridice în procesul penal legală, convenţională, prin mandatar desemnat de organul judiciar, citarea, competenţa organelor judiciare în procesul penal privind persoanele juridice, măsuri preventive ce pot fi luate, măsuri asigurătorii, procedura de informare etc.

7 RĂSPUNDEREA PERSOANEI JURIDICE ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN 9 Examinarea realizată de autoare dovedeşte o cunoaştere deplină a problematicii, o folosire adecvată a terminologiei juridice, o exprimare clară oferind cititorului informaţii şi argumente proprii, convingătoare. Autoarea a prezentat şi câteva hotărâri de condamnare a persoanelor juridice, cunoscute în practica judiciară din ţara noastră, încercând să desprindă opinii şi soluţii în antrenarea răspunderii penale a persoanei juridice. Propunerile de lege ferenda sunt susţinute cu argumente de cele mai multe ori proprii şi convingătoare astfel că lucrarea sporeşte în valoare atât aplicativă, cât şi teoretică. Consider că prin publicarea acestei monografii, literatura juridică de specialitate se va îmbogăţi cu o lucrare de certă valoare ştiinţifică, utilă deopotrivă cercetătorilor ştiinţifici, practicienilor jurişti, studenţilor jurişti ca şi celor interesaţi în cunoaşterea problemelor răspunderii persoanei juridice în dreptul penal român. Prof. univ. dr. Constantin Mitrache

8 RĂSPUNDEREA PERSOANEI JURIDICE ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN 11 INTRODUCERE Cercetarea al cărei rod este prezenta lucrare, într-un domeniu copleşitor prin vastitate şi care poartă încă stigmatul insuficientei discutări, e un demers de explorare a uneia dintre cele mai delicate, controversate şi inevitabile instituţii din sfera dreptului. Înainte de a prezenta firesc ipotezele de lucru, cadrul fixat ca plan de cercetare, reperele din perspectiva cărora problemele vor fi analizate şi înainte de a justifica opţiunea alegerii temei răspunderii persoanei juridice în dreptul penal, mărturisesc că de dificultăţile, complexitatea şi amploarea acesteia m-am convins pe deplin pe măsura documentării şi mai ales a elaborării. Trebuie, de asemenea, să adaug şi faptul că am redus mult premisele de cercetare în raport cu cele de la care am pornit şi că numeroasele întrebări, iniţial fără răspuns, au devenit pe parcurs şi mai numeroase. Este o realitate faptul că în societatea contemporană, mai mult ca niciodată, oamenii nu acţionează doar ca persoane fizice izolate, ci mai ales în grupuri, structurate în organizaţii, care au drept corespondent juridic conceptul de persoană juridică. Persoanele juridice participă, alături de persoanele fizice, ca subiecte de drept distincte şi autonome, în cele mai variate raporturi juridice, inclusiv în raporturile juridice de drept penal, unde calitatea de subiect pasiv al infracţiunii este unanim recunoscută, iar calitatea de subiect activ al infracţiunii şi, implicit, de subiect al răspunderii penale este pe cale să fie generalizată. Abandonarea treptată a principiului societas delinquere non potest şi instituirea răspunderii penale a persoanei juridice sunt rezultatul unei îndelungate şi sinuoase evoluţii a reglementărilor din diferite sisteme de drept şi a conceptelor de politică penală, precum şi urmarea progreselor înregistrate în criminologie, penologie şi sociologie, unde s-au conturat etape de căutări şi experimentări ale unor forme şi modalităţi de combatere a criminalităţii corporative. Viaţa juridică, imprevizibilă şi în continuă transformare, solicită analize în jurul unor teme insolite sau obligă la reconsiderări şi

9 12 Dorina Maria Costin remodelări ale unor instituţii tradiţionale. Parafrazând un reputat autor, care afirmă că răspunderea penală a persoanei juridice este o invenţie legislativă, subtilă şi utilă, prin care se contrazice «realitatea juridică», se deformează, se reconsideră, se adaptează, se remodelează concepte sau instituţii juridice care configurează o altă realitate juridică 1, am putea spune că răspunderea penală a persoanei juridice este o instituţie care riscă să denatureze dreptul penal. De-a lungul timpului, jurişti, economişti, sociologi, filosofi, epistemologi ai lumii sociale, şi-au dat concursul pentru a explica fundamentele persoanei juridice şi răspunderii juridice în general sau ale răspunderii penale în special, fără a se ajunge la construcţii ştiinţifice neambigue, coerente şi definitive, care să lămurească natura, capacitatea de voinţă, capacitatea de acţiune şi nici aptitudinea persoanei juridice de a se îndrepta sub presiunea aplicării pedepsei. Răspunderea penală a persoanei juridice reprezintă o temă relativ nouă, deosebit de actuală, complexă şi dificilă, extrem de tentantă prin problemele pe care le ridică şi nu mai puţin riscantă prin ambiguităţile care planează asupra sa, prin controversele adesea pătimaşe pe care le generează, prin diversitatea soluţiilor care pot fi identificate în diferite sisteme legislative şi nu în ultimul rând prin modul de reglementare din sistemul nostru de drept, deloc generos şi în niciun caz consistent şi detaliat, care lasă loc prea multor interpretări. Actualitatea temei investigate este justificată atât de consacrarea în dreptul penal român a răspunderii penale a persoanei juridice, Legea nr. 278/2006 prin care instituţia a fost introdusă în actualul Cod penal, precum şi de mutaţiile intervenite în filosofia sistemelor penale care au stat la originea politicilor şi măsurilor legislative, a integrării tuturor actorilor sociali în soluţionarea conflictului generat de săvârşirea de infracţiuni, cât şi de dezbaterile şi căutările declanşate de adoptarea Noului Cod penal (Legea nr. 286/2009) şi a unui nou Cod de procedură penală, care trebuie să ţină seama de tendinţele europene şi mondiale de politică penală. Reglementarea actuală este puţin generoasă (ne apare ca o construcţie schelet, căreia-i lipsesc o serie de elemente pentru a fi funcţională) şi sub unele aspecte chiar deficitară. Paradoxal, deşi 1 Ion Deleanu, Ficţiunile juridice, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005, p. 236.

10 RĂSPUNDEREA PERSOANEI JURIDICE ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN 13 legiuitorul nostru a consacrat răspunderea penală a persoanei juridice printr-un text care s-a dorit simplu şi accesibil (art C. pen.), complexitatea problemelor pe care le ridică îl face nu doar dificil de aplicat, ci şi să prezinte interes practic destul de limitat. În perioada relativ scurtă de timp, de când a devenit posibilă antrenarea răspunderii penale a persoanei juridice, cauzele în care organele judiciare au aplicat noile texte sunt extrem de rare. În aceste condiţii, dificultatea abordării temei enunţate este evidentă, orice analiză prezentând riscul de a nu aduce decât, cel mult, un plus de valoare teoretică, nu şi aplicativă. Printre obiectivele fixate este şi acela de a depăşi stadiul constatării existenţei răspunderii penale a persoanei juridice în dreptul pozitiv român şi al simplei descrieri a textului. Pornind de la convingerea că viabilitatea şi funcţionalitatea instituţiei este dependentă nu doar de deschiderea jurisprudenţei faţă de acest subiect, ci şi de capacitatea doctrinei de a oferi grile de lectură a textului legal prin prisma abordărilor teoretice, de măsura în care instituţia are ca suport informaţia încorporată în ceea ce am putea numi cutia de elemente concepte, mecanisme, strategii, metodologii ş.a., voi încerca să pun în lumină numeroasele probleme pe care le ridică această instituţie, precum şi să identific soluţii, străduindu-mă ca atât perspectiva din care pun problemele, precum şi direcţia în care caut rezultatele să fie cele corecte. Complexitatea şi dificultatea temei consistă, printre altele, şi din faptul că cercetarea instituţiei răspunderii penale a persoanei juridice obligă la analiza şi evaluarea prealabilă a liniilor de gândire şi abordărilor ideologice ale conceptelor de persoană juridică şi de răspundere penală, implicând, totodată, o reanalizare a tuturor conceptelor de bază ale dreptului penal din perspectiva acestui nou subiect al răspunderii penale. Răspunderea penală a persoanei juridice este o formă de răspundere distinctă, cu trăsături specifice, care se supune unor reguli proprii, aparte de cele aplicabile persoanei fizice, dar care în acelaşi timp este constrânsă de aceleaşi rigori şi subordonată respectării principiilor fundamentale ale dreptului penal. Pledând ca răspunderea penală a persoanei juridice să devină independentă şi autonomă de răspunderea penală a persoanei fizice se tinde spre un adevărat drept penal al persoanei juridice.

11 14 Dorina Maria Costin La început de drum am căutat răspuns la întrebarea dacă această nouă formă de răspundere este necesară şi utilă, am căutat şi încercat să identific modele legislative şi teoretice în dreptul comparat şi m-am străduit să identific şi să conturez coordonatele răspunderii penale a persoanei juridice în dreptul intern. Acestea ar fi cele trei repere din perspectiva cărora vom dezvolta tema răspunderii penale a persoanei juridice în prezenta lucrare. Acest demers are ca prim scop demonstrarea necesităţii obiective şi a utilităţii incontestabile a răspunderii penale a persoanei juridice, dar şi-a propus, de asemenea, să desluşească modul cum operează răspunderea penală a entităţilor nedotate de la natură cu facultatea de a raţiona şi capacitatea de a acţiona, să descifreze modul cum răspunderea penală a persoanei juridice ar putea funcţiona efectiv pe baza reglementării existente, precum şi identificarea unor modele optime, pe baza cărora ar putea fi ameliorată actuala reglementare. Dacă necesitatea şi utilitatea răspunderii penale a persoanei juridice sunt de necontestat, a contura regimul juridic al acestei forme de răspundere, pentru a şti cum operează, care este mecanismul şi, respectiv, condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a o antrena, se vădeşte a fi numai în aparenţă simplu, căci în realitate este destul de complicat şi dificil de explicat. Apariţia şi evoluţia răspunderii penale a persoanei juridice este organic legată de apariţia şi evoluţia conceptelor de persoană juridică şi de răspundere penală, concepte care ele însele luate separat, nu au fost lipsite de frământări ideologice, fiind complexe, dificil de definit şi explicat, iar până azi încă nu sunt la adăpost de controverse. Apoi, persoana juridică reprezenta până nu demult monopolul dreptului civil, iar dificultăţile analizei unei astfel de teme sunt date şi de inerenta abordare interdisciplinară. Cercetarea temei privitoare la răspunderea penală a persoanei juridice presupune o viziune de ansamblu asupra naturii şi fundamentelor persoanei juridice şi asupra răspunderii penale, asupra genezei şi evoluţiei acestei instituţii, unele clarificări conceptuale şi delimitări ale răspunderii penale a persoanei juridice de alte forme de răspundere a persoanei juridice (civilă, contravenţională). Conştientă că orice incursiune în acest domeniu, pe un teren anevoios şi în doctrina română insuficient explorat este hazardată, îmi asum riscul unor dezvoltări preliminarii excesive la diverse probleme şi le justific prin încercarea de a limpezi

12 RĂSPUNDEREA PERSOANEI JURIDICE ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN 15 conceptele pentru a nu degenera într-o confuzie de idei, sau doar de a invoca anumite instituţii chiar fără a aduce unele clarificări. Persoana fizică şi persoana juridică sunt realităţi care nu exprimă neapărat un adevăr de ordine naturală, care să aibă un referent, ci sunt construcţii create de ştiinţa juridică,..., termeni ajutători în înfăţişarea stărilor de fapt relevante din punct de vedere juridic. Persoana juridică nu are o existenţă în planul realităţii fizice sau biologice, este un mecanism, o construcţie intelectuală, un instrument juridic cognitiv, care ne serveşte circumscrierii, identificării statutului specific al unei clase de actori ai vieţii juridice. Chiar dacă ar fi rezolvată natura juridică şi precis conturată personalitatea juridică a acestor entităţi, nu ar fi epuizată problematica lor, deoarece determinarea răspunderii nu este nici ea deloc uşoară. Ca prim pas în cercetarea răspunderii penale a persoanei juridice în dreptul penal român îmi propun să identific, pornind de la textele legale, de la doctrina română şi străină (în limita posibilităţilor de documentare care mi-au fost accesibile), principalele probleme pe care le ridică această nouă instituţie. Apreciez că acest obiectiv poate fi atins parcurgând cel puţin următoarele verigi: determinarea categoriilor de persoane juridice care răspund penal, delimitarea sferei persoanele fizice a căror faptă atrage răspunderea penală a persoanei juridice, analiza raportului între fapta comisă şi persoana juridică, analiza elementului material şi a elementului subiectiv în conţinutul infracţiunii săvârşite de persoana juridică, problema cumulului răspunderii penale a persoanei juridice cu răspunderea penală a persoanei fizice, analiza sancţiunilor aplicabile persoanei juridice, cercetarea răspunderii penale a persoanei juridice în raport cu unele instituţii ale părţii generale din Codul penal şi, în final, câteva aspecte privind procedura specială a tragerii la răspundere penală a persoanei juridice. Prezentul demers nu urmăreşte o privire de ansamblu asupra problemei, nici nu se doreşte a fi un excurs istoric sau normativ, ci selectarea unor secvenţe şi momente din evoluţia doctrinelor juridice, relevante pentru demersurile actuale interesate de realizarea unui acord cât mai adecvat între teoria juridică şi componentele ei concepte, principii, metode, pe de o parte, şi faptele, situaţiile şi actele juridice din realitate, de o derutantă diversitate în raport cu cele cunoscute anterior, pe de altă parte.

13 16 Dorina Maria Costin Pe această cale vom încerca să identificăm acele elemente de doctrină şi drept pozitiv care pot constitui un punct solid de plecare pentru interpretarea adecvată a reglementării privind răspunderea penală a persoanei juridice, cu intenţia manifestă de a îndepărta cât mai mult din neclarităţile care dăinuie în materie. În baza analizei critice a teoriilor existente privitoare la persoana juridică vom încerca să formulăm concluzia susţinută şi de alţi autori, că se impune o viziune nouă şi expres consacrată legislativ asupra vinovăţiei persoanei juridice. Apreciem că răspunderea penală a persoanei juridice este o instituţie care merită o analiză amănunţită, deoarece regimul ei este în formare, departe de a fi cristalizat, nu doar în dreptul nostru, ci şi în dreptul comparat, unde deşi a făcut obiectul unor cercetări laborioase şi aprofundate, concretizate în tratate, monografii, teze de doctorat, articole, rezultatele sunt departe de a fi definitive, ele nereuşind să întrunească adeziunea largă a specialiştilor nici măcar în problemele cheie: fundamentul, natura juridică şi modul de operare al acestei forme de răspundere. Concepţiile privind fundamentele teoretice ale răspunderii penale a persoanei juridice sunt încă în formare, mai au de parcurs paşi importanţi până a se ajunge la generalizări, care evoluează de regulă prin comparaţie şi analiza experienţei oferite de jurisprudenţă. Conştientă că nu am cum găsi răspunsuri la toate problemele teoretice şi practice pe care le ridică instituţia răspunderii penale a persoanei juridice în dreptul penal român, voi încerca o ilustrare a rezultatelor eforturilor progresive şi colective ale doctrinei străine şi naţionale, o abordare care să furnizeze o perspectivă corectă, un mod de a pune problema pentru a descoperi direcţia în care trebuie căutat rezultatul şi identificate soluţiile. Toate aceste elemente ne-au determinat să alegem ca teză de doctorat instituţia răspunderii persoanei juridice în dreptul penal român, însă nu cu pretenţia de a elucida toate problemele teoretice şi practice pe care le ridică ori le poate ridica ceea ce este foarte greu dacă nu imposibil de realizat, nici de a afirma adevăruri infailibile, ci numai de a încerca să furnizăm o imagine mai precisă, un tablou al acestei instituţii, ceea ce sperăm să străbată în cele din urmă prin propoziţiile acestui demers.

14 RĂSPUNDEREA PERSOANEI JURIDICE ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN 17 C APITOLUL I PERSOANA JURIDICĂ SUBIECT AL RĂSPUNDERII PENALE Secţiunea I Aspecte generale O problemă a dreptului, veche de cel puţin două milenii şi controversată de cel puţin două secole, este aceea de a şti dacă şi cum, persoanei juridice îi poate fi atrasă răspunderea şi dacă i se poate aplica o pedeapsă. La început de mileniu, răspunderea penală a persoanei juridice reprezintă o temă centrală de dezbateri în literatura juridică şi o problemă a politicii penale, fiind, practic, întâlnită în majoritatea legislaţiilor naţionale, dar şi în domeniul relaţiilor juridice internaţionale. Aproape nu există convenţie internaţională sau regională, directivă europeană sau decizie cadru, în care să nu fie pusă problema sancţionării persoanei juridice. În literatura de specialitate străină, în legătură cu acest aspect unii autori s-au întrebat dacă este vorba despre o tendinţă sau despre o revoluţie 1 ori un subiect la modă în Europa 2. Problema răspunderii penale a persoanei juridice devine o preocupare constantă pentru forurile ştiinţifice internaţionale încă de la începutul secolului al XX-lea 3, iar doctrina penală a sfârşitului de 1 A se vedea: Marie-Elisabeth Cartier, La responsabilité pénale des personnes morales, évolution ou révolution?, Juris-classeur périodique, Édition entreprise, 1994, suppl. nr. 5, p A se vedea: Jean Pradel, La responsabilité pénale des personnes morales en droit francais. Quelques questions, Revue Pénitentiaire et de Droit Pénal, juillet septembre & octobre décembre, În literatura de specialitate se menţionează, ca moment important în afirmarea necesităţii consacrării instituţiei în discuţie, cel de-al II-lea Congres al Asociaţiei

15 18 Dorina Maria Costin mileniu, deşi majoritar tributară principiului societas delinquere non potest 1, acceptă că problema consacrării răspunderii penale a persoanei juridice a devenit deosebit de importantă pentru apărarea socială. Dincolo de tradiţionalismul dogmatic al majorităţii legislaţiilor naţionale, necesităţi de politică penală, pericolul reprezentat de activităţile ilicite, comise de şi prin intermediul persoanelor juridice, ineficienţa canalizării represiunii penale exclusiv asupra persoanelor fizice membre ale organelor de conducere a persoanei juridice, incapacitatea de a fundamenta o replică eficientă faţă de criminalitatea societară doar pe răspunderea penală individuală precum şi insuficienţa şi incapacitatea măsurilor alternative au determinat instituirea răspunderii penale a persoanei juridice în tot mai multe legislaţii naţionale 2, inclusiv în România 3. Internaţionale de Drept Penal, care s-a desfăşurat la Bucureşti în anul Rezoluţia adoptată la acest Congres recomanda adoptarea de măsuri eficace de apărare socială împotriva persoanelor juridice, însă instituirea răspunderii penale a persoanei juridice în legislaţiile naţionale continentale se produce abia spre sfârşitul secolului al XX-lea. A se vedea Nicoleta Iliescu, Noul Cod penal comentat, coordonator G. Antoniu, vol. I, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006, p. 470; Ion Deleanu, Ficţiunile juridice, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005, p. 232; Textul Rezoluţiei celui de-al doilea Congres Internaţional de Drept Penal, ţinut la Bucureşti în 6-12 octombrie 1929, poate fi consultat în Revue Electronique de l Association Internationale de Droit Penal, J.L. de la Cuesta (ed), Resolutions of the Congresses of the International Association of Penal Low ( ), ReAIDP/ e-riapl, D-01: Prin adagiul societas delinquere non potest se sugerează incapacitatea de răspundere a persoanelor juridice ca urmare a incapacităţii de acţiune şi lipsei vinovăţiei. Cuvântul latin societas înseamnă întovărăşire, asociaţie, comunitate, tovărăşie, unire; socius înseamnă tovarăş, părtaş. În doctrină se apreciază că membrii unei societăţi ar trebui să se numească societari pentru a se evita confuzia între asociaţie şi societate. A se vedea Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial român, ed. a II-a, Ed. All Beck, Bucureşti, 2000, p. 144, notele 2 şi 3. 2 Pentru o analiză densă, amplă, profundă şi temeinică, valorizând o vastă şi concludentă bibliografie străină, aproape singura de referinţă, a se vedea: Florin Streteanu, Radu Chiriţă, Răspunderea penală a persoanei juridice, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2002; Florin Streteanu, Radu Chiriţă, Răspunderea penală a persoanei juridice, ed. a II-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, passim., împreună cu reperele doctrinare şi jurisprudenţiale. 3 Prin Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi, publicată în M. Of. nr. 601 din 12 iulie 2006, intrată în vigoare la data de 11 august 2006.

16 RĂSPUNDEREA PERSOANEI JURIDICE ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN 19 Deşi subiectul a fost amplu dezbătut şi intens controversat în doctrina juridică străină, doctrina română recentă a fost mai puţin preocupată de ansamblul problemei de faţă. Prin afirmaţia făcută înţelegem, în primul rând, faptul că nu au existat dezbateri intense şi aprofundate asupra aspectelor controversate în doctrina străină. Cel mai adesea, doctrina română s-a mărginit la prezentarea poziţiilor adoptate de sistemele legislative continentale 1. Se poate afirma că instituţia nu are în literatura juridică română nici adversari manifeşti 2, nici susţinători împătimiţi şi că o parte a doctrinei române, la începutul anilor 1990, s-a arătat deschisă instituirii răspunderii penale a persoanei juridice, încercând să identifice modele moderne de ales de legiuitor 3. Iniţiatorii reglementării justifică instituţia pe considerente de utilitate şi de conformare la cerinţele integrării europene sau ale con- 1 A se vedea: George Antoniu, Răspunderea penală a persoanei juridice, R.D.P. nr. 1/1996, p. 9-16; Ramiro Virgil Mancaş, Răspunderea penală a persoanei juridice, R.D.P. nr. 3/1998, p ; Florin Streteanu, Răspunderea penală a persoanei juridice în dreptul belgian, R.D.P. nr. 1/2000; Florin Streteanu, Radu Chiriţă, Răspunderea penală a persoanei juridice, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2002, şi ed. a II-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007; Anca Jurma, Răspunderea penală a persoanei juridice, R.D.P. nr. 1/2003, p ; George Dimofte, Ciprian Rus, Răspunderea penală a persoanei juridice, R.D.P. nr. 1/2005, p ; Ilie Pascu, Răspunderea penală a persoanei juridice în noul Cod penal, Pro Lege nr. 4/2004; Cerasela Ungureanu, Emil Paraschiv, Răspunderea penală a persoanei juridice, Pro Lege nr. 2/2005; Valerică Dabu, Remus Borza, Unele consideraţii referitoare la instituţia răspunderii penale a persoanei juridice. Constituţionalitate, Studii de drept românesc nr. 1-2/ Am identificat, totuşi, o manifestare de respingere (a se vedea Emil Bălan, Discuţie cu privire la o eventuală răspundere penală a persoanei juridice, Dreptul nr. 8/1995, p. 70). Autorul menţionat afirmă că instituirea răspunderii penale a persoanei juridice este nejustificată şi apare ca excesivă în condiţiile în care acesteia îi poate fi atrasă răspunderea contractuală, răspunderea civilă delictuală şi răspunderea contravenţională. Poziţia a fost exprimată pentru a respinge opinia potrivit căreia prin art. 5 şi 14 din Legea nr. 11/1991 cu privire la combaterea concurenţei neloiale (publicată în M. Of. nr. 24 din 30 iunie 1991), coroborate cu prevederile art. 1-8 şi art. 32 din C. com., se creează o breşă în concepţia nonresponsabilităţii penale a persoanei juridice, un cadru incipient prin care să se instituie răspunderea penală a societăţilor comerciale (a se vedea Constantin Butiuc, Despre o eventuală răspundere penală a persoanei juridice, Dreptul nr /1994, p ). 3 În acest sens, a se vedea: Costică Bulai, Drept penal, vol. I, Bucureşti, 1992, p ; Maria Zolyneak, Drept penal, vol. II, Ed. Chemarea, Iaşi, 1993, p ; George Antoniu, Răspunderea penală a persoanei juridice, R.D.P. nr. 1/1996, p

17 20 Dorina Maria Costin venţiilor internaţionale la care ţara noastră este parte sau a aderat. Această reglementare formală, nesusţinută şi neargumentată suficient de doctrină, a făcut ca în practica judiciară, abia după mai bine de 3 ani de la intrarea în vigoare să apară primele condamnări 1, iar în activitatea de urmărire penală încercările de a aplica noua reglementare să fie ezitante. Lipsa de interes a organelor judiciare pentru instituţia răspunderii penale a persoanei juridice contrastează cu aplicarea ei riguroasă în alte ţări europene 2. În lipsa unei culturi juridice bine conturate cu privire la răspunderea penală a persoanei juridice în dreptul român, chiar dacă poate părea greoi şi plictisitor, vom ilustra câteva aspecte criminologice privind persoana juridică, precum şi aspecte istorice şi de drept comparat. Secţiunea a II-a Necesitatea instituţiei răspunderii penale a persoanei juridice 1. Repere criminologice Noile realităţi socio-politico-economice din a doua jumătate a secolului al XX-lea, determinate de dezvoltarea pieţei comune europene, de schimbarea regimurilor politice din Europa de Est, de crearea de mega-corporaţii globalizate care au preluat controlul efectiv al majorităţii activităţilor industriale, au determinat mutaţii în politica penală a statelor şi au favorizat transformarea maximei societas delinquere non potest în societas delinquere potest. Frecvenţa, 1 După ştiinţa noastră, primele două sentinţe, prin care două persoane juridice au fost condamnate, au fost pronunţate de Tribunalul Sibiu, Secţia penală (St. p. nr. 105/ şi St. p. nr. 126/ ), asupra cărora vom reveni în paginile următoare. 2 În Franţa, în anul 1997, la trei ani de la intrarea în vigoare a art din C. pen. fr., prin care se instituie răspunderea penală a persoanei juridice, existau 42 de condamnări definitive înscrise în cazierul judiciar; în anul 1998 existau 100 de condamnări, iar în anul 2000 erau înregistrate 571 de condamnări. A se vedea: Jean-Claude Planque, La détermination de la personne morale pénalment responsable, L. Harmattan, Paris, 2003, p. 30 şi anexa 3 de la p. 460.

18 RĂSPUNDEREA PERSOANEI JURIDICE ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN 21 gravitatea şi consecinţele faptelor antisociale, săvârşite de şi prin intermediul persoanelor juridice, dinamizează instituirea răspunderii penale a persoanei juridice. Aceasta îşi găseşte legitimarea, în primul rând în considerente de ordin practic, impuse de realităţile economico-sociale contemporane. Persoanele juridice sunt uneori create şi utilizate de persoane fizice ca instrumente sau drept acoperire pentru activităţi infracţionale. Alteori, organizaţiile criminale îşi aleg drept paravan structuri specifice industriei şi comerţului şi în spatele unei aparenţe de legalitate desfăşoară activităţi ilicite, ca: trafic de persoane, trafic de droguri, spălare de bani, fraude economice, fiscale, vamale etc. De asemenea, în activitatea curentă a persoanelor juridice, care au o participare reală la viaţa economică, pot să apară situaţii şi perioade de criză în care organele de conducere, pentru a salva afacerea sau pentru a-şi salva sau creşte sursele de venit apelează la înşelăciune, deturnare de fonduri, evaziune fiscală, corupţie ş.a. Argumentul cel mai des invocat pentru susţinerea necesităţii şi utilităţii instituirii răspunderii penale a persoanei juridice este acela că în condiţiile globalizării şi complexităţii tehnologice, dreptul penal individual aplicabil persoanelor fizice, prezintă un serios deficit de eficienţă în faţa criminalităţii corporative 1. Delictul persoanei juridice este abordat în literatura juridică străină ca un delict structural 2, în sensul că gruparea indivizilor în organizaţii generează prin ea însăşi factori criminogeni, care favorizează comportamentul individual deviant. Un factor favorizant ar fi imposibilitatea atragerii răspunderii individuale datorită diviziunii verticale şi orizontale a muncii, care generează aşa-numita iresponsabilitate organizată 3 ; tragerea la răspundere penală a persoanei fizice de pe niveluri ierarhice 1 Printre autorii care utilizează acest argument pentru justificarea răspunderii penale a persoanei juridice, a se vedea: Günter Heine, Die Strafrechtliche Verantwortlinchkeit von Unternehmen, Nomos, Baden-Baden, 1995, p. 27; Bernd Schünemann, Unternehmenskriminalitat und Straferecht, Heymanns, Koln, 1977, p. 30; Zuniga Rodriguez, Bases para un modelo del impoutacion delle responsabilidar des personas juridicas, Navarra Aranzadi, 2000, p A se vedea: Christopher Stone, Structural Crime, Yale Law Journal, vol. 89: 353, 1979, p. 355; Richard Gruner, Corporate Criminal Liability and Prevention, Law Jurnal Press, 2005, p. 1-16; Brent Fisse, John Braithwaite, Corporations, Crime and Accountability, Cambrige University Press, 1993, p , Expresia aparţine lui Bernd Schünemann, Unternehmenskriminalitat und Strafrech, Heymanns, Koln, 1977, p. 30.

19 22 Dorina Maria Costin inferioare ale persoanei juridice, care devine ţapul ispăşitor voluntar acceptă să-şi asume răspunderea în schimbul unei recompense sau suportă răspunderea fără nicio recompensă, decredibilizează dreptul penal 1. Alt aspect, determinat de delocalizarea şi fragmentarea deciziei este că în majoritatea situaţiilor este imposibilă identificarea persoanei fizice sau dacă aceasta este identificată nu are funcţia, atribuţiile sau poziţia necesară pentru a-i fi atrasă răspunderea. De asemenea, apartenenţa la o organizaţie măreşte posibilitatea ca indivizii ce o compun să realizeze comportamente deviante 2. Chiar dacă nu există suficiente studii care să releve acest fapt, cercetările empirice au evidenţiat că organizaţiile determină comportamentul celor care activează în interiorul lor. Fiinţele umane au emoţii, sentimente, atitudini, iar cultura organizaţională are tendinţa de a le reprima, adesea modificându-le comportamentul. Se vorbeşte despre depersonalizarea individului care se integrează într-o organizaţie şi despre un mecanism care asigură supravieţuirea persoanei juridice dincolo de indivizii care o compun, care sunt substituibili. Asumarea unui post sau a unui anumit rol într-o organizaţie face, pe de o parte ca angajatul să nu fie preocupat de ce se întâmplă dincolo de funcţia sau sarcinile sale şi în al doilea rând să aibă acces limitat la informaţii sau chiar să renunţe la propriul sistem de valori pentru a-şi îndeplini sarcinile 3. Un alt factor determinant este concentrarea activităţii persoanelor juridice exclusiv pe rezultate (management by results). Conducerea de vârf impune conducerii executive, iar aceasta din urmă subordonaţilor, să atingă obiective nerezonabile. În unele cazuri, deşi conducerea impune formal legalitatea, mesajul implicit este fă-o fără să fii descoperit. Jocul conducerii este de a constrânge, mai mult sau mai puţin direct, la comiterea de fapte penale în aşa fel încât aceasta să fie protejată în faţa oricărei forme de răspundere. Perioadele de criză economică şi presiunea derivată din piaţa muncii, alături de factorii individuali, acţionează ca factori favorizanţi ai conduitelor penale 4. 1 A se vedea: William Laufer, Corporate Prosecutions, Cooperation and the Trading of Favors, Iowa Law Review, nr. 87, 2002, p A se vedea: Cristina de Maglie, L Etica e il mercato. La responsabilità penale della società, Ed. Giuffrè, 2002, p. 254; Bernd Schünemann, Unternehmenskriminalitat und Strafrecht, precit., p A se vedea Adàn Nieto Martin, op. cit., p A se vedea: John Coffee, Corporate Criminal Liability: An Introduccion and Comparative Survey, Eser/Heine/Huber, Freiburg, Ius. Crim., 1999, p. 261; Cristina de

20 RĂSPUNDEREA PERSOANEI JURIDICE ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN 23 Al treilea grup de raţionamente care explică particularităţile criminalităţii corporative este acela legat de fluxul de informaţii din interiorul persoanei juridice. Confidenţialitatea este parte integrantă a lumii afacerilor, cu efecte pozitive, dar şi cu manifestări de nerespectare a legii sau acte la limita legalităţii. În mod obişnuit, cei care comit ilegalităţi urmăresc să distrugă, să ascundă sau să altereze probele şi să se asigure că dovezile incriminatoare nu sunt cunoscute de alte persoane şi împiedică circulaţia normală a informaţiilor în cadrul corporativ. Lupta pentru controlul informaţiei lasă loc legii tăcerii, ca parte integrantă a culturii persoanei juridice sau a unei diviziuni a acesteia, făcând din persoana juridică o entitate dificil de investigat. Obstacol al fluxului de informaţii poate fi şi diviziunea muncii 1, în sensul că angajaţii din activitatea operativă nu întotdeauna deţin informaţia necesară pentru a cunoaşte semnificaţia actelor lor, iar cine are puterea de decizie nu poate fi tras la răspundere, fiind subminată eficienţa întregului sistem de răspundere individuală şi imposibil de a identifica vinovăţia în condiţiile în care conducerea delegă atribuţiile până la limitele la care să nu-i poată fi atrasă răspunderea 2. Identificarea persoanelor fizice responsabile şi proba vinovăţiei persoanelor fizice care acţionează în numele şi pe seama ori în interesul persoanei juridice sunt dificil de realizat. Persoanele fizice îşi pot constitui societăţi comerciale în care le este asigurat anonimatul, sau, de cele mai multe ori, corporaţiile, firmele multinaţionale, au o structură organizatorică complexă, cu organe colegiale de conducere, în care procesul decizional fie este difuz sau fragmentat, astfel încât nu se ştie cine a luat decizia, fie este extins în adevărate paradisuri penale, locuri unde infractorii îşi pot găsi adăpost şi impunitate, speculând diferenţele naţionale de tratament penal. Alteori, chiar dacă autorul persoană fizică este descoperit şi condamnat poate fi înlocuit şi astfel persoana juridică, deşi este beneficiara infracţiunii nu este sancţionată ci, dimpotrivă, îşi poate continua nestingherită activitatea Maglie, op. cit., p. 53; 257; Williams S. Laufer, Corporate Bodies al Guilty Minds, The Failure of Corporate Criminal Liability, University Chicago Press, 2006, p. 125, A se vedea: John Coffee, Corporate Criminal Responsability, Kadish, Enciclopedia of Crimen and Justice, vol. 1, New York, The Free Press, 1983, p. 260; Bernd Schünemann, Unternehmenskriminalitat und Strafrecht, precit., p. 37; Cristina De Maglie, op. cit., p A se vedea: Günter Heine, Die Strafrechtliche, precit., p. 47.